Decizia civilă nr. 548/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 548
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelant-pârât M. M. M. și pe intimații-reclamanți B. G. și S. C., împotriva sentinței civile nr. 9854/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect "obligație de a face";.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-pârâtă M.
M. M., prezentă personal, intimata-reclamantă S. C., prezentă personal, lipsă fiind intimatul-reclamant B. G. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Intimații-reclamanți depun la dosarul cauzei întâmpinare, un exemplar comunicându-se apelantei-pârâte.
Fiind întrebată de instanță cu privire la cuantumul onorariului și dacă prin motivele de apel s-a contestat doar cuantumul onorariului avocațial, apelanta- pârâtă arată că a revăzut documentele dosarului și, considerându-se lezată, solicită reducerea cheltuielilor de judecată la zero.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul părților.
Apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului, reducerea cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de fond la zero.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9854/_ instanța a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, a respins cererea formulată de reclamantii S.
C. și B. G. , ambii cu domiciliul în C. -N., str. T., nr. 18, ap. 4A, jud.
C. in contradictoriu cu pârâta M. M. M., cu domiciliul în C. -N., str.
T., nr. 18, ap. 3, jud. C. și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1500 ron cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Potrivit CF 2. -C1-U5 reclamanții sunt coproprietari asupra imobilului apartament 4A situat în C. -N. str. T. nr. 18 având cota din PIC9,64/100 parte.
Potrivit CF 2. C. reclamanții au un drept de folosință asupra curții comune în cota de 241/2500 parte din terenul situat în C. -N. S. T. nr. 18.
A reținut că din interogatoriul luat reclamanților reiese că terenul curte comună s-a îngustat cosiderabil prin edificarea de către pârâta a gardului în discutie așa încât practic având în vedere că în curte de regulă se parcau mașini
era greu de trecut pe lângă acesta. Arată că gardul format din țevi și plasă de sârma de 1,5 m a fost montat de pârâtă în aprilie 2012 și brazii după aceea, iar curtea era folosită anterior ca și gazon. Arată că nu pot folosi podul și pivnița pentru că pârâta nu permite, dar nici nu doresc. Arată că gardul a fost înlăturat de vecini în iulie 2012, iar pârâta l-a reinstalat și apoi vecinii l-au desființat iarăși.
Din interogatoriul luat pârâtei reiese că acesta recunoaște edificarea în discuție la începutul lunii aprilie 2012 și arată că a desființat gardul cu ajutorul vecinilor la începutul lui mai iunie 2012. Aratî că curtea în discuție este în folosință comună a 6 apartamente și a fost folosit anterior ca și spațiu verde și pentru că proprietarii apartamentelor 4, 5, 6 să ajungă la proprietățile lor.
A reținut că în cauză a fost audiat martorul BAICAN C. proprietarul apartamentului 6 din curtea în discuție care a învederat că a remarcat la_ că există în curtea comună edificat un gard în dreptul imobilului pârâtei care ocupa mare parte din curte arătând că gardul a fost edificat fără a-i cere acordul. În locul unde era edificat grdul era curte comună cu iarba folosită ca și acces pietonal se parcau și mașini. Arată că în prezent gardul nu mai există arătând ca a fost desființat de fiica unui proprietar în august 2012. În prezent gardul este înfașurat și proptit de imobilul pârâților. Arată că acesta deraja foarte tare pentru că nu se puteau parca mașini nu se putea circula pe lângă el nestinjenit fără să agheți hainele in el. Arată că proprietarii de comun acord au hotărât să se parcheze mașini în curte iar pârâta nu și-a exprimat dezacordul în acest sens. Arată că în interiorul gardului pârâta a plantat fără acordul vecinilor vreo 5-6 brazi tuia de 60-
70 cm. Arată că împrejumuirea nu era deschisă nu se putea circula însă era edificată până în dreptul apartamentului pârâtei.
