Decizia civilă nr. 138/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 138/A/2013

Ședința publică de la 19 Martie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE A. -F. D.

Judecător O. -C. T. Grefier L. C.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelant N. L. I., apelant

N. V. împotriva sentinței civile nr. 20904/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. ,privind și pe intimat M. F. P.

, D. G. A F. P. A J. C., pârât M. C. -N., având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților avocat Nelu L. ciu, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatului intimat Ministerul Finanțelor Publice, D. G. a F. P. a J.

C. întâmpinare din care din care un exemplar se comunică reprezentantului apelanților.

Reprezentantul apelanților depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată și împuternicirea avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentantul apelanților solicită instanței admiterea apelului, anularea sentinței atacate obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață pentru imobilul în litigiu. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar; susține oral motivele expuse în scris.

T. ul reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Reține că prin Sentința civilă nr. 20904/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui C. -N., prin primar R. Moisin, invocată de către pârâta M. ui C. -N., prin primar R. Moisin.

S-a respins acțiunea formulată de către reclamanții N. L. -I. și N.

V. cu domiciliul procesual ales în mun.C. -N., str.M. l Kogălniceanu, nr.8, ap.17, jud.C. în contradictoriu cu M. ui C. -N., prin primar R. Moisin, cu sediul în C. -N., str.M. nr.3, jud.C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

S-a respins capătul ce cerere având ca obiect obligarea pârâtei Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în Sector 5, B. ești, str.Apolodor, nr.17, la restituirea prețului de piață pentru imobilul situat în C. -N., str.Brașov, nr.32, ap.1, jud.C.

, ca neîntemeiat.

S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului actualizat ce a fost plătit de către reclamanții N. L. -I. și N. V. pentru pentru imobilul situat în

C. -N., str.Brașov, nr.32, ap.1, jud.C., excepție invocată de către pârâta Ministerul Finanțelor Publice.

S-a respins acțiunea formulată de către reclamanții N. L. -I. și N.

V. cu domiciliul procesual ales în mun.C. -N., str.M. l Kogălniceanu, nr.8, ap.17, jud.C. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în Sector 5, B. ești, str.Apolodor, nr.17, având ca obiect obligarea pârâtei Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului actualizat ce a fost plătit de către reclamanții N. L. -I. și N. V. pentru pentru imobilul situat în C. -N.

, str.Brașov, nr.32, ap.1, jud.C. ca prescrisă.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a M. UI C. -N. , instanța o apreciază ca întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și va respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanții N. L. I. și N. V. împotriva M. UI C. -N. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă pentru următoarele considerente:

Cu privire la calitatea procesuală pasivă, instanța reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Astfel instanța reține că statul este cel care a preluat în mod abuziv, de cele mai multe ori, fără titlu valabil în regimul politic trecut, imobilele aparținând unor persoane fizice pe care, ulterior, le-a înstrăinat, potrivit Legii nr.112/1995 către chiriași care au plătit un preț pentru bunul astfel dobândit. Ulterior, cumpărătorii care au pierdut bunul, în disputa cu fostul proprietar sau cu moștenitorii lui, urmează să recupereze prețul plătit la încheierea contractului, reactualizat, sau să obțină valoarea de piață a bunului, în mod firesc, de la cel care le-a vândut, și anume Statul, prin reprezentantul său legal. În cazul acestui tip de acțiune, calitate procesuală pasivă o are Ministerul Finanțelor Publice, conform art.50 alin.3 din aceeași lege, care prevede că "Restituirea prețului prevăzut la alin.(2) și se face de către M. Economiei și F. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cu modificările ulterioare";.

Potrivit art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, sumele obținute din vânzarea imobilelor către chiriași se constituie într-un fond extrabugetar, la dispoziția M.

F., și, în mod firesc, din același fond se vor achita, în condițiile legii, sumele de bani reprezentând prețul reactualizat sau valoarea de piață a imobilului, conform art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 în forma actuală.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare nr.35132/_ încheiat între Consiliul local al municipiului C. -N. prin mandatar SC Constructardealul SA, în calitate de vânzător și reclamanții N. L. -I. și N. V., cei din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în C. -N., str.Brașov, nr.32, ap.1 cu suprafață utilă de 93,33 mp cu părțile indivize comune aferente de 49,92/100-a parte, teren în cotă de 10/202-a parte, pentru prețul de 32062,710 lei (f.11, 12).

