Decizia civilă nr. 4442/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4442/R/2013
Ședința publică din 15 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C.
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. (născ. P. ) R., împotriva sentinței civile nr. 268 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată P. C. P., precum și pe intervenienții intimați I. I., M. M. și M. I., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente F. (născ. P. ) R., doamna avocat H. N., cu împuternicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 6 din dosar, intervenienții intimați I. I. și M. I., lipsă fiind reclamanta recurentă F. (născ. P. ) R. personal, reprezentantul pârâtei intimate P. C. P. și intervenienta intimată
M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. Dosarul se află la al treilea termen de judecată.
Recursul declarat de reclamanta F. (născ. P. ) R. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
La data de_ au fost înregistrate la dosar "Note scrise";, care au fost formulate și expediate prin poștă de către reclamanta F. (născ. P. ) R., prin intermediul doamnei avocat H. N., prin care se arată că preluarea imobilului în litigiu a fost abuzivă.
La aceste note scrise au fost anexate următoarele înscrisuri:
- adresa nr. 868 C/_ emisă de M. Afacerilor Interne, Arhivele Naționale - Serviciul Județean Maramureș, prin care s-a răspuns d-nei F. R. că în urma cercetării evidențelor și documentelor create de către T. Județean Maramureș în anul 1960 s-a identificat Decizia penală nr. 866/1960 care nu se referă la numitul P. Abraham, dar s-a identificat în schimb înregistrarea dosarului nr. 866/1960 în evidențele T. ui Regional Baia Mare, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 464/1960, referitoare la numitul P. Abraham;
cererea formulată de reclamanta recurentă F. R., prin intermediul doamnei avocat H. N., către Arhivele Naționale - Serviciul Județean Maramureș, prin care s-a solicitat eliberarea unei copii legalizate după Decizia
penală nr. 464/1960, pronunțată în dosarul nr. 866/1960 creat de către T. Regional Baia Mare;
o copie certificată de pe Decizia penală nr. 464/1960 a T. ui Regional Baia Mare.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 sau nu, aceasta arată că, în opinia ei, imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001, având în vedere că prin sentința penală de condamnare s-a dispus confiscarea averii numitului P. Abraham, incluzând și imobilul obiect al prezentei pricini, în temeiul Legii nr. 284/1947, abrogată prin Decretul nr. 210/1960 care, de asemenea, a fost abrogat prin Legea nr. 591/2004, iar prin această ultimă lege s-a statuat că prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată și în baza Legii nr. 284/1947.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă în speță este vorba de o preluare abuzivă cu titlu, aceasta arată că în speță este vorba de o preluare abuzivă cu titlu.
Curtea pune în discuție natura juridică a notelor de ședință înregistrate la dosar în data de_, având în vedere că termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate s-a îndeplinit la data de_, iar orice precizare sau completare a motivelor de recurs intră sub sancțiunea decăderii.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că notele de ședință anterior arătate se referă la Decizia penală nr. 464/1960 a T. ui Regional Baia Mare, pronunțată în dosarul nr. 866/1960, respectiv la împrejurarea că preluarea imobilului, obiect al prezentei pricini, a fost una abuzivă, astfel încât, nu consideră că a precizat sau completat motivele de recurs, ci doar a comentat
legea aplicabilă la data preluării imobilului și caracterul ei.
Intervenienta intimată I. I. arată că există chitanțe doveditoare din care rezultă că antecesorii săi au achitat către stat toate taxele cu privire la imobilul în litigiu.
Intervenientul intimat M. I. confirmă cele arătate de intervenienta intimată I. I. .
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantei recurente și a intervenienților intimați prezenți, incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 165/2013.
Reprezentanta reclamantei recurentei aprecieză că prevederile Legii nr.
165/2013 nu sunt incidente în prezenta cauză.
Intervenienții intimați prezenți lasă la aprecierea instanței incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 165/2013.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului și intervenienților intimați prezenți le acordă cuvântul pentru a pune concluzii asupra recursului declarat de reclamantă.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației, așa cum a fost ea precizată la f. 138 din dosarul instanței de fond, cu consecința anulării dispoziției nr. 92/_ emisă de P. P. și restituirea imobilului în natură, apreciind sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică, pentru toate motivele de fapt și de drept dezvoltate în memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente arată următoarele:
Din actele depuse în copie la f. 141 - 143 din dosarul instanței de fond, rezultă că antecesorii intervenienților intimați au arătat că nu au primit nici un fel de drept asupra imobilului în litigiu și s-au obligat să predea casa fără să aibă vreo pretenție.
În concluzie, reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei și cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanță, conform dovezilor pe care le depune la dosar.