A reținut că în cauză s-a efectuat și o cercetare la fața locului ale cărei concluzii se află in procesul -verbal de la dosar din care reiese ca cele 2 apartamente ale părților sunt lipite. Gardul în prezent este desființat și sprijinit de imobilul reclamanților. Nu mai exist nici brazii thuya. Se observa urmele acestuia și ocupa cam jumatate din lățimea curții. Se observă că în curte sunt parcate 2 mașini care au limita exact la locul unde se observa ca a fost poziționat gardul, așa încât pe lânga acestea nu se putea trece. Ceea ce rămânea liber era o porțiune între mașina și peretele opus apartamentelor în discuție de lățime cam de 1,20 m teren denivelat.
Potrivit art 630 NCC dacă proprietarul cauzează prin exercitarea dreptului său inconveninte mai mari decât cele normale în raporturile de vecinaătate instanta poate din considerente de echitate sa-l oblige la restabilirea situației anterioare atunci când este posibil.
Astfel, reclamanții deși dețin doar un drept de folosință asupra terenului iar pârâta, de proprietate așa cum apare din cele înscrise în cartea funciara, apartamentele partilor sunt invecinate.
A reținut că, așa cum reiese din probe, deși edificatele respectiv gardul și brazii thuya în prezent nu mai exista, este evident că prin edificarea acestora pârâta a creat inconveninte mai mari decât cele normale reclamanților, limitând accesul la proprietatea lor prin imprejmuirea edificată în curtea comună lipită de peretele apartamentului lor, obligindu-i să se deplaseze pe calea pietonala extrem de restrânsă prin ocuparea sparțiului verde folosit în coumun anterior, de gard. Nu are relevanță că în curte sunt parcate mașini, în condițiile îin care coproprietarii au consimțit tacit la parcarea acestora prin folosirea acestei practici cu caracter permanent .
A respins exepția lipsei calității procesuale a reclamanților în condițiile în care aceștia sunt proprietari asupra apartamentului situat în curtea comună și au și un drept de folosință asupra curții iar atitudinea pârâtei i-a stânjenit în exercitarea dreptului lor.
Acțiunea s-a respins însă ca fiind ramasă fără obiect.
În baza art. 274 cpc a obligat pârâta să plătească reclamnaților suma de 1500 ron cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, din moment ce s-a dovedit că edificatele au fost desființate ulterior înregistrării cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M. M. M. .
În motivarea cererii arată instanței că: În fapt:
Reclamanții au indicat ca și motive justificative ale acțiunii următoarele:
imprejurarea ca terenul se afla in coproprietatea indiviza a tuturor proprietarilor de apartamente, intre care si reclamanții, ceea ce exclude dreptul de folosința exclusiva in favoarea unuia sau altuia dintre coproprietari;
ingradirea accesului la părțile indivize comune: casa scărilor ce duce la pod si accesul la pivnița;
imposibilitatea de a efectua orice lucrări de intretinere sau intervenție la peretele vestic al proprietății lor.
Trecând peste imprejurarea ca in prezent acțiunea având ca obiect desființarea gardului de sarma si a arbuștilor thuya plantați de apelanta-pârâtă a rămas fara obiect, ca efect al desființării acestui edificat si a plantației in vara anului 2012 - aspect asupra căruia instanța urmează sa se pronunțe in baza excepției invocate de apelantă, aprecieză ca acțiunea este nefondata fata de următoarele:
Reclamanții nu dețin in proprietate nicio cota parte indiviza din terenul cu destinația curte, dreptul lor fiind un drept de folosința, asa cum acesta apare evidențiat in CF nr.2. C. sub C 10 (pag. .Iflk din Dosar).
Arată că apelanta-parata, in calitate de coproprietar al imobilului, are dreptul de a folosi bunul comun in măsura in care prin aceasta folosința nu se schimba destinația bunului si nu se aduce atingere dreptului de folosința al celorlalți proprietari - disp. Art. 636 c.civ. Raportat la aceste aspecte, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dat fiind ca, potrivit legii, dreptul la acțiune împotriva acelui proprietar care exercita folosința impotriva celorlalți coproprietari aparține acestora din urma, calitate pe care reclamanții nu o au.
