Decizia civilă nr. 148/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 148/A/2013
Ședința publică din 14 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. A C.
G.: C. B.
S-au luat în examinare apelul declarat de către reclamanții P. A. A., P. C. A., P. F. R., P. M. A., T. C. A., Ț. S. V., P.
E., P. C. C., precum și apelul declarat de pârâta A. F. UI DE PROTECȚIA V. S., împotriva sentinței civile nr. 907 din 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 7 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 noiembrie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui Maramureș în data de_ sub nr._, reclamanții P. A. A., P. C. A., P. F. R., P. M. A. ,
T. C. A., Ț. S. V., P. E. E., P. C. C. l-au chemat în judecată pe pârâtul F. de P. a V. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale către reclamanți, după cum urmează:
- P. A. A. - soțul decedatei P. E.: daune morale în suma 1.400.000 lei și daune materiale în suma de 35.000 lei, din care 15.000 lei reprezentând pagubă avariere în proporție de 100 % a autovehiculului Volkswagen Transporter cu nr. _
, implicat în evenimentul rutier, iar pentru vătămarea sa, daune morale de
1.000.000 lei și daune materiale de 300.000 lei;
- P. C. C. - fiica decedatei P. E. - daune morale: 1.400.000 lei și daune materiale în suma de 1675 lei reprezentând 1/4 din salariul minim pe economie, de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani, astfel: 167,5 lei x 10 Iuni=1675 lei, iar pentru vătămarea sa, daune morale de
1.360.000 lei și daune materiale de 1.100.000 lei;
- P. C. A., P. F. R., P. M. A., T. C. A., Ț. S.
, P. E. E., fiii respective fiicele decedatei P. E.: daune morale de câte 1.400.000 lei.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere calculate în cuantum de 0.1% pe zi întârziere la sumele acordate, începând cu a 11-a zi de la
data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză și până la plata efectivă a sumelor, cu cheltuieli de judecată.
Soluția primei instanțe
Prin încheierea ședinței publice din data de_ instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a T. ui Maramureș, precum și excepția de netimbrare, pentru considerentele arătate în respectiva hotărâre.
Prin sentința civilă nr. 907 din 3 iunie 2013 a T. ui Maramureș, a fost admisă în parte acțiunea, pârâtul fiind obligat să le plătească reclamanților următoarele sume:
reclamantului P. A. A. suma de 23.474,76 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 130.000 lei cu titlu de daune morale;
reclamantului P. C. A. suma de 60.000 lei, cu titlu de daune morale;
reclamantului P. F. R. suma de 90.000 lei, cu titlu de daune morale;
reclamantului P. M. A. suma de 90.000 lei, cu titlu de daune morale;
reclamantei T. C. A. suma de 40.000 lei, cu titlu de daune morale;
reclamantei Ț. S. V. suma de 60.000 lei, cu titlu de daune morale;
reclamantei P. E. E. suma de 60.000 lei, cu titlu de daune morale;
P. C. C. suma de 1507,5 lei cu titlu de daune materiale și suma de 240.000 lei cu titlu de daune morale.
Pârâtul F. de P. a V. S. a fost obligat să le plătească reclamanților și penalități de întârziere de 0,1% pe zi din suma datorată fiecăruia dintre aceștia, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a sumelor stabilite.
Pârâtul F. de P. a V. S. a fost obligat să-i plătească reclamantului P. A. A. suma de 3894 lei, cheltuieli de judecată.
Considerente
După cum relevă actele de stare civilă depuse la dosar, reclamantul P. A.
A. este soțul defunctei P. E., ceilalți reclamanți fiind copiii acestora.
În data de_, în jurul orei 20,45, pe drumul național 18 B, în localitatea Cărbunari, județul Maramureș, s-a produs un accident de circulație soldat cu decesul conducătorului auto Medan Ovidiu I., aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, marca Volkswagen Jetta, precum și al pasagerei din dreapta aflată în autoutilitara marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare_, condusă de reclamantul P. A. A. . Circulând pe DN 18B, la km 12+200, drum în curbă la dreapta, semnalizată corespunzător, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a pătruns pe sensul opus, intrând în coliziune laterală cu autoutilitara nr._, în care se mai găsea și reclamanta P. C. C.
