Decizia civilă nr. 363/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 363/R/2013
Ședința publică din data de 20 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I. A
GREFIER: E. M. - M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de pârâtul L.
I.
, împotriva sentinței civile nr. 347/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea recursului a avut făcut în ședința publică din data de 13 septembrie 2013 în prezența reprezentantului pârâtului-recurent avocat Moruțan I. n-Alin și a reprezentantului reclamantului-intimat avocat C. -C. Claudia, concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 347 din 18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea precizată de reclamantul G. L. în contradictoriu cu pârâtul L. I. și cale de consecință:
a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 7.861 lei, reprezentând daune materiale datorate în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1001 din vechiul Cod civil), în calitate de persoană ce a avut paza juridică a animalelor ce au produs paguba.
a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 2.456 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat.
a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul L. I. în contradictoriu cu chematul în garanție S. P., încarcerat în Penitenciarul Bistrița, și pe cale de consecință a:
a obligat chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 7.861 lei numai după ce acesta din urmă va achita suma respectivă către reclamant, reprezentând prejudiciul pentru care a operat regresul pârâtului ce avea paza juridică, împotriva chematului în garanție ce avea paza materială a animalelor care au produs paguba în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 998-999 din vechiul Cod civil).
a obligat chematul în garanție la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 654 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
a obligat chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.456 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat la care a fost obligat pârâtul, numai după ce acesta din urmă va achita suma respectivă către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acoperirea prejudiciului în cuantum de 7.861 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole efectuate în plus de către acesta pentru pregătirea terenului de însămânțat și contravaloarea pierderilor de recoltă înregistrate urmare a pășunării terenului de oile pârâtului, fiind astfel atrasă răspunderea civilă delictuală a acestuia din urmă întemeiată pe situația prejudiciilor cauzate de animale, conform art. 1001 din vechiul cod civil (act normativ aplicabil în speță).
În acest context, instanța fondului a remarcat faptul că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale are natura juridică a unei garanții prin care terții prejudiciați sunt protejați de riscul
suportării prejudiciului, garanție ce se grefează pe culpa prezumată a persoanei ce avea paza juridică a animalelor ce au provocat paguba. Prin urmare, pentru angajarea răspunderii, victima prejudiciului a trebuit să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de animal, aspect probat de martorii audiați în cauză (f. 43, f.65 și 66 dosar fond ), ce au precizat că oile pârâtului au fost lăsate să pășuneze pe terenul reclamantului în lunile iulie-august 2010, înainte de însămânțarea terenului de către reclamant, și că la data cauzării prejudiciului, animalele se aflau în paza juridică a persoanei chemate să răspundă. Sub acest ultim aspect, judecătoria a reținut că proprietarul a fost prezumat a avea paza juridică a animalelor, pârâtul necontestând nici un moment, de altfel, calitatea sa de proprietar al oilor ce au provocat prejudiciul. Întrucât aceste elemente au fost dovedite, s-a declanșat, în mod automat, răspunderea în conformitate cu art. 1001 Cod civil, celelalte elemente ale răspunderii delictuale fiind prezumate irefragabil.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.456 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat.
Referitor la cererea de chemare în garanție, judecătoria a apreciat că aceasta a fost întemeiată pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Deși în cererea de chemare în garanție s-a indicat ca și art. 1000 alin.3 din vechiul cod civil, ca și temei juridic al răspunderii chematului în garanție, instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 Cod civil, fiind evident că răspunderea celor ce aveau paza materială a animalului nu a putut fi atrasă în temeiul art. 1000 alin.3 din vechiul Cod civil, care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. În acest sens, judecătoria a apreciat că răspunderea pentru paza juridică poate coexista cu răspunderea pentru paza materială, însă în cazul celei din urmă trebuie dovedite condițiile răspunderii pentru fapta proprie.
În ceea ce a privit răspunderea pentru fapta proprie, condițiile cerute de lege au fost existența unui prejudiciu, fapte ilicite, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, respectiv existența vinovăției celui ce a provocat prejudiciul.
Judecătoria a apreciat că au fost îndeplinite cerințele menționate, prejudiciul constând în pagubele aduse reclamantului prin pășunarea oilor pe terenul acestuia, cuantificate prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză (f.52-55 și f.71 dosar fond), fapta chematului în garanție constând în aceea că el era angajat de către pârât pentru a avea grijă ca oile aflate în grija lui să nu provoace daune bunurilor altora, aspect ce a reieșit din poziția chematului în garanție exprimată în fața instanței de fond la termenul din data de_, precum și din declarația martorului Poenar Florin (f.92 dosar fond).
