Decizia civilă nr. 156/2013. Grănițuire

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ **

DECIZIA CIVILĂ NR. 156/A/2013

Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: C. N.

GREFIER: L. D.

S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâții apelanți M. I., M. Ana, M. M. ,

M. Lia T. împotriva sentinței civile nr.2109/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_, în dosarul civil nr._ *, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul-apelant M. I. asistat de avocat C. I. M., cu împuternicire avocațială la dosar, reclamantul-intimat B. T., reprezentantul acestuia S. I. asistat de avocat M. D., lipsă fiind pârâții-apelanți M. Ana,

M. M., M. Lia T. și reclamanta-intimată B. C. . Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

La data de_, la dosar s-a depus, prin registratura instanței, răspuns la întâmpinare din partea apelanților, în două exemplare.

Reprezentantului reclamanților-intimați, arată că a ridicat un exemplar din răspunsul la întâmpinare.

Tribunalul pune în discuție cererea de suspendare a judecării apelului până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., cerere formulată de reprezentanta apelanților la termenul din data de 09 septembrie 2013.

Reprezentanta pârâților-apelanți, avocat C. I. M., arată că susține cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. .

Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat M. D., solicită respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei B., apreciind că soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză nu depinde de soluția ce urmează a fi pronunțată în dosarul Judecătoriei B. mai sus menționat, pentru motivele arătate în notele de ședință depuse la dosar.

Tribunalul, după deliberare, având în vedere obiectul prezentei cauze, obiectul acțiunii nr._ al Judecătoriei B., în temeiul dispozițiilor art.244 al.1 Cod procedură civilă, apreciază că nu există motive pentru suspendarea cauzei, iar soluția ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză nu depinde de soluția ce urmează a fi pronunțată în dosarul nr._, sens în care respinge cererea de suspendare.

Reprezentanta pârâților-apelanți solicită în probațiune efectuarea unei completări la raportul de expertiză sau un nou raport de expertiză cu propunerea de instituire a dreptului de servitute în favoarea fondurilor dominante având numere cadastrale actuale și pentru stabilirea corectă a mejdiei.

Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat M. D., solicită respingerea cererii în probațiune formulată de reprezentanta apelanților, deoarece în cauză sau efectuat mai multe expertize tehnice de specialitate și experții au răspuns la obiectivele stabilite de instanță.

Tribunalul, după deliberare, ținând cont de aspectul că în cauză s-au efectuat mai multe expertize tehnice de specialitate și s-a răspuns la obiectivele stabilite, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta pârâților-apelanți, ca nefiind utilă soluționării cauzei.

Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Tribunalul constatând că nu mai sunt de formulat cereri prealabile soluționării apelului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.

Reprezentanta pârâților-apelanți, avocat C. I. M., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, cu obligarea reclamanților-intimați la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând taxă timbru și onorariu avocațial.

Reprezentantul reclamanților-intimați, avocat M. D., solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel, pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în ședință.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr.2109/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_, în dosarul civil nr._ *, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții B. T. și

  1. C. , în contradictoriu cu pârâții M. I., M. Ana, M. M. și M. Lia T. .

    A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții M. I. și M. Ana în contradictoriu cu reclamanții B. T. și B. C. , și pe cale de consecință :

    S-a stabilit limita de demarcație între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 5799 B. nr. top.5548/2/2/1/1/1 și cea pârâților M. M. și M. Lia T. și a pârâților reclamanți- reconvenționali M. I. și M. Ana identificată în CF 57797 B. nr. top.6934/1, cf57798 B. nr. top.6934/3,respective cf.14309/N B. nr. top.6934/2 pe linia propusă de expertul Talpoș M. conform planului de ansamblu de la fila 76, din dosarul_ * apel ).

    • au fost obligați pârâții M. I. Și M. Ana, să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 810 mp. din suprafața totală de 11600 mp. înscrisă în CF 57799 B., nr. top 5548/2/2/1/1/1și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie.

    • au fost obligați pârâții M. M. și M. Lia T. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 216 mp. din suprafața totală de 11600 mp. înscrisă în CF 57799 B., nr. top 5548/2/2/1/1/1și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie.

Au fost obligați pârâții M. M. și M. Lia T., pârâții M. I. și M. Ana să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia stabilită de expertul Talpoș M. .

S-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să mute gardul dintre cele două proprietăți pe cheltuiala pârâților și a pârâților-reclamanți reconvenționali, în situația în care aceștia din urmă nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul

Au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali să ridice partea din construcție aflată pe proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali .

S-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să ridice, pe cheltuiala pârâților- reclamanți reconvenționali, partea din construcția edificată de aceștia din urmă pe proprietatea lor, în situația în care pârâții-reclamanți reconvenționali nu vor respecta obligația de a ridica ei înșiși construcția .