. Atât aceasta, cât și reclamantul P. A. A. au fost grav răniți.
Potrivit actelor medicale depuse la dosar, coroborate cu raportul de expertiză medico-legală nr. 120 din_, P. C. C. a fost internată de urgență cu traumatism cranio-facial acut, stare comatoasă, important edem cerebral difuz, fractură occipitală și o serie de alte leziuni care i-au pus în primejdie viața, fiind probabil produse în cadrul unui accident rutier. A fost externată în data de_ .
În perioada 7-8 mai 2012, aceasta a fost din nou internată pentru abces cerebral bifrontal după dilacerare cerebrală bifrontală operată, fiind internată în perioada 8.05.-_ la Clinica de Neurochirurgie C. Napoca, intervenindu-se neurochirurgical.
Reclamanta, în urma accidentului din data de_, prezintă incapacitate totală de muncă, fiind încadrată în grad de handicap grav, cu deficiență funcțională gravă, care necesită asistență personală. În acest sens este și certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5112/_ . Martorul B. oș Mircea a arătat că după accident, această reclamantă nu suporta lumina solară, avea dureri de cap, vorbea rar, nu mai este așa ageră ca înainte, vorbește mai încet, dar a început să meargă la școală, a rămas cu fruntea adâncită, iar un ochi nu este la fel de bine deschis ca și celălalt.
Reclamantul P. A. A. a fost internat în perioada_ -_, suferind fractură bimaleolară, gleznă, plăgi deschise urmare a accidentului de circulație, având interdicția la externare de a călca pe picior timp de 3 luni. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 119 din_, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Baia Mare, acesta prezintă o incapacitate adaptativă de 45%, determinând o deficiență funcțională ușoară, ceea ce nu permite încadrarea în grad de handicap.
La data producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu era asigurat, astfel încât reclamanții au adresat o convocare la conciliere și apoi o invitație la mediere, pârâtului F. de P. a V. S. .
Prin rezoluția din_ dată în dosarul nr. 5400/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul Medan Ovidiu I., cercetat pentru comiterea faptelor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2-4 Cod penal (două fapte), conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o concentrație de alcool peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 și conducerea pe drumul public a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat (permis reținut în vederea anulării), prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, toate condițiile art. 33 lit. b) Cod penal, în temeiul prevederilor art. 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b și g Cod procedură penală (decesul făptuitorului). Organele judiciare au reținut că dinamica producerii accidentului are la bază o culpă a persoanei decedate și că fapta acestuia de autolezare culpoasă cu rezultate vătămătoare colaterale nu este prevăzută de legea penală.
Ca atare, concluziile organelor de urmărire penală susțin culpa exclusivă a conducătorului auto Medan Ovidiu I. în producerea accidentului rutier, implicit în cauzarea de prejudicii reclamanților.
Prin referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, s-a reținut că autoutilitara marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare_, a fost condusă regulamentar de P. A. A. . Aspectele vizând dinamica producerii accidentului, culpa exclusivă a conducătorului auto Medan Ovidiu I. sunt relevate și de procesul verbal de cercetare la fața locului din_, declarațiile reclamantului P. A. A., actele aflate în dosarul nr. 5400/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, neexistând martori oculari.
Raportat la această stare de fapt, instanța a reținut că pretențiile reclamanților vizând obligarea pârâtului la plata de despăgubiri au fost formulate în considerarea faptului că autorul accidentului, persoana exclusiv vinovată de producerea acestuia, conducătorul auto Medan Ovidiu I., a decedat în urma accidentului și autovehiculul pe care-l conducea nu era asigurat.
Astfel, potrivit prevederilor art. 61 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, F. de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul a fost neasigurat. Conform aliniatului ultim al aceluiași articol, în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva administratorului F. de P. a V. S., desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Norma are un caracter derogatoriu de la dispozițiile art. 54 din aceeași lege, nefiind instituită obligația citării în calitate de intervenient forțat nici a măcar autorului accidentului.