Referitor la legătura de cauzalitate, instanța a apreciat că dacă chematul în garanție nu ar fi păstorit oile pârâtului pe terenul reclamantului, nu s-ar fi produs paguba suportată de reclamant. În ceea ce a privit vinovăția, instanța a reținut că și simpla neglijență a chematului în garanție atrage culpa acestuia. În ceea ce a privit întinderea prejudiciului, acesta a fost stabilit prin expertiza tehnică agricolă efectuată în cauză de expert Bolog I. Octavian, la suma totală de 7.861 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în plus de către acesta pentru pregătirea terenului de însămânțat și contravaloarea pierderilor de recoltă înregistrate urmare a pășunării terenului de oile pârâtului, în vara anului 2010, fiind la nivelul admiterii daunelor materiale pentru reclamant.
Instanța de fond a arătat că, pentru a evita riscul ca reclamantul să suporte o eventuală insolvabilitate a chematului în garanție, având în vedere că el și-a îndreptat pretențiile către pârât, neexistând astfel un raport direct între reclamant și chematul în garanție, regresul pârâtului ar fi putut opera față de chematul în garanței numai după ce reclamantului i se va acoperi prejudiciul de către cel chemat a răspunde în temeiul art. 1001 Cod civil. Altfel spus, chematul în garanție a fost obligat să plătească pârâtului suma de 7.861 lei precum și 2.456 lei cheltuieli de judecată la care a fost obligat pârâtul, numai după ce acesta din urmă va achita suma respectivă către reclamant.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., chematul în garanție a fost obligat să achite cheltuielile de judecată aferente cererii de chemare în garanție, în cuantum de 654 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul L. I., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii precizate ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare s-a arătat că, sentința atacată a fost neîntemeiată, ținând cont de faptul că motivele pe care s-a sprijinit au fost contradictorii și străine de natura pricinii, iar instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că hotărârea pronunțată a fost lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că s-a consemnat în preambulul hotărârii atacate faptul că încheierea de ședința de la data de_ a făcut parte integrantă din hotărârea atacată, fără ca aceasta să fie comunicată și fără a exista o încheiere prin care s-a dispus amânarea pronunțării, motiv care atrage casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond.
Referitor la pretențiile reclamantului, s-a solicitat să se aibă în vedere că nu s-a dovedit existența unei legături de cauzalitate între presupusa faptă a chematului în garanție și prejudiciul pretins de către reclamant. Mai mult, suprafața afectată a fost nejustificată în comparativ cu numărul ovinelor avute în pază de chematul în garanție.
Pârâtul recurent a considerat că probele administrate în cauză (proba testimonială și raportul de expertiză) nu au fost în măsură a stabili cu certitudine și fără echivoc că prejudiciul reclamat a fost rezultatul cauzat de ovinele recurentului.
S-a menționat că din declarația martorului P. Traian, propus de reclamant, au reieșit următoarele: terenul respectiv era doar miriște, grâul fiind anterior secerat " Nu pot aprecia ce pagube au fost provocate reclamantului. Din discuțiile ulterioare purtate cu G. acesta mi-a spus ca terenul a fost călcat foarte tare de oi. Reclamantul mi-a spus ca a avut cheltuieli suplimentare cu terenul, respectiv a avut un consum mai mare de motorină pentru că terenul a fost bătătorit. Menționez că doar la acea dată am văzut oile și nu știu ca pârâtul să mai fi păstorit oile pe acel teren. Cunosc faptul că în primăvara acestui an, pe 5 ha din teren a semănat porumb, iar pe 2 ha a cultivat grâu. Menționez că turma de oi pășuna pe un capăt și erau aproximativ 200 oi."
Pârâtul recurent a precizat că nu reiese cu certitudine care a fost consumul suplimentar de motorină și s-a dovedit că nu întreaga suprafață a fost "călcata" de ovine și din această declarație a rezultat un dubiu care nu poate să atragă răspunderea pentru întregul prejudiciu reclamat.
Mai mult, s-a arătat că instanța de fond, în baza rolului activ, putea suplimenta probatoriul (martori, cercetare locală, completare raport de expertiză etc.) pentru a fi lămurită și a pronunța o hotărâre temeinică și legală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 alin. 7,8,9 Cod procedură civilă, art._ alin._ Cod civil, 60-63 Cod procedură civilă.
