Decizia civilă nr. 14/4. Fond funciar

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Date operator: 2516

DECI ZIE CIVILĂ NR.14 4

Ședința publică de la 12 februarie 2013 Completul compus din:

Președinte: K. M., președinte tribunal

:	L.	M.	, judecător
:	D.	G.	, președinte secție civilă
:	Ț.	V.	, grefier

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul R. Ș.

A. M., cu domiciliul procesual ales la mandatara sa ALDEA E. ; domiciliată în C., str. B.P. Hașdeu, nr. 124, bl. H-9, sc.C, ap.46, județul C., împotriva sentinței civile nr.2789 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar civil nr._, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.

Se constată că susținerile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L :

Prin sentința civilă nr.2789/_ a Judecătoriei Z. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a J. S., excepție invocată de această pârâtă.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, excepție invocată de pârâta D. G. a F.

P. a J. S. .

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. pentru S. D., excepție invocată de S. R. - prin pârâta C. C. pentru S. D. .

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. J. S.

, excepție invocată de acest pârât

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prefectul J.

S., excepție invocată de acest pârât.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. și P. I. S., excepție invocată de acest pârât.

A respins cererea precizată formulată de reclamantul R. Ș. -A. -M.

, împotriva pârâților D. G. a F. P. a J. S., S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, C. C. pentru S. D., C. J.

S., Prefectul J. S. și O. de C. și P. I. S. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu al pârâtului S. Comisiei Centrale pentru S. D., excepție invocată de pârâta C. C. pentru S. D. - prin Autoritatea Națională pentru Restituirea P. .

A respins cererea precizată formulată de reclamantul R. Ș. -A. -M.

, împotriva pârâtului S. Comisiei Centrale pentru S. D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de exercițiu.

A respins ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamantul R. Ș. -A. -M., împotriva pârâtelor C. L. de F. F. C. -S. și C. J.

S. pentru S. Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, privind anularea Hotărârilor nr. 14/_, nr. 1852/_ și nr. 26/_ și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 43 ha 1581 mp, obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate și punerea reclamantului în posesie cu suprafața reconstituită, pe vechile amplasamente sau pe altele echivalente ca valoare ori, în caz de imposibilitate, stabilirea dreptului la despăgubiri și acordarea lor.

A respins ca inadmisibile capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții C. Local al Orașului C. S. și P. ul Orașului C. S., privind restituirea în natură a tuturor construcțiilor și terenurilor aferente, naționalizate și preluate fără titlu valabil de S. R., în baza decretelor de expropriere, de la antecesorii reclamantului, defuncții R. Ernest și Reich Bella, constatarea nevalabilității și caracterului abuziv al preluării imobilelor, radierea dreptului S. ui R. din cartea funciară, cu restabilirea situației anterioare, ori, în subsidiar, în cazul imposibilității restituirii în natură, stabilirea dreptului la despăgubiri și acordarea lor în echivalent.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Dincolo de modul defectuos și ambiguu în care acțiunea reclamantului a fost concepută, instanța constată totuși că obiectul ei vizează recunoașterea dreptului reclamantului la restituirea imobilelor preluate de la antecesorii săi în perioada regimului comunist. Temeiul legal invocat de reclamant se regăsește în legislația specială din domeniul retrocedărilor, respectiv legile fondului funciar (Legea 18/1991, Legea 169/1997, Legea 1/2000, Legea 247/2005), Legea 112/1995, Legea 10/2001 și, separat de acestea, Legea 213/1998 (art.6 alin.2).

Fără a analiza aici admisibilitatea cererii reclamantului sub aspectul respectării procedurilor de restituire stabilite de legile anterioare mai sus evocate, instanța stabilește că se poate justifica legitimarea procesuală pasivă doar pentru acei pârâți cărora procedurile legale de restituire le conferă atribuții în cadrul respectivelor proceduri și calitate procesuală specială.

Față de acestea, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în cauză pârâtele C. L. de F. F. C. -S. și C. J. S. pentru S. Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, față de capetele de cerere din acțiune ce vizează reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, P. ul Orașului C. S. în privința cererilor care vizează restituirea în temeiul Legii 10/2001 și C. Local al Orașului C. S., în calitate de

administrator al bunurilor unității administrativ-teritoriale Orașul C. S., pentru cererea întemeiată pe Legea 213/1998 și pentru cererea de rectificare CF.

În consecință, pentru toți ceilalți pârâți chemați în judecată, instanța va constata lipsa calității procesuale pasive, admițând așadar excepțiile invocate în acest sens. Va respinge astfel cererea precizată formulată de reclamantul R. Ș.

-A. -M., împotriva pârâților D. G. a F. P. a J. S., S. R.

- prin Ministerul Finanțelor Publice, C. C. pentru S. D., C.

J. S., Prefectul J. S. și O. de C. și P. I. S. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Instanța găsește ca fiind întemeiată și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu al pârâtului S. Comisiei Centrale pentru S. D., excepție invocată de pârâta C. C. pentru S. D. - prin Autoritatea Națională pentru Restituirea P., având în vedere că această autoritate nu are personalitate juridică și, prin urmare nu poate sta în judecată în nume propriu, neavând capacitate proprie de folosință și, implicit nici capacitate procesuală.

Prin urmare, va fi respinsă cererea precizată formulată de reclamantul R. Ș. -A. -M., împotriva pârâtului S. Comisiei Centrale pentru S.