Intervenienta intimată I. I. arată că în anul 2002, după decesul tatălui său, la București a avut loc un proces între d-na F. (născ. P. ) R. și mama sa, cu privire la casă, iar dacă acea hotărâre nu le era favorabilă, îi scotea din casă atunci, în anul 2002.
Intervenientul intimat arată că pune aceleași concluzii ca și intervenienta I.
I. .
La întrebarea instanței, adresată intervenienților intimați prezenți, referi-toare la
împrejurarea dacă solicită cheltuieli de judecată, aceștia arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței, adresată intervenienților intimați prezenți, referitoare la împrejurarea dacă au hotărârea judecătorească pronunțată în anul 2002, aceștia arată că nu au acea hotărâre judecătorească pentru că acel proces din anul 2002 a avut loc între d-na F. (născ. P. ) R. și mama lor.
Intervenienta intimată I. I. arată că nu a locuit la nr. 756, întrucât la acel număr locuia mama sa.
La întrebarea instanței, adresată intervenienților intimați prezenți, referitoare la împrejurarea dacă imobilul casă a fost plătit în anul 1987, intervenienta intimată I.
arată că s-au plătit pentru casă următoarele sume de bani: 30.000 lei în anul 1963 și 40.000 lei în anul 1987, când d-na F. (născ. P. ) R. s-a întors în România.
Reprezetanta reclamantei recurente solicită instanței să observe declarația dată de antecesorii intervenienților intimați, a cărui copie se află la f. 141 din dosarul instanței de fond.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă reclamanta a avut alt litigiu cu privire la imobilul care formează obiectul prezentului dosar, aceasta arată că nu are cunoștință despre nici un alt litigiu cu privire la acest imobil și apreciază că nu avea cum să fie în litigiu această casă, întrucât antecesorii intervenienților intimați au arătat că nu au primit nici un fel de drept asupra casei.
Intervenienta intimată I. I. solicită reprezentantei reclamantei recurente să ceară de la București informații privind împrejurarea că în anul 2002 a avut loc un proces cu privire la casă, în care parte a fost mama sa.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 268 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ , s-a respins contestația formulată de petenta F. R., împotriva Dispoziției nr. 92/_, emisă de Primarul C. P. jud. Maramureș.
S-au admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții I. I., respectiv M. M. și M. I. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că sub aspectul filiației, F. R. născ. P. a dovedit că este fiica numiților P. Abraham și P. Basie (f.65 dosar). Numitul P. Abraham a cumpărat o cotă din imobilul în natură casă și teren înscrise în CF 2218 P. de la familia Maghet la_ (f.13 dosar).
Situația tabulară este relevată de extrasul CF depus în copie certificată la fila 90 dosar, familia Maghet având cota de ½ parte, Statul Român cota de ½ parte . Din punct de vedere tabular terenul face parte din următoarele CF-uri:
CF nr. 69 P. cu nr. topo. 95 casă și grădină în intravilan cu suprafața de 1295 mp proprietar tabular Maged Mozes cu cota de ½ și Statul Român cu cota de ½ în baza deciziei nr. 866/1960 a T. ui Regional Baia Mare. Pe anexa grafică este delimitat de punctele 2-3-4-5-2;
CF nr. 2219 P., cu nr. topo. 96 grădină în intravilan cu suprafața de 1295 mp proprietar tabular Maged Mendel cu cota de ½ și Statul Român cu cota de ½ în baza deciziei nr. 866/1960 a T. ui Regional Baia Mare. Pe anexa grafică este delimitat de punctele 1-2-5-6-1.
În anul 1968 autorul petentei cumpără cota Statului Român așa cum rezultă din înscrisul intitulat "Act de vânzare și cumpărare provizoriu"; (f.14) întocmit în baza Autorizației de înstrăinare nr. 77/1968 (f.17).
În actele sus menționate se arată că autorul petentei nu este proprietar tabular al cotei cumpărate de la familia Maget ci doar "proprietarul faptic"; și că transcrierile în baza formelor legale în cartea funciară se va efectua numai odată cu înscrierea dreptului de proprietate în cota de ½ asupra imobilului de către Abraham P., prezentul act fiind valabil numai până la acea dată, când se vor încheia formele de transcriere imobiliară în c.f..
Așadar, petenta a dovedit că la nivelul anilor 60 tatăl său P. Abraham era în posesia faptică a imobilului în natură casă și teren aferent din comuna P. nr. adm. 582, nefiind proprietar tabular.
Pentru a i se recunoaște îndreptățirea la restituire în baza Legii 10/2001, petenta trebuie să facă dovada naționalizării (exproprierii) cu titlu sau fără titlu legitim a proprietății tatălui său.
