Decizia civilă nr. 15/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/R
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civil ă
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamantul R. n M., domiciliat în comuna B., nr. 380, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2154 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _
, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul R. n M., personal, iar pentru intimata R. n L. L., lipsă, avocat Șuștic Toader.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul R. n M. întrebat fiind de către instanță arată că nu are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Reprezentantul intimatei R. n L. L., lipsă, avocat Șuștic Toader solicită judecarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul R. n M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respectiv recurenta să aducă minorul în țară la domiciliul comun din B., altfel este pus în situația în care nu mai vede minorul. Arată că prin declarația autentificată și-a dat acordul ca minorul să călătorească cu mama sa în Italia, dar ci obligația soției sale de a readuce minorul în țară până la data de_, obligație pe care aceasta nu a respectat-o. Apreciază că recurenta îi îngrădește dreptul de a avea legături personale cu minorul și învederează că la data de_ cu ocazia deplasării sale în Italia recurenta i-a permis o întrevedere de 15 minute cu fiul său și în prezența carabinierilor. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei R. n L. L., lipsă, avocat Șuștic Toader solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată. Apreciază că cererea reclamantului este nelegală, deoarece motivele
invocate nu justifică urgența măsurii și nici prejudiciul grav pe care-l suferă prin neluarea măsurii și arată că pe rolul Judecătoriei Sighteu M. există dosarul nr._ unde a solicitat desfacerea căsătoriei, din culpă comună, exercitarea autorități părintești, stabilirea locuinței minorului în Italia și obligarea la plata pensiei de întreținere pe seama minorului. Mai mult, este în interesul copilului să locuiască în străinătate deoarece are probele de sănătate care numai aici se pot soluționa, iar nelegalitatea cererii rezultă din faptul că nu există o hotărâre judecătorească care să fi stabilit locuința minorului în România. Pe de altă parte, nu este real că reclamantului i s-a îngrădit dreptul de a avea legături personale cu minorul lucru pe care acesta îl confirmă de altfel, desigur întâlnirea a avut loc în prezența carabinierilor. Apoi, minorul este înscris în programe școlare adecvate, iar mutarea lui ar periclita formarea din punct de vedere educațional și medical.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2154 din 20 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de R. n M., în contradictoriu cu pârâta R. n L. . S-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâtă.
În considerentele sentinței se reține că, cererea de ordonanță președințială presupune urgența și vremelnicia măsurii pentru motivele prevăzute de lege și neprejudecarea fondului.
În cazul în speță, părțile nu au făcut dovada îndeplinirii condițiile cerute de lege, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială.
Astfel, pe de o parte, reclamantul, care solicită obligarea pârâtei de a aduce în țară minorul, nu se prevalează de o hotărâre judecătorească prin care să se fi stabilit domiciliul minorului în țară, care să justifice formularea unei astfel de cereri.
Chiar dacă prin declarația autentică nr. 4849/_ reclamantul și-a dat acordul ca minorul să călătorească cu pârâta în Italia până la data de 1 august 2012 (f 3), nu s-a dovedit urgența luării unei astfel de măsuri.
Interesul superior al copilului, de care instanța trebuie să țină seama, nu reclamă aducerea de urgență în țară atâta timp cât acesta are probleme medicale și este înscris în sistemul de învățământ, aspecte ce rezultă din actele depuse la dosar .
Nu a existat, în speță, o situație de urgență care să justifice nici luarea măsurii privind stabilirea locuinței minorului la una dintre părți până la soluționarea acțiunii de divorț, respectiv la pârâtă, conform cererii reconvenționale formulate.
Pe de altă parte, pentru ca instanța să dispună cu privire la, locuința minorului și pensia de întreținere, este pusă în situația de a cerceta fondul cauzei, chiar dacă este vorba de o situație vremelnică, aspect nepermis în procedura ordonanței președințiale.
Plata pensiei de întreținere este un drept al minorului însă aceasta urmează a fi stabilită accesoriu la dispoziția de stabilite a locuinței minorului, în dosarul de divorț, începând cu data introducerii acțiunii astfel că acesta nu este prejudiciat.
