Sentința civilă nr. 808/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 808
Ședința publică din 22 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
G. ier M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Maramureș reprezentat de procuror Băgeag L.
Pe rol se află pronunțarea soluției asupra cererii formulate de reclamantul A. G., domiciliat în D., str. I., nr. 73, județul M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str. Apollodor, nr. 17, sector 5 și sediul ales din B.
M., A. S., nr. 2A la Direcția Generală a F. P. M., având ca obiect despăgubiri - Legea nr.221/2009.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_, apoi la data de astăzi, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată sub nr. de mai sus reclamantul A. G. a chemat în judecată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare pe o perioadă de 9 ani în două perioade distincte: 1950-1954 și respectiv 1959-1962.
Prin precizarea depusă la_ reclamantul a solicitat și obligarea S. ui R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 15.000 lei reactualizată (din care 10.000 lei amendă corecțională pentru delictul de înlesnire a infracțiunilor contra liniștei publice și 5.000 lei cheltuieli de judecată) stabilită prin Sentința Penală nr. 141 din 3 martie 1950, pronunțată în dosarul nr.47/1950 a T. ui C., precum și obligarea S. ui R. la plata
sumei de 45.290 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile confiscate cu ocazia condamnării bunicului său A. D., înscrise în inventarul anexat precizării și pentru care a făcut o evaluare aproximativă ținând cont de prețul pieței și starea bunurilor confiscate.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză în contextul Legii
nr.221/2009 și luând act de faptul că nu s -a solicitat constatarea caracterului
politic al condamnării, tribunalul reține următoarele :
Prin Sentința Penală nr. 141 din 3 martie 1950, pronunțată în dosarul nr.47/1950 a T. ui Militar C. Secția I-a, bunicul reclamantului, A. D.
, a fost condamnat la 5 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, făcând aplicațiunea art. 209 pct.III C.P. combinat cu art. 157 C.P. și D. 212/1948 și fără acordare de circumstanțe atenuante. Totodată prin aceiași sentință a mai fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională și 10.000 lei amendă corecțională pentru delictul de înlesnire a infracțiunilor contra liniștei publice, făcând aplicațiunea art. 335
C.P. Conform art. 101 C.P. s-a dispus executarea pedepsei cele mai grave. În baza art. 304 C.J.M. a fost obligat să plătească statului 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea Militară de Casare și Justiție prin Deciziunea nr. 1937 din 20 iunie 1950 pronunțată în dosarul nr.1367/1950 a respins ca neîntemeiat recursul declarat de bunicul său, A. D., împotriva Sentinței nr. 141/3 martie 1950 a T. ui Militar C. Secția I-a.
Conform fișei matricole penale cu nr. matricol 1715/_ pedeapsa a efectuat-o în Penitenciarele Valea Neagră, Văcărești, Jilava, Gherla și Aiud.
Prin Sentința Penală nr. 152 din 2 aprilie 1959 pronunțată în dosarul nr. 104/1959 de Tribunalul Militar Timișoara, bunicul reclamantului, A. D., a fost condamnat la 10 ani închisoare.
Conform fișei matricole penale, pedeapsa a efectuat-o în Penitenciarele Oradea, Salcia, Văcărești, Galați și Periprava. La data de_ a fost grațiat prin Decretul nr.291/1962 al Consiliului de Stat.
În ce privește daunele morale solicitate de reclamant tribunalul va respinge această cerere ținând seama de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și de prevederile art. 147 alin.1, 4 din Constituție care prevăd că dispozițiile legale declarate de curte neconstituționale își încetează după 45 de zile efectele juridice. În cauză, tribunalul observă că prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 5 alin.1 lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 ce reglementa tocmai posibilitatea instanței de judecată sesizate să oblige S. R. să plătească persoanelor interesate sume de bani cu titlu de daune morale. Așa fiind, practic aceste pretenții juridice sunt lipsite de un temei juridic actual, neexistând justificare legală pentru acest tip de pretenții, altul decât dreptul comun, neinvocat de către reclamant, și cu
privire la care, oricum, acțiunea ar fi prescrisă. T. constată că dispozițiile art. 5 alin.1 lit.a) teza I din Legea nr.221/2009 și-au încetat de drept aplicabilitatea, situație în care acest temei legal invocat de către reclamanți prin acțiunea inițială nu mai poate produce efecte juridice în sensul urmărit inițial de legiuitor.
În contextul Legii nr.221/2009, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru acele categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005, cu condiția ca partea interesată să nu fi obținut deja o reparație în temeiul acestor legi.
În categoria bunurilor susceptibile prin contravaloare se includ terenurile și construcțiile (imobile prin natură), precum și instalațiile și utilajele preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
Cele de mai sus au fost stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin Decizia nr.6/2013 (Monitorul Oficial nr. 245/_
).
Bunurile a căror contravaloare se solicită în cauză nu se încadrează în criteriile de mai sus.
În consecință, acțiunea reclamantului va fi respinsă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul A. G., domiciliat în D., str. I., nr. 73, jud.M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str. Apollodor, nr. 17, prin Direcția Generală a F. P. M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
W. D. H. M.
În c.o., semnează grefier-șef Secția I Civilă
Red. W.D./_
T.red. B.D./_
6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 167/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1/4. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
