Decizia civilă nr. 8/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/R/2013
Ședința publică din 4 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: C. -M. V. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de reclamanții B. G. ȘI B. E., precum și recursul declarat de pârâtul P. MUNICIPIULUI C. -N. ȘI C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N.
împotriva sentinței civile nr. 861 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 21 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2013 și ulterior pentru data de 4 aprilie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06 februarie 2004, reclamanții B. G. și B. E. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. mun. C. -N. și C. local al mun. C. -N.
, să dispună: obligarea C. ui local al mun. C. -N. să retragă dreptul de concesiune oferit familiilor A., Judea și Kiraly în Hotărârea nr. 200/_
; să dispună formularea mai clară a art. 1 din Dispoziție (care și în momentul actual acordă dreptul de folosință special pentru întregul teren al grădinii) nr. topo inițial 10994/2, accentuând că parcelele nr. topo 10994/2/2/1 (324 mp), nr. topo 10994/2/2/2 (220 mp), nr. topo 10994/2/2/3 (230 mp) și nr. 10994/2/2/4 (230 mp) se restituie cu dreptul de folosință special, fără nici o obligație de concesiune, parcelele nr. 10994/2/2/5 se restituie cu acordarea dreptului de folosință special încărcat pentru 49 ani, cu concesiunea acestui teren pentru familia Revnic, conform art. 14 din Legea nr. 10/2001, reformularea alin. 4 din preambulul dispoziției conform anexei 3, unde se fac referiri numai la familia A. și Judea.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de_, reclamanții au arătat că înțeleg să își extindă acțiunea față de pârâtul C. local al mun.
C. -N., solicitând rectificarea prevederilor Dispoziției privind acordarea dreptului de folosință special nr. 16/_, emisă de P. Municipiului C.
-N. în conformitate cu realitățile juridice prezente (cu luarea în considerare a tuturor contractelor de concesiune încheiate de C. Local
al Municipiului C. -N. cu privire la terenul restituit); cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul cererii, s-a arătat că, prin dispoziția atacată, reclamanților le-a fost acordat un drept de folosință special, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 modificat prin O.U.G. nr. 184/20002, asupra terenului situat în C. -N., str. M. nr. 22, înscris în.cf. col. nr. 10391 C.
-N., cu nr. topo. inițial 10994/2, ținându-se cont de terenul construit aferent imobilului, care a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, cu subrogarea în drepturile Statului Român în contractele de concesiune nr. 12642/2000 și nr. 12640/2000.
Deși dispoziția amintește doar două contracte de concesiune, în realitate există patru asemenea contracte.
Inițial cauza a fost suspendată, pentru ca reclamanții să clarifice situația acestor contracte de concesiune și, în cazul în care se impune, să le atace separat, însă, din cauza lipsei de colaborare a C. ui Local, nu au reușit să facă niciun pas înainte. Au solicitat în repetate rânduri obținerea contractelor în cauză, răspunsul C. ui Local fiind acela că având în vedere că pe rolul instanțelor de judecată se află un proces, contractele respective vor fi prezentate doar în cazul solicitării acestora din partea
instanței de judecată.
La data de_, reclamanții au depus o precizare a petitelor de chemare în judecată, solicitând rectificarea și completarea prevederilor dispoziției privind acordarea dreptului de folosință special nr. 16/2004, emisă de P. Municipiului C. -N. în conformitate cu realitățile juridice prezente (cu luarea în considerare a tuturor contractelor de concesiune încheiate în mod legal de C. Local al Municipiului C. -N. cu privire la terenul restituit și cu luarea în considerare a numerelor topografice corecte); constatarea nulității sau rezilierea contractelor de concesiune încheiate de C. local al mun. C. -N., cu privire la terenul restituit în funcție de dispozițiile acestor contracte de concesiune; ieșirea din indiviziune față de Statul Român cu privire la terenul restituit în baza dispoziției atacate; intabularea dreptului special de folosință al reclamanților dobândit asupra terenului restituit, în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de_, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. pr. civ., pană la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1035/2005 al Judecătoriei C. -N., având ca obiect anularea contractelor de concesiune, cauza fiind repusă pe rol la data de _
.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din data de_, reclamanții au solicitat modificarea Dispoziției nr. 16/_, emisă de P. municipiului C. -N., în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris in C.f. nr. 10391 C., nr. top. 10994/2/2 si 10995/2 - reprezentând teren intravilan situat in C. -N., str. M. nr. 20-22, in suprafața de 2104 mp, restituind in natura, restituirea in natura a imobilelor reprezentând apartamente nevândute in baza Legii 112/1995, înscrise in C.f nr. 10391, nr. top. 10994/2/1 si 10995/1 C. transcrise ulterior in C.f. nr. 1. si 1. C. ; acordarea de masuri reparatorii prin compensare cu alte imobile (apartamente si teren) din mun. C. -N. (in principal din imobilul din C. N., str. M. nr.20-22) pentru apartamentele si terenul aferent imobilelor vândute in baza Legii 112/1995 și nerestituibile in
natura; anularea art.3 alin. 2 din dispoziție, cu privire la parcelarea si ieșirea din indiviziune cu Statul Roman, întabularea dreptului de proprietate al
reclamanților in evidentele de carte funciara asupra imobilelor restituite in natura și atribuite in compensare, cu obligarea paraților, in solidar, la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că, prin Dispoziția nr. 16/_ emisă de P. municipiului C. -N., s-a dispus acordarea dreptului de folosință special conform prev. din OUG nr. 184/2002 în favoarea reclamanților cu privire la terenul situat in C. -N., str. M. nr. 20-22, înscris in C.f. nr. 10391 C.