Prin sentința civilă nr.6031 /_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.16102 /2004 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta Fundația Caritatea în contradictoriu cu pârâții Consiliul local C. -N., SC CONSTRUCT ARDEALUL SA prin lichidator R. P. și N. L. -I. și N.

V. și s-a constatat că imobilul situat în C. -N., str.Brașov, nr.32, a fost preluat de Statul Român în mod abuziv fără titlu valabil, dispunându-se totodată radierea dreptului de proprietate al reclamanților N. L. -I. și N. V. (f.22-25)

S-a reținut că cele două contracte în respectivul litigiu au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de Legea 112/1995. Astfel, s-a mai reținut că în condițiile în care Legea 112/1995 a avut ca obiect principal restituirea imobilelor naționalizate foștilor proprietari - persoane fizice și doar în subsidiar vânzarea imobilelor care nu se restituie acestora, era evident că imobilul în litigiu nu putea fi vândut, atâta timp cât a aparținut unei persoane juridice. Cu privire la reclamanții din prezenta cauză, instanța a apreciat că aceștia nu pot inova buna

credință, atâta timp cât în cartea funciară apărea ca proprietar Federația Uniunilor de comunități Evreiești din RPR, iar aceștia trebuiau să cunoască faptul că potrivit dispozițiilor Legii 112/1995 imobilul în litigiu nu poate fi vândut, deoarece nu a fost preluat de Statul Român de la o persoană fizică (f.24 verso).

Prin decizia civilă nr.807/A/2006 pronunțată de către Tribunalul Cluj au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către pârâții N. L. -I. și N.

V., reclamanții din prezenta cauză (f.26-32). Tribunalul Cluj a reținut în plus față de instanța de fond că, chiar și în situația în care s-ar proceda la analizarea bunei credințe se constată că o astfel de condiție nu a fost îndeplinită în cauză, din moment ce dobânditorii pârâți, prin depunerea unor minime diligențe, ar fi putut afla că imobilul a fost prelua de la o persoană juridică, aceasta figurând în evidențele de carte funciară ca proprietar tabular, aspect care de altfel a fost constatat de către prima instanță.

Prin decizia civilă nr. 963/R/2007 a Curții de apel C. a fost respins ca nefundat recursurile declarate de către pârâții Consiliul local al M. ui C. -N. și N. L. -I. și N. V., și Cearnovski Iosif (f.33-40).

Prin urmare s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamanții N. L.

-I. și N. V., nu îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.112/1995 pentru a cumpăra apartamentul în litigiu. Aceste condiții constau nu doar în condițiile generale prevăzute la art.948 Cod civil, ci și condițiile speciale, adică ca imobilul să poată fi vândut în condițiile Legii nr.112/1995 și să nu fi fost restituit fostului proprietar. Or, în condițiile în care Judecătoria Cluj-Napoca a statuat prin sentința civilă nr.6031 /_, rămasă definitivă și irevocabilă că imobilul situat în

C. -N., str.Brașov, nr.32, a fost preluat de Statul Român în mod abuziv fără titlu valabil astfel încât acesta nu putea fi vândut, astfel că reclamanții nu au încheiat contractul cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995.

Potrivit dispozițiilor art. 50 și 50¹ din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, chiriașii imobilelor care au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor, cu precizarea că dacă aceste contracte au fost încheiate cu eludarea dispozițiilor legii. nr. 112/1995, foștii chiriași pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, în condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001, iar daca, dimpotrivă, contractele desființate au fost încheiate cu respectarea prevederilor legii nr. 112/1995, chiriașii pot pretinde prețul de piață al imobilului, în condițiile prevăzute de art. 50 al. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din Legea nr.10/2001.

Fata de aceste dispoziții legale, instanța retine ca pentru ca reclamanții N.