S-a instituit servitutea de trecere cu auto și cu piciorul, în mod permanent, pe traseul dat de punctele M-N-O-P (fila 139) în favoarea fondului dominant cu nr. cad. 6934 din CF 13.836/N B. și în sarcina fondului aservit cu nr. top. 5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 B., servitutea instituindu-se pe suprafață totală de 38 m2, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a sarcinii ce afectează imobilul înscris la nr. cad. 2457, nr. top. 5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 B., și anume dreptul real de servitute de trecere instituit prin prezenta hotărâre în favoarea fondului dominant înscris la nr. cad. 6934 din CF 13.836/N B., potrivit tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză efectuat de expertul P. Viorel (fila 135 dos.fond).

Au fost compensate cheltuielile de judecată suportate de părți până la concurența sumei mai mici și în consecință obligă pârâții sa plătească reclamanților suma de 820,22 lei cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanții B. T., B. Claudiu au chemat în judecată pe pârâții M. I., M. Ana, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să stabilească mejdia dintre proprietatea reclamanților, înscrisă în CF 9235 B. nr. top. 5548/2/2/1/1/1 și cea a pârâților, pe linia ce urmează a fi identifică prin expertiză; să oblige pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate aspra porțiunii ocupate, de cca. 798 mp din terenul înscris în CF 9235 B. nr. top. 5548/2/2/1/1/1, în suprafață totală de 11600 mp și să îl predea reclamanților în folosință; să oblige pârâții să mute gardul pe linia de mejdie ce va fi stabilită, în caz contrar să îi autorizeze pe reclamanți să mute gardul pe cheltuiala pârâților; să oblige pârâții să ridice construcția edificată pe terenul reclamanților, în caz contrar să îi autorizeze pe reclamanți să o ridice pe cheltuiala pârâților. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanții sunt proprietari ai imobilului teren înscris în CF 9235

  1. nr. top. 5548/2/2/1/1/1, în suprafață totală de 11600 mp.

    Pârâții au un teren în mejdie cu terenul reclamanților și prin împrejmuirea cu gard din plasă și stâlpi de lemn a terenului or, aceștia le-au ocupat nelegal o suprafață de teren de cca. 798 mp. În acest fel, mejdia legală între cele 2 terenuri a fost încălcată (ambele terenuri au fost reconstituite în baza Legii 18/1991 mejdia fiind ușor de stabilit prin planurile de la OCPI .

    Mai arată reclamanții că, pe o parte din terenul ocupat, pârâții au edificat și o construcție fără autorizație, astfel că se impune ridicare ei. De asemenea pârâții au fost notificați în mai multe rânduri, dar fără rezultatul scontat.

    În drept, s-au invocat disp. art. 480 - 482, 489, 494, 576,_, și urm. Cod civil, art.

    274 C.pr.civ.

    Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii, cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părțile, pe linia amplasamentului actualului gard despărțitor și respingerea celorlalte capete de cerere ca neîntemeiate; admiterea cererii reconvenționale și instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și autovehiculele în favoarea terenului pârâților, fond dominant și în sarcina fondului aservit proprietatea pârâților reconvenționali, înscris în CF 9235 B., nr. top. 5548/2/2/1/1/1 pe traseul vechiului drum de acces de la podul situat peste pârâul ce delimitează proprietățile părților și până la terenul proprietatea pârâților reclamanți reconvențional, pe o lungime de cca. 20 m, cu o lățime de 4 m, pentru întreaga perioadă a anului. Cu compensarea cheltuielilor de judecată.

    În motivare, s-a arătat că reclamanții sunt plecați în SUA și pârâții cred că aceștia nici nu știu despre promovarea prezentei acțiuni deoarece pârâții s-au aflat în cele mai bune relații cu ei atât în timpul edificării construcției despre care se face vorbire, cât și ulterior acestei date.

    Urmare a bunei înțelegeri dintre părți, reclamanții proprietari ai terenului, au și înstrăinat pârâților, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat de BNP Groza Aurel sub nr. 2958/2004, cota de ½ părți din calea de acces la terenul proprietatea lor și a pârâților pe porțiunea de la drumul comunal B. - Ghinda la terenurile lor, convenind ca tot împreună să edifice un pod peste pârâul ce se învecinează la sud cu terenurile acestora.

    Terenul proprietatea reclamanților și cel proprietatea pârâților este despărțit de un gard vechi de peste 40 de ani care nu a suferit nici o modificare, astfel că susținerea că pârâții ar fi ocupat cca. 798 mp din terenul reclamanților nu are nici un temei. Construcția despre care se face vorbire este edificată pe terenul proprietatea pârâților, cumpărat de la numitele M. Lucreția și M. M. în perioada în care reclamanții au fost în țară și de față la construirea casei, fără să fi făcut obiecțiuni. Pârâții mai arată că sunt în curs de întabulare a terenului, în dosarul nr. 4584/2004 al Judecătoriei B.