, cu nr. top. inițial 10994/2, ținându-se cont de terenul construit aferent imobilului, care a fost înstrăinat in baza Legii 112/2005, cu subrogarea in drepturile Statului Roman, in contractele de concesiune încheiate.
Considerând dispoziția atacată în parte nelegală și netemeinică, a formulat contestația solicitând modificarea acesteia în sensul menționării tuturor contractelor de concesiune respectiv prin rectificarea numerelor topografice si cuprinderea in art. 1 din dispoziție și a nr. top, 10995.
Reclamanții sunt moștenitorii legali ai d-nei N. R., pensionară în timpul naționalizării, și d-nei Balogh M., casnică in timpul naționalizării, al căror imobil a fost naționalizat, conform Decretului nr. 92/1950, poziția 70 din anexă. La data naționalizării proprietarele imobilului din litigiu erau: mama (numita Balogh M. ) și bunica reclamanților (numita N. R. ), fiind înscrise ca atare in carte funciară. În timpul cumpărării imobilul avea adresa
"str. M. nr. 22", fiind înscrise pe nr. top. 10995 și 10994. După nenumărate parcelari, alipiri și dezlipiri înscrise in cartea funciara, in prezent imobilul este situat pe "str. M. nr. 20-22" (fost nr. 22), fiind identificat cu nr. top. 10994/_ 4/2/_ 4/2/_ 4/2/_ 4/2/_
4/2/_ 4/2/__ 5/_ 5/2/2.
În anexa la Decretul nr. 92/1950, poziția 70, a fost înscris ca proprietar dl. Balogh A., care era soțul antecesoarei N. R. . Din actele de deces (precum și din cartea funciară) rezultă că, Balogh A. a decedat in anul 1925 și niciodată nu a fost proprietar al imobilului, care a fost cumpărat in anul 1937 și in anul 1942, așa cum rezulta din cartea funciara. Din interpretarea art.l din Decretul nr.92/1950 rezultă că, actul de naționalizare a operat nu numai asupra imobilului, ci și "in personam" și
întrucât Balogh A. era decedat, acesta nu putea fi cuprins în anexă la data naționalizării, proprietare fiind N. R. și Balogh M. .
Înscrierea în anexa la Decretul nr. 92/1950 a numitului Balogh A. nu constituie titlu legal de preluare de către stat a imobilului care face obiectul procesului.
In acest sens art. 1 alin (3).H.G. 20/1996 modificat prin H.G. 11/1997 arata ca "prin imobil trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950 se înțelege imobilul naționalizat cu respectarea prevederilor art. I pct. 1-5 și ale art. II din decret, precum și cu respectarea identității dintre persoana menționată ca proprietar în listele-anexă la decret și adevăratul proprietar ai imobilului la data naționalizării." De aceea, preluarea de către stat a imobilului, care nu aparținea persoanei înscrisă în lista anexă la decret Balogh A. s-a făcut fără titlu legal.
La data naționalizării proprietarele imobilului erau mama și bunica reclamanților, care erau excluse de la naționalizare fiind pensionară, respectiv casnică in timpul naționalizării.