L. -I. și N. V. să beneficieze de restituirea prețului de piață al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.35132/_, acesta trebuia sa fi fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Or, așa cum s-a arătat mai-sus, s-a decis în mod irevocabil că acest contract a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor din legea nr. 112/1995, situație în care aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuție în prezenta cauza, în privința lor existând autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, instanța reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50¹ din Legea nr.10/2001 pentru restituirea către reclamanți a prețului de piață al imobilului în discuție, motiv pentru care apreciază că cererea formulată de reclamanți în acest sens este nefondată și în consecință va dispune respingerea acesteia.

În ceea ce privește petitul cu privire la restituirea prețului actualizat, instanța apreciază că acesta este prescris. În prealabil, instanța apreciază că invocarea de către pârâtul M. F. P. a dispozițiilor art. 2500 din Noul Cod Civil, cu nesocotirea dispozițiilor art.201 din Legea 71/2011, care prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, nu afectează pronunțarea de către instanță asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 (art.2517 din Noul Cod Civil) termenul de prescripție este de 3 ani. În cauză, așa cum s-a menționat anterior, reclamanților li s-a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr.35132 din_ prin sentința civilă nr.6031 /_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.16102 /2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.807/A/2006 pronunțată de către Tribunalul Cluj și apoi a recursului prin decizia civilă nr. 963/R/2007 a Curții de apel C. la data de 09 mai 2007.

Prin urmare, termenul de 3 ani a început să curgă de la 09 mai 2007, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la 13 septembrie 2011, la aproximativ 4 ani. Instanța va reține că Legea nr. 1/2009 nu reglementează un nou moment de începere a cursului termenului de prescripție, modificările pe care le aduce vizând exclusiv limitele în care se realizează dezdăunarea chiriașului cumpărător, de către stat, în cadrul răspunderii pentru evicțiune totala. De asemenea, instanța apreciază că nu pot fi incidente în cauză nii dispozițiile art.481 din (vechiul)cod civil. Mai mult, instanța apreciază că nu a intervenit nici o cauză de întrerupere a cursului prescripției, articolul 16 din Decretul nr.167/1958 prevăzând expres care sunt cazurile de întrerupere, iar reclamanții nu au invocat nici unul dintre aceste cazuri.

În aceste condiții, instanța apreciază că termenul de prescripție nu a fost întrerupt, astfel că în ceea ce privește cererea de restituire a prețului reactualizat a operat prescripția.

Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal apel reclamanții solicitând instanței admiterea apelului, anularea sentinței apelanta întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului și evocând fondul, să oblige pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață pentru imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr. 32, apartamentul nr. 1, înscris sub A+1, în CF 1. C. -N., nr. top 1506/2/1/I, iar în subsidiar, să fie obligat pârâtul la restituirea prețului actualizat ce a fost plătit de apelanți pentru acest imobil.

Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depusă la dosarul cauzei.

În motivare se arată că în ce privește excepția prescripției dreptului privind cererea pentru restituirea prețului de piață pentru imobilul situat în

C. -N., str. Brașov nr. 32, apartamentul nr. 1, susțin că acțiunea nu este prescrisă raportat la prevederile art. 50¹din Legea nr. 10/2001, întrucât acest articol a fost introdus prin Legea nr. 1/2009, iar de la data intrării în vigoare a acestei legi și până la introducerea acțiunii, nu trecuseră 3 ani. Dreptul la despăgubiri în temeiul acestui text de lege s-a născut la 6 februarie 2009, data intrării în ce privește excepția prescripției dreptului privind cererea pentru restituirea prețului actualizat, ce l-au plătit pentru apartamentul nr. 1 din imobilul situat în C. -N., str. Brașov nr. 32, susțin că acțiunea nu este prescrisă raportat la prevederile art. 481 (vechiul) Cod civil, potrivit cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și in condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, art. 44 din Constituție potrivit cărora dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.

În continuarea expunerii precizează că au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 din imobilul situat în C. -N., str. Brașov nr. 32, prin Contractului de vânzare-cumpărare nr. 35132 din_ încheiat cu S.C. Constructardealul S.A. Dreptul real a fost înscris în CF nr. 1.

