Sentința civilă nr. 2554/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR . 2554/F/2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție GREFIER: M. -M. E.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, reprezentat prin procuror P. IONELIA
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta M. F. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, procuror P. Ionelia, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că prezenta cauză a fost suspendată la data de 20 aprilie 2012 în temeiul art.
242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și a fost repusă pe rol la data de 2 septembrie 2013.
Având în vedere că de la data suspendării cauzei și până la data la care a fost repus pe rol, dosarul a rămas în nelucrare, tribunalul invocă din oficiu și pune în discuție excepția perimării acțiunii civile formulate.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, procuror P. Ionelia solicită admiterea excepției perimării acțiunii civile formulate, invocată din oficiu de către instanță.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta M. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale în cuantum de 1.000.000 euro și materiale în cuantum de 1.000.000 euro, cu motivarea că acestea reprezintă echivalentul bănesc al greutăților avute de soție și cei șase copii în timpul cât numitul Bulz Afrim a fost prizonier.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 20) s-a opus admiterii acțiunii subliniind netemeinicia pretențiilor motivat de faptul că prin dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. a) și urm. din Legea nr. 221/2009 s-a statuat faptul că, reprezintă de drept condamnări politice, condamnările dispuse în temeiul dispozițiilor de lege în mod exhaustiv și limitativ enumerate la acest articol de lege, precum și, conform alin. 3) din același articol, orice altă condamnare sau măsură administrativă, care nu a fost pronunțată în aplicarea acestor dispoziții normative, în măsura în care se face dovada că scopul activității infracționale a fost unul dintre cele prevăzute în art. 2 din O.U.G nr. 214/2009.
Măsura luată nu se regăsește printre cele expres prevăzute de art. 1 alin 2 și nici printre măsurile prevăzute de art. 3 alin. 1.
În vederea stabilirii caracterului unei astfel de măsuri, legiuitorul trimite la dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, or în conformitate cu acestea "constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; militarea pentru democrație și pluralism politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
1
Din probele anexate nu reiese că autorul ar fi avut activitate de natură a conduce la concluzia că aceasta a avut unul dintre scopurile mai sus-menționate și că măsura dispusă este în directă legătură cu această activitate or, față de această situație se impune atât respingerea petitului privind constatarea caracterului politic al măsurii, cât și implicit cel prin care se solicită acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale și/sau materiale.
Acordarea de despăgubiri în temeiul prevederilor art. 5 alin. 4) din Legea nr. 221/2009 este posibilă numai în situația în care autorul reclamantei se încadrează în prevederile art. 1, 3 și 4 din același act normativ, cu alte cuvinte atunci când acesta se află în una dintre cele două situații prevăzute de textul legal, respectiv fie în cea în care caracterul politic al măsurii administrative sau al condamnării reprezintă de drept o condamnare politică, fie în situația în care instanța investită să constate un astfel de caracter o apreciază ca întemeiată și dispune în consecință.
Pentru a beneficia de acordarea de despăgubiri materiale este impetuos necesar să se facă dovada măsurii de confiscare, care să rezulte fie direct din sentința de condamnare, fie ca efect al măsurii administrative. De asemenea trebuie dovedită existența legăturii de cauzalitate directe dintre sentința de condamnare, respectiv dintre măsura administrativă și măsura confiscării; faptul că bunurile nu au făcut obiectul unei proceduri de restituire prevăzute de alte acte normative, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Judecarea cauzei a fost suspendată la data de 20 aprilie 2012 în temeiul prevederilor 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., fiind repusă pe rol din oficiu la data de 2 septembrie 2013 în vederea discutării excepției perimării, excepție pusă în discuție la termenul de judecată din data de 2 octombrie 2013.
Analizând excepția invocată, conform art. 137 C.proc.civ., tribunalul constată că aceasta este întemeiată.
Judecarea cauzei s-a suspendat la data de 20 aprilie 2012 în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., dosarul fiind repus pe rol la data de 2 septembrie 2013.
De la data suspendării și până la data repunerii pe rol, a trecut mai mult de 1 an, timp în care cauza a rămas în nelucrare din culpa reclamantei care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nici repunerea pe rol a cauzei.
În acest interval de timp nu au existat cazuri de suspendare sau întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 249 și art. 250 C.proc.civ. și nici acte de procedură care trebuiau îndeplinite din oficiu.
Având în vedere faptul că de la data suspendării, 20 aprilie 2012 și până la repunerea cauzei pe rol, 2 septembrie 2013, a trecut mai mult de 1 an, timp în care cauza a rămas în nelucrare din culpa reclamantei, că nu au intervenit cauze care să determine suspendarea sau întreruperea cursului perimării, că potrivit art. 129 alin. 1 C.proc.civ. părțile au îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, tribunalul în baza art. 248 alin. 1 raportat la art. 252 C.proc.civ., va constata perimată acțiunea civilă formulată.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Constată perimată acțiunea civilă formulată de reclamanta M. F. , domiciliată în comuna Romuli, strada P. nr. 269A, județul B. -Năsăud împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., strada A. nr. 17, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
G. | C. F. | M. -M. | E. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
2
| ← Sentința civilă nr. 1/4. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 1739/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