Așa cum reiese din cartea funciara, imobilul cu nr. top. 10994/2 casa cu gradină în suprafață de 628 stjp a fost proprietatea d-nei N. R. și d- nei Dr. B. G. ne nasc. Balogh M. (sub B+l si B+2 din CF 10391).
Imobilul cu nr. top 10995 casa și gradină în suprafață de 182 stjp a fost proprietatea d-nei Dr. B. G. ne" nasc. Balogh M. (sub B+6 din CF
1191). Imobilele cu nr. top. 10994/2 și 10995 au fost naționalizate in baza decretului 92/1950, poziția 70, inscris in CF 10391 sub B+5, și in CF 1191 sub B+7. Imobilele cu nr. top. 10994/2 și 10995 au fost alipite intr-un singur corp funciar și transcrise in CF 10391 in anul 1996. Singurul corp funciar cu nr. top._ 5 a fost împărțit în două parcele: 10994/_ 5/2 formând terenul liber, în prezent, în suprafață de 2104 mp, și 10994/_ 5/1 reprezentând teren cu construcții.
In baza Legii 10/2001 la data de_ reclamanții prin mandatar,
N. V., au solicitat restituirea în natură a terenului liber identificat prin nr. top. 10994/_ 5/2 în suprafață de 2104 mp, restituirea în natură a locuințelor nevandute in baza legii 112/1995, și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent după locuințele vândute chiriașilor în baza legii 112/1995.
După revendicare, imobilul a fost dezmembrat in parcele cu nr. top. 10994/_ 4/2/_ 4/2/_ 4/2/_ 4/2/_ 4/2/_ 4/2/__ 5/_ 5/2/2.
Prin dispoziția atacată li s-a acordat dreptul de folosință special asupra imobilului revendicat, dar este de remarcat însă că OUG 184/2002, privind dreptul de folosință special al cetățenilor străini a fost emisă sub imperiul Constituției din anul 1991 nerevizuita, ce nu permitea dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini sau apatrizi.
Aceasta Constituție a fost însă revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobata prin Referendumul național din 18-19 oct. 2003, confirmat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3/2003.
Potrivit disp. art. 44 alin. 2 Teza a II-a din Constituția României
"cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale din România este parte, pe baza de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin legea organică, precum și prin moștenire legală";.
Potrivit disp. art. 2 alin.2 din Legea 10/2001"persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabili și păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi."
In acest sens s-a pronunțat si practica juridica stabilind ca "întrucât imobilul a fost preluat abuziv, fara titlu de la reclamant si fratele, respectiv mama acestuia, conform disp. art. 2 alin 1 lit. I raportat la disp. art. 6 alin 1 din Legea 213/1998, aceștia nu au pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului. Nu este vorba de o dobândire pentru viitor, ci de recunoașterea împrejurării ca dreptul de proprietate nu a fost pierdut niciodată. Mai mult, daca era vorba de moștenitorii fostului proprietar, aceștia ar putea dobândi dreptul de proprietate prin moștenire." (Decizia nr. 76/A/_, Secția civila, Curtea de Apel C. ).
Actul naționalizării este lipsit de eficiență când au fost încălcate dispozițiile art. II din Decretul nr. 92/1950, și statul nu poate invoca proprietatea în baza unui titlu nevalabil. Considerând nelegalitatea naționalizării ce a fost făcuta fără titlu valabil, reclamanții nu au pierdut calitatea de proprietar, si fiind moștenitorii legali ai foștilor proprietari, în aplicarea art. 44 alin. (2) din Constituție, trebuie să li se recunoască dreptul de proprietate, și nu doar dreptul de folosință special.
Imobilul revendicat se află în proprietatea Statului Roman in administrarea mun. C. -N., in consecința este restituibil in natură în
suprafață totală de 2104 mp. O parte mica din terenul este ocupat de garajele și depozite semideschise demontabile, iar potrivit pct. 10.4 al norm. metod. Legii 10/2001 se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate garaje, chioșcuri, depozite semideschise și altele asemenea.
Terenurile cu nr. top. 10994/2/2/3 și 10994/2/2/5 au fost concesionate, iar in baza art. 14 din legea 10/2001 și acestea pot fi restituite în natură cu subrogare în drepturile de concesiune.
Prin notificare, au solicitat restituirea în natură a locuințelor nevândute în baza Legii 112/1995, cu mențiunea că ap. 4 si 5 nu sunt locuințe, ci atelier, astfel încât nu cad sub incidența legii 112/1995, putând restituite în natură.