C. -N. cu încheierea nr. 15352 din_, întabularea având efect constitutiv de drepturi.

Prin Sentința civilă nr. 6031/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16102/2002, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 963/R/2007 pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._, s-a constatat nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 35132 din_ și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Apelanții au pierdut un bun, pentru care implicit trebuie să fie despăgubiți. Contractul de vânzare-cumpărare reprezintă titlu de proprietate și în temeiul acestui act juridic apelanții au devenit proprietari cu drepturi depline conform art. 480 (vechiul) Cod civil, motiv pentru care nu ne poate fi opusă prescripția dreptului la despăgubiri pentru dreptul de proprietate pierdut. Dreptul de proprietate imobiliară nu se prescrie, iar dreptul la despăgubiri derivă din dreptul de proprietate pe care l-au pierdut.

Se precizează că apelanții au fost lipsiți de proprietate de către puterea judecătorească din România, după ce cumpăraseră imobilul la oferta pe care le-a făcut-o puterea executivă din România, dar în lipsa oricărei despăgubiri, ceea ce este inadmisibil. Este și inechitabil ca persoanelor care au pierdut dreptul de proprietate în baza unor hotărâri judecătorești să le fie opusă prescripția de 3 ani, iar persoanelor care au pierdut proprietatea înainte de 1989, cu titlu sau fără titlu, să le fie considerată cererea de despăgubiri imprescriptibilă în lumina prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a, libertăților fundamentale.

Legea nu face diferența între modurile prin care persoana a fost lipsită de proprietate, dar prevede foarte clar că nimeni nu poate fi lipsit de proprietate în lipsa unei despăgubiri.

Pescripția dreptului la acțiune pentru restituirea prețului actualizat ce l-au plătit pentru imobilul situat în C. -N., str. Brașov nr. 32, apartamentul nr. 1, nu este supusă prevederilor Decretului nr. 167/1958, întrucât dreptul la despăgubiri face parte integrantă din dreptul de proprietate, or potrivit art. 21 din Decret, dispozițiile acestuia nu se aplică dreptului la acțiune privitor la drepturile de proprietate.

Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate conform art. 44 din Constituție. Pierzând dreptul de proprietate, s-a născut dreptul de creanță pentru restituirea prețului, drept garantat și imprescriptibil. Dreptul la despăgubire face parte integrantă din dreptul de proprietate și orice deposedare a proprietarului de bunul său, implică o obligație corelativă de dezdăunare.

Contractul a fost declarat nul absolut pentru motive independente de apelanți, frauda de lege fiind comisă de vânzător - Statul Român, care, în mod absolut imoral și nefondat, invocă prescripția pentru restituirea prețului. Statul trebuie să fie garantul democrației, însă în speță puterea executivă le-a luat banii, puterea judecătorească le-a luat casa, iar puterea legislativă este pasivă la această mascaradă în care sunt târâți chiriașii și proprietarii, deopotrivă, de peste 20 de ani.

In ce privește fondul cererii de restituire a prețului de piață, este evident că apelanții în calitate de cumpărători nu am încheiat contractul cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Imobilul pierdut de aceștia avea destinația de locuință, la data cumpărării în cartea funciară era înscris ca proprietar Statul Român, apelanții ocupau apartamentul cu titlu de chirie, iar imobilul nu era exceptat de la vânzare printr-o normă expresă, or ceea ce nu este interzis, este permis.

Se mai precizează că apelanții nu aveau competența și nici obligația să verifice istoricul acestui imobil. Au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor pe care Legea nr. 112/1995 le-a instituit în sarcina cumpărătorilor și orice eludare a legii de către vânzător, nu le este imputabilă.

Orice consecință nefavorabilă apelanților, datorată atitudinii vânzătorului, nu ne poate crea un prejudiciu, pentru că potrivit art. 998 (vechiul) cod civil fiecare este răspunzător pentru faptele sale. Nulitatea contractului impune restabilirea situației anterioare, deci și restituirea prețului. Hotărârea prin care contractul de vânzare-

cumpărare a fost declarat nul, nu stabilește culpa în sarcina noastră, fiind prezumată buna-credință a cumpărătorilor.

În concluzie solicită să se admită apelul și să fie oblig Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață pentru imobilul situat în C. -

N., str. Brașov nr. 32, apartamentul nr. 1, înscris sub A+l în CF 1. C. -N.