Precizează că apelanta-parata, prin edificarea gardului de sarma - construcție provizorie ce nu necesita autorizație de construire - si prin plantarea arbuștilor thuya a făcut un act de conservare a imobilului, menit sa protejeze spațiul verde ce a mai rămas in curte dupa ce fiecare coproprietar si-a autoatribuit spațiul din fata apartamentului sau, folosind-o
exclusiv dupa bunul plac (conform fotografiilor de la dosar), plantarea de flori si arbuști ornamentali fiind de natura sa aducă un spor de valoare estetica imobilului. Conform disp. Art. 640 c.civ., pentru efectuarea de acte de conservare de către un coproprietar nu este nevoie de acordul celorlalți.
NOTA: spațiul pe care a fost amplasat gardul si in interiorul căruia au fost plantați arbuști si flori are destinația de curte si NU aceea de loc de parcare publica. In realitate, reclamanții au fost deranjați de faptul ca prin edificarea gardului nu mai puteau sa-si parcheze sub geamul meu mașina proprie si mașinile musafirilor si prietenilor lor, asa cum obișnuiau.
Conform depoziției martorului reclamanților, dl. BAICAN, in fata apartamentului apelantei se parcau si 6-7 mașini. Pentru a intra in casa trebuia sa fac slalom printre acestea. Le-a atras atenția de nenumărate ori ca o deranjează parcarea mașinilor sub geamul său, atat verbal cat si printr-o notificare si a subliniat acest aspect si in cadrul audierii sale in instanța. Menționează că aceasta i-a iritat peste măsura pe reclamanți, incat au agresat-o verbal si fizic, fiind nevoita, pentru protecția personala, sa-si instaleze un sistem de supraveghere video. Menționeză ca pentru agresiunea exercitata asupra sa exista o plingere penala aflata pe rol. Arată că apelanta-parata a montat acest gard nu pentru a uzurpa folosința spațiului proprietate comuna, ci pentru a impiedica transformarea spațiului verde in loc de parcare publica. Face mențiunea ca deține in proprietate 111 mp teren, pentru care plătește taxe si impozite.
Arată că dovada ca NU amplasarea gardului i-a deranjat se demonstrează si prin continuarea distrugerii stratului de flori si smulgerea arbuștilor ornamentali chiar si dupa indepartarea gardului.
limitarea accesului reclamanților la pivnița si pod:
prin edificarea imprejmuirii a cărei defiintare au solicitat-o reclamanții prin acțiunea lor nu s-a limitat in nicio maniera acccesul reclamanților, dat fiind ca imprejmuirea avea o porțiune deschisa, permițând accesul nestingherit in interiorul acesteia, fapt subliniat si in notificarea pe care le-a transmis-o. Ceea ce s-a limitat a fost accesul auto pe spațiul ingradit, spațiu care ocupa o suprafața de cea 32 m (8 m lungime si 4 m latime), astfel cum a rezultat in urma măsurătorilor efectuate cu ocazia cercetării la fata locului - mai puțin de 10% din suprafața totala a curții de 340 mp si nicidecum 60 mp cum susțin reclamanții!
limitarea accesului la pod al reclamanților este consecința directa a faptei acestora, in sensul in care: dupa cum rezulta din actele Dosarului, planșe foto, RLV, inscrisuri si depoziția martorului reclamanților, dl. BAICAN, la data cand reclamanții au devenit proprietari ai construcției, accesul la pod se făcea pe o scara exterioara, metalica, ce ducea in coridorul comun de acces: in dreapta reclamanții aveau acces in uscatoria lor, iar in stânga apelanta si proprietarii apartamentului 2 aveau acces comun la pod. Dupa ce reclamanții au cumpărat apartamentul 4A, profitând de confuzia creata prin inscrierea in CF, urmare a unei hotărâri judecătorești de partaj, a mențiunii "casa scării exterioara", au procedat la desființarea scării metalice sus menționate si au procedat la edificarea unui corp de clădire exterior, ridicat fara autorizație de construire, fara acordul coproprietarilor si amplasat pe terenul proprietate comuna, corp care in prezent adăpostește o noua scara, ce duce la mansarda lor si pe care o folosesc in mod exclusiv.
