Decizia civilă nr. 154/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 154/A/2013
Ședința publică din 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta B. M. C., împotriva Sentinței civile nr. 20817/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații B. R. S. și B. M. C.
, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
intimat Pârât - B. M. C. personal
reprezentantul intimatului B. R. Ș. avocat Tod C. M. Lipsă fiind:
apelant pârât - B. M. C.
intimat reclamant - B. R. S. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care intimatul B. M. C. învederează instanței faptul că sora acestuia, respectiv apelanta B. M. C.
, solicită judecarea cauzei în lipsa acesteia de la dezbateri. Mai arată faptul că s-a încercat încheierea unei înțelegeri între reclamant și apelantă însă aceasta nu s-a putut realiza.
La întrebarea instanței, intimatul arată că nu mai are alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța declară în temeiul dispozițiilor art 150 Cod de procedură civilă închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul B. M. C. învederează instanței faptul că moștenirea nu constă doar în apartamentul din litigiu. Arată că ar fi mai apropiat de părerea surorii având în vedere faptul că ea a cumpărat acest apartament, părinții acestora având până în acel moment calitatea de chiriași, iar după achiziționarea apartamentului au devenit proprietari. Mai arată faptul că nu a existat testament sau legat din partea defunctei cu rpivire la acest apartament și că în masa succesorală rămasă după defuctă au ramas mai multe imobile, inclusiv terenuri și solicită admiterea apelului declarat în cauză.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 20817/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. R. Ș. împotriva pârâților B. M. C. și B. M.
C., și s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. G. decedată la data de_ se compune din apartamentul nr. 13, situat în
localitatea C. -N., str. I. nr. 72, jud. C., compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având suprafața de 51,79 mp. S-a constatat că moștenitori acceptanți ai succesiunii rămase după defuncta B. G. decedată la data de_ sunt reclamantul B. R. Ș., pârâții B. M. C. și B. M. C., în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/3 parte fiecare. S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului și al pârâților în cota-parte de 1/3 fiecare asupra imobilului ce constituie masă succesorală.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei de rd. 1 la plata sumei de 1000 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a imposibilității folosirii imobilului menționat.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 12558,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din extrasul de carte funciară nr. 2. -C1-U16 reiese faptul că proprietar tabular al apartamentului nr. 13, situat în loc. C. -N., str. I. nr. 72, jud. C., compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie,
1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp, este B.
G., decedată la data de_, cu ultim domiciliu în loc. C. -N., str. I. nr. 72, ap. 13, jud. C. . Din certificatul de moștenitor nr. 83/_, emis de BNP M. P. reiese faptul că moștenitori legali ai defunctei B. G. sunt reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. și B. M. C., în cotă de 1/3 fiecare.
Conform art. 111 din C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Așadar, cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat instanței să stabilească masa succesorală după defuncta B. G. decedată la data de_, instanța, având în vedere starea de fapt mai sus menționată și dispozițiile art. 651 și urm. C.civ., a admis acțiunea și a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. G. decedată la data de_ se compune din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N., str. I. nr. 72, jud. C., compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie,
vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp.
Din actele de stare civilă depuse la dosar instanța a constatat că moștenitori acceptanți sunt reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. și B. M. C. în calitate de descendenți direcți, în cotă de 1/3 parte fiecare.
Potrivit art. 25 din legea nr. 7/1996 priv. cadastrul și publicitatea imobiliară, (1) Înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor, iar art. 26 alin.1 din același text de lege stipulează faptul că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 651 si urm. C.civ., și art. 26 din Legea nr. 7/1996, instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. G. decedată la data de_ se compune din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N., str. I. nr. 72, jud. C., compus din
camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie, 1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp și că moștenitori legali după defuncta B. G. decedată la data de_ sunt reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. Și B. M. C., în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/3 parte fiecare, în calitate de descendenți direcți și a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului și al pârâților în cota-parte de 1/3 fiecare asupra imobilului ce constituie masă succesorală.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligarea a pârâtei B.