D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de exercițiu.

În ce privește obiectul litigiului, instanța va constata că cererile formulate de reclamant în temeiul Legii 10/2001 și 213/1998, respectiv capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții C. Local al Orașului C. S. și P. ul Orașului C. S., privind restituirea în natură a tuturor construcțiilor și terenurilor aferente, naționalizate și preluate fără titlu valabil de S. R., în baza decretelor de expropriere, de la antecesorii reclamantului, defuncții R. Ernest și Reich Bella, constatarea nevalabilității și caracterului abuziv al preluării imobilelor, radierea dreptului S. ui R. din cartea funciară, cu restabilirea situației anterioare, ori, în subsidiar, în cazul imposibilității restituirii în natură, stabilirea dreptului la despăgubiri și acordarea lor în echivalent, sunt inadmisibile.

Astfel, referitor la Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 6 alin. 2, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Prin urmare, admisibilitatea unei cereri în revendicare și constatare a nevalabilității titlului statului/unității administrativ teritoriale este admisibilă doar în lipsa legilor speciale de reparație, în caz contrar, restituirea bunurilor preluate de stat se poate solicita doar în baza și cu respectarea procedurilor prevăzute de legile speciale. Pentru imobilele al căror drept de proprietate reclamantul urmărește să îl redobândească sunt aplicabile însă legile speciale ale fondului funciar (Legea 18/1991, Legea 169/1997, Legea 1/2000, Legea 247/2005), Legea 112/1995 și Legea 10/2001, rezultând așadar că cererea întemeiată pe dispozițiile Legii 213/1998 este inadmisibilă.

În ce privește cererea reclamantului de restituire în natură sau sub formă de despăgubiri a tuturor construcțiilor și terenurilor aferente, naționalizate și preluate fără titlu valabil de S. R., cu excepția celor care fac obiectul legilor fondului

funciar, instanța constată că acestea făceau obiectul Legii 10/2001, lege ce stabilește la art. 21-32 o procedură obligatorie, pe care însă reclamantul nu a urmat-o, solicitând recunoașterea dreptului la restituire prin cererea adresată direct instanței de judecată. Potrivit prevederilor art. 22 alin. 1 din această lege, această procedură se declanșează prin notificarea formulată de persoana îndreptățită, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoanei juridice deținătoare, prin care solicită restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, trebuia realizată câte o notificare pentru fiecare imobil. Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea 10/2001, în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.

Art. 22 alin. 5, prevede însă că nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

În temeiul acestei din urmă dispoziții legale, constatând că reclamantul nu a urmat procedura specială reglementată de Legea 10/2001 republicată, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de restituire în natură sau sub formă de despăgubiri a tuturor construcțiilor și terenurilor aferente, naționalizate și preluate fără titlu valabil de S. R., în baza decretelor de expropriere, de la antecesorii reclamantului, defuncții R. Ernest și Reich Bella.

Ca și consecință a acestei soluții, va fi respinsă în același fel cererea de rectificare cf, privind radierea dreptului S. ui R. din cartea funciară, cu restabilirea situației anterioare.

O precizare se mai impune a fi făcută cu privire la aspectele mai sus evocate, în privința competenței materiale a instanței. Astfel, deși dispozițiile Legii 10/2001 republicată stabilesc în competența tribunalului, ca primă instanță, cererile privind verificarea legalității și temeiniciei deciziilor și dispozițiilor emise de unitatea deținătoare a imobilului solicitat sau de primar ori de altă entitate investită cu soluționarea notificării, instanța de față și-a asumat competența materială în temeiul art. 1 pct. 1 C.pr.civ., deoarece reclamantul nu a atacat vreun act emis în procedura Legii 10/2001, ci a solicitat direct instanței să dispună restituirea imobilelor, or în cazul unei asemenea cereri, considerată de altfel de lege ca inadmisibilă, nu există vreo prevedere legală derogatorie, prin care competența în primă instanță să fie stabilită în favoarea tribunalului.

Rămâne prin urmare să fie analizate pe fond doar acele cereri din acțiunea reclamantului ce vizează reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul R. Ș. -A. -

M. este moștenitorul defunctului R. Erno, decedat la data de 2 ianuarie 1972, calitate ce i-a fost stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. 266 din_ . Tatăl reclamantului a fost moștenitor al defunctei Reich Izabela căsătorită Holzmann, decedată la data de_, conform Certificatului de moștenitor nr. S.76/1957 eliberat la 8 iulie 1957 de notariatul de Stat al Raionului C. S. (f.15-16).

În temeiul Legii 169/1997 reclamantul a solicitat, prin cererea înregistrată la

P. C. S. nr. 1517/_, reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al defunctului său tată R. Ernest. Nu a specificat suprafața pentru care cere reconstituirea, ci doar că terenurile sunt amplasate în C. S., în conformitate cu extrasele de carte funciară anexate. Cererea a fost soluționată prin Hotărârea nr. 1852/_ a Comisiei Județene S., prin care s-a validat înscrierea reclamantului pe anexa 39 despăgubiri, la poziția 50, cu suprafața de 2,25 ha. În baza "declarației din data de_ "; (f.177), conform căreia reclamantul a acceptat atribuirea altui amplasament în Pășunea Petin, Hotărârea nr. 1852/_ a fost revocată, prin Hotărârea nr. 26 din 2 februarie 2007, reclamantul fiind înscris în anexa 3 C. S. - propuneri de validare pe alt amplasament, la poziția 5, cu întreaga suprafață validată, de 2,25 ha.