În această ordine de idei, se constată că bunul imobil a fost confiscat ca urmare a unei condamnări suferite de tată petentei (f.96-97 dosar), fiind tratat de autorități ca și o posesiune faptică
Conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;
imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;
imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;
imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului
nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;
orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;
orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
În cauză, din înscrisurile depuse rezultă că imobilul (considerat ca și posesiune faptică a tatălui petentei) a fost confiscat ca și urmare a unei condamnări penale, însă petenta nu a făcut dovada că ar fi vorba de o condamnare cu caracter politic pentru a se încadra în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 10/2001.
Imobilul nu a fost în fapt preluat de Statul Român, acesta a continuat să fie folosit până în prezent de familia M. (intervenienții).
La data de_ petenta a formulat Notificare în baza Legii 10/2001, afirmând confiscarea nelegală a proprietății tatălui său plecat din țară în 1968 (f.10).
În contextul în care tatăl acestuia, P. Abraham nu a fost proprietar tabular al imobilului într-o perioadă în care înscrierea în CF avea efect constitutiv, în mod corect s-a respins notificarea prin Dispoziția nr. 92/_ (f.7 dosar) emisă de Primarul comunei P. cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății autorului invocat.
Conform art. 24 din Legea 10/2001: (1) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În cauza de față însă, extrasul CF 2218 P. (f.90) și concluziile expertizei judiciare (f.119-120 dosar) fac dovada contrară celor consemnate în actul de confiscare depus la fila 96 dosar (procesul verbal din_ ) și relevă împrejurarea că imobilul casă și teren aferent din comuna P. nu a fost proprietatea tabulară a tatălui petentei ci a constituit proprietatea numiților Maget Mozes (pt. CF 69 P. ) și Maget Mendel (pt. CF 2218 P. ) în cotă de ½ parte și Statul Român pentru ½ parte.
Autorul petentei F. R. a avut doar posesiunea faptică asupra imobilelor până la cedarea acesteia către familia M. (autorii intervenienților) aceasta din urmă familie folosind imobilul până în prezent.
În consecință, contestația a fost respinsă conform dispozitivului, cu consecința menținerii dispoziției atacate.
Cererea de intervenție (încuviințată în principiu și calificată ca fiind în interes propriu-f.167) a fost admisă reținându-se că intervenienții justifică un interes personal în a solicita respingerea contestației petentei raportat la împrejurarea că folosesc imobilul, figurează în Registrul Agricol cu acesta din 1964 (f.159), au solicitat reglementarea situației juridice a terenului în contextul legii fondului funciar (f. 171-172).
Împotriva acestei sentințe, reclamanta F. R. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiuni așa cum a fost precizată, cu consecința anulării Dispoziției nr. 92/_ a Primăriei P. și restituirea imobilului în natură.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii. Totodată, art. 22 din același act normativ nu conține prevederi speciale în ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate a persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate și eventual a calității sale de moștenitor al fostului proprietar, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile regulile de drept comun.
Este de observat că potrivit procesului-verbal din_ a fost confiscată averea personală a tatălui reclamantului, perioadă în care majoritatea evreilor au fost izgoniți și persecutați de regimul comunist.
În speță s-a dovedit atât confiscarea averii în perioada comunismului, dar și dobândirea imobilului prin act sub semnătură privată prin cumpărare, perioadă în care era imposibil de materializat în cartea funciară datorită situației evreilor de la aceea dată, respectiv izgonirea acestora de pe teritoriul României.
În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins contestația reclamantei privind restituirea imobilului litigios care a fost preluat fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Imobilul litigios a fost preluat de statul român de la antecesorul reclamantei, iar acesta a intrat în folosința numitului Micle Grigore care l-a asigurat pe tatăl reclamantei că în situația în care va revendica vreodată acest bun, fie el, fie moștenitorii acestuia, va restitui imobilul fără nicio pretenție. În acest sens, la data de_ s-a încheiat actul intitulat "Convenție"; din care rezultă că numitul Micle Grigore s-a obligat să restituie imobilul fără nicio pretenție, oricând la cererea moștenitorilor de drept.
În mod nelegal, instanța de fond a admis cererile de intervenție deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 49 și urm. C.pr.civ. Intervenienții nu prezintă un interes propriu în speța dedusă judecății, ceea ce duce la inadmisibilitatea acestora.
Antecesorii intervenienților au recunoscut prin convenția mai sus arătat că nu au cumpărat niciun imobil și nu au achitat proprietarilor nicio sumă, recunoscând ca proprietari pe părinții reclamantei. În aceste condiții, contractul de vânzare-cumpărare invocat de intervenienți este lipsit de consecințe juridice, întrucât nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși.
În drept, se invocă prevederile art. 3041C.pr.civ.
Intervenienta I. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (f.17-20).