Reclamantul-intimat G. L., legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civilă nr. 347/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr. l_, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin sentința atacată, Judecătoria Bistrița a admis acțiunea civilă precizată a reclamantului intimat, obligând pârâtul L. I. la plata către acesta a sumei de 7.861 lei reprezentând despăgubiri materiale datorate în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale (art.1001 din vechiul Cod civil), în calitate de persoană ce a avut paza juridică a animalelor ce au produs paguba. Totodată, a admis și cererea de chemare în garanție a numitului S. P. . În motivarea soluției sale, instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 1001 Cod civil vechi, precum și a art. 998, 999 din același act normativ, în vigoare la data sesizării instanței.
Reclamantul intimat a precizat că, recurentul a susținut faptul că nu s-ar fi dovedit existența unei legături de cauzalitate între presupusa faptă a chematului în garanție și prejudiciul pretins de către intimat, însă acesta din urmă nu trebuia să dovedească o atare legătură de cauzalitate, ci doar faptul că prejudiciul a fost produs în dauna acestuia de către animalele proprietatea recurentului, asupra cărora acesta avea paza juridică.
S-a arătat că, cererea de chemare în garanție a fost formulată de către recurentul pârât L.
I. și dovedirea acesteia cădea în sarcina lui și nicidecum a intimatului.
De altfel, intimatul a arătat că în același sens a reținut și instanța de fond, arătând că, între acesta și chematul în garanție nu a existat niciun raport direct, intimatul îndreptându-și pretențiile
către pârât, iar pe de altă parte, soluția s-a impus și pentru a se evita riscul ca acesta să suporte o eventuală insolvabilitate a chematului în garanție.
Referitor la legătura de cauzalitate între pășunatul ovinelor proprietatea recurentului și prejudiciul cauzat reclamantului-intimat, s-a arătat că aceasta a fost dovedită pe deplin prin probatoriul administrat în cauză, sens în care a reținut și instanța de fond în considerentele sentinței atacate, cu trimitere la probatoriul testimonial administrat (filele 43, 65 și 66 dosar fond).
Astfel, s-a reținut faptul că, în vara anului 2010, cultura cu grâu de pe terenul pe care reclamantul l-a lucrat în arendă a fost calamitată în proporție de 70%, urmare a unei ploi cu grindină, iar boabele scuturate pe sol au încolțit și au format o pajiște propice pășunatului oilor.
S-a precizat că, întrucât reclamantul-intimat a constatat la fața locului, în repetate rânduri, faptul că terenul i-a fost pășunat de oile proprietatea recurentului pârât, i-a pus în vedere acestuia, de fiecare dată, să nu-i mai pășuneze terenul, însă turma lui a continuat să pășuneze terenul.
Aceste aspecte au fost recunoscute atât de către recurentul pârât în răspunsurile la interogator (întrebările 4 și 5 dosar fond), cât și de către chematul în garanție Sâmihăian P. și au fost dovedite și prin probatoriul testimonial administrat.
Reclamantul intimat a arătat că, recurentul deși a recunoscut că oile proprietatea sa au pășunat terenul intimatului, a apreciat că culpa ar aparține exclusiv ciobanului Sâmihăian P., angajatul său. La rândul său, chematul a garanție a recunoscut în mod expres în fața instanței de judecată că a intrat cu turma de oi, al cărei cioban era în vara anului 2010, pe terenul intimatului, care era miriște la acel moment. În acest sens au declarat și martorii audiați în cauză, din coroborarea declarațiilor rezultând fără niciun dubiu existența faptei cauzatoare de prejudiciu.
Astfel, martorul pârâtului, Poenar I. a declarat că a aflat chiar de la acesta că intimatul l-a anunțat că ciobanul lui îi paște turma peste miriștea acestuia. Martorul P. Traian a declarat că, aproximativ în iulie-august 2010 a observat oile pârâtului L. pe terenul lui, fiind vorba despre o turmă mai mare. Totodată, martorul Bandi Claudiu a auzit din sat faptul că, anterior semănării cu grâu a terenului de către inttimat, pârâtul și-a pășunat oile pe acest teren. Tot din auzite a aflat și martorul P. D. că, la sfârșitul verii/începutul toamnei 2010, a intervenit un litigiu între reclamant și pârâtul L., datorat pășunării terenului de către oile acestuia, terenul fiind delimitat natural de pădure și cale ferată.