Reclamanții au amenajat in mansarda care figurează in CF ca uscatorie, un spațiu de locuit, transformând astfel vechea uscatorie din care aveau asigurat accesul la podul lor.
Conform depoziției martorului BAICAN, niciodată accesul efectiv la pod al apartamentului 4 A nu s-a făcut pe scara metalica exterioara, ci pe o scara rabatabila, amplasata in uscatoria in care reclamanții au amenajat un spațiu de locuit, zidind gura podului (chepenul), pentru a crea impresia ca nu au acces la pod. Martorul BAICAN a precizat si faptul ca podurile apartamentelor 3 si 4A sunt delimitate printr-un zid de cărămida!
Aceasta împrejurare rezulta clar si din planșa RLV anexata la Dosar si la Notele de ședința, in care este prefigurat clar accesul la pod pentru apartamentele 2 si 3, si la uscatoria de la mansarda reclamanților.
Cu ocazia cercetării la fata locului, a insistat ca reclamanții sa arate efectiv cum anume le-a blocat accesul la pod, dar s-au eschivat si s-au limitat la a invita instanța in mansarda apartamentului lor, unde gura podului era zidita.
In consecința, nu se poate susține ca împrejmuirea edificata de apelantă a fost de natura sa limiteze accesul reclamanților la pod, aceasta limitare fiind consecința directa a faptei proprii a acestora.
NOTA: învederează instanței ca desființarea acestui edificat - noul corp de clădire - face obiectul Dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N., conform copiei dupa acțiune pe care o anexeză in probatiune prezentului script.
d. limitarea accesului la pivnița al reclamanților: aceasta susținere este lipsita de interes in condițiile in care reclamanții nu dețin in proprietate nicio pivnița! Astfel, pivnița aferenta apartamentului 4 a fost instrainata de către fostul proprietar al acestui apartament prin contract autentic de vanzare-cumparare către proprietarul anterior al apartamentului 3, respectiv SC SUPERIOR CONSULTING, care la rândul sau a instrainat-o apelantei. Menționează ca in cuprinsul actelor de instrainare, pivnița este denumita Apartament 4A compus din pivnița in suprafața de 5 mp. Face precizarea ca pivnițele cu nr. 3,4 si 5 au fost comasate si recompartimentate in doua pivnițe mai mari, aflate in prezent in proprietatea apelantei.
Acest fapt se dovedește cu descrierea din CF 2. C. a apartamentului reclamanților, care nu deține nicio pivnița. Părțile indivize ale imobilului nu includ pivnița, ci doar accesul la aceasta, or cata vreme reclamanții nu dețin nicio pivnița, este lipsit de interes sa revendice un acces la aceasta.
Face precizarea ca a insistat, cu ocazia cercetării la fata locului, ca reclamanții sa arate care este beciul lor, dar s-au eschivat de la a răspunde. 3. limitarea accesului reclamanților la peterele de Vest se refera la peretele imprejmuirii edificata culpabil
de reclamanți pe terenul proprietate comuna, fara autorizație de construire (obiect al Dosarului civil_ ).Cu privire la aceasta, arată ca accesul nu le-a fost limitat deoarece, dupa cum a arătat, imprejmuirea era deschisa, iar pe de alta parte, niciodată reclamanții nu s-au maniefstat in sensul ca doresc sa efectueze lucrări de intervenție asupra acesteia. De menționat ca astfel de lucrări nici nu sunt necesare, data fiind starea construcției si faptul ca este o construcție noua, lucru ce s-a putut constata cu ocazia cercetării la fata locului.