În susținerea poziției procesuale, intervenienta a arătat că părinții săi, M. Grigore și M. M. au cumpărat în data de_ imobilul în litigiu de la părinții reclamantei contra sumei de 30.000 lei. În acest imobil a locuit împreună cu părinții săi și au fost plătite toate taxele șio impozitele ce decurg din deținerea acestui imobil.
După 24 de ani de la vânzarea casei, mai exact în anul 1987 s-a întors în țară mama reclamantei, P. Basie, care a solicitat aducerea prețului imobilului la nivelul de piață din anul 1987, astfel că tatăl intervenientei i-a înmânat mamei reclamantei suma de 40.000 lei în data de_, întocmind în acest sens o chitanță.
Din discuțiile purtate cu părinții săi, intervenienta a aflat că tatăl reclamantei a fost condamnat pentru infracțiuni privind valuta străină și regimul acesteia în România la acea vreme, infracțiune care nu este de natură politică.
Intervenienta nu cunoaște ca părinții săi să fi făcut sau să fie semnat înscrisurile intitulate "Convenție"; încheiat la_ și "Declarație"; încheiat la _
.
Pârâtul intimat PRIMARUL COM. P. deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Intervenienții intimați M. M. și M. I., deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin mandatar în instanță și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
În probațiune, s-au depus copii de pe următoarele înscrisuri: C.F. nr.69 P.
; adresa nr._ a Sfatului P. ular al Raionului Vișeu; procesul-verbal încheiat la_ a Sfatului P. ular al Raionului Vișeu - executor judecătoresc sub nr. 420/1960; încheierea din_ a notariatului de Stat al Raionului Vișeu (f.25-35); decizia penală nr. 464/_ a T. ui Regional Baia Mare pronunțată în dosarul nr. 866/1960.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
La data de_ reclamanta P. R. (căs.Fenig) a înregistrat la P. P. o notificare în baza Legii 10/2001, afirmând că este unica moștenitoare a lui P. Abraham iar în această calitate solicită restituirea în natură sau echivalent a imobilului din P., compus din 6 camere, plus depedințe și teren aferent de 2000 mp, imobil înscris în CF nr.669 și 2218, cu nr.top.95 și 96, confiscat nelegal în anul 1968 (f.10 dosar fond).
Ulterior, prin Dispoziția nr. 92/_ emisă de Primarul C. P. s-a respins notificarea formulată de P. (F. ) R. prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și teren situate în com. P. datorită lipsei actelor doveditoare ale proprietății și ale filiației (f.7 dosar fond).
Reclamanta F. R., născ. P., a dovedit că este fiica numiților P. Abraham - Ber, decedat la data de_ și P. Basie, prin actele de stare civilă depuse la prima instanță (f.10, f.65, f.85 dosar fond).
Asupra imobilului înscris în CF nr. 69 P., cu nr. topo. 95, casă și grădină în intravilan cu suprafața de 360 stjp este înscris, sub B18, dreptul de proprietate în favoarea proprietarului tabular Maged Mozes, prin încheierea nr.6259/_ (f.25-32)
Asupra imobilului înscris în CF nr. 2218 P., cu nr. topo. 96, grădină în intravilan cu suprafața de 1296 mp este înscris, sub B4, dreptul de proprietate în favoarea proprietarului tabular Maged Ita, în cota de ½ parte, cu titlu de drept cumpărare, conform încheierii nr.905/1935 (f.90 dosar fond).
Prin înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare provizoriu"; încheiat la data de 0_ între Maghed Chaisiu mar. Vijcseter, Maghed Maier (Mozes) și Maghed Ita, în calitate de vânzători și P. Maior, P. Abraham, în calitate de cumpărători, s-a vândut imobilul cuprins în C.F. nr. 69 P., nr. top. 95 și imobilul cu nr.top. 96, 97 din CF. nr.2218 și 2219, curte și grădină, în întindere de 1.020 stjp. Vânzătorii declară că imobilul descris se află pe numele proprietarului tabular Maghed Ita și Vertberger Rut mar. Maget Solomon care au
fost deportați în Germania în anul 1940 unde și-au găsit moartea, iar vânzătorii sunt moștenitorii deportaților morți în Germania, nefiind alți moștenitori (f.13 dosar fond).
Prin sentința penală nr. 9 din_ a T. ui P. ular al Raionului Vișeu, numitul P. Abraham, zis Ber, a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de necedare către BRPR a aurului, valutelor efective și a altor mijloace de plată străine prev. și ped. de art. 1, 2, 5 comb. cu art. 14 din Legea nr. 284/_, modificată prin Decretul nr. 209/_ .
S-a dispus confiscarea de la inculpatul P. Abraham a 550 dolari SUA, iar în baza art. 25 pct.4 alin.2 C.penal s-a dispus confiscarea totală a averii mobile și imobile, proprietatea inculpatului, în favoarea statului.