De asemenea, potrivit art. 24 din Ordinul CSA nr. 5/2010 (aplicabil având în vedere data producerii accidentului), limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt: pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire se stabilește la un nivel de
750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de
3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
De asemenea, potrivit art. 26 din același act normativ, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Potrivit art. 3 alin. 4 din Ordinul CSA nr.1/2008, fondul intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire, fără însă a se putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului.
În baza normei de trimitere la art. 6 din Ordinul anterior evocat, cuantumul prejudiciului suferit de persoanele păgubite prin prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabilește în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului.
De asemenea, potrivit art. 11, în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva F. ui. Modul de constituire a F. ui este stabilit prin prevederile art. 251din Legea nr.32/2000.
Așadar față de persoana păgubită, răspunderea F. ui, ca garant legal, se angajează întocmai ca răspunderea asiguratorului, cu excepția situației în care legea ar stabili derogări exprese de la această regulă.
În privința reclamantului P. A. A. instanța a reținut următoarele:
Din perspectiva despăgubirilor materiale solicitate, înscrisurile depuse la filele 36-52 dovedesc efectuarea de către reclamant a unor cheltuieli totale de 6258,66 lei, ocazionate de transportul defunctei, înmormântarea acesteia, locul de veci, combustibil, medicamente necesare atât reclamantului, cât și minorei P. C. C.
. De altfel, această sumă a fost acceptată la plată de F. de P. a V. S. conform adresei nr. 7046 din_ .
De asemenea la filele 78-79 dosar a fost depus un calcul al cheltuielilor efectuate cu masa de înmormântare, de 3461,80 lei, înscrisul coroborându-se cu depoziția martorului Zimbru Samuel care a arătat că masa și băuturile au costat 3500 lei, aspect pe care l-a aflat nemijlocit deoarece se făceau calcule pe care le-a văzut.
De asemenea, cu factura și chitanța depuse la fila 205 dosar reclamantul a făcut dovada plății sumei de 1.400 lei, contravaloare cruce marmură.
În ce privește avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, instanța a reținut că, după cum relevă cartea de identitate depusă la filele 72-73, mașina era proprietatea reclamantului P. A. A., fiind înmatriculată în data de_ .
Prin raportul de expertiză efectuat, expertul Drule Petre a arătat că, în cauză, există o daună totală, iar despăgubirile ce se cuvin a fi acordate reclamanților se stabilesc prin reducerea valorii reale a autoturismului la data accidentului, cu valoarea rămasă, a epavei, conform art. 50 din Ordinul CSA nr. 5/2010, stabilind că valoarea maximă a despăgubirilor este de 11.860,80 lei-daună stabilită pentru o valoare mare a epavei, fapt ce se putea realiza printr-o bună valorificare a subansamblelor care lipseau la data expertizei respectiv 2881,63 Euro, ca limită maximă ce corespunde unei valori recuperabile a epavei mai mică decât 20% din valoarea ei la data accidentului.
Raportat la împrejurarea că, după cum a arătat și expertul tehnic Drule Petre, la data expertizării, rulota se afla în stare avansată de dezmembrare și cu multe subansamble lipsă/înstrăinate, instanța apreciază că trebuie să ia în considerare valoarea de 12355 lei (2881,63 euro), fără a acorda și contravaloarea mobilierului pretins distrus în accident, în privința căruia nu s-au administrat probe de către reclamanți, sub aspectul deteriorării efective. Această valoare a fost, de altfel, arătată de pârât prin concluziile formulate cu privire la raportul de expertiză, susținând aplicabilitatea unui coeficient de uzură de 0,75 și nu de 0,76 cum s-a adoptat de către expert.
