Decizia civilă nr. 139/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 139/R/2013
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. | -L. | B. - vicepreședinte al Curții de Apel C. |
J. ecători: A. | C. | |
V. | M. | - președintele Curții de Apel C. |
G.: S. | - D. | G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. Ș. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ privind și pe pârâții C. G., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul intimat C.
G. asistat de avocat Bălăi Iacob cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent C. Ș. .
Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 10 ianuarie 2013, pârâtul intimat C. G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.
La data de 15 ianuarie 2013, reclamantul recurent C. Ș. a depus la dosar o cerere de amânare în scopul angajării unui apărător întrucât a reziliat contractul cu avocatul ales să-l reprezinte și dorește să-și angajeze un alt avocat. făcând și dovada achitării taxei judiciare de timbru prin copia chitanței aflată pe verso-ul cererii.
Reprezentantul pârâtului intimat se opune cererii de amânare având în vedere faptul că recursul a fost formulat și redactat de avocat.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reclamantul recurent, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului pârâtului intimat cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul pârâtului intimat susține concluziile expuse pe larg prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la fila 15 din dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 698/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârât.
S-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligație de a face, introdusa de reclamantul C. Ș., în contradictoriu cu pârâtul C. G. și a fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
În ce privește legea aplicabilă, instanța a reținut că raportul juridic de drept substanțial dedus judecății este anterior intrării în vigoare a Codului civil, în conținutul acestuia regăsindu-se drepturi și obligații al căror izvor îl constituie fapte anterioare, reclamantul neprezentând că situația de fapt expusă ar fi ulterioară datei de_ .
Fapta pârâtului indicată de reclamant a fi cea care îl prejudiciază constă în acțiunea părților de a depozita lângă gardul ce desparte fondurile vecine aparținând pârâților, gunoiul animalier, tot lângă gard fiind amplasată și toaleta
familiei pârâtului, astfel încât "reziduurile animaliere și umane se scurg"; pe terenul său, afectându-i în mod negativ existența.
Prin urmare este aplicabil art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, al cărui cuprins este: "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori a producerii lor";.
Anterioritatea faptei deduse judecății rezultă atât din situația de fapt expusă de reclamant care afirmă că pârâtul ";de câțiva ani"; depozitează cele mai sus arătate, lângă gardul reclamantului, dar și din înscrisurile depuse de pârât, din care rezultă că reclamantul a sesizat și alte instituții cu săvârșirea aceleiași fapte de către pârât.
În concluzie, legea aplicabilă în cauză este Codul civil de la 1864.
Cu privire la temeiul de drept invocat de reclamant, instanța a constatat că au fost invocate disp.art.610 C. civil, dar și dispozițiile art.1073-1077 C.civ..
Pârâtul, prin apărător, a învederat necesitatea ca reclamantul, introducând o acțiune având ca obiect obligația de a face, să arate izvorul acestei obligații, dar și să dovedească calitatea de proprietar al terenurilor învecinate, atât în persoana sa, cât și a pârâtului, întrucât o astfel de acțiune este similară acțiunii în grănițuire sau a acțiunii în servitute.
Instanța nu a împărtășit însă această opinie, acțiunea având ca obiect obligația de a face nefiind similară celor evocate de pârât, prin apărător, natura acesteia fiind una personală, chiar și atunci când prin intermediul ei se tinde a se soluționa un conflict ivit în raporturile de vecinătate, ce nu sunt restrânse numai la materia proprietății.
Desi astfel de raporturi se stabilesc între proprietarii fondurilor învecinate, în cauză nu s-a susținut încălcarea unui drept real, ci nesocotirea unui drept fundamental - dreptul nepatrimonial la un mediu sănătos, astfel încât, calitatea de proprietari ai fondurilor învecinate, devine indiferentă pentru soluționarea cauzei.
Raportul de vecinătate dedus judecății nu are caracter real, în conținutul său regăsindu-se obligațiile reale de a face - obligații propter rem care decurg din stăpânirea, cu orice titlu, a unor bunuri, în cauză aceste obligații fiind strâns legate de terenurile învecinate și fiind în sarcina deținătorilor acestora - cele două părți, izvorul acestei obligații constituindu-l insăsi legea.
Obligația de a face impune însă o analiză atentă pentru a se stabili dacă executarea ei este posibilă numai prin fapta debitorului sau și prin fapta altei persoane, în cauză reținându-se că obligația de efectuare a unui șanț de drenaj, chiar dacă se execută pe terenul pârâtului, nu are caracter pur personal.