M. C. la plata contravalorii imposibilității folosiri imobilului menționat mai sus, față de lipsa oricărei dovezi în sensul celor susținute de reclamant, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei de rd. 1 la plata sumei de 1000 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a imposibilității folosirii imobilului menționat.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 12558,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru 7695,4 și timbru judiciar în cuantum de 5,7 lei, și suma de 4960 lei cu titlu de onorariu avocațial achitat cu factura nr. 1/_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. M.,
solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei cu luarea în considerare a întâmpinării depuse la data de_, cu probele administrate în cauză și declarația martorei, respectiv concluziile scrise depuse de către celălalt pârât, având caracter de întâmpinare, prin care s-a contestat dreptul de moștenitor al apartamentului pentru reclamantul B. R. . Solicită de asemenea rezilierea dreptului de moștenitor al reclamantului asupra apartamentului numitei B.
G., să se constate calitatea recurentei de unic moștenitor a întregului apartament și înscrierea în favoarea sa în CF asupra apartamentului, iar reclamantul să-și suporte singur cheltuielile de judecată.
În motivarea recursului, recurenta arată că în cazul în care i se vor respinge cererile, înțelege să conteste cheltuielile de judecată reținute în hotărârea contestată. În subsidiar, solicită instanței ca din suma totală la achitarea căreia a fost obligată prin hotărârea recurată să se scadă propriile cheltuieli ocazionate cu prezentul proces, respectiv cca 1300 euro.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare, însă la acest termen de judecată reprezentantul intimatului reclamant a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată, iar intimatul B. M.
C. a solicitat admiterea apelului.
Mai arată recurenta că după decesul mamei s-a întâlnit cu frații săi, intimatul reclamant și intimatul pârât, ocazie cu care reclamantul a precizat că nu are nicio pretenție asupra apartamentului și bunurilor existente în acesta, apreciind că imobilul se află cu mult sub standardul de viață cu care este obișnuit în Belgia. De asemenea, a mai declarat că succesiunea nu are pentru el o valoare morală sau afectivă, referindu-se la întreaga succesiune.
Recurenta arată că apartamentul constituie doar o parte din succesiune. Acesta a fost cumpărat de către mama sa în anul 1997, la prețul de
95.000.000 lei, fiind într-o stare deplorabilă.
Recunoaște recurenta că reclamantul are dreptul de moștenitor asupra cotei de 1/3 din teren, însă cu ocazia acelei întâlniri reclamantul și-a manifestat dorința de a-și vinde partea ce i se cuvinte, motivând că "viața este scurtă, iar banii sunt pentru a-i folosi";.
Întrucât o parte din teren a fost ocupat ilegal de către un vecin, nu există posibilitatea vânzării acestuia nici în trei părți și nici integral. Consideră că mai întâi este necesară obținerea restituirii acelei suprafețe de teren de la vecin, pe cale judecătorească.
Ulterior, cu ocazia dezbaterii succesiunii de la notar, reclamantul și-a precizat pretențiile în sensul că dorește parte din apartament, cu toate că această cerere nu se justifică în condițiile în care antecesoarea părților a dorit să lase - după deces - apartamentul recurentei.
Apreciază că repartizarea unei cote de 1/3 în favoarea fiecăruia și înscrierea în CF, fără stabilirea folosirii este contraproductivă. În plus, reclamantul a refuzat soluționarea cauzei pe cale amiabilă, iar folosirea în comun a apartamentului este imposibilă. Vânzarea silită a apartamentului reprezintă în mod incontestabil o pierdere de valoare și nu ar fi o soluție corectă. Valoarea apartamentului a crescut ca urmare a investițiilor realizate de recurentă. Reclamantul nu a locuit niciodată în apartamentul din litigiu, nici chiar în timpul vieții mamei, pe care o vizita câte 15-30 minute - maxim o oră/an.
La termenul de judecată din 13 februarie 2013, raportat la valoarea obiectului litigiului, în temeiul art. 282 C.pr.civ., instanța a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a ansamblului probator administrat în cauză, T. ul reține următoarele:
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, în masa succesorală rămasă după defuncta B. G., decedată la_ se compune din apartamentul nr. 13, situat în localitatea C. -N., str. I. nr. 72, jud. C., compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cameră alimente, 1 baie,
1 vestibul, 1 debara, 1 balcon, 1 boxă pivniță, având Su de 51,79 mp și că moștenitorii acesteia sunt reclamantul B. R. Ș. și pârâții B. M. C. și B. M. C., în calitate de descendenți direcți, în cota de 1/3 parte fiecare, în calitate de descendenți direcți .