Pe cale de consecință, cuantumul total al daunelor materiale la plata căruia a fost obligat pârâtul către reclamantul P. A. A. este de 23474,76 lei.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța a reținut că acestea sunt menite a compensa pecuniar suferința psihică, durerile pricinuite de pierderea unei ființe apropiate și dragi. Această suferință morală nu este susceptibilă de dovedire directă și tocmai de aceea evaluarea cuantumului compensațiilor acordate cu acest titlu implică un standard de apreciere, fiind subiectivă. Cu toate acestea, elementele de fapt ale cauzei permit determinarea unor criterii care justifică un raționament de evaluare.
De la bun început, trebuie observată respectarea cerinței ca acordarea acestor daune să nu se transforme într-o sursă nejustificată de îmbogățire pentru titularul
lor și nici într-o amendă excesivă pentru cel ținut la plată. Rolul compensațiilor morale se circumscrie necesității de reparare a unui prejudiciu nepatrimonial, iar gravitatea și amploarea acestei daune este susceptibilă de o evaluare lato sensu.
Daunele morale solicitate de acest reclamant au o argumentare duală: pe de o parte, sunt menite a compensa suferința cauzată de decesul soției, iar, pe de altă parte, reprezintă pretium doloris, compensarea durerilor suferite de reclamant urmare a accidentului, a efortului depus pentru recuperare și a deficiențelor consecutive traumatismului (o incapacitate adapatativă).
Cei doi soți au avut o căsnicie îndelungată, o familie frumoasă, după cum au arătat martorii audiați, în mod cert fiind stabilită și consolidată între aceștia o puternică legătură afectivă. Durerea pricinuită de pierderea soției, în circumstanțele accidentului rutier și deopotrivă durerea cauzată de suferința fizică, inconvenientele recuperării funcționalității la o vârstă la care organismul nu mai reacționează ușor pozitiv, sunt, în aprecierea instanței, cuantificabile pecuniar, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 130.000 lei cu titlu de daune morale (120.000 lei pentru pierderea soției, 10.000 lei urmare a accidentării proprii).
În privința reclamanților P. F. R. și P. M. A., instanța a apreciat că se impune aplicarea unui criteriu de diferențiere și de particularizare a suferinței morale încercate urmare a pierderii mamei, mai exact a amplorii acestei suferințe, dată fiind comuniunea de locuință anterioară survenirii decesului acesteia. În perioada imediat precedentă accidentului, reclamanții au locuit împreună cu mama, tatăl și sora lor P. C. C., astfel cum rezultă din declarația martorului Zimbru Samuel.
În acest context, golul creat prin dispariția mamei este și va fi mai dificil de complinit, fiindcă mama reprezenta pentru cei doi reclamanți o prezență cotidiană, un reper zilnic al vieții lor socio-afective, împărțind aceeași locuință și ducând un trai comun. Pe cale de consecință, cuantificând pecuniar suferința morală invocată de cei doi reclamanți, instanța a apreciat că suma de 90.000 lei este rezonabilă și echitabilă, urmând a fi acordată celor doi reclamanți cu titlu de daune morale și pusă în sarcina pârâtului F. de P. a V. S. .
Aplicând același criteriu de diferențiere, dar în sens invers, instanța a obligat pe pârât să achite fiecăruia dintre reclamanții P. C. A., Ț. S. V. și P.
E. E. suma de câte 60.000 lei în compensarea suferinței morale încercate prin pierderea mamei acestora, P. E. . Cei trei reclamanți s-au desprins din nucleul parental de mai mulți ani, și-au întemeiat familii, locuiesc în Ferneziu respectiv Baia Mare, au la rândul lor copii, așadar aveau la data decesului mamei o viață familială separată, deși legătura cu părinții a fost păstrată prin vizitarea lor săptămânală, după cum a relatat martorul Zimbru Samuel.
Pe cale de consecință, este rezonabil a se aprecia că pierderea mamei nu a necesitat în cazul acestor reclamanți un efort de surmontare a suferinței psihice similar celui depus de persoanele care locuiau împreună cu P. E. și care au resimțit mai acut dispariția acesteia.