In ceea ce privește apartamentele vândute in baza Legii 112/1995, in baza disp. art. 18 lit. c, raportat la disp. art. 20 alin. 2 si 3 din Legea 10/2001 au solicitat acordarea de masuri reparatorii prin compensare, de preferat prin acordarea dreptului de proprietate asupra altor apartamente (edificate după naționalizare) în același imobil la etajele superioare, sau în lipsa acestora, alte imobile apartament sau teren din C. N., și doar în ultimă instanță, prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Urmare a restabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, Statul Roman nu va mai fi proprietar asupra vreunei suprafețe de teren, motiv pentru care se impune anularea art. 3 alin. 2 din dispoziția atacata, neimpunandu-se ieșirea din indiviziune față de Statul Roman cu privire Ia aceste imobile, această obligație instituită in sarcina reclamanților rămânând practic fără obiect.
În absența anulării acestui articol din dispoziție, ar fi practic in imposibilitatea de a-și intabula dreptul de proprietate și imposibilitatea de a valorifica dispoziția privind punerea in posesie.
La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2012, reclamanții au depus la dosar o cerere de renunțare la judecata petitului prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte imobile (apartamente și teren) din mun. C. -N. (în principal din imobilul din C. -
, str. M. nr. 20-22) pentru apartamentele și terenul aferent imobilelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 și nerestituibile în natură.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 861/_ a Tribunalului C., a fost admisă civilă precizată formulată de reclamanții B. G. și B. E., în contradictoriu cu parații P. Municipiului C. -N. și C. Local al Municipiului C. -N. și, în consecință:
a fost anulată în parte Dispoziția nr. 16/_ emisă de P. Municipiului C. -N., respectiv în ceea ce privește art. 1, art. 3 alin. 2 și art. 5;
s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamaților B. G. și
E., a imobilului teren situat în str. M. nr. 22, în suprafață de 2.104 mp. înscris inițial în CF nr. 10391 C. nr. top._ 5/2, actualmente în CF 10391 C., nr. top. 10994/2/_ 5/2/1 în suprafață de 869 mp., CF 1.
nr. top 10994/2/2/2 în suprafață de 220 mp., CF 1. C. nr. top 10994/2/2/5 în suprafață de 222 mp., CF 10391 C. nr. top 10994/2/2/3 în suprafață de 230 mp., CF 10391 C. nr. top. 10994/2/2/4 în suprafață de 230 mp. și CF 10391 C. nr. top. 10994/2/_ 5/2/2 în suprafață de 333 mp. cu aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 rep.
- s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamaților B. G. și
E., a apartamentelor nr. 4 înscris în CF ind. nr. 1. C., nr. top. 10994/2/1/IV,10995/1/IV, ap. nr. 5 înscris în CF ind. nr. 1. C., nr. top
10994/2/1/V,10995/1/V, ap. nr. 6 înscris în CF ind. nr. 1. C. nr. top 10994/2/1/VI,10995/1/VI și ap. nr. 10 înscris în CF ind. nr. 1. C. nr. top 10994/2/1/X,10995/1/X
a fost stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele apartamente și terenul aferent acestora nerestituite în natură.
au fost menținute celelalte dispoziții ale Dispoziției nr. 16/_ emisă de P. Municipiului C. -N. .
s-a dispus intabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți, conform raportului de expertiză întocmit de expert Petric Natalia
M., corectat prin răspunsul la obiecțiuni depus la data de_, care fac parte integrantă din sentință.
Instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților la capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte imobile pentru apartamentele și terenul înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, nerestituibile în natură.
Reclamanții au fost obligați să achite în favoarea expertului Martin D. suma de 900 lei reprezentând diferență onorariu.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 6.060 lei reprezentând onorarii experți și în sumă de 1.435 euro-echivalent în lei la data plății-reprezentând onorariu avocațial.
Starea de fapt
Prin Dispoziția nr. 16/_ emisă de P. Municipiului C. -N., s-a dispus acordarea în favoarea reclamanților B. E. și B. G. a dreptului de folosință special conform OUG nr. 184/2002 pentru terenul situat în str. M. nr. 22, înscris în CF col. nr. 10391 nr. top. inițial 10994/2, ținându-se cont de terenul construit aferent imobilului care a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, cu subrogarea în drepturile Statului Roman în contractele de concesiune încheiate asupra terenului, conform art. 14 din lege, terenul fiind grevat de servitutea de trecere în favoarea deținătorilor construcției și a concesionarilor terenului, stipulându-se totodată, la art. 3 al. 2 din dispoziție faptul că punerea în posesie se va face după prezentarea, de către reclamanți, a unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, privind acceptarea unei expertize judiciare, privind parcelarea și ieșirea din indiviziune cu Statul Roman, în condițiile art. 1 și 2 din dispoziție.