Referitor la cuantumul prejudiciului produs de turma sa în dauna reclamantului-intimat, s-a precizat că recurentul pârât nu a înțeles să conteste valoarea prejudiciului. După cum a arătat în acțiunea introductivă și precizările aduse ulterior acesteia, întrucât vara a fost ploioasă, urmare a pășunării oilor, terenul s-a tasat în profunzime, astfel că a necesitat lucrări suplimentare de arat, de adâncime, întrucât lucrările de arat efectuate în mod obișnuit nu au avut niciun rezultat, deși le-a efectuat cu tractorul de mare putere, proprietatea intimatului.
Pentru acest motiv, intimatul a menționat că a fost nevoit să execute lucrări de arat în plus, care nu s-ar fi impus dacă terenul nu ar fi fost pășunat de oi în repetate rânduri, lucrări care au necesitat un consum suplimentar de motorină. De asemenea, a fost nevoit, datorită aceluiași fapt, să discuiască pământul suplimentar, de asemenea cu un consum în plus de motorină, lucrări la care s-a adăugat uzura mașinii cu care s-au făcut lucrările și care au necesitat zile de lucru în plus pentru intimat.
Din cauza lucrărilor suplimentare, intimatul a precizat că a semănat grâu foarte târziu, abia în luna decembrie 2010, iar din această cauză, grâul nu a mai avut aceeași densitate la hectar, înregistrând o pierdere din recolta pe care ar fi obținut-o în condițiile unui însămânțat la timp.
Toate aceste costuri au fost calculate de către exp. Bolog I., rezultând suma totală de 7.861
lei.
Reclamantul intimat a precizat că, concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și a
completării la acesta nu au fost contestate nici de către pârâtul L. I. și nici de către chematul în garanție Sâmihăian P., aceștia însușindu-și-le ca atare.
Prin urmare, din probele administrate în cauză, s-a stabilit cu certitudine că întreg prejudiciul reclamat a fost rezultatul exclusiv al pășunării turmei proprietatea recurentului.
De asemenea, s-a arătat că recurentul nu a putut susține fundamentat faptul că, în baza rolului activ, instanța de fond ar fi putut să suplimenteze probatoriul, atâta timp cât, urmare a celui administrat în cauză s-a edificat asupra tuturor aspectelor invocate și susținute de părți și, mai mult,
recurentul, personal și prin mandatar, nu a înțeles să solicite alte probe (martori, cercetare locală, etc), nici să conteste expertiza efectuată în cauză sau să ceară completarea acesteia.
De altfel, o altă completare a raportului de expertiză nu s-a justificat atâta timp cât expertul a răspuns la toate obiectivele încuviințate de către instanță prin raportul inițial și completarea la acesta, recurentul declarând expres că nu a avut obiecțiuni la niciuna dintre aceste lucrări.
Cât privește cercetarea locală, aceasta nu numai că nu a fost cerută, dar nu ar fi fost justificată atâta timp cât expertul s-a deplasat la fața locului încă în vara anului 2011 și și-a prezentat concluziile în lucrarea de expertiză (necontestată), iar o deplasare ulterioară la fața locului a instanței nu ar fi fost în măsură să aducă elemente noi, mai ales raportat la intervalul de timp care a trecut de la deplasarea expertului (iulie 2011) până la dezbaterea cauzei pe fond (ianuarie 2013), deci un an și jumătate. Iar în privința probatoriului testimonial, au fost audiați toți martorii propuși de către părți, iar recurentul nu a înțeles să propună și alți martori.
În aceste condiții, reclamantul-intimat a menționat că nu se poate pune problema lipsei de rol activ a instanței de fond, care a încuviințat toate probele solicitate de către părți, probe din coroborarea cărora a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 alin. l teza a treia și art.274 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
În ceea ce privește solicitarea de a se constata nulitatea hotărârii pentru lipsa considerentelor părților din cuprinsul hotărârii, tribunalul observă că dezbaterea fondului a avut loc la data de _
, dar pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru a se da ocazia părților să depună concluzii scrise pentru data de_ . Încheierea de ședință din data de_ conține concluziile orale formulate de avocații părților asupra fondului cauzei, iar în practicaua sentinței civile nr. 347/2013 atacată în prezenta cauză s-a făcut trimitere la această încheiere de ședință, fiind menționat în mod corect că încheierea respectivă este parte integrantă a hotărârii.
Încheierea de ședință din_ se regăsește la fila 93 din dosar, astfel încât nu se pot reține susținerile recurentului că nu ar exista o încheiere de amânare de pronunțare, iar faptul că această încheierea nu s-a comunicat părților împreună cu hotărârea (dovada de comunicare aflată la fila 102 nu precizează nimic cu privire la acest aspecte), nu poate conduce în sine la anularea hotărârii, ci doar în ipoteza unei vătămări suferite de pârâtul - recurent, aspect nedovedit însă în cauză.