Referitor la declarația de acceptare a ofertei de amplasament, reclamantul neagă faptul că și-ar fi exprimat acordul prin semnarea respectivului înscris. În urma explicațiilor suplimentare solicitate de instanță, pârâta C. L. C. S. a precizat că, în fapt, respectiva declarație a fost semnată în numele reclamantului de către mandatara lui, d-na Aldea E. . Din oficiu, instanța a administrat proba cu interogatoriul mandatarei, din care rezultă că nici aceasta nu recunoaște că ar fi semnat declarația de acceptare a amplasamentului. Procedând la verificarea de scripte, instanța a constatat că într-adevăr semnătura contestată nu aparține nici reclamantului și nici mandatarei sale și, socotindu-se lămurită sub acest aspect, nu a mai recurs la expertiza grafoscopică. Față de cele constate însă, înscrisul denumit

"Declarație";, datat_, depus la fila 211 din dosar, va fi înlăturat din probațiune.

Alte cereri de reconstituire, la Legea 18/1991, la Legea 1/2000 sau la Legea 247/2005, reclamantul nu a mai formulat, în pofida susținerilor contrare ale reclamantului, care nu a reușit să probeze realitatea afirmațiilor sale. Cererile formulate în numele reclamantului de mandatara sa, Aldea E., sunt completări ori reveniri la cererea formulată în anul 1996.

Referitor la legalitatea și temeinicia Hotărâri nr. 1852/_ a Comisiei Județene S., prin care reclamantului i s-a validat suprafața de 2,25 ha după defunctul său tată, instanța reține următoarele:

Calitatea reclamantului de moștenitor al fostului proprietar după care solicită reconstituirea este dovedită de Certificatul de moștenitor nr. 266 din 12 septembrie 1972.

În ce privește suprafața de teren dovedită, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Certificatul de moștenitor nr. S 76/1957 și copiile CF, luând în considerarea și identificările realizate în raportul de expertiză extrajudiciară depus la filele 264-274 din dosar, rezultă că reclamantul își dovedește îndreptățirea la reconstituire pentru următoarele suprafețe:

2431,60 mp - corespunzătoare cotei părți de 1/5 din imobilul înscris în CF 1325 nr. top. 2555/a/1;
674 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul înscris în CF 2585 nr. top. 2453;
1387,2 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul înscris în CF 2585 nr. top. 2492 și 2489;
1295,4 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul înscris în CF 2585 nr. top. 2488 și 2499;
834,30 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul înscris în CF 2585 nr. top. 2502, 2503 și 2504 ;
72,9 mp - corespunzătoare cotei părți de 1/4 din imobilul înscris în CF 2713 nr. top. 1189/c;
303 mp - corespunzătoare cotei părți de 4/25 din imobilul înscris în CF 2887 nr. top. 1263/b;
146 mp - corespunzătoare cotei părți de 25/100 din imobilul înscris în CF 3307 nr. top. 1189/a și 1189/b;

Aceste suprafețe sunt înscrise în Certificatul de moștenitor nr. S 76/1957 și menționate de reclamant la punctele 1-18 din acțiune. Pe lângă acestea, la punctele 19-36 din acțiune mai sunt enumerate alte imobile, cu privire la care instanța constată că aceste terenuri sunt înscrise toate în favoarea numitei Reich Bella, dar nefiind înscrise în certificatul de moștenitor, rezultă că ele nu au fost dobândite prin moștenire de către tatăl reclamantului R. Ernes, iar reclamantul nu este îndreptățit să le dobândească prin moștenire direct de la proprietara tabulară, neavând vocație succesorală proprie după aceasta, deoarece este rudă colaterală de gradul V.

În consecință, suprafața dovedită cu certificatul de moștenitor și copiile cărților funciare ale imobilelor trecute în acest certificat, care fac obiectul Legii 18/1991 este de doar 7144 mp, deci mult mai mică decât suprafața validată reclamantului, de 2,25 ha

Nu fac obiectul Legii 18/1991, ci al Legii 10/2001, următoarele imobile:

suprafața de 720 mp înscrisă în CF 832 C. S., nr. top. 557, teren intravilan preluat în baza Decretului 111/1951 și ocupată în prezent de construcții;
3669 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul casă, curte și grădină înscris în CF 2585 nr.top.421/c și 422, preluat de Stat în baza Decretului 111/1951 și ocupată în prezent de construcții;;
64,80 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul teren intravilan -loc de casă, înscris în CF 2585 nr.top.423, preluat în baza Decretului 111/1951 și ocupată în prezent de construcții; ;
suprafața de 261,52 înscrisă în CF 2887, nr.top. 209/a și 209/b - casă,curte și grădină, preluată se S. român în baza Legii 119/1048 și ocupată în prezent de construcții;
suprafața de 139,20 corespunzătoare cotei de 1/6 din imobilul înscris în CF 3530 cu nr.top. 555, cu două case, curte și grădină, preluat în baza Decretului 111/1951 și ocupat în prezent de construcții;
1 ha 4386 mp - corespunzătoare cotei părți de 1/1 din imobilul înscris în CF 2733 nr.top.554/a/1, teren intravilan preluat de Stat prin expropriere, ocupat în prezent de construcții;

Nu vor fi luate în considerare la calculul suprafeței dovedite imobilele menționate în Certificatul de moștenitor nr. S 76/1957, la punctele 1, 19 și 19 înscrise în CF 9043 C. și CF 14 Odești, deoarece aceste imobile nu se află în raza teritorială a județului S. .