Ulterior prin decizia penală nr. 464 din_ a T. ui regional Baia Mare, dosar nr. 866/1960, s-a admis în parte recursul inculpatului P. Abraham, sentința penală mai sus arătată a fost casată în parte, pedeapsa a fost modificată în sensul condamnării la 2 ani închisoare corecțională, dispunându-se confiscarea parțială a averii și anume confiscarea întregii averi imobiliare, exceptându-se de la confiscare bunurile mobile (f.46-50).
Prin procesul-verbal încheiat la_ de Sfatul P. ular al Raionului Vișeu
- executor judecătoresc sub nr. 420/1960, cu ocazia confiscării averii personale a condamnatului P. Abraham, în baza deciziei T. ui regional Baia Mare nr. 866/1960, s-a confi scat jumătate parte indiviză din următoarele imobile: 1. una casă situată în com. P. construită din lemn, acoperită cu tablă, având 5 camere, bucătărie și cămară de alimente; 2) un grajd cu șură construit din cărămidă, acoperit cu șindrilă; 3) o magazie de lemne din scânduri acoperită cu șindrile; 4) teren arabil lângă casă în suprafață de 0,05 ha.; 5) teren construit și curte în comună în suprafață de 0,03 ha.; 6) teren arabil în locul numit "Obreja în Sus"; în suprafață de 0,46 ha.; 7) teren fânaț în Valea lui Maftei, în suprafață de 0,80 ha.; 8) teren neproductiv în Valea lui Maftei, în suprafață de 0,40 ha.; 9) teren fânaț în locul numit "Ploschi";, în suprafață de 2,80 ha. Bunurile enumerate la pct. 1 și 8 se confiscă numai în jumătate parte indiviză deoarece cum a dovedit soția condamnatului P. Basie, cu acte și după cum este cunoscut și de organele locale, aceste bunuri au fost coachizite începând cu anul 1954, condamnatul fiind căsătorit cu P. Basie din anul 1952, iar pentru sistarea stării indivize, părțile vor intenta acțiune la instanța competentă (f.34).
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ numiții P. Abraham și P. Basie au vândut pe veci și irevocabil 1 casă, 1 grajd și 0,24 ha teren în natură arabil din care 0,10 ha. clădiri și curți, proprietatea lor, numiților M. Grigore și M. Marica pentru prețul de 30.000 lei, achitat la data redactării prezentului act (f.91 dosar fond).
Prin înscrisul intitulat "Declarație"; din data de_ numiții M. Grigore și M. Marica au menționat următoarele: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia în calitate de cumpărători și P. Abraham, P. Basie în calitate de vânzători a imobilului situat în com. P. compus din o casă nr. 76, un grajd și 0,24 ha teren arabil, cu prețul stabilit de 30.000 lei, se consideră nul fără valoare. În continuare se arată că "subsemnații nu am cumpărat nici un fel de imobil și nu am achitat proprietarilor nici un fel de sume. Imobilul de mai sus îl recunoaștem proprietar pe Tov. P. Abraham Ber și P. Basie. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți în ziua de 1 aprilie 1963 și semnat de părți nu are nicio valoare întrucât acest contract a fost încheiat formal pe motivul ca în comună să se afle că subsemnații am cumpărat imobilul de mai sus, astfel ca nimeni să nu poată obține repartiție de către Sfatul P. ular Comunal pe acest
imobil. Vom locui în casă și vom folosi grajdul și terenul în calitate de chiriași. Ne obligăm ca în orice moment, când proprietarii vor solicita să le predăm imobilul
de mai sus lor sau la altcineva împuternicit de dânșii, vom preda casa, grajdul și terenul în bună regulă, fără nicio pretenție. Aceasta este declarația pe care o semnăm de bunăvoie, cu mâna noastră proprie"; (f.75).
Ulterior, prin încheierea nr. 253/_ a Notariatului de Stat al Raionului Vișeu, Cartea funciară, s-a dispus ca asupra imobilului cu nr.top 95 cuprins în C.F.nr.69, precum și, asupra imobilului cu nr.top 96 cuprins în C.F. nr. 2218 a com. P., proprietatea faptică a numitului P. Bebi, să se întabuleze dreptul de proprietate asupra ½ parte din imobilele mai sus arătate de natură casă, curte și grajd, cu titlu de drept preluare și confiscare în favoarea Statului Român, reprezentat prin Sfatul P. ular al com. P., în baza procesului-verbal încheiat la_ de executorul judecătoresc al T. ui P. ular al Raionului Vișeu, a deciziei T. ui regional Baia Mare nr. 866/1960, precum, și în baza adresei nr._ al Sfatul P. ular al Raionului Vișeu (f.35).