    . Deoarece terenul cumpărat cu destinație de cale de acces prin contractul 2958/2003 se întinde de la drumul comunal B. - Ghinda până la pârâul din partea de sud a terenurilor, iar de la capătul acestei porțiuni de teren respectiv de la pod și până la terenul pârâților aceștia din urmă trebuie să treacă peste terenul reclamanților cca. 15 - 20 m, pârâții au fost nevoiți să formuleze cererea reconvențională.

    În drept, s-au invocat disp. art. 115, 119 și art. 275 C.pr.civ., art. 616 și urm. Cod civil.

    Prin sentința civilă nr.3414/_ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții-pârâți reconvenționali B. T. și B. C., ambii cu domiciliul în mun. B., str. G. nr. 82, jud. B.

    -Năsăud, în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali M. I. și M. ANA, ambii cu domiciliul în mun. B., str. T., bl. 1, sc. D, ap. 39, jud. B. -Năsăud, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți-reconvenționali în contradictoriu cu

    reclamanții-pârâți reconvenționali, și pe cale de consecință: s-a stabilit limita de demarcație între proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali și cea pârâților reclamanți-reconvenționali pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F (varianta 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză conform planului de ansamblu de la fila 138), au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F în termen de cel mult 1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, s-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F pe cheltuiala pârâților-reclamanți reconvenționali, în situația în care aceștia din urmă nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul în termen de1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali să ridice partea din construcție aflată pe proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali în termen de cel mult 1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; s-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să ridice, pe cheltuiala pârâților-reclamanți reconvenționali, partea din construcția edificată de aceștia din urmă pe proprietatea lor, în situația în care pârâții- reclamanți reconvenționali nu vor respecta obligația de a ridica ei înșiși construcția în termen de 1 (un) an de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; s-a instituit servitutea de trecere cu auto și cu piciorul, în mod permanent, pe traseul dat de punctele M-N-O-P (fila 139) în favoarea fondului dominant cu nr. cad. 6934 din CF 13.836/N B. și în sarcina fondului aservit cu nr. top.

    5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 B., servitutea instituindu-se pe suprafață totală de 38 m2, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză; s-a dispus înscrierea în cartea funciară a sarcinii ce afectează imobilul înscris la nr. cad. 2457, nr. top. 5548/2/2/1/1/1 din CF 9235 B., și anume dreptul real de servitute de trecere instituit prin prezenta hotărâre în favoarea fondului dominant înscris la nr. cad. 6934 din CF 13.836/N B., potrivit tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză (fila 135); cu compensarea cheltuielile de judecată.

    Prin decizia civilă nr.7/A/_, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M. I. și M. Ana, împotriva sentinței civile nr. 3414/2010 pronunțată la data de 1 iunie 2010 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ ; s-a admis apelul declarat de reclamanții B. T. și B.

  2. , împotriva aceleiași hotărâri și în consecință: s-a desființat hotărârea atacată în privința cererii în revendicare formulată de reclamanții B. T. și B. C. și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond sub acest aspect; s-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că înlătură termenul de 1 an instituit pentru executarea obligației de mutare a gardului și ridicare a construcției și dispoziția de compensare parțială a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei; s-au menținut dispozițiile din hotărârea atacată cu privire la stabilirea liniei de demarcație pe traseul A-B-C-D-E- F, conform variantei I din raportul de expertiză și a planului de ansamblu (f. 138 dosar fond); la obligarea pârâților la mutarea gardului pe traseul stabilit și la autorizarea reclamanților să procedeze la mutarea gardului pe cheltuiala pârâților în cazul în care pârâții nu îndeplinesc această obligație; la obligarea pârâților la ridicarea părții din construcție edificată pe terenul proprietate a reclamanților și la autorizarea reclamanților să procedeze la ridicarea, pe cheltuiala pârâților, a părții de construcție amplasată pe terenul reclamanților, în cazul în care pârâții nu îndeplinesc această obligație; la instituirea servituții de trecere cu auto și piciorul și la înscrierea acesteia în evidențele de carte funciară; au fost obligați pârâții M. I. și M. Ana să plătească reclamanților B. T. și

B. C. suma de 504,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat; au fost obligați reclamanții B. T. și B. C. să plătească pârâților M. I. și M. Ana suma de 176,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat; s-au compensat obligațiile reciproce de plată până la concurența sumei mai mici și în final au fost obligați pârâții M. I. și M. Ana să plătească reclamanților B. T. și B. C. suma de 328 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat; au fost obligați apelanții M. I. și M. Ana să plătească apelanților B. T. și B. C. suma de 55,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal pârâții M. I. și M. Ana, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ., să se admită recursul, să se modifice decizia recurată, în sensul stabiliri limitei de demarcație între proprietatea recurenților și proprietatea intimaților pe linia dată de punctele X-Y-Z-Q-U-V-T-S, conform variantei I din completarea la

expertiză întocmită de expert P. Viorel, și a respingerii petitului de obligarea a recurenților la ridicarea părții din construcție aflată pe proprietatea reclamanților.

