Decizia civilă nr. 137/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/R/2013
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. | -L. | B. - vicepreședinte al Curții de A. | C. |
Judecători: A. | C. | ||
V. | M. | - președintele Curții de A. C. | |
G.: S. | - D. | G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M. împotriva deciziei civile nr. 1543 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ privind reclamanții D. E., D. D. E. și G. C. A., având ca obiect Despăgubiri în baza legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară
închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă C. de apel C. cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului .
C U R T E A
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1543 din 10 octombrie 2012 a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. G. Alexandru (decedat în cursul procesului, moștenitori introduși în proces fiind D. E., D. D. E. și G. C. -A. ), în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de D. G., (antecesor al reclamantului, născut la data de 30 mai 1926, în localitatea Apa, județul Satu M., fiul lui G. și I., decedat la data de_ ) prin sentința penală nr. 1734 din 17 iunie 1949, pronunțată de T. Militar C., Secția a II-a.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în sumă de 150.000 Euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit.
A fost respinsă cererea formulată de pârât pentru obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin sentința penală nr. 1734 din_, pronunțată de T. Militar
- Secția a II-a, în dosarul nr. 658/1949, inculpatul D. G. a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională, 5.000 lei amendă corecțională și 4 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, făcând aplicarea prevederilor art. 209 pct. II lit. b Cod penal, la 3 ani închisoare corecțională, 4.000 lei amendă corecțională și 2 ani interdicție corecțională pentru delictul de fals în acte publice, făcând aplicarea dispozițiilor art. 401 Cod penal și la 2 ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere ilegală de armă militară, făcând aplicațiunea art.33 din Legea nr. 190/1997, combinat cu art. 158 Cod penal, acordându-i-se circumstanțe atenuante pentru acest din urmă fapt.
În baza art. 101, 104 Cod penal s-a dispus executarea celei mai grave pedepse, amenda totalizându-se.
Recursul declarat de D. G. și o parte din ceilalți inculpați în dosar nr. 1609/1949 a fost respins ca nemotivat prin decizia nr. 1740 din_ a Curții Militare de Casare și Justiție.
Perioada de detenție (inclusiv preventivă) a lui D. G. a fost_ -_ . Conform biletului de eliberare nr. 781/1953, tatăl reclamantului inițial a fost eliberat în data de_ . Acesta a decedat în Satu M. în data de_ .
Întrucât antecesorul reclamanților a fost condamnat penal, prin hotărâre judecătorească pronunțată în perioada relevantă, pentru comiterea delictelor
de uneltire contra ordinei sociale prevăzute de art. 209 pct. II lit. b din Codul penal și deținere ilegală de armă militară, prevăzut de art. 33, 35 din Legea 190/1947, condamnare care prezintă de drept, potrivit enumerării legale, caracter politic, după cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. a și c din Legea nr. 221/2009, instanța constată că primul capăt de cerere formulat de reclamant este fondat, urmând a fi admis.
Solicitarea reclamantului inițial, menținută de moștenitorii acestuia, relativă la obligarea S. ui R. la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. , solicitând casarea ori modificarea ei și respingerea acțiunii reclamantului, deoarece:
Prima instanța a făcut o greșită apreciere a probelor administrate și nu a răspuns solicitărilor formulate de pârât privitoare la prezentarea sentinței penale prin care a fost condamnat tatăl reclamantului, în scopul de a se cunoaște în mod exact faptele pentru care s-a dispus condamnarea penală a acestuia. Nu s-au administrat probe din care să rezulte că D. G. ar fi desfășurat activități cu caracter politic împotriva regimului comunist.
Analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei conduce la concluzia că antecesorul reclamantului a săvârșit o infracțiune de drept comun, iar nu una politică. Dar eventualele probe suplimentare, ce ar fi trebuit administrate, puteau schimba această evidență. Or, sub acest aspect era necesară înfățișarea hotărârii că, în cauză, condamnarea pentru fapta de uneltire contra ordinii sociale, la constatarea caracterului politic al acestei conduite.
Prima instanță a săvârșit, prin urmare, o depășire a atributelor puterii judecătorești atunci când a constatat caracterul politic al condamnării.
Prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale, astfel că nu ar putea fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au înfățișat în instanță.
Cu privire la acest recurs, C. are în vedere următoarele:
Contrar celor afirmate de recurent, sentința penală nr. 1734 din 17 iunie 1949 se află în integralitatea ei la dosarul primei instanțe (pag. 76-84), în cuprinsul ei arătându-se atât infracțiunile pentru care D. G. a fost condamnat, cât și conținutul material al acestora.
Or, sub acest din urmă aspect sentința penală evocă, în concret, că faptele imputate lui D. G. erau unele de împotrivire față de regimul comunist, făcându-se între altele, vorbire inclusiv despre "constituirea unei organizații secrete";, despre organizația așa-zișilor "partizani din munții";, precum și despre distribuirea de manifeste către "elemente ostile regimului"; și la intrarea în "asociațiunea de partizani";.
Sentința penală prezintă pe larg faptele reținute în sarcina lui D. G.
, fiind în afara oricărei îndoieli că ele au fost de împotrivire față de regimul comunist, în sensul Legii nr. 221/2009.
La dosarul primei instanțe se află și decizia nr. 1740 din 20 septembrie 1949 a Curții Militare de C. și Justiție, prin care a fost respins recursul declarat, între alții, și de D. G. împotriva sentinței penale de condamnare. Așa fiind, rezultă că susținerile recurentului sunt întrutotul nefondate, prima instanță hotărând în temeiul unui material probator suficient și cu
interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.
Nu se poate reține nici depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, prima instanță raportându-se în mod corect la dispozițiile legale relevante, conform stării de fapt rezultate din probele administrate.
Se va respinge, deci, recursul ca nefondat în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1543 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-L. B. A. C. V. M.
G.
S. -D. G.
Red.VM/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A. S. -T.
| ← Decizia civilă nr. 1739/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 43/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