Prin procesul-verbal încheiat la data de_ de Sfatul P. ular al Regiunii Maramureș s-a evaluat imobilul situat în com. P., nr. 76 în vederea ieșirii din indiviziune dintre stat și particular cerută de P. Abraham, respectiv cota de ½ parte din imobilul înscris în C.F. nr. 2218 și 69 P., cu nr.top. 96 și 95, proprietatea tabulară ½ parte a Statului și faptică ½ a Statului, imobil alcătuit din: teren curte în suprafață de 380 mp, casă de locuit în suprafață de 76 mp, casă de locuit prispă în suprafață de 13 mp, grajd cu suprafața de 38,16 mp și anexa magazie cu suprafața de 19,11 mp, la suma de 13.177 lei (f.49-50 dosar fond).
Prin autorizația nr. 77/_ a Comitetului executiv al Sfatului P. ular al Regiunii Maramureș s-a autorizat ieșirea din indiviziune prin vânzarea cotei părți de proprietate de ½ parte a Statului Român din imobilele înscrise în C.F. nr. 69 și 2218 ale comunei P., nr.top. 95 și 96, teren și construcție în favoarea petentului coproprietar P. Abraham, imobil care nu se poate înstrăina sub valoarea de 13.177 lei, preț stabilit de comisia de evaluare (f.48 dosar fond).
Numitul P. Abraham Bebi a achitat suma de 13.177 lei la data de_ cu titlu de vânzare a imobilului mai sus arătat (f.51 dosar fond).
Ulterior, prin înscrisul intitulat "act de vânzare-cumpărare provizoriu"; încheiat la data de_ între Comitetul executiv al Sfatului Raional Vișeu și P. Abraham Bebi s-a vândut cumpărătorului cota de ½ parte din imobilul situat în com. P., înscris în C.F.nr. 69 și 2218 cu nr.top. 95 și 96, cota parte a statului, de natură casă, curte și grădină pentru suma de 13.177 lei, inclusiv și grajdul, conform autorizației nr. 77/1968 eliberată de Comitetul executiv al Sfatului Regional Maramureș. Comitetul executiv al Sfatului com. P. va scoate din inventarul său clădirea din cauză, respectiv cota parte a statului de ½ trecând în proprietatea faptică a cumpărătorului P. Abraham. Dat fiind faptul că P. Abraham nu este proprietarul tabular al imobilului din cauză, ci numai proprietarul faptic, transcrierile în baza formelor legale în cartea funciară se vor efectua numai odată cu înscrierea dreptului de proprietate în cotă de ½ parte asupra imobilului de către Abraham P., prezentul act fiind valabil numai până la acea dată când se vor încheiat formele de transcriere imobiliară în C.F. (f.14 dosar fond).
Prin convenția sub semnătură privată încheiată la data de_ între P. Abraham, soția P. Basie și fiica P. R. pe de o parte și M. Grigore, soția acestuia M. M. și copii acestora M. I., M. M., M. Grigore și M. I.
, pe de altă parte, s-a stipulat că primii menționați predau pentru administrare averea lor care se compune din: o casă de locuit din lemn cu 6 camere acoperită cu tablă, o bucătărie de vară din scândură, acoperită cu tablă, un grajd din cărămidă acoperit cu șindrilă, o cămară de lemne acoperită cu țiglă și un coteț acoperit cu șindrilă, teren lângă casă cu cel de sub casă în suprafață totală de
0,28 ha., iar secunzii M. Grigore și soția M. M. au preluat sub administrația lor averea descrisă mai sus, obligându-se să o administreze în bune condițiuni, să plătească toate taxele și totodată au declarat în fața martorilor că oricând, la cererea moștenitorilor de drept, vor preda această avere fără să aibă vreo pretenție (f.143-144 dosar fond).
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanță"; și datat la_, antecesoarea reclamantei P. Basie, domiciliată în Israel, a arătat că a primit de la M. Grigore din P. nr.756, județul Maramureș, suma de 40.000 patruzeci mii lei în curtea casei (f.158 dosar fond).
Din adeverința nr.3175/_ emisă de P. com. P. reiese că în registrele agricole ale com. P., începând din anii 1964 au figurat defuncții M. Grigore și soția M. M. de la nr. casă 76 vechi, 756 nou, cu teren în locul numit Acasă în suprafață de 0,10 ha, de natură curți, construcții și 0,30 ha teren de natură arabil, casă și grajd, până în anul 2011 când au decedat (f.159 dosar fond).
Potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr.10/2001, "Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora.
Totodată art.4 alin.2 - 4 din același act normativ prevede că "De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite. Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi. De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire";.
Din interpretarea coroborată a acestor texte legale rezultă că reclamanta F. (născ. P. ) R., fiica numitului P. Abraham-Ber, prin notificarea mai sus arătată, are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Critica reclamantei recurente referitoare la faptul că imobilul litigios a fost preluat abuziv de statul român, în opinia Curții, este întemeiată.