In concluzie, solicită a se avea in vedere faptul ca acțiunea demarata de reclamanți este un veritabil abuz de drept si este introdusa cu scop pur sicanator. Menționează ca in momentul cercetării la fata locului, mașinile au fost parcate in mod ostentativ pentru a crea impresia ca poziția in care a fost gardul stânjenea trecerea. Măsurătorile efectuate cu aceasta ocazie au evidențiat o distanta de 1,20 m de la roata din stânga a mașinii pana la perete si 0,20 m de la roata din dreapta pana la gard. Denivelarea constatata a rezultat in urma parcării mașinilor, deoarece parcarea se putea face langa perete, iar spațiul de 1,40 m rămas liber era suficient pentru o trecere pietonala lejera.
M. ivul real al raporturilor de proasta vecinătate dintre ei il reprezintă faptul ca reclamanții au dorit sa-si extindă partea de sus a construcției si peste podul de deasupra baii proprietate personala a sa, depasindu-si limitele de proprietate, lucru cu care, evident, nu a fost de acord.
In acest context, au inceput sesizările la Primăria municipiului C. -N., la Politie si la numeroase alte instituții publice făcute de reclamanți si nu mai puțin de 7 litigii si doua plângeri penale aflate pe rolul instanțelor, generate de aceștia. Având in vedere cele de mai sus si faptul ca împrejmuirea făcuta de apelantă si plantele sădite in interiorul acesteia nu le-au produs reclamanților nici un prejudiciu, solicită respingerea acțiunii ca nefondata.
n temeiul art. 451, alin.2 Cod procedura civila,
Tinand seama de circumstanțele cauzei si având in vedere ca, asa cum a constatat si Judecătoria Cluj-Napoca, cererea depusa la instanța de fond a rămas fara obiect prin desființarea gardului inca de la data de_ (cererea fiind introdusa in data de_ ), solicită instanței reducerea onorariului avocațial la o valoare rezonabila. Suma de 1500 lei o consideră nepotrivit de mare, vădit disproporționata fata de complexitatea reala a pricinii si munca efectuata de către avocat.
În drept: își întemeiază prezentul apel pe dispozițiile Codului de procedură civilă, art. 467-482 si prevederile art. 451, alin.2 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți solicită respingerea apelului declarat și menținerea soluției instanței de fond, Sentința civila 9854/20 iunie 2013 a Judecătoriei C. -N. .
În motivare arată că în fapt, apelanta face o veritabila reiterare a apărărilor acesteia din fata instanței fondului, arătând faptul ca nu este mulțumită cu soluția pronunțata, criticând motivele pentru care intimații au promovat acțiunea. Insa apelanta nu se preocupa - în opinia acestora - de cadrul actual al procesului si nu dezvolta motivele de apel care sa conducă la modificarea soluției fondului.
Solicită instanței sa observe faptul ca apelanta dedica spatii ample unor imprejurari care nu au legătura cu pricina, ci reprezintă cadrul general al neînțelegerilor lor.
Solicită respingerea susținerile apelantei cu referire la existenta doar a dreptului de folosința. Instanța de fond a reținut faptul ca legea apară in egala măsura proprietatea cat si folosința. Dealtfel insasi înscrierea dreptului nostru de folosința iar nu de proprietate, este rezultatul unei erori de înscriere in CF, eroare pe care o vor îndrepta ulterior.
Apărările cu privire la limitarea accesului intimaților la pivnița si pod - desi sunt reale si a fost lesne de constatat pentru instanța fondului - nu au legătura cu aceasta cauza. Dealtfel insasi apelanta a precizat faptul ca aceasta este dedusa judecații in Dos._ al Judecătoriei C. -N., motiv pentru care, a antama orice discuții pe marginea unui dosar aflat in fata altei instanțe este inadmisibil.
Solicită a se observa faptul ca instanța fondului a procedat la o
judicioasa analiza a litigiului dedus judecații si a administrat un probatoriu extrem de complex in cauza, tocmai pentru a încerca stingerea conflictului.