Față de aceste considerente, instanța constată că prin Hotărârea nr. 1852/_ a Comisiei Județene S., dreptul la reconstituire al reclamantului nu a fost vătămat, dimpotrivă acestuia i s-au luat în considerare inclusiv suprafețe de teren ce nu făceau obiectul Legii 18/1991 și pe care reclamantul a omis să le solicite în temeiul Legii 10/2001. Plângerea reclamantului împotriva acestei hotărâri este așadar neîntemeiată.

Referitor la Hotărârea nr. 26 din 2 februarie 2007, prin care Hotărârea nr. 1852/_ a fost revocată în privința înscrierii reclamantului pe anexa de despăgubiri și validarea suprafeței pe anexa reconstituirii în natură pe un alt amplasament, deși instanța a înlăturat din probațiune înscrisul prin care se susține că reclamantul ar fi acceptat un alt amplasament, instanța va respinge plângerea având în vedere că acțiunea este lipsită de interes sub acest aspect, din moment ce reclamantul solicită în primul rând reconstituirea în natură și numai cu totul subsidiar, în cazul imposibilității realizării acesteia, să-i fie recunoscut dreptul la despăgubiri.

Legat de aspectul amplasamentului, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că vechiul amplasament dovedit cu CF-uri este liber, deoarece expertiza topografică ce trebuia să lămurească acest aspect nu a mai fost administrată, ca urmare a aplicării sancțiunii decăderii din probă.

Încă o precizare se impune a fi făcută cu privire la Hotărârea nr. 14/_ . Aceasta a fost emisă în aplicarea Legii 112/1995 și prin ea a fost respinsă cererea reclamantului de restituire în natură a casei situate pe parcelele cu nr.top. nr.top.421/c și 422 din CF 2585 C. -S., cu motivarea că, fiind demolată construcția, aceasta nu face obiectul Legii 112/1995.

Deși este evident că reclamantul a luat cunoștință despre această hotărâre, pe care însă nu a înțeles să o atace în termenul prevăzut de lege, dovadă fiind faptul că într-una din cererile adresate Comisiei Locale de către mandatara reclamantului se face referire expresă la această hotărâre (f. 93), având în vedere că nu s-a putut face dovada comunicării ei cu reclamantul, instanța nu a invocat din oficiu excepția tardivității.

Analizând însă pe fond această hotărâre, instanța constată că ea este legă și întemeiată deoarece, într-adevăr, Legea 112/1995 reglementează o procedură de restituire în natură a imobilelor cu destina de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului, nefiind aplicabile construcțiilor cu destinație de locuințe demolate care, în mod logic, nu pot fi restituite în natură.

Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamantul R. Ș. -A. -M., împotriva pârâtelor C. L. de F. F. C. -S. și C. J. S. pentru S. Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, privind anularea Hotărârilor nr. 14/_

, nr. 1852/_ și nr. 26/_ și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 43 ha 1581 mp, obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate și

punerea reclamantului în posesie cu suprafața reconstituită, pe vechile amplasamente sau pe altele echivalente ca valoare ori, în caz de imposibilitate, stabilirea dreptului la despăgubiri și acordarea lor.

Împotriva acestei sentințe și-a tuturor încheierilor de ședință premergătoare fondului reclamantul R. Ș. A. - M. a formulat apel (recurs ) solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru: -încălcarea dreptului la apărare a reclamantului si efectuarea completa a expertizei topo extrajudiciare încuviințate de prima instanța pentru expertul Cojocarusu Ilie cu obligarea paraților sa-i puna la dispoziție toate inscrisurile cerute prin memoriile noastre si necesare efectuării acestei expertize ;-nepronuntarea asupra tutoror capetelor de cerere cat si precizărilor ultime de acțiune a reclamantului; -contradicție intre motivarea si dispozitivul hotărârii ; - nesolutionarea fondului cauzei in integralitate pe toate capetele de cerere ; - neobservarea temeiurilor de drept ale acțiunii introductive cu precizările subsecvente raportate la Decizia 33/3008 a I. data in recurs in interesul legii;-gresita respingere a unor capete de cerere pe baza de excepțiilor de lipsa a calității procesuale pasive a unora dintre parați si de inadmisibilitate a unora dintre capetele de cerere formulate in baza Legii 213/1998 si 10

/2001 care trebuiau disjunse si soluționate in prima instanța de Tribunal astfel cum s-a si cerut ceea ce implica casarea /desființarea pentru necompetenta materiala a Judecătoriei -art. 304 al.l si 3 C.pr.civ.

În subsidiar rejudecând în apel (recurs) a cauzei cu administrarea probelor nelegal respinse de prima instanță.