, nr. top. 1506/2/1/1, compus din, la parter 4 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 2 antreuri comune, 1 hol, 2 coridoare comune, la subsol 1 coridor comun, 2 terase acoperite, 1 pivniță, 1 boxă, 1 terasă neacoperită, cu suprafața utilă de 93,33 mp, cu părțile indivize comune aferente de 49,92/100-a parte, teren în cotă de 10/202- a parte, iar în subsidiar să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice la restituirea sumei de 4.064,57 lei reprezentând prețul plătit de aceștia pentru acest imobil, actualizată cu coeficientul de inflație la data plății efective.

M. ive de drept: art. 21 din Decretul nr. 167/1958, art. 44 din Constituție, art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

Prin întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice

se a solicitat respingerea apelului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate.

În motivare se arată că in lipsa unor critici pertinente la adresa soluției pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca apelanții reiterează o parte din aspectele învederate prin cererea de chemare in judecata, fara a fi in măsura sa-si justifice in fapt si in drept solicitările.

Astfel, in principal apelanții susțin ca cererea de chemare in judecata pentru acordarea prețului de piața aferent imobilului situat in M. C. -N., str. Brașov nr.32, ap.1, Județul C. nu este prescrisa, insa nu sunt in măsura sa facă dovada ca sunt îndreptățiți plata acestuia iar, in subsidiar solicita restituirea prețului actualizat.

Cu privire la restituirea prețului de piața arătă ca din prevederile art.50 indice 1 din Legea nr. 10/2001 rezulta cu claritate faptul ca scopul introducerii acestui nou articol de către legiuitor este acela de a despăgubii intr-o maniera mai avantajoasa proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive irevocabile, in situația in care acestea au fost încheiate cu respectai prevederilor Legii nr. 112/1995.

Optica legiuitorului cu privire la modalitatea in care sunt despagubiti acești proprietari este diferita tinand seama de lipsa totala de culpa a acestora la momentul încheierii contractelor ulterior anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Raportează susținerile formulate mai sus la prevederile art.50(3) din Legea nr 10/2001 conform cărora: "restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumparare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare."

Dispozițiile legale citate anterior ilustrează teza potrivit căreia in prezent, exista o maniera diferita de despăgubire in funcție de modalitatea in care au fost încheiate contractele de vanzare-cumpare, ulterior anulate prin hotărâri judecătorești ramase irevocabile.

Astfel, daca in situația contractelor de vanzare-cumparare încheiate cu eludarea Legii 112/2005, modalitatea de despăgubire este restituirea prețului actualizat, in cazul contractelor de vanzare-cumpare încheiate cu respectarea aceluiași act normativ, masurile reparatorii constau in restituirea contravalorii prețului de piața a imobilul.

In speța, insa reclamanții nu au făcut dovada faptului ca contractul de vanzare-cumparare in discuție a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, aceasta atrăgând evident respingerea acțiunii ca inadmisibila.

Dimpotrivă, din cuprinsul deciziei civile nr.963/R/2007 pronunțate in dos. nr.4._ al Curții de Apel C. (pagina 15-16) rezulta ca "preluarea imobilului in baza Decretului nr.92/1950 este fara titlu valabil, asa cum reiese din anexa actului de preluare, nu exista identitate intre proprietarul tabular al imobilului la data naționalizării si persoana menționata in anexa."

In fapt, proprietar tabular la data naționalizării imobilului nu era o persoana fizica, iar aceasta împrejurare era lesne de cunoscut, prin simpla consultare a întregului conținut al foii B al CF_ C. -N., iar potrivit art.1 din legea 112/1995 sub incidența acestui act normativ intrau numai imobilele cu destinația de locuințe, trecute ca atare in proprietatea statului sau altor persoane juridice după 6 martie 1945, preluate de la persoane fizice.

Art.25 din același act normativ prevede expres ca situațiile juridice ale altor imobile decât cele ce fac obiectul prezentei legi se vor reglementa prin legi speciale.