În privința reclamantei T. C. A., instanța a reținut că, potrivit probațiunii testimoniale administrate, aceasta este căsătorită de vreo 8 ani și locuiește în Germania, în fiecare an venind în concediu câte o lună sau două. Legătura mamă-fiică în cazul acestei reclamante a fost păstrată la intervale mari de timp, apreciindu-se că șocul dispariției mamei, lipsa fizică a acesteia din viața fiicei nu a fost atât de dificil de acceptat precum în cazul celorlalți reclamanți. Pe cale de
consecință, pârâtul a fost obligat să achite acestei reclamante, suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
În privința reclamantei P. C. C., instanța a constatat că urmare a decesului mamei sale, aceasta a suferit un prejudiciu material concret la nivelul sumei de 1507,5 lei. Astfel, la data producerii accidentului soldat cu decesul mamei sale,_, reclamanta era minoră, fiind născută în data de_ . Până la împlinirea vârstei majoratului au mai trecut 9 luni în care reclamanta a fost lipsită de sprijinul material de care beneficiase anterior din partea mamei sale. Este adevărat că P. E. nu lucra, dar se poate prezuma că aceasta deținea mijloace lunare de subzistență cel puțin echivalente cu venitul minim pe economia națională, salariul de bază minim brut, de 670 lei conform H.G. nr. 1193/2010, altfel neputându-se justifica nivelul de trai al soților P. . Făcând aplicarea prevederilor art. 529 alin. 2 Cod civil, întrucât reclamanta era unicul descendent minor aflat (și) în întreținerea defunctei, T. l-a obligat pe pârât să achite acestei reclamante suma de 1507,5 lei (167,5 lei x 9 luni), despăgubire materială reprezentând contribuția lunară a mamei la acoperirea cheltuielilor de creștere și educare a fiicei minore.
Deși Legea nr. 136/1995 și normele adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu fac referire in terminis la noțiunea de prestație periodică, obligarea pârâtului de a achita sume cu acest titlu își găsește fundamentul în prevederile art. 49 din lege, ce nu disting în funcție de tipul de prejudiciu, coroborate cu dispozițiile art. 1 indice 1 pct. 3 și 4 din același act normativ, care definesc "persoana păgubită"; și "prejudiciul";.
Suferința morală încercată de această reclamantă urmare a accidentului de circulație din data de_ are o dublă coordonată: pe de o parte, aceasta și-a pierdut mama, la o vârstă la care avea mare nevoie de îndrumarea și sprijinul acesteia și într-un context nemijlocit, trăind împreună ultimele momente; pe de altă parte, reclamanta însăși a fost grav lezată și traumatizată fizic în același eveniment rutier, a trecut prin mai multe intervenții chirurgicale, a trebuit să depună un efort fizic și de voință considerabil pentru a depăși inclusiv propria suferință fizică și a accepta urmările nefericite ale accidentului în care a fost implicată, asupra stării de sănătate, la o vârstă la care mulți tineri de vârsta sa fac planuri pentru care nu trebuie să țină seama de astfel de circumstanțe.
Anterior accidentului, C. C. era pasionată de lectură, participa la olimpiade școlare, fiind elevă la Colegiul Național "M. Eminescu"; din Baia Mare, participa la acțiuni de voluntariat. După o întrerupere îndelungată, în prezent aceasta a revenit la școală, dar încă mai depune efort pentru depășirea deficiențelor, învederându-se că va fi supusă și unor operații estetice.
Pentru o adolescentă, depășirea acestor probleme de ordin fizic se poate dovedi foarte anevoioasă, necesitând o voință puternică și un efort suplimentar. Suferința din spatele acestor realizări pe care le are reclamanta (o recuperare bună, conform probațiunii testimoniale) există însă și trebuie compensată. Ținând seama de dubla coordonată a daunelor morale, tribunalul le-a apreciat pe cele care se cuvin reclamantei, la suma de 240.000 lei (90.000 lei pentru pierderea mamei;
150.000 lei pentru propria pierdere a reclamantei).
Potrivit prevederilor art. 37 din Norma CSA nr. 5/2010 instanța a obligat pe pârât să plătească reclamanților penalități de întârziere de 0,1% pe zi din suma datorată fiecăruia dintre aceștia, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a sumelor stabilite.