În motivarea căii de atac se arată că:

I . Fata de petitele acțiunii, valoarea considerabila a suprafețelor de teren si construcții înscrise in CF - multe în intravilan -(supf .43,581 ha cf. expertizei depuse ing.topo Cojocarasu Ilie la_ ) deci peste 500.000 lei

;temeiurile de drept invocate in baza Legii 10/2001 si Decizia 33/3008 a I. data in recurs in interesul legii (invocata in memoriile si precizările ulterioare acțiunii (memoriul depus de noi la_ -cel anexam in copie) calea de atac este apelul iar cauza trebuia judecata in prima instanța de Tribunalul Bihor cel puțin pentru capetele de cerere ce nu făceau obiectul Legii 18/1991 si fata de care au cerut disjungerea cerere asupra căreia prima instanța nelegal nu s-a pronunțat.

Hotărârea data de Judecătoria Zalău este nelegala in al doilea rand pentru ca a incalcat dreptul la apărare al reclamantului si art. 6 din CEDO vizând dreptul la un proces echitabil si corect dar si dispozițiile Legii 18/1991 decazandu-1 prin încheiere din proba cu expertiza extrajudiciara incuviintata si completarea la aceasta respingând si cererile noastre din Memoriul depus pentru termenul din_ (cel reanexam) necenzurand si nesactionand reaua credința in condițiile art. 108 ind.l C.pr.civ. a paraților de a pune expertului extrajudiciar la dispoziție toate inscrisurile si hărțile cerute pentru efectuarea in integralitate a expertizei topo extrajudiciare .
Totodată instanța nelegal a incalcat si prevederile art. 155 ind.l C.pr.civ. intru-cat desi am arătat ca aceste dispoziții primează am cerut si suspendarea pe acest temei a cauzei pana la afectuarea expertizei extrajudiciare si nu puteam fi decăzuți decât cu incalacarea legii 18/1991 si art. 155 ind.l si art 6 din CEDO din aceasta proba utila ,concludenta si pertinenta cauzei silindu-ne implicit la o expertiza judiciara cu un pret de aproape 10. 000 EUR fata de care tot in mod illegal ne- a decăzut prin respingerea cererilor de ajutor public judiciar prin încheierile ce sunt si ele atacate odată cu prezenta hotărâre fara sa tina seama de condiția si veniturile infime ale reclamantului raportat la aceasta suma .
Proba cu expertiza extrajudiciara prevăzuta de Legea 18/1991 si implicit de Legea 247/2005 era absolut utila si lămuritoare asupra cauzei deoarece numai dupa comlpetarea ei si punerea la dispoziție a actelor si harților cerute de expert Cojocarasu se putea decela asupra inadmisibilitati sau nu a unor capete de cerere sau asupra naturii terenurilor revendicate (care erau extravilane sau intravilane ) ;- care capete de cerere erau de competenta T. ui ;-care era suprafața la care eram indreptatiti in temeiul legilor fondulni funciar -deci asupra unor probleme de fond si procedura esențiale pentru soluționarea legala a prezentei cauze .
Hotărârea este nelegala si supusa din acest punct de vedere cazurilor de casare prevăzute de art. 1 ;3 ; 5 si 9 combinat cu art. 297 si 312 al.5 C.pr.civ. fiind incalcat prin refuzul administararii pana la finalitate a acestei probe dreptul la apărare ; art. 6 din CEDO dar si echivalează cu o denegare de dreptate vădita in condițiile art. 3 C.civ. motive penru care se impunere casarea cu trimitere spre rejudecare sau cu reținere dar cu administrarea acestei probe esențiale chiar si in recurs a completării expertizei topo extrajudiciare
Sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală decelând fără vreo probă justificativă - care dintre imobilele din litigiu se supun L. fondului funciar sau Legii nr.10/2001 și retine neîntemeiat ca Hotărârea 1852/_ a Comisiei Județene de fond funciar S. este legala si temeinica si chiar si asa ignora illegal expertiza partial efectuata de expert extrajudiciar Cojocarasu care arata ca suntem indreptatiti pentru terenuri aparținând antecesorilor noștri la suprafața de 43,1581 Ha si nu la cea care se oprește instanța -7144 mp -expertiza fiind obligatorie pentru judecător.
Prima instanța stabilește in mod neîntemeiat si illegal faptul ca terenurile identificate de la punctele 19-36 din acțiune nu ar fi fost dobândite de tatăl reclamantului si ca el ar fi ruda de gradul V fata de Reich Bella astfel incat nu s-ar cuveni sa fie cerute .
In primul rand paratele Comisii Județene si locale de fond funciar-C. l S. si Z. iau recunoscut acest drept si reclamantului si tatălui sau si
dupa Reich Bella -aspect ce nu mai putea fi pus in discuție de instanța dar care nici nu a fost pus in contradictoriu in dezbaterea pârtilor in raport de art. 137 C.pr.civ.pentru a ne apară.
In al doilea rand reclamantul vine in reprezentarea tatălui sau la succesiunea dupa Reich Bella in urma apariției L. fondului funciar 18/1991; 247/2005 ;112/1995 ; 10/2001,etc fiind încălcate deci si dispozițiile art. 700 si următoarele din Codul civil vizând drepturile succesorale.
In al treilea rând prima instanța nu observa si nu se pronunța pe proba cu înscrisuri depusa la dosar ce o reanexam respectiv Convenția tradusa si cea originala dintre tatăl reclamantului si Borgida Gabor cu privire la succesiunea defunctei Reich Bella din_ si prin care de drept tatăl reclamantului dobândește si prin convenție dar si prin succesiune dreptul de proprietate pe aceste imobile descrise la punctele 19-36 din acțiunea introcuctiva iar dupa cum bine stim dreptul de proprietate derivând din succesiune potrivit Codului civil si DL 115/1938 dar si Legii 7/1996 se dobândește de plin drept si este valabil si fara prealabila înscriere in CF- o asemenea operațiune fiind necesara doar la transmiterea dreptului prin vânzări successive.
Hotărârea atacata arata ca nu va lua in considerare terenurile cerute si identificate in petitul acțiunii - l - si 19 înscrise in CF 9043 C. si CF 14 Odesti desi si sub acest aspect in primul rand trebuiau sa fie identificate ca amplasment prin completarea raportului de expertiza extrajudiciara refuzat sau sa se disjungă pentru necompetenta teritoriala acțiunea fata de aceste imobile, știut fiind ca si comisiile de fond funciar si de retrocedare aveau obligația sa transmită comisiilor compentente din punct de vedere teritorial sa soluționeze cererile referitoare la imobilele situate pe teritoriul lor administrativ.
Prima instanța nu se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere din precizările si completările ulterioare (memoriul depus la_ ) ; (precizarea si completarea de acțiune depusa pentru termenul din_ ) in care am indicat ca temei de drept dispozițiile obligatorii ale Decizia 33/3008 a I. data in recurs in interesul legii prin prisma cărora ne-am revendicat terenurile si imobilele naționalizate pentru care nu au depus cerere explicita la Legea 10/2001 si care apăreau in colile funciare depuse la dosar parte pe S. R. iar parte chiar pe antecesorii reclamantului- R. tatăl si Reich Bella.