Întrucât reclamantul nu a solicitat instanței să fie obligat pârâtul să respecte o anumită distanță față de gardul său, pentru depozitarea gunoiului animalier și pentru amplasarea toaletei, instanța a reținut că nu sunt incidente
dispozițiile art.610 C. civil, indicate de reclamant ca temei de drept al cererii sale.
Dar reclamantul si-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 1073-1077 C.civ cuprinse în Cartea III a Codului civil de la 1864-Titlul III, Cap.VII-Despre efectele obligațiilor, fiind aplicabile deci tuturor actelor și faptelor juridice ce generează raporturi obligaționale.
Prin urmare, instanța a reținut că temeiul de drept al acțiunii reclamantului se regăsește in cuprinsul dispozițiilor legale de la art. 1073 și art. 1077 C. civil, al căror conținut este: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare";.
"Nefiind îndeplinite obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului";.
Pentru considerentele expuse, reținând că există identitate atât între cel ce a introdus acțiunea și titularul dreptului afirmat, cât și între cel chemat în judecată și cel în sarcina căreia se regăsește obligația corelativă, instanța a respins atât excepția lipsei calității procesuale active, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că reclamantul a solicitat a fi obligat pârâtul să efectueze un șanț de drenaj in propria gospodărie, de la platforma zootehnica si toaleta familială, iar in caz de refuz sa fie autorizat sa execute el insuși acest șanț de drenaj, in gospodăria paratului si pe cheltuiala acestuia.
Reclamantul are situată gospodăria în aval față de pârât, astfel cum a rezultat din procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare întocmit de Direcția de Control în Sănătate P. ă Maramureș la data de_ (f.27), după efectuarea controlului exercitat ca urmare a sesizării acestei instituții de către reclamant.
Prin actul referit s-a constatat și că terenul reclamantului ";este inundat de apele meteorice și mustul care se acumulează și se infiltrează";, precum s-a constatat și că ";există o groapă cu gunoi de grajd, betonată, dar neacoperită, care permite când plouă să se acumuleze must";.
Măsurile dispuse ca urmare a celor constate au fost: 1."; se va amenaja șanțul de drenaj pe terenul agricol al familiei C. S., pârâtul din prezenta cauză; 2."; groapa de gunoi de grajd se va acoperi și se va curăța mustul și deșeurile de gunoi de grajd pentru a nu crea disconfort";.
Organul de control ce a dispus măsurile citate a menționat în cuprinsul aceluiași act, aici analizat, și împrejurarea "Reclamația este făcută tendențios, deoarece între cele două familii există dispute legale de mai mulți ani";.
În fine, pârâtul a fost sancționat cu avertisment conform Legii nr.98/1994- art.21 lit.c pentru nefinalizarea platformei de grajd.
Raportat la situația de fapt expusă, instanța a reținut că reclamantul, pentru aceeași faptă a pârâtului, a sesizat și instituția administrativă cu atribuții în materie de sănătate publică, care i-a răspuns cu adresa nr.9524/_, după cum urmează: "Familia C. G. și-a îndeplinit măsurile stabilite anterior (1 noiembrie 2009), prin amenajarea platformei pentru deșeuri zootehnice, iar acumulările de ape de pe terenul familiei C. S. rezultă din propria gospodărie, acesta neavând amenajată platforma de gunoi de grajd datorită terenului în aval de restul gospodăriilor, grădina nefiind protejată de șanțuri de drenaj. Familia
C. S. va amenaja șanțuri de drenaj și platforma corespunzătoare pentru gunoiul de grajd provenit de la propria gospodărie.";
Ambelor părți, aceeași instituție, le-a răspuns și cu adresa nr.8097/_
, în sarcina reclamantului fiind pusă "obligația de a-și proteja terenul de acumulările de ape și infiltrații prin șanțuri de drenaj";.
Reclamantul însă, ignorând măsura administrativă ce i-a fost impusă, a sesizat instanța cu cerere de a fi obligat pârâtul să îi protejeze terenul, prin efectuarea șanțurilor de drenaj la care el însuși a fost obligat, astfel incât acțiunea sa a fost privita ca neintemeiată, cu consecința respingerii acesteia, urmând a fi obligat reclamantul, in baza art. 274 alin.1 C.pr.civ., la plata către parat a cheltuielilor de judecata, in cuantum de 1000 lei, reprezentând parte din onorariul apărătorului paratului, diferența urmând a fi suportata de parat, instanța făcând aplicarea art. 274 alin.3 C.pr.civ., având in vedere gradul redus de complexitate si valoarea redusa a pricinii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. Ș. , solicitând, în temeiul art. 297 teza a II-a C.pr.civ., admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 246/A/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ , s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul C. Ș., împotriva sentinței civile nr. 698/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, care a fost menținută.