Întrucât pârâtul se află în culpă procesuală (parțial, având în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte), în aplicarea dispozițiilor art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, acesta a fost obligat să achite reclamantului P. A. A. suma de 3894 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 2500 lei onorariu avocat (parte din onorariul de 3500 lei a cărui achitare a fost dovedită cu chitanța depusă la dosar-fila 290), 720 lei onorariu expertiza auto, 88 lei costul celor două expertize medico-legale, 150 lei onorariul mediatorului, restul fiind cheltuieli de transport ale avocatului, dovedite cu înscrisurile atașate la filele 290-291 dosar, din care nu s-a acordat contravaloarea bonului de combustibil din data de_ (154,71 lei) nefiind dovedit caracterul procesual, care să vizeze prezentul litigiu, al acestor cheltuieli.
Apelul
Împotriva acestei sentinței au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta.
3.1 Reclamanții
au solicitat schimbarea ei, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și acordării daunelor materiale și morale, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea apelului lor, aceștia arată că înțeleg să critice hotărârea primei instanțe în special din perspectiva modului de cuantificare a daunelor morale, care trebuie să fie pe măsura suferinței psihice încercate de reclamanți în urma pierderii antecesoarei acestora, soție și mamă, ca urmare a accidentului de circulație, aceștia deplângând și în prezent moartea ei, deși au trecut peste 2 ani de la tragicul eveniment, nereușind să depășească trauma psihică suferită.
Doi dintre reclamanți au fost ei înșiși victimele accidentului de circulație.
Reclamantul P. A. A. a fost grav vătămat, suferind o serie de leziuni reținute în hotărâre, care au necesitat 110-115 zile de îngrijiri medicale, iar mâna stângă, deși funcțională, nu are aceeași mobilitate, suma de 10.000 lei acordată cu titlu de daune pentru propria vătămare fiind insuficientă.
În ceea ce o privește pe reclamanta P. C. C., aceasta a suferit foarte mult, atât datorită pierderii mamei, cât și de pe urma leziunilor proprii rezultate din accident, care au necesitat 90-100 zile îngrijiri medicale, i-au pus în pericol viața și i-au indus un grad de handicap grav, cu însoțitor, la vârsta fragedă de 17 ani, reducându-i capacitatea de vorbire și învățare, afectându-i aspectul fizic, impunându-se majorarea substanțială a sumelor acordate acesteia cu titlu de daune morale.
Prima instanță trebuia să acorde daunele materiale de 20.000 lei solicitate de reclamantul P. A. A. pentru toate intervențiile chirurgicale, tratamentele, programele de recuperare, alimentația specială și supravegherea permanentă a reclamantei P. C. C., care, practic a învățat din nou să meargă, să vorbească, să citească, instanța urmând să aibă în vedere inclusiv actele medicale referitoare la tratamentele care urmează să fie realizate în viitor pentru ameliorarea aspectului estetic.
Se impune majorarea daunelor morale acordate și celorlalți reclamanți, ținându-se seama de prejudiciul moral efectiv suferit de aceștia, în condițiile pierderii unei ființe foarte importante pentru o familie unită.
Se impune acordarea în totalitate și a onorariului avocațial de 3500 lei, avocatul fiind prezent la toate cele 7 termene de judecată.
Ulterior, în temeiul art. 294 alin. 2 Cod proc. civ., apelanții au solicitat și plata daunelor materiale în sumă de 368 lei, în favoarea reclamantului P. A. A.
, efectuate după pronunțarea sentinței de către prima instanță, constând în
consult neurochirurgie în valoare de 200 Ron și tomograf în valoare de 168 Ron, efectuate de reclamanta P. C. C. (f. 71).
3.2. Pârâta
a solicitat schimbarea parțială a sentinței în ceea ce privește daunele morale acordate reclamantului P. A. A., de la 120.000 lei la 60.000 lei, reclamanților P. F. R. și P. M. A., de la 90.000 la 42.000 lei fiecare, reclamanților P. C. A., T. S. V. și P. E. E. de la 60.000 la
40.000 lei.