Ulterior apariției Legii 112/1995 s-au adoptat o serie de acte normative in materia retrocedării unor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România - OUG 95/2000 aprobata prin Legea 501/2002, OUG184/2002 aprobata prin Legea 48/2004.

Imobilul intra sub incidența acestor acte normative intrucat a fost preluat de la Federația Comunităților Evreiești din România, care este organizația religioasa a evreilor din România, înființata in baza Decretului nr.589/1949.

Prin urmare, nu se poate spune ca contractul de vanzare-cumparare a fost încheiat cu respectarea prevederilor legii 112/1995, atât timp cat acest act normativ era inaplicabil iar, aceasta împrejurare putea fi constatata de orice persoana interesata care prin simpla consultare a cuprinsului cârtii funciare ar fi observat faptul ca imobilul nu a fost preluat de la o persoana fizica.

Instanța investita cu soluționarea recursului (Curtea de Apel C. ) a concluzionat in mod corect faptul ca din moment ce încheierea contractelor de vanzare-cumparare s-a făcut in temeiul unor dispoziții legale ce nu erau aplicabile, buna-credinta a cumpărătorilor (reclamanții din prezenta cauza ) nu mai este relevanta.

Opinează ca, instanța de judecata investita cu soluționarea prezentei cauze nu este competenta sa reanalizeze aspectele Învederate de reclamanți, acestea fiind deja dezbătute in cadrul procesual anterior in care aceasta a pierdut proprietatea asupra imobilului in discuție.

Aspectele învederate de reclamanți nu pot fi acceptate in pofida celor stabilite printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila.

In aceste circumstanțe, învederează onoratei instanțe ca se opun categoric administrării unei expertize prin care sa se stabilească valoarea de piața a imobilului in discuție, întrucât proba nu este pertinenta si concludenta pentru soluționarea cauzei.

In cea ce privește prețul actualizat arătă ca instanța de fond a reținut in mod corect ca reclamanții au înregistrat acțiunea pe rolul instanței de judecata competente după expirarea termenului de 3 ani de la data la care au pierdut in mod irevocabil proprietatea asupra imobilului situat in M. C. -N., str. Brașov nr.32, ap.1, Județul C. .

In susținerea poziției noastre procesuale facem referire la prevederile art.50(3) din Legea nr. 10/2001 conform cărora: "restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare."

Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu prevederile art.2500 din Noul Cod Civil, care stipulează in mod expres faptul ca dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege iar, potrivit art.2517 din Codul civil termenul de prescripție este de trei ani.

In fapt, asa cum poate observa onorata instanța Curtea de Apel C. a soluționat recursul la data de_ prin decizia civila nr.963 iar, reclamanții au înregistrat prezenta acțiune pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ .

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:

Prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod incorect s-a reținut

de către prima instanță ca fiind incidentă excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect restituirea prețului de piață pentru imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr.32, ap.1, jud. C., nu poate fi primită ca fiind întemeiată, în condițiile în care, așa cum rezultă, fără echivoc din dispozitivul hotărârii pronunțate de prima instanță s-a respins capătul ce cerere având ca obiect obligarea pârâtei Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață pentru imobilul susmenționat, ca neîntemeiat.

A doua critică adusă sentinței apelate, respectiv că în mod eronat s-a reținut incidenta în speță a excepției prescripției dreptului la acțiune privind restituirea prețului actualizat pentru imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr.32, ap.1, jud. C. nu poate fi primită ca fiind fondată având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Astfel, în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt existență în prezenta cauză statuând că reclamanților-apelanți li s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.35132 din_ prin sentința civilă nr.6031 /_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.16102 /2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.807/A/2006 pronunțată de către Tribunalul Cluj și apoi a recursului prin decizia civilă nr. 963/R/2007 a Curții de apel C. la data de 09 mai 2007.

Contrar aspectelor invocate de către apelanți, în ipoteza constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare susmenționat, prin acțiunea în restituirea prețului actualizat se tinde la valorificarea unui drept de creanță, și nu a unui drept real, drept de creanță căruia îi corespunde o acțiune prescriptibilă, astfel că acțiunea în restituirea prețului actualizat va fi prescriptibilă în termenul general de trei ani, socotit de la data când hotărârea judecătorească prin care s-a pronunțat nulitatea a devenit irevocabilă.