Succesiunea poate fi legală sau testamentară. În condițiile în care defunctul a cărui masă succesorală se dezbate nu a dispus în timpul vieții de bunurile sale prin testament, de bunurile rămase la moartea sa se împart moștenitorilor legali, moștenitori stabiliți de legiuitor. Întrucât nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine, potrivit art.686 Cod civil, are calitatea de persoană îndreptățită la moștenire doar persoana care are calitatea de moștenitor și care acceptă succesiunea. În cauză, toate cele trei părți sunt descendenți de gradul 1 au defunctei, toți fac parte din aceeași clasă de moștenire, respectiv toți au aceleași drepturi cu privire la masa succesorală drepturi conferite de dispozițiile art.841 și următ. Cod civil..
În ceea ce-l privește pe reclamant, acesta este fiul defunctei, fratele pârâților și în termenul de 6 luni de la deschiderea moștenirii și-a exprimat dreptul de opțiune succesorală în sensul acceptării succesiunii după mama sa. Aspectele invocate de apelantă potrivit cărora acesta a susținut că apartamentul are un standard scăzut, că nu îl interesează acest imobil nu au relevanță sub aspectul drepturilor succesorale ale reclamantului atâta timp cât legea în recunoaște îndreptățirea la acest bun în urma simplei manifestări de voință exprimate în sensul acceptării succesiunii.
Din probele administrate în cauză și susținerile părților a reieșit că defuncta nu a dispus de imobilul ce intră în masa succesorală prin legat, astfel că modul de atribuire a acesteia între moștenitori se face potrivit dispozițiilor
legale. Altminteri era necesar ca defuncta să dispună prin una din modurile prevăzute de lege și în forma cerută de lege, dispoziție prin care să stabilească că acest imobil va reveni doar reclamantei. Faptul că la momentul cumpărării apartamentului de către părinții părților pârâta a contribuit cu bani nu schimbă cu nimic situația. O oarecare contribuție a pârâtei cu bani la dobândirea acestui apartament îi conferea cel mult un drept de creanță, dar nu un drept de proprietate în condițiile în care doar chiriașii puteau cumpăra și doar aceștia au devenit proprietari ai imobilului.
Cu privire la faptul că prima instanță a stabilit doar cota ce revine fiecărui moștenitor, fără a dispune atribuirea imobilului unuia sau altuia dintre moștenitor, acest motiv nu este întemeiat. Potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, judecătorul este obligat să se pronunțe doar în limita investirii sale și să acorde doar ceea ce s-a cerut nu și ce nu s-a cerut sau altceva decât s-a cerut - art.129 alin.6 Cod de procedură civilă. Prin urmare, atâta timp cât prima instanță nu a fost investită cu o cererea de partaj prin atribuirea imobilului în favoarea unuia sau altuia dintre moștenitori, aceasta nu se putea pronunța în acest sens. De altfel,apelanta nu este cu nimic prejudiciată întrucât dacă la prima instanță nu a formulat o cerere reconvențională de partajare a imobilului, o asemenea cererea poate fi făcută, în lipsa unei înțelegeri a părților și după stabilirea masei succesorale și a cotei fiecărui moștenitor. Neînțelegerile părților legate de alte bunuri care intră în masa succesorală și care excced prezentului cadru procesual nu au relevanță la soluționarea prezentei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Prin urmare, pentru ca o parte să fie obligată la cheltuieli de judecată este necesar ca acesta să piardă procesul, iar partea care a câștigat să fi cerut obligarea la plata acestora.
În cauză, apelanta a fost parte căzută în pretenții alături de celălalt pârât, astfel datorează cheltuieli de judecată. Solicitarea sa ca și reclamantul să fie obligat la cheltuielile efectuate de ea cu privire la prezentul proces nu pot fi formulate direct în apel pentru ceea ce a cheltuit la fond și nu a cerut la acel moment. În ceea ce privește cheltuielile din apel, fiind parte căzută în pretenții, nu este îndreptățită la cheltuieli de judecată.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul și va menține în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de B. M. C. , împotriva Sentinței civile nr. 20817/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte, Judecător,
Ana-SS D. T.
Grefier,
C. -S. Ș.
Red.dact.S.S./C.Ț.
5 ex/_
Jud.fond. C. S. N.
| ← Încheierea civilă nr. 119/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 3296/2013. succesiune → |
|---|