Prin decizia civilă nr.1230/R/2011 din_, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de pârâții M. I. și M. Ana, împotriva deciziei civile nr.7/a/_, a Tribunalului B. Năsăud, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului B. Năsăud.

În rejudecare, dosarul s-a înregistrat la Tribunalul Bistrița Năsăud sub nr._ * și conformându-se deciziei de casare referitoare la administrarea de probe, prin prisma art.315 alin.1 Cod proc. civilă instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, expertul având de dezlegat punctele fixate prin însăși decizia de casare.

Prin decizia civilă nr.48/A/_, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis apelurile declarate de reclamanții B. T. și B. C. și de pârâții M. I. și M. Ana, împotriva sentinței civile nr.3414/2010, pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează și trimite dosarul spre rejudecare la instanța de fond.

În rejudecare la Judecătoria Bistrița, pentru termenul de judecată din data de_, reclamanții B. T. și B. C., au formulat precizare și extindere de acțiune împotriva pârâților:

M. Joan și M. Ana, și M. M. și M. Lia T., prin care au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească mejdia dintre proprietatea reclamanților, înscrisă în c.f. 9235 B. (c.f. electronic 57799 B. ) nr. top 5548/2/2/1/1/1, și a cea a pârâților, identificată în c.f. 57797 B. nr. top 6934/1, c.f. 57798 B. nr. top 6934/3, respectiv c.f. 14309/N B. nr. top 6934/2, pe linia propusă de expert Talpoș M. prin expertiză; să fie obligați pârâții să le recunoască dreptul de proprietate asupra porțiunii ocupate, de 1026 mp din terenul înscris în c.f. 9235 (57799) B. nr. top 5548/2/2/1/1/1, în suprafață totală de 11600 mp și să îl predea în posesie și folosință, respectiv 159 mp. + 651 mp. pârâții M. I. și Ana și 216 mp, pârâții M. M. și Lia T. ; să fie obligați pârâții să mute gardul pe linia de mejdie ce va fi stabilită, în caz contrar să fie autorizat reclamantul să mute gardul pe linia de mejdie, pe cheltuiala pârâților; să fie obligați M. I. și Ana să ridice construcția edificată pe terenul reclamanților, în caz contrar să fie autorizat reclamantul să ridice construcția, pe cheltuiala pârâților; cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că, cu ocazia rejudecării cauzei în apel, s-a constatat că în timpul procesului pârâții M. I. și Ana au înstrăinat fiului și norei lor, M. M. și Lia T., o porțiune din terenul în litigiu, astfel că sunt nevoiți a-i împrocesua și pe aceștia în calitate de pârâți, pentru ca sentința cu privire la grănițuire și revendicare să le fie opozabilă.

Pentru termenul din data de_, M. M., M. Lia T., M. I., M. Ana au formulat cerere de chemare în garanție a lui Odorhean Ștefan, si R. N., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească mejdia dintre proprietățile acestora înscrisă în CF.57797

B., nr. cadastral 6934/1 și CF 57798 B., nr. cad. 6934/3 și CF.14309/N /B. și a chemaților în garanție, urmând a-i obliga să le recunoască dreptul de proprietate asupra terenului ocupat și să î1 predea în posesie și folosință; cu cheltuieli de judecată .

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :

Reclamanții sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 11.600 m.p., drept înscris în cartea funciară nr. 9235 B. topografic 5548/2/2/1/1/1 sub B 3, 4, teren cumpărat de reclamanți de la urmașii numitei S. Florica care l-au dobândit în temeiul legilor fondului funciar, conform titlului de proprietate nr. 7788/1994 .

Pârâții sunt de asemenea proprietari tabulari asupra suprafeței de 8900 mp, fiind înscriși în CF nr.57797 B. nr. top.6934/1,CF57798 B. nr. top.6934/3,respective CF14309/N B. nr. top.6934/2nr top .

Probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, expertiză întocmită de expertul Talpoș M. în apel, martori) evidențiază faptul că reclamanții folosesc o suprafață de 9615 m2pârâții M. I. și

M. Ana folosesc o suprafață de 2250 m2, o suprafață de 5575 m2, iar M. M. și M. Lia T. folosesc o suprafață de 1412 mp. Astfel, comparativ cu situația tabulara rezultă că, M. I. și M. Ana folosesc o suprafață de teren mai mare decât suprafața tabulară cu 175 mp iar M. M. și M.