Ca este asa o dovedește atat proba testimoniala, unde martorii audiați au arătat faptul ca intra-adevar a existat o acțiune de împrejmuire abuziva a unei parti a curții comune, cat si plantarea de brazi thuya pe marginile imprejmuirii tocmai pentru a delimita samavolnic si arbitrar o proprietate exclusiva a apelantei in detrimentul coproprietarilor.
Proba cercetării la fata locului a probat odată in plus faptul ca aceste construcții au produs o grava vătămare a folosinței normale a imobilului, aratandu-se in mod expres faptul ca a rămas practic o cărare îngusta, pe teren denivelat, pe unde s-ar mai fi putut face aceesul la propria noastră proprietate.
Solicită analiza apelului declarat având in vedere imprejurarea ca insasi apelanta recunoaște desființarea gardului la data de 11 iulie 2012, in condițiile in care acțiunea a fost inregistrata la data de 7 iunie 2012.
Cu referire la insasi acțiunea de desființare, desi in fata instanței fondului apelanta a arătat faptul ca a desființat gardul in luna iulie, din proprie inițiativa, solicită a se observa faptul ca la dosar exista adresa Politiei C. -N., care arata plângerea penala formulata de apelanta impotriva persoanei care i-a distrus gardul, plângere inregistrata in luna august 2012, plângere la care Politia identifica făptuitorul, dar nu il trage la răspundere penala indicând si motivele.
Cu referire la necesitatea obținerii sau nu a autorizației de construire, solicită a se observa faptul ca acest subiect nu poate forma obiectul an alizei instanței de apel, cat timp apelanta a fost amendata de către municipalitate tocmai pentru acest considerent, facând parte deja din categoria lucrurilor judecate (aceste înscrisuri sunt depuse in fata instanței de fond).
Intimații-reclamanți pun concluzii de respingere a apelului si de menținere a soluției fondului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va admite în parte pentru următoarele considerente:
În ședința publică din_, tribunalul socotindu-se nelămurit asupra conținutului motivelor de apel formulate de către pârâta M. M. M. a solicitat acesteia să precizeze în ce constă nemulțumirea sa raportat la soluția pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Drept urmare, aceasta a arătat că apelează hotărârea din perspectiva cheltuielilor de judecată, așa cum a arătat la finalul motivelor de apel în condițiile în care cererea a rămas fără obiect prin desființarea gardului încă de la data de _
, acțiunea fiind introdusă în_ .
Într-adevăr hotărârea judecătoriei este de respingere raportat la faptul că aceasta a rămas fără obiect.
Cercetând dosarul, tribunalul constată că susținerile apelantei sunt reale în sensul că gardul a fost desființat la scurt timp după introducerea acțiunii, așa cum a arătat de altfel în întâmpinarea formulată în primă instanță la data de_, aspect necontestat de către intimată care a arătat însă că îndepărtarea s-a realizat de către o terță persoană, aspect susținut și de către martorul audiat în cauză .
În aceste condiții tribunalul apreciază că reclamanta este în culpă procesuală conform art. 274 C.pr.civ., fiind obligată astfel să suporte cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial, însă nu în întregime, apreciind că munca depusă de avocat raportat la lipsa parțială de obiect a cererii survenită anterior primului termen de judecată care a fost stabilit pentru data de_, nu reclamă achitarea întregii sume de 1500 lei, fiind rezonabil un cuantum de 1000 lei.
Este lipsită de importanță împrejurarea ridicării gardului de către o altă persoană în condițiile în care munca depusă de avocat s-a axat doar pe cealaltă pretenție.
Drept urmare, tribunalul va admite în parte apelul conform celor arătate. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâta M. M. M. împotriva sentinței civile nr. 9854/2013 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în fața instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
D. I. D.
Dact. D.D. 05 Noiembrie 2013 Red.dact.O.T./C.Ț.
5 ex/_
Jud-.fond. I. V. - Jud. C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 544/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 819/2013. Obligatie de a face → |
|---|