Prima instanță nu a observat că prin precizarea și completarea de acțiune și actele anexe au cerut și revendicarea în completarea Hotărârii în baza Deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a imobilelor identificate cu numerele top. 555 din CF 3530 C. S. si top. 556 din CF 2346 C. S. -

reprezentând doua corpuri de case si teren gradina naționalizate si aflate • pe

fosta strada Libertății ,nr. 72 din C. S. .

In același sens este de observat ca tot minus petit prima instanța nu se pronunța supra capătului de acțiune de la punctulIVdin completarea din_ - respectiv pe obligația de a face.

Prima instanța ar fi trebuit sa admită acțiunea cel puțin sub aspectul cerut prin ultima precizare de acțiune din_ de la punctul II vizând stabilirea dreptului la despăgubiri si acordarea lor in echivalent in temeiul titlului VII din Legea 247/2005 pentru diferența de teren ce nu poate fi restiuita nici pe vechiul amplasament si nici pe un altul si nici ca efect al nulității Tilurilor si actelor de proprietate emise illegal pe amplasamentul vechi cerut de noi respectiv pe diferența dintre cei 43,1581 ha stabiliți prin expertixa extrajudiciara a inginerului topo Cojocarasu si cei 2,25 acordați de paratele Comisii de fond funciar deci total pentru 40,9581 ha cat si sub aspectul punctului III din aceeași precizare vizând indreptatirea si restituirea in natura pe seama reclamantului a tuturor construcțiilor si terenurilor aferente lor ce avi aparținut antecesorilor acestuia tinand seama de dispozițiile obligatorii ale Decizia 33/3008 a ICCj data in recurs in interesul legii.
Referitor la excepțiile de inadmisibilate si de lipsa a calității procesuale passive a paraților fata de care acțiunea a fost respinsa hotărârea data este la fel nelegala deorece J. nu observa si nu se exprima raportat la toate capetele de cerere cu care au fost respinse admisibilitatea acțiunii si calitatea tuturor pârtilor chemate in judecata este reglementata in Legile de reparație precum si in titlul VII din Legea 247/2005 ( care face referire si la terenurile agrcole supuse fondului funciar si supuse acelosi norme de acordare de despăgubiri) dar si in Normele Metodologice de aplicare a Legii 247/2005.
Prin întâmpinarea sa intimata C. locală de F. F. C. -S. a solicitat respingerea apelului arătând că:
Cererea reclamantului de restituire în natură sau sub formă de despăgubiri a construcțiilor și terenurilor aferente naționalizate (altele decât cele care fac obiectul legilor fondului funciar) nu poate fi soluționată favorabil deoarece reclamantul nu a respectat prevederile art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 și ca urmare îi sunt aplicabile prevederile art.22 alin.5 și anume "nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.";
Suprafața de 43,1581 ha, este solicitată pe baza unor C.F incomplete care nu concordă cu testamentul depus la dosar. Pentru toate C.F depuse reclamantul ar trebui să depună acte de filiație care nu există la dosar.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
1. C. de atac în prezenta cauză este recursul având în vedere că capetele de cere formulate de reclamant se referă la anularea hotărârilor emise de C. de fond funciar și C. de aplicare a Legii nr.112/1995, la reconstituirea dreptului de proprietate, la emiterea titlului de proprietate și restituirea în natură a construcțiilor și terenurilor naționalizate, radierea dreptului de proprietate a statului, circumscriindu-se prevederilor Legii 18/1991, Legii 112/1995 acțiunii în revendicare, a căror cale de atac este recursul.
  Aprecierea că de către Tribunalul Bihor trebuiau soluționate capetele de cerere care nu fac obiectul Legii 18/1991 și că au solicitat disjungerea acesteia, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ei, nu poate fi primită în condițiile în care
  o asemenea cerere de disjungere nu a fost făcută (f.8) iar pe de altă parte imobilele indicate în această precizare și completare de acțiune pentru termenul din_ privesc imobile din C. -S., localitate ce intră în competența teritorială a Judecătoriei Z. .
2. În ceea ce privește așa zisa încălcare a dreptului la un proces echitabil invocat de către reclamant, datorită decăderii reclamantului din proba cu expertiza extrajudiciară, instanța de recurs reține că expertizele extrajudiciare au statutul actelor sub semnătură privată care pot demonstra numai conformitatea conținutul cu opinia autorului. Aceste documente nu pot fi considerate expertize ale experților judiciari. Numai expertul numit de instanță este autorizat ca din datele colectate să tragă concluzii care ar putea constitui baza unei hotărâri judecătorești. Nu se poate admite o cerere de suspendare în temeiul art.155/1 Cod procedură civilă până la efectuarea expertizei extrajudiciare, întrucât în primul rând această expertiză nu are forță juridică, iar prevederile art.155/1 se aplică atunci când desfășurarea procesului este împiedicată din vina părții reclamante pentru neîndeplinirea obligație prev.de lege ori stabilirea în cursul judecății, ori în speță o obligație de a completa expertiza extrajudiciară nu a fost și nu putea fi stabilită de prima instanță, această voință rezultând doar din partea părții reclamante.