Lia T. cu 162 mp. Din aceeași expertiză întocmită de expertul Talpos M. elocventă este constatarea precum că, terenul pe care îl folosesc pârâții nu respectă conturul definit în documentația tehnică anexă la actul autentic nr.1517/2006 a notarului public Groza G. Sorin. Măsurătorile efectuate de expert au stabilit că raportat la suprafețele celor 2 (două) proprietăți

vecine linia de demarcație se impune a fi stabilită pe linia dată de punctele A-B-C-D din planul de situație cu propunerea de grănițuire aflat la fila 77 din dosarul de apel.

În mod corelativ admiterii liniei de demarcație, instanța va admite și celelalte pretenții ale reclamanților ce decurg din respectarea dreptului de proprietate al acestora și al întinderii suprafețelor așa cum a fost stabilită potrivit expertizei tehnice, și va obliga pârâții să mute gardul și să ridice partea din construcție edificată pe terenul reclamanților.

Potrivit expertizei efectuate în cauză, construcția pârâților M. I. și M. Ana, se află amplasată parțial pe terenul proprietate a reclamanților.

Aceeași concluzie este formulată și de experții P. Viorel și Petre Ion, care a efectuat lucrările de expertiză topo în dosarul de fond în primul ciclu procesual.

Întrucât pârâții nu sunt proprietarii terenului pe care se află parțial construcția, aceștia au obligația ridicării construcției, eliberând astfel terenul care nu le aparține.

Teza constructorului de bună-credință invocată de pârâți nu poate fi reținută, întrucât, așa cum a statuat și instanța supremă și s-a admis în practica judiciară, buna-credință a constructorului rezultă exclusiv din convingerea pe care o are în momentul efectuării lucrărilor că fondul pe care construiește este al său, prin faptul că îl posedă în virtutea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute.

Or, la momentul edificării construcției, pârâții nu posedau terenul în temeiul unui titlu translativ de proprietate, ci doar a unui antecontract care nu era apt să transfere dreptul de proprietate.

În acord cu imperativul respectării dreptului de proprietate reglementat de prevederile art. 480 și urm. C.civ, instanța urmează a obliga pe pârâții posesori neproprietari ai suprafeței de teren de 337 mp mai sus identificată, de a recunoaște dreptul de proprietate al reclamanților ce poartă asupra acestei suprafețe și predării terenului către reclamanți în deplină posesie și folosință.

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a apreciază că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză în primul ciclu procesual de expert P. Viorel, lotul pârâților, fond dominant, este lot înfundat, neexistând cale de acces, astfel că în temeiul art. 616-619 Cod civil, instanța a dispus instituirea unei servituți de trecere asupra lotului proprietatea reclamanților ca fond aservit.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reține că realizându-se compensarea a datoriilor părților, până la concurența sumei mai mici, în final pârâții datorează reclamanților suma de 820,20, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, apel și recurs reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din_ , prima instanță a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.2109/2013 a Judecătoriei B.

, pronunțată în dosarul nr._ în sensul că se va trece corect în aliniatul 3 din dispozitiv ,, Stabilește limita de demarcație între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 5799 B. nr. top.5548/2/2/1/1/1 și cea pârâților M. M. și M. Lia T. și a pârâților reclamanți- reconvenționali M. I. și M. Ana identificată în CF 57797 B. nr. top.6934/1, cf57798 B. nr. top.6934/3, respective cf.14309/N B. nr. top.6934/2 pe linia propusă de expertul Talpoș M. conform planului de ansamblu de la fila 77, din dosarul_ * apel ),, în loc de ,,. Stabilește limita de demarcație între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 5799 B. nr. top.5548/2/2/1/1/1 și cea pârâților M. M. și M. Lia T. și a pârâților reclamanți- reconvenționali M. I. și M. Ana identificată în CF 57797 B. nr. top.6934/1, cf57798 B. nr. top.6934/3,respective cf.14309/N B. nr. top.6934/2 pe linia propusă de expertul Talpoș M. conform planului de ansamblu de la fila 76, din dosarul_ * apel ), restul mențiunilor din hotărâre fiind menținute nemodificate.