A fost obligat apelantul la plata către intimatul C. G., domiciliată în D.
, nr. 817 jud. Maramureș a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Teza a doua a art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, pe care își întemeiază apelantul-reclamant cererea de apel, respectiv ipoteza nesoluționării fondului de prima instanță, vizează acele situații în care prima instanță a admis o excepție dirimantă și a soluționat cauza pe excepție.
În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, deoarece prima instanță a analizat fondul cauzei, pe baza probelor aflate la dosar.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ a Judecătoriei D. reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la efectuarea unui șanț de drenaj în gospodăria proprie de la platforma zootehnică și toaleta familială, iar, în caz de refuz să fie îndriduit acesta să realizeze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Starea de fapt invocată se motivează prin aceea că, vecini fiind și mejdași, intimatul a depozitat pe terenul său gunoi animalier, reziduri animaliere și umane care se scurg pe terenul apelantului.
În susținerea cererii s-au invocat art. 610, respectiv 1073-1077 Cod civil.
Ambiguitatea petitului acțiunii fiind determinată de localizarea eventualului șanț de drenaj, probele scrise ce au fost administrate în primă instanță au condus la respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu obligarea reclamantului- apelant la plata cheltuielilor de judecată.
În termenul legal este apelată soluția primei instanțe, în petitul apelului solicitându-se anularea ei cu trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe în principal invocându-se nerespectarea distanței legale dintre lucrările vecinale prevăzute de lege, situație ce conduce la scurgerile reziduale animaliere și umane pe terenul apelantului.
Intimatul a formulat apărări scrise materializate în întâmpinarea depusă la dosar iar cu ocazia apelului au fost administrate probe testimoniale.
Cu ocazia judecării apelului, după închiderea probatoriului, apelantul a solicitat ca petit al apelului schimbarea soluției primei instanțe în sensul admiterii acțiunii, cu alte cuvinte oral și fără a fi pus în discuția părților este modificat petitul apelului.
Sunt invocate în esență apărări vizând nerespectarea distanței legale privind amplasarea unor utilități deși obiectul acțiunii introductive îl constituie obligația de a face.
Totodată sunt invocate dispoziții legale ce nu s-au invocat cu ocazia judecării pe fond a pricinii cum ar fi Legea nr. 98/1994 și Legea nr. 50/1991 republicată, acte normative ce reglementează disciplina în construcții.
Acțiunea introductivă de instanță este întemeiată pe dispozițiile art. 610 și art. 1073-1077 cod civil - fila 2 din dosarul de fond.
Prima instanță, cu respectarea dispozițiilor art. 129 pct. 6 C.pr.civ., a analizat în considerentele sentinței atacate acțiunea prin raportare la temeiurile juridice invocate și în mod corect a constatat că aceasta nu este întemeiată.
Nu s-a solicitat stabilirea liniei de hotar, imobilele părților nu au fost grănițuite, astfel încât nu s-a probat dacă eventualul amplasament al unor amenajări pentru depozitarea dejecțiilor animaliere nu ar fi respectat dispozițiile art. 610 din vechiul Cod civil.
Din probele administrate atât în fața primei instanțe cât și în apel, din depozițiile martorilor audiați, rezultă că intimatul și-a amenajat o groapă pentru depozitarea dejecțiilor animaliere cu pereți betonați, groapă protejată la nivelul solului de un zid protector și acoperită cu folie. Martorul Țicală Dumitru a declarat că l-a ajutat pe intimat să construiască gardul dintre cele două gospodării și să realizeze groapa. Acest martor a declarat că, atunci când groapa se umple, intimatul împrăștie gunoiul în grădină.
Terenul lui C. Ș. este în aval față de terenul lui C. G. . Șanțul pentru scurgerea apelor pluviale a existat, dar a fost astupat de C. Ș. și C.
G. - fila 27.
Terenul apelantului este în pantă, așa cum afirmă martorul. Martorul Font
G. a arătat că în această toamnă a fost în gospodăria apelantului și nu a observat scurgeri de dejecții animaliere, deoarece era secetă - fila 29.
Martorul Neț G. confirmă existența în trecut a unui șanț pe la jumătatea curții apelantului, pentru scurgerea apelor - fila 28.