O altă critică neîntemeiată formulată în cererea de recurs este reprezentată de susținerea că instanța de fond în virtutea rolului său activ ar fi trebuit să suplimenteze probatoriul cu martori, cercetare la fața locului și o completare la raportul de expertiză, pentru a fi lămurită și a pronunța o hotărâre temeinică și legală. Dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă trebuie înțelese în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: al disponibilității și contradictorialității. În cauză pârâtul a fost asistat pe parcursul procesului de avocat și a avut posibilitatea de a propune și administra mijloace de probă, ceea ce s-a și întâmplat, iar în data de_, după ce a renunțat la proba cu interogatoriul chematului în garanție, avocatul pârâtului a susținut în fața instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. Or, în aceste condiții nu se justifică criticele pârâtului privind lipsa rolului activ al instanței, întrucât acest rol activ nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia.
În ceea ce privește însă motivele de recurs referitoare la fondul cauzei - întinderea prejudiciului și raportul de cauzalitate, tribunalul apreciază că acestea sunt întemeiate.
În primul rând este de observat că din probatoriul administrat a rezultat că oile aparținând pârâtului L. I. au intrat în perioada iulie-august 2010, ulterior recoltării grâului, pe terenul arendat de reclamantul G. L. . Chematul în garanție S. P. (f. 88) a recunoscut că a trecut peste terenul reclamantului cu oile, dar din declarația lui nu rezultă detalii cu privire la suprafața afectată sau de câte ori a trecut cu animalele pe acolo. Reclamantul în cadrul interogatoriului administrat (f. 41-42) arată că a văzut oile pe teren aproximativ în iulie-august 2010, a vorbit cu ciobanul și ulterior a luat legătura și cu proprietarul. Se menționează că a fost însoțit de un martor, iar numitul P. Traian (f. 66 ) confirmă că într-adevăr a trecut cu o ocazie prin zona respectivă împreună cu reclamantul, aproximativ în iulie-august 2010, iar oile pârâtului erau pe un colț din terenul reclamantului, acesta din urmă cerându-i ciobanului să scoată oile de pe teren. Totodată martorul Bandi Claudiu (f.65) a aflat de la reclamant și din discuțiile din sat că pârâtul și-a lăsat oile pe terenul reclamantului, dar nu a putut preciza pe ce suprafață.
Rezultă astfel că probele administrate în prezenta cauză au relevat faptul că oile pârâtului au intrat pe terenul reclamantului doar o singură dată, în perioada iulie-august, cele 200 de animale tasând terenul, dar nu s-a putut stabili exact întinderea suprafeței tasate, totuși la acest număr mare de ovine se poate presupune că o suprafață însemnată a fost afectată (3,95 ha din expertiza inițială). Utilă cauzei ar fi fost întocmirea unei note de constatare de către angajații autorităților locale imediat în zilele următoare constatării faptei și prejudiciului, dar reclamantul a omis să solicite efectuarea unei astfel de constatări.
Prin expertiza întocmită în cauză și completarea la raportul de expertiză s-au stabilit următoarele pentru evaluarea prejudiciului: lucrarea de discuire și grăpat cu discuitorul și grapa de suprafață de 3,95 ha executată cu tractorul a costat 1.279 lei, pierderea de recoltă 2.880 lei, pierdere cantitate sămânță în sumă de 110 lei, la care s-a adăugat încă pentru celălalt teren de 3,50 ha (neînsămânțat în anul 2009) - lucrarea de arat la adâncimea de 22-25 cm cu tractor 279 lei și lucrarea de discuire și grăpat cu discuitorul și grapa de 2 ori 478 lei. Suma totală este de 7.861 lei, iar instanța de fond prin admiterea acțiunii în întregime l-a obligat pe pârâtul L. I. la plata către reclamant a acestei sume cu titlul de despăgubiri.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 3,95 ha, s-a dovedit că ovinele au intrat cu o ocazie pe acest teren și au fost necesare lucrări suplimentare de discuire și grăpat, lucrări care au costat 1.279 lei. Deși reclamantul a susținut că din cauza lucrărilor suplimentare nu a mai avut ocazia să însămânțeze în timp util terenul și respectiv a trebuit să folosească cantitate suplimentară de sămânță, nu se poate concluziona că acest prejudiciu a fost cauzat de ovinele pârâtului. Astfel reclamantul având cunoștință încă din luna august de faptul că oile au intrat pe terenul său, a beneficiat de un răgaz de timp rezonabil pentru efectuarea lucrărilor suplimentare de discuire și grăpat, astfel încât terenul să fie pregătit în noiembrie pentru însămânțat. De altfel trebuie reținut că expertul arată că densitatea grâului sub cea normală se datorează altor cauze, decât cele vehiculate de reclamant, respectiv existenței unor frați neproductivi, piperniciți, lipsa unei umidități minime pentru răsărirea plantelor (f.55).