Asupra imobilului înscris în CF nr. 1191 C. nr. top 10995, casă din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă cu 5 camere, o bucătărie, dependințe și curte în Calea M. nr. 20, în suprafață de 182 stj.p a fost proprietară tabulară Balogh M., mama reclamanților B. E. și B. G. . Imobilul a fost preluat de Statul Roman în temeiul Decretului nr.92/1950, așa cum atestă înscrierea nr. 4353/_ de sub B7 din cartea funciară.
Asupra imobilului înscris în CF nr. 10391 C. nr. top 10994/2 casă din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă cu 9 camere, 2 bucătării, dependințe curte și grădină în suprafață de 628 stj.p. în str. M. nr.20 au fost proprietare tabulare văduva lui Balogh A. născută N. R. și fiica acesteia, Balogh M. .
Și acest imobil a fost preluat de Statul Roman tot în baza Decretului nr. 92/1950, așa cum reiese din înscrierea de sub B5 din cartea funciară.
Prin încheierea de carte funciară nr. 17956/_, imobilul din CF nr. 1191 C. nr. top 10995 a fost transcris în CF nr. 10391, cartea funciară nr. 1191 fiind sistată pentru lipsă de imobil.
Așa cum rezultă din notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta a vizat atât imobilul care a aparținut bunicii lor, Balogh R., cât și cel care a aparținut mamei lor, Balogh M., fiind indicate explicit numerele topografice_ 4/_ 5/2.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 538/1968 emis de notariatul de Stat Județean C. și documentelor notariale în traducere legalizată depuse la dosar, reclamanții sunt succesorii proprietarelor tabulare Balogh
R. și Balogh M., în calitate de nepoți de fiică și, respectiv, fii. Astfel, aceștia au făcut dovada că sunt moștenitorii proprietarelor tabulare de la care imobilele au fost expropriate, fiind persoane îndreptățite la restituire raportat la dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 ale Legii nr. 10/2001 republicată.
De altfel, chiar în cuprinsul dispoziției atacate, s-a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, calitate ce nu a fost contestată în prezentul litigiu.
Imobilele în cauză fiind preluate în baza Decretului nr. 92/1950, fac obiectul reglementării Legii nr. 10/2001, prin raportare la dispozițiile art. 2 al. 1 lit. a din lege.
Pe calea notificării formulate și a prezentului demers, reclamanții au solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren rămase liberă din imobilul preluat abuziv, precum și a apartamentelor neînstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, iar, pentru cele înstrăinate, stabilirea de despăgubiri.
În vederea stabilirii naturii măsurilor reparatorii, s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie și a uneia în specialitatea construcții.
Din raportul de expertiză întocmit de expert Petric Natalia M. astfel cum a fost corectat prin răspunsul la obiecțiuni, a reieșit faptul că, din terenul revendicat, înscris inițial în CF nr. 10391 C. nr. top. 1994/_ 5/2, este liberă, susceptibilă de a fi restituită în natură, suprafața de 2104 mp, proprietar tabular actual fiind Statul Roman, după cum urmează: nr. top. 10994/2/_ 5/2/1 în suprafață de 258 mp., nr. top. 10994/2/2/8 în suprafață de 221 mp., CF 1. C. nr. top 10994/2/2/2 în suprafață de 220 mp., CF 1. C. nr. top 10994/2/2/5 în suprafață de 222 mp., CF 10391 C. nr. top 10994/2/2/3 în suprafață de 230 mp., CF 10391 C. nr. top.10994/2/2/4 în suprafață de 230 mp. și CF 10391 C. nr. top.10994/2/_ 5/2/2 în suprafață de 273 mp., nr. top 10994/2/_ 5/2/3 în suprafață de 450 mp.
Este adevărat că o parte din această suprafață face obiectul unor contracte de concesiune în favoarea unor persoane fizice, însă, așa cum s-a reținut și în cuprinsul dispoziției contestate, acesta nu este un impediment pentru restituirea în natură a terenului, fiind incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001 conform cărora "dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere in participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii";.