Martora Jurj L. a arătat că a fost chemată de apelant pentru a constata scurgerile de dejecții animaliere din gospodăria intimatului. Martora confirmă că în această vară, din cauza secetei, nu au prea existat astfel de scurgeri - fila 29.
În dosarul primei instanțe, la filele 26-27 se află procesul verbal de constatare a condițiilor igienico sanitare seria MM nr. 001151/2009, emis de Direcția de Control în Sănătate P. ă Maramureș din care rezultă că, în urma celor constatate și în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în cadrul măsurilor și recomandărilor date s-a stabilit amenajarea de șanțuri pe terenul agricol al apelantului C. Ș. .
Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că apelantul C. Ș. are gospodăria situată în aval față de intimatul C. G. . Prin urmare, așa cum se dispune în procesul verbal emis de Direcția de Control în Sănătate P. ă Maramureș, în mod logic șanțul de drenaj se impune a fi amenajat pe terenul apelantului.
În acest proces verbal s-a menționat și faptul că, reclamația este făcută tendențios, deoarece între cele două familii există dispute de mai mulți ani.
Apelantul așa cum rezultă din probele de la dosar, a sesizat și instituția administrativă cu atribuții în materie de sănătate publică, aceasta răspunzându- i apelantului cu adresa nr. 9524/_ că, potrivit constatărilor legale, intimatul și-a îndeplinit măsurile dispuse anterior, prin amenajarea platformei pentru deșeuri zootehnice. Se stabilește ca măsură amenajarea de către apelant de șanțuri de drenaj, deoarece gospodăria apelantului se află în aval și nu cea a intimatului.
Martorii audiați în apel au confirmat amenajarea platformei pentru gunoiul de grajd provenit din gospodăria intimatului.
Adresa nr. 8097/_ a DSP Maramureș coroborată și cu unele depoziții de martori converg înspre ideea că terenul apelantului fiind în aval permite acumulări de ape pluviale și infiltrații de la gospodăriile vecine. Protejarea gospodăriei acestuia vizează interesul propriu în amenajarea corespunzătoare mai ales că anterior aceste amenajări au existat dar au fost desființate de către apelant.
Probele testimoniale administrate în cauză demonstrează faptul că în privința intimatului acesta și-a îndeplinit obligațiile de bună vecinătate în sensul că a amenajat o groapă pentru depozitarea dejecțiilor animaliere cu pereți betonați tocmai pentru a evita infiltrațiile, groapa protejată la nivelul solului de un zid protector și care este acoperită cu folie.
Este un fapt notoriu că în mediul rural dejecțiile animaliere sunt depozitate în apropierea adăpostului animalier, că periodic aceste dejecții sunt împrăștiate pe teren ca și îngrășământ natural astfel că nimeni nu reclamă astfel de fapte.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 698/_ .
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelantul a fost obligat la plata către intimat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată dovedite în apel, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C. Ș., solicitând, în principal, modificarea, în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatului să își amenajeze în gospodăria proprie un șanț pentru drenarea reziduurilor animaliere și umane pe terenul său, iar în caz de refuz, autorizarea reclamantului la efectuarea unui astfel de șanț, pe cheltuiala intimatului. În subsidiar, se solicită casarea celor două hotărâri ale instanțelor de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond întrucât instanțele au judecat cu încălcarea principiilor ce guvernează procesul civil, și anume: principiul nemijlocirii administrării probelor, al contradictorialității și rolului activ al instanțelor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, este prezentată starea de fapt a cauzei, din perspectiva recurentului, care susține că instanțe de fond nu au administrat nicio probă, limitându-se la informația transmisă printr-un act emis de către Direcția de Control în Sănătatea P. ă Maramureș.
Astfel, prima instanță a încălcat principiul nemijlocirii procesului civil și al contradictorialității.
Instanța de apel, a respins solicitarea de a se efectua o cercetare la fața locului, precum și administrarea probei cu expertiza, încuviințând exclusiv proba testimonială.
În concluzie, recurentul susține că și instanța de apel a încălcat principiul rolului activ, al nemijlocirii administrării probelor în procesul civil, precum și principiul contradictorialității.
Intimatul C. G. și-a exprimat poziția procesuală depusă în data de _
, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu pot fi reținute elemente în considerarea cărora să se concluzioneze în sensul lipsei de temei legal al hotărârii atacate, încălcării ori aplicării greșite a legii.
Actele depuse în dosarul primei instanțe nu au fost contestate de reclamant, fiind astfel opozabile acestuia, iar cât privește administrarea probei cu expertiza, recurentul nu a fost în măsură să precizeze obiectivele unei constatări tehnice de această natură.
