Decizia civilă nr. 182/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.182 /R
Ședința publică din 28 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător D. W.
J. ecător A. S. T.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta C. M., cu dom. în Moisei nr. 966, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1718/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 1718/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta C.
M. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței ca, pe calea specială a ordonanței presedințiale, să oblige pârâta să sisteze orice lucrări de construcții efectuate la casa și terenul aferent acesteia situate în loc. Moisei, nr.286, jud.M., imobile asupra cărora susține că are un drept de proprietate dobândit prin moștenire testamentară de la defunctul M. Mircea.
Asupra acelorași imobile, pârâta a susținut, că are un drept de proprietate dobândit prin moștenire legală, având calitatea de moștenitor sezinar al defunctului M. Mircea, în alte dosare existente între părți aceasta susținând că are un drept de proprietate dobândit prin cumpărare.
În conformitate cu prevederile art.581 Cod proc. civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și
care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Soluționarea favorabilă a unei cereri prin ordonanță președințială implică așadar întrunirea cumulativă a trei condiții esențiale, respectiv: urgența, vremelnicia măsurii luate și neprejudecarea fondului cauzei.
Verificând condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale în prezenta acțiune, instanța a constatat că acestea nu sunt îndeplinite.
Din probatoriul administrat reiese că pârâta locuiește efectiv în imobilul situat în loc. Moisei, la nr. 286, așa cum reiese din susținerile părților această folosință începând cel puțin din anul 2009, după decesul numitului M. Mircea.
Deși reclamanta a susținut că pârâta a început efectuarea unor lucrări de construcții, modificări la zidurile casei și împrejmuiri, tăieri de pomi și
,,vânzare"; de teren din cel aflat în litigiu, aceste susțineri rămân simple afirmații, nefiind în măsură să caracterizeze condiția urgenței câtă vreme nu au fost dovedite în nici un fel de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât pârâta, în interogatoriul administrat, arată că nu a efectuat niciun fel de lucrări la imobilul în cauză și nici nu a tăiat pomi, vândut teren sau modificat împrejmuirile.
Folosința exercitată asupra imobilelor de către pârâtă a fost contestată de reclamantă și în dos.nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, având ca obiect ordonanță președințială-evacuare, în care aceasta a renunțat apoi la acțiunea formulată.
Pe de altă parte, nu a fost dovedit prejudiciul efectiv pe care reclamanta l-ar suferi prin efectuarea unor lucrări de construcție la imobilul situat în Moisei, la nr.286, imobil asupra căruia ambele părți revendică un drept de proprietate,nefiind îndeplinită astfel condiția urgenței. Astfel, în dos. nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, având ca obiect acțiune în constatare, prin Decizia civilă nr.495/R/_ s-a admis recursul formulat de pârâta din prezenta cauză, C. Marie, Sentința civilă nr.1736/2011 (filele 8-13) fiind casată, dosarul fiind trimis în rejudecare. Apoi, în dos. nr._ pârâta din acest dosar, C. Marie, a solicitat anularea testamentului de care se prevalează reclamanta C. M., față de toate aceste aspecte neputându-se aprecia, prin intermediul prezentei proceduri, care dintre părți are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale, fără a încălca una din condițiile impuse de prev.art.581 C.pr.c., și anume neprejudecarea fondului litigiului.
Aparența dreptului profită ambelor părți iar lămurirea raporturilor juridice dintre acestea cu privire la imobilul în litigiu necesită cercetarea unor aspecte referitoare la însuși fondul dreptului pretins, tinzându-se la luarea unor măsuri cu caracter definitiv și nu vremelnic, ceea ce excede cadrului procesual al ordonanței președințiale.
Față de considerentele astfel expuse, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, instanța urmând a respinge cererea reclamantei.
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate, pârâta nefăcând dovada efectuării acestora ,nefiind depusă vreo chitanță în acest sens, iar reclamanta este căzută în pretenții.
Împotriva sentinței civile 1718/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs recurenta-reclamantă C. M., solicitând admiterea recursului, anularea sentinței civile nr. 1718/2012 și admiterea cererii de ordonanță președințială astfel cum aceasta a fost formulată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat pe calea ordonanței președințiale ca, fără citarea părților, pârâta C. M. să sisteze orice fel de lucrări la casa și terenul situate în Moisei nr. 286 înscris în CF nr. 50071 nr. topo 7069/3/2/4 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ și a dosarului nr._ ale Judecătoriei Vișeu de Sus.