3. Instanța nu este obligată să clarifice printr-o expertiză extrajudiciară anumite aspecte invocate de parte. Expertiza extrajudiciară servește părților doar drept material auxiliar în formularea acțiunii, la chestionarea expertului judiciar în cazul unei dezbateri verbale și pentru propria verificare a expertizei judiciare.
4. Prima instanță a reținut că:
  Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul R. Ș. -A. -
  1. este moștenitorul defunctului R. Erno, decedat la data de 2 ianuarie 1972, calitate ce i-a fost stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. 266 din_ . Tatăl reclamantului a fost moștenitor al defunctei Reich Izabela căsătorită Holzmann, decedată la data de_, conform Certificatului de moștenitor nr. S.76/1957 eliberat la 8 iulie 1957 de Notariatul de Stat al Raionului C. S. (f.15-16).
    Deasemenea că, suprafețele de teren sunt înscrise în Certificatul de moștenitor nr. S 76/1957 și menționate de reclamant la punctele 1-18 din acțiune. Pe lângă acestea, la punctele 19-36 din acțiune mai sunt enumerate alte imobile, cu privire la care instanța constată că aceste terenuri sunt înscrise toate în favoarea numitei Reich Bella, dar nefiind înscrise în certificatul de moștenitor, rezultă că ele nu au fost dobândite prin moștenire de către tatăl reclamantului R. Ernes, iar reclamantul nu este îndreptățit să le dobândească prin moștenire direct de la proprietara tabulară, neavând vocație succesorală proprie după aceasta, deoarece este rudă colaterală de gradul V.
    - suprafața de 720 mp înscrisă în CF 832 C. S., nr. top. 557, teren intravilan preluat în baza Decretului 111/1951 și ocupată în prezent de construcții;
      Astfel, critica că nu s-a pus în discuția părților în raport de prevederile art.137 Cod procedură civilă dreptul recunoscut reclamantului și tatălui său, nu poate fi primit, art.137 Cod procedură civilă, referindu-se la excepțiile de procedură, existența sau inexistența dreptului neîncadrându-se la o astfel de excepție.
      Nu se poate reține nici apărarea că s-ar fi încălcat prevederile art.700 și următoarele cod civil care prevede dreptul de acceptare a succesiunii, prima instanță nebazându-se prin hotărârea pronunțată pe faptul acceptării sau neacceptării succesiunii prev.de art.760 și următoarele Cod civil.
      Este adevărat că din convenția depusă rezultă că tatăl reclamantului și Borgida Gabor se înțeleg cu privire la succesiunea defunctei Reich Bela decedată în_ (f.9), însă cu privire la averea mobilă și imobilă aflată în proprietatea defunctei, ori proprietatea defunctei consta la data încheierii acestei convenții din imobilele înscrise în Certificatul de moștenitor eliberat în favoarea acesteia la data de_ sub nr.S 76/1957 (f.15-16 din dosarul de fond). Ori la punctele 19-36 din acțiune sunt enumerate alte imobile care nu sunt înscrise în certificatul de moștenitor, certificat ce dovedește averea rămasă în urma defunctei Reich Bella.
5. Este adevărat că prin hotărârea primei instanțe s-a arătat că nu se i-au în considerare terenurile care nu se află în raza teritorială a județului S. însă în egală măsură s-a reținut că dreptul la reconstituire al reclamantului nu a fost vătămat, luându-se în considerare la reconstituire dreptul de proprietate inclusiv suprafețele de teren ce nu făceau obiectul Legii nr.18/1991 și pe care reclamantul a omis să le solicite.
6. Apărarea că prima instanță a omis să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere din precizările și completările ulterioare, respectiv cele pentru termenul din_ și cele pentru termenul din_ nu pot fi primite, întrucât "memoriul"; depus la data de_ (f.6) se reiterează doar că acțiunea se referă la toate imobilele identificate și descrise în petitul acțiunii introductive și în întregimea lor, fiind incidente dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că față de acest "memoriu"; putem vorbi doar de o precizare a temeiului de drept respectiv a incidenței Deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
  Prima instanță a constatat întradevăr că nu fac obiectul Legii 18/1991 ci al Legii nr.10/2000 imobilele:
  - suprafața de 720 mp înscrisă în CF 832 C. S., nr. top. 557, teren intravilan preluat în baza Decretului 111/1951 și ocupată în prezent de construcții;