Recursul este nefondat.
În esență, recurentul afirmă nelegalitatea hotărârii instanței de apel prin raportare la principiile ce guvernează procesul civil, cu referire specială la principiul rolului activ, al nemijlocirii și al contradictorialității, pretins încălcate.
Observă Curtea că prin declarația de apel reclamantul a invocat exclusiv încălcarea principiului rolului activ al primei instanțe, astfel că invocarea pentru prima dată în recurs a încălcării principiilor nemijlocirii și contradictorialității de către prima instanță este de natură să nesocotească regula ce guvernează exercitarea căilor de atac, în care recursul urmează apelului, fiind prin urmare inadmisibilă.
Rămâne a se aprecia cu privire la respectarea acestor principii, exclusiv prin raportare la hotărârea instanței de apel, care face, de altfel, obiectul prezentului recurs.
Principiul contradictorialității este un principiu esențial ce guvernează procedura contencioasă, invocat în legătură cu dreptul unei părți din proces. Printre elementele structurante ale acestui principiu pot fi menționate respectarea dispozițiilor referitoare la: citarea sau înfățișarea părților; comunicarea reciprocă a motivelor de fapt și de drept pe care părțile își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă; dreptul părților de a discuta orice chestiune de fapt ori de drept invocată în proces; obligația instanței de a supune discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt și de drept invocate.
Din această perspectivă, Curtea reține că în fața instanței de apel a fost respectat principiul contradictorialității, realizându-se citarea părților, comunicarea actelor de procedură, precum și cadrul necesar dezbaterilor contradictorii a pretențiilor și apărărilor formulate de părțile în proces, ambele părți beneficiind de asistență juridică printr-un avocat ales.
Cu referire la principiul nemijlocirii, acesta implică obligația instanței de judecată de a cerceta în mod direct toate elementele esențiale pentru dezlegarea
pricinii, situațiile de excepție de la acest principiu fiind expres reglementate prin legea de procedură.
Or, și sub acest aspect, hotărârea tribunalului poartă atributul legalității, administrarea probelor administrându-se în mod direct de către această instanță, fiind vorba despre administrarea probelor cu înscrisuri și a probelor testimoniale (pag. 27-30 dosar).
Cât privește principiul rolului activ al instanței în aflarea adevărului, invocat și prin declarația de apel a reclamantului, cu referire la judecata în primă instanță, acesta relevă competențele și îndatoririle esențiale ale judecătorilor în soluționarea unei cauze concrete, respectiv: respectarea principilor de drept, prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, invocarea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept nelămurite, administrarea unor probe necesare, chiar din oficiu, calificarea sau restabilirea calificării juridice a faptelor deduse judecății, după o prealabilă dezbatere contradictorie a părților.
În prezenta cauză, atât prima instanță, cât și instanța de apel și-au exercitat rolul activ, prin solicitările făcute Primăriei orașului D., în scopul lămuririi împrejurărilor de fapt esențiale, precum și prin administrarea probei cu martori, la solicitarea reclamantului apelant.
Împrejurarea că instanțele de fond au respins ca neîntemeiate ori ca nesusținute cererile reclamantului referitoare la administrarea probei cu expertiza și a probei cu înscrisuri, nu este de natură să aducă atingere principiului rolului activ, în substanța sa, atâta timp cât aceste cereri au fost supuse dezbaterilor contradictorii, iar legea de procedură conferă instanței dreptul de apreciere cu privire la caracterul necesar, util, pertinent și concludent al unei probe.
Instanțele de fond pot aprecia, așadar, că mijloacele de probă câștigate cauzei oferă informații suficiente pentru lămurirea împrejurărilor de fapt, pentru
stabilirea cu certitudine a elementelor de fapt ale cauzei, iar în acest context, respingerea unei cereri de suplimentare a probatoriului nu le poate fi imputată.
Față de cele ce preced, în absența unor motive de nelegalitate de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
În raport cu dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., recurentul, parte căzută în pretenții, va fi obligat să plătească intimatului C. G. 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs, dovedite prin chitanța de plată a onorariului avocațial, depusă în original la dosar (pag. 14).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. Ș. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 25 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului C. G. suma de
1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. -L. B. A. C. V. M.
G.
S. -D. G.
Red.DB/dact.MS 2 ex.
J. .fond: E.M.S.
J. .apel: D.M. Haidu/D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 100/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 538/2013. Obligatie de a face → |
|---|