În aceste condiții în mod judicios prima instanță a statuat că termenul de 3 ani a început să curgă de la 09 mai 2007, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la 13 septembrie 2011, la aproximativ 4 ani.

De asemenea în mod pertinent judecătorul fondului a reținut că în speță nu a intervenit nici o cauză de întrerupere a cursului prescripției, articolul 16 din Decretul nr.167/1958 prevăzând expres care sunt cazurile de întrerupere, iar reclamanții nu au invocat nici unul dintre aceste cazuri.

În fine, a treia critică formulată de apelanți, prin care relevă că se impunea admiterea de către prima instanță a cererii de restituire a prețului de piață pentru imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr.32, ap.1, jud. C., de asemenea nu poate fi reținută ca fiind pertinentă având în vedere următoarele considerente:

V. și s-a constatat că imobilul situat în C. -N., str. Brașov, nr.32, a fost preluat de Statul Român în mod abuziv fără titlu valabil, dispunându-se totodată radierea dreptului de proprietate al reclamanților N. L. -I. și N. V. .

În considerente s-a reținut că cele două contracte în respectivul litigiu au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de Legea 112/1995. Astfel, s-a mai reținut că în condițiile în care Legea 112/1995 a avut ca obiect principal restituirea imobilelor naționalizate foștilor proprietari - persoane fizice și doar în subsidiar vânzarea imobilelor care nu se restituie acestora, era evident că imobilul în litigiu nu putea fi vândut, atâta timp cât a aparținut unei persoane juridice. Cu privire la reclamanții din prezenta cauză, instanța a apreciat că aceștia nu pot inova buna credință, atâta timp cât în cartea funciară apărea ca proprietar Federația Uniunilor de comunități Evreiești din RPR, iar aceștia trebuiau să cunoască faptul că potrivit dispozițiilor Legii 112/1995 imobilul în litigiu nu poate fi vândut, deoarece nu a fost preluat de Statul Român de la o persoană fizică (filele 22-24 din dosarul de fond).

Prin decizia civilă nr.807/A/2006 pronunțată de către Tribunalul Cluj au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către pârâții N. L. -I. și N.

V., reclamanții din prezenta cauză (filele 26-32 din dosarul de fond). Tribunalul Cluj a reținut în plus față de instanța de fond că, chiar și în situația în care s-ar proceda la analizarea bunei credințe se constată că o astfel de condiție nu a fost îndeplinită în cauză, din moment ce dobânditorii pârâți, prin depunerea unor minime diligențe, ar fi putut afla că imobilul a fost prelua de la o persoană juridică, aceasta figurând în evidențele de carte funciară ca proprietar tabular, aspect care de altfel a fost constatat de către prima instanță.

În aceste condiții, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamanții N. L. -I. și N. V., nu îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.112/1995 pentru a cumpăra apartamentul în litigiu

Astfel, potrivit articolului 50¹ aliniatul 1 din Legea nr.10/2001, invocat de apelanți în susținerea capătului de cerere principal, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.

Or, în condițiile în care prin hotărârile judecătorești susmenționate, s-a statuat în mod irevocabil că imobilul din litigiu a fost cumpărat cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995, tribunalul, în concordanță cu aspectele reținute de judecătorul fondului, consideră că nu sunt întrunite condițiile legale de admisibilitate a cererii de chemare în judecată privind acordarea prețului de piață a imobilului în litigiu.

Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții N. L. I., N. V. împotriva sentinței civile nr. 20904/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții N. L. I., N.

împotriva sentinței civile nr. 20904/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
Președinte,
1. -F. D.

Judecător,

O. -C. T. fiind în CO semnează

Președinte Secție Civilă Ana SS

Grefier,

L. C.

L.C. 21 Martie 2013 Red.A.F.D./Tehn. L.C._ /5 ex.

Jud. fond: M. L. -Jud. C. -N.

← Decizia civilă nr. 8/2013. Legea 10/2001		Decizia civilă nr. 47/2013. Legea 10/2001 →

Decizia civilă nr. 138/2013. Legea 10/2001

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 138/2013. Legea 10/2001