Sub acest aspect, se reține că prin Sentința civilă nr. 4656/2011 a Tribunalului C. -Secția Mixtă de contencios Administrativ și Fiscal de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale pronunțată în dosar nr._ rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă acțiunea reclamanților
privind anularea contractelor de concesiune având ca obiect parte din imobilul revendicat în prezentul litigiu.
De asemenea, s-a constat de către expert că, pe o parte din terenul solicitat, sunt amplasate 6 garaje, construcții cu caracter provizoriu, astfel încât terenul aferent acestora poate fi restituit în natură.
Dezlegarea în drept
Instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care este vorba despre garaje demontabile, terenul nefiind afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, astfel încât suprafața situată sub aceste construcții provizorii poate fi restituită în natură reclamanților.
În ce privește parcela în suprafața de 273 mp. cu nr. top. 10994/2/_ 5/2/2 reprezintă drum de servitute, având ca scop asigurarea accesului atât pentru reclamanți, cât și pentru ceilalți proprietari ai construcțiilor edificate pe parcelele concesionate .
Referitor la solicitarea reclamanților de a li se stabili dreptul de proprietate asupra terenului susceptibil de restituire în natură și nu doar dreptul de folosință special prevăzut de dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 184/2002, acordat prin dispoziția contestată, instanța apreciat-o ca întemeiată.
Astfel, este adevărat că potrivit art. II din O.U.G. nr. 184/2002, cetățenii străini sau apatrizii puteau dobândi doar un drept de folosință special asupra terenurilor pentru care erau îndreptățiți a le fi restituite în natură, dar, ulterior, această dispoziție a fost abrogată prin Legea nr. 312/2005, care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Conform art. 3 al capitolului II din Legea nr. 312/2005, cetățeanul unui stat membru al Uniunii Europene poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleași condiții cu cele prevăzute de lege pentru cetățenii români, iar potrivit art. 8 lit. b) din aceeași lege, la data intrării ei în vigoare se abrogă orice dispoziție contrară, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție (Dec. 1783/2011, Dec. nr. 1099/2010).
În plus, instanța a reținut că, prin restituirea în natură către reclamanți a suprafeței totale de 2.104 mp. identificată anterior, urmează ca Statul Roman să nu mai dețină în proprietate nicio suprafață din terenul liber, revendicat, astfel încât nu se mai pune problema sistării indiviziunii față de acesta și, ca atare, se impune anularea art. 3 alin. 2 din Dispoziția nr. 16/_ emisă de P. Municipiului C. -N. .
În ce privește apartamentele rămase libere, neînstrăinate, expertiza tehnică în specialitatea construcții întocmită de expert Martin D. și completarea acestuia relevă faptul că antecesorii reclamanților au deținut construcțiile ce au format un corp comun de clădire, situat în C. -N. str.
M. nr. 20-22, înscris în CF nr. 10391 C. nr. top. 10994/2 și în CF nr. 1191 C. nr. top 10995, după naționalizare fiind edificat etajul.
Prin documentația de intabulare întocmită de SC Constructardealul SA imobilul a fost apartamentat, iar construcția deținută de antecesorii reclamanților corespunde apartamentelor situate la parter, cu nr. 1-11.
Dintre acestea, au rămas neînstrăinate apartamentele nr. 4 înscris în CF ind. nr. 1. C., nr. top. 10994/2/1/IV, 10995/1/IV, ap. nr. 5 înscris în CF ind. nr. 1. C., nr. top 10994/2/1/V,10995/1/V, ap. nr. 6 înscris în CF ind. nr. 1. C. nr. top 10994/2/1/VI,10995/1/VI și ap. nr. 10 înscris în CF ind. nr. 1. C. nr. top 10994/2/1/X,10995/1/X, astfel încât acestea sunt susceptibile de a fi restituite în natură reclamanților, pentru
celelalte li s-au acordat despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte imobile din mun. C. -N. (în principal, din imobilul din C. -N., str. M. nr. 20-22) pentru apartamentele și terenul aferent imobilelor vândute in baza Legii nr. 112/1995 și nerestituibile în natură, instanța a reținut că, prin înscrisul depus la dosar la data de_, reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la judecată.
În consecință, în temeiul art. 246 C. pr. civ. instanța a luat act de această renunțare.