Astfel, art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede că "In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege:
imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificarile si completarile ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi, precum si prin alte acte normative de nationalizare;
imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savarsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist;
imobilele donate statului sau altor persoane juridice in baza Decretului nr. 410/1948 privind donatiunea unor intreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donatiile facute statului si altele asemenea, neincheiate in forma autentica, precum si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, incheiate in forma autentica prevazuta de art. 813 din Codul Civil, in acest din urma caz daca s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;
imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor masuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
imobilele preluate de stat in baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluarii, in Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, sau in Buletinul Oficial;
imobilele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile;
orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare;
orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.
În cauză, din sentința penală nr. 9 din_ a T. ui P. ular al Raionului Vișeu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 464 din_ a T. ui regional Baia Mare, dosar nr. 866/1960, rezultă că antecesorul reclamantei, P. Abraham, zis Ber, a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de necedare către BRPR a aurului, valutelor efective și a altor mijloace de plată străine prev. și ped. de art. 1, 2, 5 comb. cu art. 14 din Legea nr. 284/_, modificată prin Decretul nr. 209/_, însă reclamanta nu a făcut dovada că ar fi vorba de o condamnare pentru infracțiuni de natura politica, prevăzute de legislația penala, săvârșite ca manifestare a opoziției fata de sistemul totalitar comunist pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 10/2001.
Cu toate acestea, Curtea constată că în speță sunt incidente prevederile art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 potrivit cărora, prin imobile preluate in mod abuziv se înțelege "orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare"; având în vedere faptul că imobilul în litigiu, în cotă de ½ parte, a fost confiscat de statul român printr-o hotărâre judecătorească în baza Legii nr. 284/_, modificată prin Decretul nr. 209/_ .
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia statuează că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Legea nr. 284 din 14 august 1947 pentru cedarea către Banca Naționala a României a aurului, valutelor efective si altor mijloace de plata străine, modificată prin Decretul nr. 209/_, a fost abrogată prin Decretul nr. 210 din 14 iunie 1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase care la rândul său a fost abrogat prin Legea nr.591/2004.
Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România prevede în art.26 alin.12că "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin preluare abuzivă se
înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative: b) Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine.
Chiar dacă acest act normativ reglementează în art.26 și urm. restituirea către persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase au fost preluate abuziv, legea definește caracterul abuziv al preluării efectuate în baza Legii nr. 284/1947 astfel că statul român recunoaște în mod expres caracterul abuziv al Legii nr. 284/1947, caracter care nu poate fi considerat astfel numai cu privire la o parte din bunurile confiscate, respectiv la obiectele din metale prețioase, ci trebuie considerat ca fiind abuziv cu privire la toate bunurile confiscate de la persoanele condamnate în baza Legii nr.248/1947, respectiv pentru bunurile mobile și/sau pentru bunurile imobile care au făcut parte din averea persoanelor condamnate și care au fost confiscate.
Confiscarea cotei de ½ parte din imobilul în litigiu, ca măsură complementară la condamnarea aplicată antecesorului reclamantei, deși a fost dispusă cu respectarea normelor de procedură penală în vigoare la acea dată, ceea ce îi conferă o aparență de legalitate, are un caracter abuziv, ea nefiind conformă cu dispozițiile constituționale din anul 1960 și nici cu dispozițiile Codului civil care prevedeau că proprietatea personală este ocrotită de lege și nimeni nu poate fi obligat să cedeze proprietatea sa, afară numai pentru o cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Conform art. 24 din Legea nr.10/2001, "(1) In absenta unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus in executare măsura preluării abuzive. (2) In aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus in executare măsura preluării abuzive este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar";.
În aplicarea acestui text legal Curtea constată, contrar argumentelor primei instanțe, că antecesorul reclamantei, individualizat în procesul-verbal încheiat la_ de Sfatul P. ular al Raionului Vișeu - executor judecătoresc sub nr. 420/1960, este prezumat ca a deținut cota de ½ parte din imobilul în litigiu sub nume de proprietar, statul recunoscând la momentul preluării abuzive calitatea de proprietar tabular asupra acestui imobil, în condițiile în care prin încheierea nr. 253/_ a Notariatului de Stat al Raionului Vișeu, Cartea
funciară, s-a dispus ca asupra imobilului cu nr.top 95 cuprins în C.F.nr.69, precum și, asupra imobilului cu nr.top 96 cuprins în C.F. nr. 2218 a com. P., să se întabuleze dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilele mai sus arătate de natură casă, curte și grajd, cu titlu de drept preluare și confiscare în favoarea Statului Român, reprezentat prin Sfatul P. ular al com.P., în baza procesului-verbal încheiat la_ de executorul judecătoresc al T. ui P. ular al Raionului Vișeu, a deciziei T. ui regional Baia Mare nr. 866/1960, precum și, în baza adresei nr._ al Sfatul P. ular al Raionului Vișeu.