Trebuie observat că în ceea ce privește suprafața de teren de 3,50 ha reclamantul nu a dovedit că ovinele ar fi intrat pe această porțiune de teren și că au fost necesare lucrări suplimentare pentru readucerea terenului într-o stare corespunzătoare însămânțării, expertul a calculat într-adevăr costul lucrărilor efectuate doar în baza informațiilor furnizate de reclamant, fără a exista o constatare că și această porțiune de teren a fost afectată de animale.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul apreciază că doar suma de 1.279 lei aferentă lucrărilor de discuire și grăpat pentru terenul de 3,95 ha poate fi acordată reclamantului ca despăgubire în baza art. 1001 Cod civil vechi, celelalte pretenții nefiind dovedite. Astfel în baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă din 1865, tribunalul urmează să admită recursul formulat de pârâtul L. I., împotriva sentinței civile nr. 347/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, pe care o va modifica în tot, în sensul că:
Va admite în parte acțiunea precizată de reclamantul G. L., în contradictoriu cu pârâtul
L. I., și cale de consecință:
Va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.279 lei, reprezentând daune materiale datorate în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1001 din vechiul Cod civil), în calitate de persoană ce a avut paza juridică a animalelor ce au produs paguba.
În baza art. 274 Cod procedură civilă din 1865 va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 731,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (128,9 lei aferent petitului admis), timbru judiciar (1,5 lei aferent petitului admis), onorariu expert și onorariu de avocat (proporțional cu admiterea acțiunii - 1/3).
Având în vedere soluția pronunțată pe fondul cauzei, precum și îndeplinirea condițiilor privind răspunderea civilă delictuală (reglementată de art. 998-999 Cod civil vechi) a chematului în garanție S. P., așa cum s-a evidențiat și de instanța de fond (aspecte ce nu au făcut obiectul recursului), tribunalul va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul L.
I. în contradictoriu cu chematul în garanție S. P., și pe cale de consecință:
Va obliga chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 1.279 lei, prestație la care a fost obligat pârâtul față de reclamant.
Va obliga chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 731,5 lei, reprezentând cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul față de reclamant.
În baza art. 274 Cod procedură civilă din 1865 va obliga chematul în garanție la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 130,4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (128,9 lei - raportat la petitul admis) și timbru judiciar (1,5 lei - raportat la petitul admis) aferente cererii de chemare în garanție (proporțional cu admiterea cererii).
În baza art. 274 Cod procedură civilă din 1865 tribunalul va obliga pe intimatul G. L. să plătească recurentului L. I., suma de 294,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul L. I., cu domiciliul în com. M., sat G., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 347/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte acțiunea precizată de reclamantul G. L., cu domiciliul în com. M., nr. 6, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul L. I., dom. în com. M., sat G., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud, și cale de consecință :
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.279 lei, reprezentând daune materiale datorate în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1001 din vechiul Cod civil), în calitate de persoană ce a avut paza juridică a animalelor ce au produs paguba.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 731,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat (proporțional cu admiterea acțiunii).
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul L. I. în contradictoriu cu chematul în garanție S. P., încarcerat în Penitenciarul Bistrița, cu domiciliul în com. M., sat C., Nr. 48, jud. Bistrița-Năsăud, și pe cale de consecință:
Obligă chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 1.279 lei, prestație la care a fost obligat pârâtul față de reclamant.
Obligă chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 731,5 lei, reprezentând cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul față de reclamant.
Obligă chematul în garanție la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 130,4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în garanție (proporțional cu admiterea cererii).
Obligă pe intimatul G. L. să plătească recurentului L. I., suma de 294,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. I. S. | S. | I. | B. | R. I. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact:
BISz/EMM -_ / 2 ex
Jud. fond: B. V.
| ← Sentința civilă nr. 4123/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 193/2013. Pretenții → |
|---|