Având în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, precum și prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 20 din Legea nr. 7/1996, instanța a admis acțiunea precizată, în sensul celor deja arătate.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art. 274 C. pr. civ., a obligat parații să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 6.060 lei reprezentând onorarii experți și în sumă de 1.435 euro-echivalent în lei la data plății-reprezentând onorariu avocațial, conform dovezilor de plată a acestora depuse la filele 27,65, 67,71,113 și 158 și a obligat reclamanții să achite în favoarea expertului Martin D. suma de 900 lei reprezentând diferență onorariu expert, având în vedere că nu au făcut dovada achitării acestei obligații ce le revenea.
Recursul
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs toate părțile.
Reclamanții au solicitat modificarea ei, în sensul de a se include în dispozitivul sentinței și cuantumul despăgubirii la care sunt îndreptățiți pentru apartamentele vândute ce nu pot fi restituite în natură, conform raportului de expertiză întocmit de ing. exp. Martin D. .
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, instanța este obligată să stabilească măsurile reparatorii prin echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, iar, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, măsurile reparatorii în echivalent constă în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale și se propun a fi acordate prin dispoziția motivată a entității investite cu soluționarea notificării.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care este legea specială la care face referire art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile prin care au fost soluționate notificările se trimit Secretariatului Comisiei Centrale.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie în recurs în interesul legii, respectiv decizia nr. 52/2007, potrivit căreia aceste dispoziții se aplică doar notificărilor soluționate până la momentul intrării în vigoare a actului normativ, în caz de neatacare a dispozițiilor cu privire la acestea în instanță. În cazul dispozițiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi sau care au fost atacate ulterior cu contestație, acestea rămân supuse controlului instanțelor judecătorești sub aspectul legalității și temeiniciei. Jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție în aplicarea acestei decizii este aceea că rămân supuse controlului judecătoresc nu doar îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii, ci și natura și întinderea acestora.
Pârâții P. municipiului C. -N. și C. Local al municipiului C.
-N. au solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului lor, aceștia arată că, cu privire la porțiuni din terenul solicitat pentru restituirea în natură, au fost încheiate contracte de concesiune pentru realizarea unor construcții de către familii de tineri căsătoriți, fiind aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001.
Construcțiile preluate de stat au suferit modificări în perioada 1950- 1963, fiind extinse, atât pe orizontală, cât și pe verticală, imobilul fiind compus în prezent dintr-un număr de 21 apartamente și reprezentând un imobil nou raportat la cel preluat de către stat. Cele 3 apartamente restituite în natură sunt amplasate într-un corp nou construit de către stat, alipit corpului inițial.
Toate acestea pot fi constatate de instanță printr-o simplă însumare a suprafețelor.
Fiind vorba de un imobil nou, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001, acesta neputând fi restituit în natură.
În ceea ce privește terenul, se impune ca o porțiune de aproximativ de
120 mp din cea propusă pentru restituire în natură, situată în imediata vecinătate a imobilului, fiind practic o zonă de protecție, fiind vorba de teren aferent unor apartamente deja înstrăinate, să rămână în proprietatea Statului Român și administrarea C. ui Local al municipiului C. -N. .
Pârâții au fost în mod greșit obligați la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală, în subsidiar, solicitând diminuarea onorariului avocațial, considerat ca fiind excesiv.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041Cod proc. civ., curtea constată
următoarele:
Astfel, în ceea ce privește recursul reclamanților, aceștia nu contestă faptul că plata măsurilor reparatorii prin echivalent va fi realizată în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, solicitând doar ca instanța să stabilească cuantumul acestora.
Prima instanță nu a încălcat dispozițiile cuprinse în decizia nr. 52/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, întrucât s-a pronunțat asupra posibilității de restituie în natură a unor porțiuni din teren și construcție și a constat îndreptățirea reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent, acestea putând fi acordate doar în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că o perioadă de timp instanțele judecătorești, în aplicarea deciziei nr. 52/2007, au stabilit cuantumul despăgubirilor, apreciind că dispozițiile Titlului VII se aplică doar în faza plății acestora, însă, după pronunțarea deciziei în recurs în interesul legii nr. 27/2011, privind inadmisibilitatea obligării statului la plata unor sume de bani, această jurisprudență s-a schimbat, rămânând ca și cuantumul acestora să fie stabilit în procedura prevăzută de legea specială (a se vedea, de exemplu, decizia civilă nr. 1838 din 26 aprilie 2012), pentru a se evita procedura de executare directă împotriva statului, considerată inadmisibilă prin ultima decizie în recurs în interesul legii.