Împotriva acestei sentințe, cât și a încheierii de îndreptare a erorii materiale, în termen legal, au declarat apel pârâții M. I., M. Ana, M. M. și M. Lia T. , solicitând admiterea apelului, iar prin memoriul cuprinzând motivele de apel f.17-20 au solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună completarea raportului de expertiză întocmit de expertul Talpoș M. sau efectuarea unui nou raport de expertiză, iar în urma acestora să se stabilească limita dintre proprietățile intimaților și cele ale

apelanților cu respectarea suprafeței tabulare totale de 8900 mp pe care apelanții o dețin, s’ se respingă cererea de ridicare a construcției edificate de apelant și implicit a celei de autorizare a reclamanților de a o ridica, să se instituie servitutea de trecere cu auto și piciorul în mod permanent pe traseul stabilit conform completării raportului de expertiză efectuată de expert P. Viorel și să se dispună înscrierea în cartea funciară a sarcinii ce afectează imobilul înscris la cad.2457, respectiv dreptul de servitute de trecere în favoarea fondurilor dominante înscrise la nr.cadastrale_ /2, 6934/3.

În motivarea apelului s-a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică cu privire la stabilirea mejdiei dintre proprietățile părților și în ce privește obligarea apelanților să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra 1026 mp teren. În acest sens, s-a susținut că deși sunt proprietari tabulari asupra suprafeței totale de 8900 mp, din care 1250 mp, cu nr.cadastral 6934/2, aparține apelanților M. M. și M. Lia T., diferența aparținând celorlalți apelanți M. I. ,

M. Ana, respectiv 2193 mp nr.cadastral 6934/1 și 5457 mp nr.cadastral 6934/3, prin sentința atacată având la bază raportul de expertiză întocmit de expertul Talpoș M. au fost obligați apelanți să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra 1026 mp teren și să-și retragă folosința în interiorul loturilor cu 159 mp pt. cadastral 6934/1, 216 mp pt. cadastral 6934/2 și 651 mp pentru cadastral 6954/3. Așa fiind deși folosesc în plus față de suprafața tabulară de 8900 mp o suprafață de 337 mp au fost obligați să recunoască să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra 1026 mp terenul acestora, deci cu 689 mp mai mult decât ce folosesc în plus față de suprafața tabulară, neputându-se stabili granița dintre proprietăți fără a avea în vedere întinderea dreptului de proprietate tabulară, ori prin sentința atacată nu e respectat dreptul de proprietate tabulară al apelanților decât pentru 8211 mp în loc de 8900 mp suprafață înscrisă în cartea funciară.

Apelanții au susținut că pentru stabilirea exactă a terenului ce lipsește intimaților era necesară stabilirea în mod clar și a limitei terenului intimaților reclamanți cu vecinul Nagy Ștefan pe latura nord vestică, ceea ce nu s-a realizat, caz în care apelanții au apreciat că se impune împrocesuarea acestei persoane, cât și a proprietarului tabular pe latura sud estică a terenului apelanților, respectiv Odorhean Ștefan.

S-a mai reliefat că cererea de grănițuire formulată de reclamanți este indisolubil legată de cererea de revendicare, instanța fiind în situația comparării titlurilor deținute de părți ce provin de la autori diferiți, caz în care va pronunța o hotărâre favorabilă acelei păți ce a dobândit bunul de la un autor al cărui drept este preferabil, trebuind să se țină seama de planurile de punere în posesie, semnele de hotar existente montate la punerea în posesie și de posesia efectivă. Prima instanță în rejudecare nu a audiat nici un martor propus de pârâți, fiind respinsă cererea acestora la termenul din_, iar în primul ciclu procesual martorii audiați au relevat faptul că posesia pârâților a început în anii 1992-1993, că la punerea în posesie pârâtul a edificat gardul și că au fost plantați pomi, iar deși s-a solicitat efectuarea unei cercetări la fața locului și audierea altor martori aceste cereri au fost respinse, neținându-se seama în acest sens de îndrumările date prin decizia civilă nr.1230/R/2011 din_, Curtea de Apel C. .

În raportul de expertiză întocmit de expertul Talpoș s-au identificat vechi semne de hotar între terenul reclamanților și vecinul Nagx Ștefan-3 plopi, pietre semiîngropate, iar cu privire la linia de metă dintre părțile litigante expertul nu a făcut vreo mențiune dacă sunt asemenea semne de hotar vechi, deși exista la hotar declarația autentică a fostei proprietare a terenului apelanților M.

M. care a reliefat că existe un prun în colțul dinspre parău și un tei la mijlociul grădinii, declarație neavută în vedere nici de expert și nici de prima instanță. Existența acestor vechi semne de hotar este importantă și din perspectiva calificării apelanților ca fiind constructori de rea credință, de fapt aceștia au edificat construcția cu acordul proprietarilor terenului de la acea dat, neavând vreo îndoială cu privire la mejdia dintre terenuri, având convingerea fermă că a edificat pe terenul său, nefiind culpa acestora că titlul de proprietate a fost eliberat la 10 ani de la punerea în posesie a foștilor proprietari M., buna sau reaua credință trebuie apreciată la momentul edificării construcției, iar nu la condițiile actuale.