A solicitat acest lucru întrucât imobilul descris anterior, a aparținut defunctului M. Mircea, decedat la data de_ cu ultimul domiciliul în com. Moisei nr. 286.
Acesta la data de_ i-a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului.
A acceptat legatul cu titlu universal la data de_, din bunurile ce compun masa succesorală, făcând parte și casa de locuit din Moisei, de la nr. 286 și terenul aferent acesteia.
Pârâta C. M. nu i-a permis însă să preia bunurile ce compun masa succesorală, susținând că ar avea un contract de vânzare-cumpărare asupra casei de locuit de la nr. 286 și a terenului aferent.
Prin sentința civilă nr. 1736/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ s-a constatat nulitatea contractului de vânzare- cumpărare al pârâtei C. M. . În prezent cauza se află în rejudecare.
În tot acest interval de timp, pârâta s-a mutat în casa defunctului M. Mircea și a început să facă modificări la zidurile casei, la gardurile ce împrejmuiesc proprietatea, a adus vitele în grajdul defunctului și a consumat fânul, a tăiat mai mulți pomi din livadă, a început să vândă unor vecini bucăți din terenul aferent casei mutând mejdele și a închiriat casa unor țigani.
De asemenea, aceasta a formulat mai multe cereri la Primăria Moisei, încercând să-și schimbe domiciliul la nr. 286.
Cum pârâta a ocupat abuziv casa de locuit și anexele și a început să distrugă casa și să modifice mejdele acestei proprietăți, se impune sistarea oricăror lucrări la casa și terenul respectiv, până la soluționarea definitivă a dosarului mai sus indicat.
Instanța de fond, în mod nelegal a reținut că a locuit mereu în acel loc, că este moștenitoare sezinară și poate veni oricând la moștenirea defunctului M. Mircea, fără a fi nevoie să fie pusă în posesia bunurilor ce compun masa succesorală aceasta mutându-se recent în acest imobil.
Cererea de recurs nu este motivată în drept. Recursul este legal timbrat.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința civilă nr. 1718/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum, și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pentru a se putea pronunța ordonanța președințială trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
De asemenea, instanța investită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială va realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparența dreptului.
Ordonanța președințială este acel mijloc procedural care întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă un caracter specific, determinat de însuși caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.
Pe calea ordonanței președințiale nu poate fi soluționat fondul dreptului. Cu toate acestea, un exemplu sumar al litigiului este autorizat de lege și chiar indispensabil, atât pentru a stabili competența instanței de a lua o măsură provizorie, cât și pentru ca judecătorul să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim.
Examenul sumar al cauzei se întinde, astfel cum s-a subliniat în doctrină, asupra tuturor pretențiilor, apărărilor reciproce ale părților.
În cauza de față, în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a dovedit îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
Dosarul nr._ se află în rejudecare, urmare a casării cu trimitere a sentinței civile nr. 1736/_ al Judecătoriei Vișeu de Sus. În acest dosar, instanța de trimitere a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr._ a Judecătoriei Vișeu de Sus, aflat în calea de atac a recursului, cale de atac promovată de recurenta C.
M. urmare respingerii cererii vizând anularea testamentului de care se prevalează C. M. .
Din probele administrate de instanța de fond a rezultat că pârâta locuiește efectiv în imobilul în cauză din 2009, după decesul defunctului M. Mircea.
Efectuarea lucrărilor a căror sistare s-a solicitat pe cale de ordonanță președințială nu a fost dovedită în condițiile legii.
Nu s-a specificat are anume lucrări, nu s-au identificat lucrările solicitate a fi sistate.
Nu s-a dovedit prejudiciul efectiv pe care recurenta -reclamantă l-ar suferi prin efectuarea unor lucrări la imobilul în cauză, imobil aflat în litigiu, fără ca, în procedura ordonanței președințiale, raportat la susținerile părților și probele administrate, să poată fi stabilită aparența dreptului.
În mod corect prima instanță a reținut că, raportat la circumstanțele speței, lămurirea raporturilor juridice dintre acestea necesită cercetarea unor aspecte referitoare la însuși dreptul pretins, ceea ce excede cadrul procesual al ordonanței președințiale.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta C. M., cu domiciliul în Moisei nr. 966, M., împotriva sentinței civile nr. 1718/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimata C. M., domiciliată în Moisei nr. 290, a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 28 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
Ț. D. W. | D. | S. | T. A. | Sas A. |
Red.DȚ/_
Tred. A.S. / 29 Martie 2013 - 2ex
J. ecător la fond: V. F. F.
| ← Decizia civilă nr. 259/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 353/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