Referitor la recursul pârâților, acesta cuprinde mai multe motive, ce vor fi analizate succesiv.
Astfel, o parte din motive vizează terenul, iar altele construcțiile edificate pe acesta.
Referitor la teren, au fost invocate două motive de recurs.
Unul dintre acestea vizează faptul că o porțiune a fost concesionată unor familii de tineri căsătoriți pentru ridicarea unor locuințe familiale, fiind aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001. Nu au fost formulate critici concrete cu privire la modul în care prima instanță a interpretat și aplicat acest text de lege, instanța fondului arătând în cuprinsul considerentelor hotărârii că dreptul de concesiune va fi respectat și că reclamantele se vor subroga în persoana concedentului. Nu au fost formulate critici care să vizeze măsura restituirii în natură a acestor terenuri către reclamante.
Așadar, acest motiv de recurs este nefondat.
S-a mai invocat împrejurarea că o porțiune din terenul restituit în natură, respectiv aceea din imediata vecinătate a construcțiilor, în suprafață de aproximativ 120 mp, trebuie să rămână în proprietatea statului și administrarea C. ui Local, fiind necesară folosirii locuinței.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit expert Natalia M. Petric, prima instanță a restituit în natură tot terenul, cu excepția drumului de servitute ce a rămas în proprietatea Statului Român.
Din acest teren, așa cum corect susțin pârâții, face parte inclusiv porțiunea situată în imediata vecinătate a corpurilor C1, C2 și C3, fără a se verifica în concret accesul în aceste corpuri și porțiunea necesară trotuarului și efectuării unor reparații la fațada imobilului.
De aceea, impunându-se completarea probațiunii sub acest aspect, respectiv a raportului de expertiză topografică în ceea ce privește cele două terenuri, respectiv corpul compus din parcelele cu nr. top 10994/2/2/7 și 10995/2/3 în suprafață de 450 mp și corpul compus din parcelele nr. top. 10994/2/2/1 și 10995/2/1 în suprafață de 258 mp, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., în aceste limite, recursul pârâților va fi admis, sentința tribunalului casată și cauza reținută spre rejudecare.
Referitor la motivul de recurs privind construcțiile, cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului la_ și, pe tot parcursul judecății, pârâții nu au invocat împrejurarea că ar exista corpuri ridicate de către stat după preluare și că imobilul actual este unul nou raportat la cel preluat, din probele administrate nerezultând vreun fundament pentru admiterea acestui motiv de recurs. Simplul fapt că, în cartea funciară, apare o construcție compusă din 5 camere nu reprezintă un temei suficient pentru admiterea recursului, existând posibilitatea ca, la data preluării, situația de carte funciară să nu fie în concordanță cu cea reală a imobilului. De altfel, pârâții nu au depus la dosar acte din care să rezultă edificarea ulterioară a unor construcții, cum ar fi autorizații de construire, procese verbale de recepție finală etc. Casarea hotărârii cu reținere în vederea completării probațiunii, în temeiul art. 312 alin. 5 C. pr. civ., presupune ca recursul să fie fondat și să existe la dosar deja probe suficiente pentru admiterea sa, chiar dacă mai este necesară completarea probațiunii cu privire la stabilirea stării de fapt. Așa a fost în situația terenului, în care, din raportul de expertiză, rezultă că a fost restituită inclusiv porțiunea din imediata vecinătate a construcției.
De aceea, motivul de recurs vizând construcția este apreciat de curte ca nefondat, recursul urmând să fie admis în limitele deja arătate și cauza reținută spre rejudecare în aceste limite, în vederea completării probațiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul reclamanților B. G. și B. E. .
Admite în parte recursul declarat de pârâții P. municipiului C. -N. și C. Local al municipiului C. -N. împotriva sentinței civile nr. 861 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează parțial, în ceea ce privește parcelele cu nr. top 10994/2/2/7 și 10995/2/3 în suprafață de 450 mp și nr. top. 10994/2/2/1 și 10995/2/1 în suprafață de 258 mp, reține cauza spre rejudecare în aceste limite.
Menține restul dispozițiilor.
Stabilește termenul de judecată 16 mai 2013, pentru când vor fi citate părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. ANA I. | M. | C. V. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: M. O. S.
| ← Decizia civilă nr. 3448/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 138/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