  - 3669 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul casă, curte și grădină înscris în CF 2585 nr.top.421/c și 422, preluat de Stat în baza Decretului 111/1951 și ocupată în prezent de construcții;;
  - 64,80 mp - corespunzătoare cotei părți de 30/200 din imobilul teren intravilan -loc de casă, înscris în CF 2585 nr.top.423, preluat în baza Decretului 111/1951 și ocupată în prezent de construcții; ;
  - suprafața de 261,52 înscrisă în CF 2887, nr.top. 209/a și 209/b - casă,curte și grădină, preluată se S. român în baza Legii 119/1048 și ocupată în prezent de construcții;
  - suprafața de 139,20 corespunzătoare cotei de 1/6 din imobilul înscris în CF 3530 cu nr.top. 555, cu două case, curte și grădină, preluat în baza Decretului 111/1951 și ocupat în prezent de construcții;
  - 1 ha 4386 mp - corespunzătoare cotei părți de 1/1 din imobilul înscris în CF 2733 nr.top.554/a/1, teren intravilan preluat de Stat prin expropriere, ocupat în prezent de construcții și că reclamantul neurmând procedura specială reglementată de L.10.2001, cererea în despăgubiri pentru aceste imobile este inadmisibilă.
Aceste suprafețe sunt înscrise în Certificatul de moștenitor nr. S 76/1957 și menționate de reclamant la punctele 1-18 din acțiune. Pe lângă acestea, la punctele 19-36 din acțiune mai sunt enumerate alte imobile, cu privire la care instanța constată că aceste terenuri sunt înscrise toate în favoarea numitei Reich Bella, dar nefiind înscrise în certificatul de moștenitor, rezultă că ele nu au fost dobândite prin moștenire de către tatăl reclamantului R. Ernes, iar reclamantul nu este îndreptățit să le dobândească prin moștenire direct de la proprietara tabulară, neavând vocație succesorală proprie după aceasta, deoarece este rudă colaterală de gradul V.
Vizavi de decizia nr.33/2008 dată de Înalta Curte de casație și Justiție prin admiterea recursului în interesul legii care a stabilit cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, că se rezolvă în favoarea legii speciale concursul dintre legea specială și legea generală, prima instanță dând întâietate legii speciale că nu s-a formulat cerere pe procedura legii speciale a soluționat pe excepție cauza și în concordanță cu Decizia nr.33/2008.
În ceea ce privește precizare și completarea de acțiune depusă pe termenul din_ (f.7), instanța de recurs constată că completarea s-a referit la adăugarea la imobilele din acțiunea introductivă și a imobilelor de sub nr.top 555 din CF 3530 C. -S. și top 556 din CF 2346 C. -S., ori prima instanță s-a referit la imobilul din CF 3530 nr.top 555 la pagina 9 din hotărâre, iar nr.top 556 este cuprins în CF 832 C. -S. (f.109) și nu în CF 2346, la care instanța s-a referit la acest CF la pagina 8 din hotărâre. De altfel toate copiile cărților funciare au fost depuse de reclamant alăturat acțiunii introductive, la completările și precizările ulterioare ale acțiunii nefiind depuse alte copii sau extrase CF.
Prima instanță a procedat în mod corect nedând putere juridică expertizei extrajudiciare, în condițiile în care a admis proba privind efectuarea expertizei judiciare prin Încheierea din_ (f.302) stabilind obiectivele acesteia, cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului expertului (f.348-349) a fost respinsă, respinsă fiind cererea de reexaminare a acesteia (f.363) iar reclamantul neachitând nici în urma acesteia onorariul expertului judiciar în mod legal instanța l-
a decăzut din această probă prin Încheierea din 8 mai 2012, reclamantul insistând în continuare în completarea raportului de expertiză extrajudiciară (f.388). ori valoarea probatorie în cauză putea avea doar o expertiză judiciară.
Excepțiile de inadmisibilitate și de lipsa calității procesuale pasive a pârâților în mod corect au fost respinse de prima instanță, iar atâta timp cât nu a arătat capetele de cerere față de care a fost admisă excepția se subînțelege că aceasta se referă la toate acestea.

Având în vedere cele mai sus reținute, nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat, sentința primei instanțe este temeinică și legală, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă a se respinge recursul.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I :

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. Ș. A. M.

, cu domiciliul procesual ales la mandatara sa ALDEA E. ; domiciliată în C., str. B.P. Hașdeu, nr. 124, bl. H-9, sc.C, ap.46, județul C. , împotriva sentinței civile nr.2789 din_ a Judecătoriei Z. .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

K. M. L. M. D. G. Ț. V.

Red: KM/_ .

Dact: ȚV/_ /2 ex.

#Fond Funciar. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 523/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 536/2013. Fond funciar →

Decizia civilă nr. 14/4. Fond funciar

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 14/4. Fond funciar