În concluzie, apelanții au solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanța, considerând că soluționarea justă a acțiunii în revendicare nu se poate face în lipsa proprietarilor tabulari pe latura nord vestică a terenului intimaților și a proprietarului tabular pe latura sud estică a terenului apelanților, iar în subsidiar au cerut rejudecarea cauzei și stabilirea liniei

de metă cu respectarea suprafeței tabulare de 8900 mp, precum și instituirea unui drept de servitute de trecere pentru fondul dominant mai sus indicat.

În drept, s-au invocat prevederile art.296, art.297, art.295 alin.2 și art.274 Cod procedură civilă. Apelul declarat a fost legal timbrat f.22.

Intimații reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat și obligarea apelanților la plata cheltuielor de judecată în apel f.35-36.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că sentința atacată este temeinică și legală, criticile invocate sunt nefondate. În acest sens, au arătat că instanța de fond a respectat principiul disponibilității în ce privește părțile ce trebuiau introduse în cauză, reclamanții au chemat în judecată persoanele față de care aveau pretenții și care doreau să fie stabilită linia de hotar, neexistând vreun motiv de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare.

Pe fond, intimații reclamanți au arătat că potrivit art.25 din legea nr.7/1996 reclamanții și-au înscris primii dreptul de proprietate în cartea funciară, că titlul acestora de proprietate este preferabil, că cartea funciară nu garantează suprafața imobilului art.32 alin.1 lit.a din legea nr.7/1996, că prin toate expertizele întocmite în cauză de mai mulți experți s-a stabilit neechivoc că apelanții folosesc teren din proprietatea intimaților, fiind efectuate 3 expertize cu concluzii identice. În ce privește buna credință a apelanților la edificarea construcțiilor s-a susținut că a fost răsturnată această prezumție prin probatoriul administrat, constructorii nefiind proprietari la momentul edificării construcției respective și nu aveau vreo autorizație de construire eliberată în acest sens, și oricum construcția edificată este una temporară fără fundație, care poate fi ușor translată pe terenul apelanților.

Apelanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare formulată de intimați f.38-39, prin care au reliefat că este doar aparent corectă afirmația intimaților că instanța de fond a respectat principiul disponibilității în ce privește părțile ce trebuiau introduse în cauză, reclamanții au chemat în judecată persoanele față de care aveau pretenții și care doreau să fie stabilită linia de hotar.

În ce privește aserțiunea intimaților că titlul acestora ar fi preferabil fiindcă și-au înscris primii dreptul de proprietate în cartea funciară, acesta vizează doar rangul înscrierii față de un dobânditor ulterior al aceluiași imobil, iar în ce privește susținerea că nu se garantează prin cartea funciară suprafața înscrisă, apelanții au reliefat că nu și-au întemeiat cererea de apel numai pe cuprinsul cărții funciare și pe titlul de proprietate în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, titlu necontestat de intimați. În ce privește expertizele efectuate în cauză, numai cea efectuată de expertul Talpoș M. a fost realizată după trimiterea cauzei spre rejudecare, iar acesta nu a avut în vedere schițele de punere în posesie, aspect indicat la pct.26 din expertiză, și contrar afirmației intimaților, expertizele au concluzii diferite, apelanții susținând în final că buna credință la edificarea construcțiilor aceasta nu trebuie raportată la calitatea de proprietar asupra terenului, ci la convingerea fermă că acel teren se află în proprietatea celui ce construiește.

Analizând sentința atacată, cât și încheierea de îndreptare a erorii materiale, prin prisma și în limitele motivelor de apel invocate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă desființarea ori schimbarea hotărârilor atacate, motiv pentru care apelul declara va fi respins potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Critica principală a apelanților ce vizează anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare nu este fondată neexistând vreun motiv care să justifice o asemenea măsură.

Tribunalul constată că apelanții au invocat această soluție pe motiv că justa soluționare a cauzei privind revendicarea și grănițuirea impunea introducerea în cauză în calitate de părți a proprietarilor tabulari pe latura nord vestică a terenului intimaților, Nagy Ștefan și a proprietarului tabular pe latura sud estică a terenului apelanților, Odorhean Ștefan.

Sub acest aspect, tribunalul reliefează că potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății, ceea ce înseamnă că instanța de judecată nu poate dezlega decât acele raporturi juridice și pretențiile cu care a fost legal investită și împotriva persoanelor ce au fost chemate în judecată în condițiile prevăzute de lege.. În procesul civil guvernează principiul disponibilității potrivit căruia doar reclamantul este în măsură să indice persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată în calitate de pârâți și împotriva cărora formulează pretenții concrete, fiind posibilă eventual și intervenția altor persoane în litigiul declanșat între părțile inițiale, în una dintre cazurile anume prevăzute de lege în capitolul III din Cod procedură civilă intitulat alte persoane care pot lua parte la judecată, neexistând vreun text

legal în baza căruia instanța de judecată să poată dispună din oficiu introducerea în cauză a altor persoane decât cele chemate în judecate de reclamant ori pârât sau cele care au formulat cereri de intervenție din proprie inițiativă .