În prezenta cauză s-a administrat proba privind efectuarea unei expertize topografice care a avut ca și obiective doar identificarea imobilului situat în intravilanul com. P. nr.756 cuprins în CF nr. C.F.nr. 69 P., cu nr.top 95 și C.F.nr. 2218 P., cu nr.top 96, a eventualelor construcții existente pe teren și a evaluării întregului imobil existent în prezent.
Curtea constată însă că această probă nu este suficientă pentru a dezlega problema de drept privind natura măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și Legea nr.165/2001, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent, la care este îndreptățită reclamanta astfel încât pentru lămurirea deplină a stării de fapt se impune administrarea unor probe noi respectiv a unei expertize tehnice în specialitatea construcții care să evidențieze dacă construcțiile descrise în procesul-verbal încheiat la_ de Sfatul P. ular al Raionului Vișeu
- executor judecătoresc sub nr. 420/1960, respectiv 1) una casă situată în com.
construită din lemn, acoperită cu tablă, având 5 camere, bucătărie și cămară de alimente; 2) un grajd cu șură construit din cărămidă, acoperit cu șindrilă; 3) o magazie de lemne din scânduri acoperită cu șindrile mai exisă în prezent în configurarea construcțiilor existente în prezent, precum și, a unui supliment la raportul de expertiză tehnică topografică care să indice cu exactitate suprafața de teren conform cărților funciare, dar și a identificării suprafețelor de teren preluate abuziv, probe prin care să se stabilească dacă imobilul în litigiu, respectiv cota de ½ din acesta este liber total sau parțial pentru a fi restituit în natură sau dacă restituirea în natură nu este posibilă instanța de judecată va stabili măsurile reparatorii la care este îndreptățită reclamanta.
Critica reclamantei referitoare la admiterea nelegală a cererilor de intervenție în interes propriu este apreciată de Curte ca fiind întemeiată pentru următoarele argumente.
Astfel, prin cererea înregistrată la data de_ și intitulată " cerere de intervenție în interes propriu"; intervenienta I. I. a solicitat să se constate că este fiica lui M. Grigore și M. M., ambii decedați. În motivarea cererii intervenienta a arătat că părinții săi au locuit în imobilul cu nr.756 din com. P. pe care l-au cumpărat la data de_ de la antecesorii reclamantei, P. Abraham și P. Basie (f.124 dosar fond).
Ulterior, la data de_, numiții M. M. și M. I. au depus o cerere prin care arată că locuiesc în imobilul cu nr.756 din com. P., din anul 1971 până în prezent, au crescut două fiice și au construit anexe la adresa mai sus menționată (f.130 dosar fond).
Contrar argumentelor cuprinse în considerentele sentinței recurate, Curtea constată că aceste cereri au fost încuviințate în principiu în ședința publică din data de_, însă prima instanță nu a stabilit în concret care este natura lor juridică, statuând doar în cuprinsul sentinței că acestea sunt cereri de intervenție în interes propriu, reținându-se că intervenienții justifică un interes personal în a solicita respingerea contestației reclamantei raportat la împrejurarea că folosesc imobilul, figurează în Registrul Agricol cu acesta din 1964 și au solicitat reglementarea situației juridice a terenului în contextul legii fondului funciar.
Potrivit art. 49 C.pr.civ., oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane. Intervenția este în interes propriu când cel care
intervine invocă un drept al său. Ea este în interesul uneia dintre părți când sprijină numai apărarea acesteia.
Având în vedere că prin cererile de intervenție niciunul dintre intervenienți nu a invocat un drept propriu cu privire la imobilul în litigiu, în temeiul art.49 alin.3 C.pr.civ., aceste cereri au natura juridică a unor cereri de intervenție accesorie prin care intervenienții sprijină apărarea pârâtului Primarul com. P.
.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în temeiul art. 312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art.3041C.pr.civ., fiind necesară administrarea de probe noi, va admite în parte recursul declarat de reclamanta F. (născ. P. ) R. împotriva sentinței civile nr. 268 din_ a T. ui
Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș.
În rejudecare, prima instanță va administra probe noi pentru lămurirea pe deplin a stării de fapt, respectiv expertiza tehnică în specialitatea construcții și un supliment la raportul de expertiză tehnică topografică, precum și orice alte probe concludente care se impun din dezbateri, pentru aplicarea corectă a prevederilor Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.165/2013, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta F. (născ. P. ) R. împotriva sentinței civile nr. 268 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. -A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: W. D. .
| ← Sentința civilă nr. 44/68. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 625/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