În motivarea apelului ei, pârâta învederează că a fost inventariată jurisprudența în materie pe întreg teritoriul României, datorită caracterului ei neunitar, fiind elaborat un ghid pentru acordarea daunelor morale, la care și-a adus contribuția întreaga industrie de profil, ce a asigurărilor, dar și autoritatea autonomă de specialitate din domeniu, respectiv Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ceea ce-o conferă o prezumție de obiectivitate, imparțialitate și profesionalism, iar, conform acestui ghid, pot fi acordate cu titlu de daune morale pentru un copil major, descendent de gr. I al persoanei decedate în accident, 26 salarii medii nete pe economie, adică aproximativ 42.000 lei de persoană, iar, pentru soțul supraviețuitor, 37 salarii medii nete pe economie, adică aproximativ
lei.
Limita maximă de despăgubire reținută de instanță nu are vreo relevanță, întrucât aceasta se referă la accidente de proporția unor catastrofe aproape, cum ar fi cel a autocarului cu cetățeni români din Muntenegru, soldat cu 18 morți și zeci de răniți.
Temeiul de drept reținut de prima instanță, respectiv art. 61 din Legea nr. 136/1995, a fost abrogat în data de_, cel aplicabil fiind art. 251din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor, introdus prin Legea nr. 113/2006, privind aprobarea OUG nr. 201/2005.
Întâmpinarea din apel
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamanți, reiterând, în esență, cele arătate în propriul apel.
Reclamanții nu au formulat întâmpinare la apelul pârâtei, însă, prin reprezentantul prezent în fața instanței, au solicitat respingerea acestuia.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, în temeiul art. 292alin. 1 ș i 294 al in. 2 C. pr. c iv., cur te a con s tată ur măto arele:
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamantul P. A. A., despre care susține că nu au fost acordate de prima instanță, în realitate, o parte din acestea reprezintă cheltuieli despre care susține că le va face în viitor cu operații pentru fiica sa, prejudiciul nefiind, astfel, actual, iar cu privire la restul, nu le detaliază, nici în cererea formulată în fața primei instanțe, nici în declarația de apel, pentru a se verifica în ce constă, mulțumindu-se a afirma că se referă la intervențiile chirurgicale, tratamentele, programele de recuperare, alimentația specială și supravegherea permanentă a reclamantei P. C. C. în valoare de aproximativ
20.000 lei. De asemenea, nu se face referire la probe concrete din dosar, ci se vorbește generic de acte medicale existente la dosar, motiv pentru care acestea au fost corect respinse de prima instanță, nefiind determinate și dovedite, sub acest aspect, apelul reclamanților nefiind fondat și sentința primei instanțe urmând a fi menținută, conform ar. 296 C. pr. civ.
Cu privire la daunele materiale ivite ulterior pronunțării sentinței, acestea pot fi solicitate, conform dispozițiilor art. 294 alin. 2 C. pr. civ., cuantumul lor fiind dovedit prin chitanțele depuse la f. 72 din dosarul curții, sub acest aspect, apelul
reclamanților urmând să fie admis și pârâta obligată la plata acestora în favoarea reclamantului care a efectuat cheltuielile, respectiv a reclamantului apelant P. A.
A. .
Cuantumul daunelor morale
constituie obiect al ambelor apeluri.
