Decizia civilă nr. 185/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 185/R/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Judecător V. G. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de recursului C. LOCAL AL M.
C. -N., P. M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 21678/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat
V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant P.
V., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că apelantul a depus la dosar chitanța în original privind achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul reclamant P. V. solicită instanței respingerea recursurilor declarate de intimații pârâți C. Local al M. C. -N., P. M. C.
-N. și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 21687 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâților P. M. C. -N. și C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect obligație de a face.
Au fost obligați pârâții la recunoașterea dreptului de proprietate asupra locului de veci situat în Cimitirul C. nr.481, zona veche, din mun. C. -N. în favoarea reclamantului, în temeiul dispozițiilor art.5 lit. h din Legea nr.189/2000.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform prevederilor Hotărârii nr.3443/A din data de_ emisă de Casa Județeană de Pensii C., reclamantului P. V. i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 în calitate de soț supraviețuitor al celui decedat care a fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice.
Din adresa nr.2951/_ emisă de fostul Consiliu P. ular al mun. C. -N.
- Administrația Parcurilor și Străzilor, reclamantului i s-a concesionat un loc de veci în Cimitirul C. în suprafață de 3,73 mp în zona veche.
Potrivit prevederilor art.5 din Legea nr.189/2000 "Persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusa cererea și de următoarele drepturi:
asistenta medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cat și pe timpul spitalizărilor;
transport urban gratuit cu mijloace de transport în comun aparținând unităților cu capital de stat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou);
6 călătorii dus-întors gratuite, anual, pe calea ferată romana, clasa I, cu mijloace de transport auto sau, după caz, cu mijloace fluviale, la alegere; în cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titular acesta poate oferi gratuitatea călătoriei și pentru o persoana care sa îl însoțească și sa îl ajute pe timpul călătoriei;
un bilet pe an, gratuit, pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică;
scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor;
prioritate la instalarea unui post telefonic, precum și scutire de plata taxei de abonament;
acordarea, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci.";
În ce privește persoanele îndreptățite la aceste drepturi, s-a reținut că art.1 lit. c din Legea nr.189/2000 stabilește că " Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.";
Rezultă deci fără echivoc faptul că defuncta soție a reclamantului și implicit reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr.189/2000, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă este întemeiată, motiv pentru a fost admisă.
În temeiul art.557 C.civ. cu aplicarea art.5 lit. h din Legea nr.189/2000 au fost obligați pârâții la recunoașterea dreptului de proprietate asupra locului de veci situat în Cimitirul C. nr.481, zona veche, din mun. C. -N. în favoarea reclamantului, în temeiul dispozițiilor art.5 lit. h din Legea nr.189/2000.
Totodată, instanța a luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței examinate au promovat apel recalificat în recurs pârâții C. LOCAL AL M. C. N. și P. M. C. -N. (f.2)
solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea cererii învederează instanței că prin soluția pronunțată, judecătoria a încălcat prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice, bunurile publice fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, actele juridice încheiate cu nerespectarea regimului juridic al proprietății publice fiind lovite de nulitate absolută și Regulamentul de funcționare al cimitirelor, care prevede în art. 2 respectiv art. 11, că terenurile cu destinația de cimitir constituie proprietate de stat și vor putea fi atribuite numai în folosință, la cererea cetățenilor.
Se mai arată faptul că cimitirul în discuție este revendicat și că în ceea ce o privește pe pârâta P. municipiului C. -N., aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin întâmpinarea formulată (f.7-9) intimatul solicită respingerea căii de atac formulate arătând că este îndreptățit la obținerea locului de veci, cu atât mai mult cu cât anterior i-a fost concesionat și deține calitatea de soț al unei persoane refugiate, fiind astfel incidente prevederile art. 5 lit. h din Decretul Lege nr.189/2000.
Analizând recursul recalificat formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va admite în întregime pe cel promovat de către pârâta P. municipiului C. -N. și doar în parte pe cel înaintat de către C. local al municipiului C. -N. pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul recurs, T. ul constată că P. municipiului C.
-N. nu are capacitate procesuală de folosință.
Astfel, conform art. 21 din Legea nr.215/2001 "(1) Unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt
titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.
Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.
Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.
Din analiza acestui text de lege, rezultă fără putință de tăgadă că doar unitățile administrativ teritoriale sunt personae juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, în justiție aceste unități fiind reprezentate, după caz, de primar sau președintele consiliului județean.
Referitor la cel de-al doilea recurs, T. ul constată că într-adevăr, cimitirul constituie proprietate publică a municipiului conform art.3 alin.4, respectiv anexa III pct.10, situație în care reclamantul nu poate beneficia de locul de veci în sensul de proprietate, chiar dacă dispozițiile art. 5 lit. h din Decretul Lege nr.189/2000 stabilesc faptul că soții foștilor refugiați beneficiază de un loc de veci cu titlu gratuit.
Această dispoziție trebuie interpretată în sensul acordării unui drept de concesiune asupra acestui loc de veci și nicidecum a unui drept de proprietate, pentru că altfel s-ar aduce atingere regimului proprietății publice, sancțiunea care se impune fiind aceea a nulității absolute.
Nu în ultimul rând, prin Regulamentul de funcționare al cimitirelor s-a stabilit, potrivit ar. 11 că locurile de veci din cimitire vor putea fi atribuite numai în folosință, în condițiile prevăzute de prezentul regulament.
În contextul în care locul de veci în discuție a fost concesionat anterior în favoarea familiei reclamantului, termenul de concesiune expirând, conform declarației date în fața instanței de recurs recurentul nebeneficiind de un alt loc de veci, T. ul apreciază că se impune a se acorda mai puțin decât s-a solicitat respectiv concesionarea locului de veci.
Față de cele ce preced, T. ul va admite în parte recursul cu consecința modificării sentinței în sensul celor arătate anterior.
În baza art. 276 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurentului, îl va obliga să plătească intimatului suma de 28,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente fondului cauzei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. Mun. C. -N. .
Admite în întregime recursul declarat de pârâta P. Mun. C. -N. și în parte recursul declarat C. local al mun. C. -N. împotriva Sentinței civile nr.
21678/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâtul C. local al mun. C. -N. la atribuirea în favoarea reclamantului P. V., fără plată, a dreptului de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul C., nr.481, zona veche, din mun. C. -C. .
Respinge acțiunea civilă față de pârâta P. Mun. C. -N. ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Obligă pârâtul C. local al mun. C. -N. la plata în favoarea reclamantului P. V. a sumei de 28,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, V. G. |
Grefier, L. C. |
L.C. 22 Februarie 2013 OT/G.P. 14 Martie 2013/ 2 ex.
Judecător fond R. E. G. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1263/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 4440/2013. Obligatie de a face → |
|---|