În consecință, instanța a respins atât cererea reclamatului cât și cererea reconvențională a pârâtei - reclamante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R. n M., care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințiale.
În motivarea recursului se arată că a dat declarația autentică din 2011 prin care și-a dat acordul ca fiul său L. M. să călătorească în Italia pentru o vizită la sora lui cu obligația soției sale de a readuce minorul în țară până la data de 1 august 2012, obligație rămasă fără rezultat.
În toată perioada șederii sale pe teritoriul statului italian, dar mai ales începând cu 2012 pârâta îi îngrădește orice drept de a avea legături personale cu minorul, aspect confirmat și de declarația dată de sora sa, numita R. n M. .
În mod greșit instanța de fond apreciază neaplicabilitatea dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă. Din declarația dată de sora lui, minorul cu mama locuiesc în aceeași încăpere cu încă o persoană de sex masculin și cu care aceasta este în relații de concubinaj, ceea ce ar dăuna procesului de creștere și educare a fiului său.
Dată fiind situația incertă a minorului cu care dorește să mențină legături personale și directe, în prezent nu se află în situația de a veghea îndeaproape asupra acestuia, ignorându-i-se atribuțiile părintești. În perioada cât a conviețuit cu pârâta, aceasta a avut mai multe internări la secția psihiatrie a S. M., respectiv C. - Napoca, având ca probleme de fond consumul de alcool.
Intimata R. n Lucia - L. prin întâmpinarea depusă (fila 7) a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, cererea reclamantului este nelegală. Sunt la a doua căsătorie, deoarece s-a recăsătorit cu reclamantul în 2001 după o separare de 7 ani. Minorul este bolnav, iar după mai multe analize medicale făcute copilului i s-au prescris niște medicamente care nu puteau fi procurate decât din străinătate. Astfel că, din 1 octombrie 2010 s-a stabilit cu copilul în Italia, în scopul acordării acestuia un tratament adecvat, aflând ulterior că minorul are probleme andrologice. De când este în Italia reclamantul a devenit din nou acea persoană cu un comportament brutal, sunând-o și adresându-i cuvinte jignitoare. Reclamantul nu are o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească locuința minorului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 și 304 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Părțile sunt căsătorite având înregistrat pe rolul instanței dosarul de divorț înregistrat sub nr._ la Judecătoria Sighetu Marmației. Din relația de căsătorie a rezultat minorul L. M. născut la_ .
În prezent părțile sunt separate în fapt, iar din anul 2010 intimata împreună cu minorul sunt plecați în Italia unde intimata lucrează, și unde minorul urmează cursurile școlare. Ambele părți recunosc faptul că minorul este bolnav și are nevoie de tratament medical.
Față de obiectul cererii de ordonanță președințială formulat de reclamantul R. n M. prin care acesta solicită obligarea pârâtei de a readuce în țară la domiciliul
comun pe minor, se apreciază că hotărârea instanței de fond, care a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, este corectă.
Motivele de recurs invocate de recurent și anume faptul că pârâta a avut mai multe internări având probleme pe fondul consumului de alcool sunt aspecte care vizează mai mult procesul de divorț. Alt motiv invocat de recurent vizează faptul că nu poate veghea îndeaproape asupra minorului, ignorându-i-se atribuțiile părintești, că i se interzice să aibă relații personale cu copilul sunt aspecte care pot fi lămurite într-un alt cadru procesual, respectiv în litigii în care se soluționează cereri prin care se solicită stabilirea domiciliului minorului, sau stabilirea unui program de vizitare.
Pe cale de consecință, se apreciază că recursul nu este fondat, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE recursul declarat de R. n M. în contra sentinței civile nr. 2154 din 20 septembrie 2012 a Judecătoriei S. M., județul M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 16 ianuarie 2013.
Președinte | J. ecători | G. | ier | ||||
P. G. , | P. M. | B. | , C. | V. , | Bud M. |
Red. P.G./_
Dact. B.M./_ Ex. 2
J. ecător fond: U. L.
| ← Decizia civilă nr. 221/2013. Ordonanta presedintiala | Încheierea civilă nr. 69/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