Referitor la motivele invocate de pârâtă, acestea sunt, în esență două, unul se referă la indicarea greșită a temeiului juridic al acordării lor, fără a se contesta, însă, obligația de repararea a prejudiciului, ci doar limitele acesteia, iar celălalt se referă la modalitatea de calcul a acestor daune, invocându-se un ghid întocmit de terți față de sistemul judiciar, care nu poate constitui mijloc de probă, chiar dacă s-a baza pe o statistică făcută avându-se în vedere hotărâri judecătorești. Un astfel de ghid chiar de ar fi fost întocmit de instanțe ar avea doar un caracter orientativ, toate situațiile ivite în practică neputând fi prevăzute și inventariate, rămânând în cele din urmă judecătorului să le aprecieze, având în vedere circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Referirea făcută de instanță la maximul prevăzut de lege are doar scopul de a verifica legalitatea daunelor acordate, respectiv încadrarea acestora în limitele prevăzute de lege, daunele acordate de prima instanță fiind departe de a se apropia de plafonul maxim.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, acestea au fost corect acordate în ceea ce-i privește pe reclamanții care sunt copii defunctei ce nu au fost implicați în accident, instanța având în vedere legăturile de afecțiune ale acestora cu defuncta, vârsta lor, dacă au locuit sau nu cu aceasta și frecvența vizitelor, în cazul reclamantei cu domiciliul în străinătate, sumele stabilite pentru a compensa suferința cauzată de pierderea mamei fiind în măsură să repare prejudiciul cauzat, fără a fi nici exagerate, cum susține pârâta.
Cu privire la cei doi reclamanți implicați în accident, însă, instanța de apel apreciază că daunele stabilite de prima instanță nu sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat acestora.
Astfel, în ceea ce-l privește pe reclamantul P. A. A., prima instanță i-a acordat daune morale în sumă de 130.000 lei, din care 120.000 lei pentru pierderea soției și 10.000 lei ca urmare a accidentării proprii. Suma astfel stabilită este insuficientă, având în vedere faptul că nu este vorba doar de disoluția unei căsnicii fericite și a unei familii închegate, ci și de participarea la evenimentul care a dus la acest rezultat, un cuantum de 180.000 lei fiind în măsură să repare în plan pecuniar prejudiciul moral suferit. Tot astfel, suferința fizică cauzată acestui reclamant și efectele negative de durată ce au urmat, chiar dacă nu este vorba despre încadrarea într-un grad de handicap, justifică un cuantum mai mare al prejudiciului pentru pierderea proprie, de 20.000 lei.
În ceea ce o privește pe reclamanta P. C. C., aceasta era minoră la data producerii accidentului, asistând la pierderea mamei, accidentul producându-i suferința fizice și psihice și lăsând pe corpul și în psihicul ei urme ce nu pot fi șterse vreodată, transformând un adolescent normal într-o persoană cu handicap sever, care are nevoie de însoțitor. Raportat la aceste circumstanțe, curtea apreciază că, în cazul ei, cuantumul daunelor morale pentru pierderea mamei este de 300.000 lei, iar pentru pierderea proprie de 1.100.000 lei.
Sub acest aspect, apelul reclamanților P. A. A. și P. C. C. va fi admis, în temeiul art. 296 C. pr. civ., sentința primei instanțe schimbată, în sensul acordării daunelor morale în cuantumul reținut deja.
Cu privire la cheltuielile de judecată stabilite de prima instanță, aceasta a aplicat în mod corect dispozițiile art. 276 C. pr. civ., atunci când le-a acordat doar în parte, având în vedere că acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte.
Apelul urmând a fi admis doar în parte, și în apel, din onorariul avocațial de 1000 lei (f. 74,75), va fi acordată doar suma de 800 lei, în limitele pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de reclamanta P. C. C. și cel declarat de reclamantul P. A. A. împotriva sentinței civile nr. 907/_ a T. ui Maramureș, pe care o schimbă parțial, în sensul că obligă pârâtul să-i plătească reclamantei daune morale în sumă de 1.400.000 lei și reclamantului în sumă de
200.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului P. A. A. daune materiale în sumă de 368 lei, intervenite după soluționarea cauzei de către prima instanță.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. C. A., P. F. R.
, P. M. A., T. C. A., Ț. S. V., POÂRȚAC E. E. și cel
declarat de pârâta A. F. DE P. AL V. S. .
Obligă pârâta să-i plătească apelantului P. A. A. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 800 lei, parțiale.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | G. | ||
ANA I. | A. | A. C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: S. T. A.
| ← Decizia civilă nr. 22/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 278/2013. Pretenții → |
|---|