În cauză, reclamanții B. T. și B. C. prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, au chemat în judecată pe pârâții M. I. și M. Ana, iar ulterior, în rejudecare, au formulat precizare și extindere de acțiune împotriva pârâților M. Joan și M. Ana, și M. M. și M. Lia T., așadar reclamanții nu au înțeles să se judece cu alte persoane indicate de apelanți, respectiv cu proprietari tabulari pe latura nord vestică a terenului intimaților și a proprietarului tabular pe latura sud estică a terenului apelanților, caz în care prima instanță nici nu putea să dispună citarea acestora în cauză fiindcă s-ar fi încălcat principiul disponibilității.

Este real că la termenul din data de_, apelanții pârâți M. M., M. Lia T., M.

I., M. Ana au formulat cerere de chemare în garanție a lui Odorhean Ștefan, si R. N., numai că prin încheierea din 07 martie 2013 prima instanță, ținând cont de data depunerii cererii de chemare în garanție, în temeiul art.63 alin.2 Cod procedură civilă a dispus disjungerea acestei cereri și formarea unui nou dosar având ca obiect grănițuire, în care apelanții din acest dosar sunt reclamanți iar pârâți cei chemați în garanție. Această soluție nu a fost criticată, caz în care se impune a fi menținută ca atare, fiind aplicabil principiul că în apel devoluțiune este limitată la ceea ce se critică expres potrivit adagiului tantum devolutum quantum apellatum.

Așadar, tribunalul reține că în cauză prima instanță a soluționat cauza în contradictoriu cu părțile ce au fost chemate în judecată de reclamanți cu respectarea principiului disponibilității, nefiind dat sub acest aspect vreun motiv care să atragă desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind posibilă introducerea din oficiu a altor persoane în temeiul Codului de procedură civilă din 1865 în temeiul căruia s-a pornit acest litigiu și aplicabil în speță, așa cum lasă să se înțeleagă apelanții, astfel că principala critică a apelanților este nefondată.

Nefondată este și critica subsidiară formulată de apelanți vizând fondul cauzei.

Tribunalul constată că decizia civilă nr.1230/R/2011 din_, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de pârâții M. I. și M. Ana, împotriva deciziei civile nr.7/a/_, a Tribunalului B. Năsăud, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului B. Năsăud.

În considerentele acestei decizii s-a reținut, printre altele, că ,,câtă vreme ne găsim în regim de carte funciară, indiferent dacă sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, ori sub imperiul Legii nr. 7/1996, aprecierea valabilității și a întinderii drepturilor de proprietate ale părților trebuie făcută prin raportare la înscrierile operate în evidențele de carte funciară, mai ales că aceste înscrieri, în ceea ce îl privește pe M. I., nu au fost contestate de către reclamanți pe calea unei acțiuni în rectificare de CF.

Pe de o parte, așadar, la stabilirea grănițuirii dintre proprietățile părților trebuie să se țină seama de suprafețele cu care fiecare dintre părți este înscrisă în evidențele de carte funciară, respectiv, reclamanții figurează în CF nr. 9235 B. nr. top 5548/2/2/1/1/1, cu suprafața de 11600 mp, înscrisă sub nr. ser. A + 1 (f. 5, 6 dosar fond), în timp ce pârâtul M. I. figurează în CF nr. 13836/N B., nr. cad. 6934, cu suprafața de 8900 mp (f. 145 dosar fond).

Pe de altă parte, la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților trebuie să se țină seama de un dublu aspect: în primul rând, de planurile de punere în posesie întocmite cu ocazia punerii în posesie în baza Legilor fondului funciar, iar în al doilea rând, de eventualele semne vechi de hotar existente în teren.

În ceea ce privește primul aspect de care trebuie să se țină seama, acesta este fundamentat pe împrejurarea că fiecare dintre părțile din prezenta cauză a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios de la cei în favoarea cărora fusese reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Astfel, prin titlul de proprietate nr. 7788/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, în favoarea numiților R. M., S. V. și Nuțiu L., în calitatea de moștenitori ai defunctului S. Florica, pentru o suprafață totală de 3 ha 5000 mp teren, situat pe teritoriul municipiului B. (f. 141 dosar fond).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2649/_, R. M., Nuțiu E.

  1. au vândut reclamanților B. T. și C. suprafața de 11600 mp extravilan, din tarla 71,

    parcela nr. 8 din titlul de proprietate nr. 7788/_, reclamanții întabulându-și apoi dreptul de proprietate în CF nr. 9235 B., nr. ser. A + 1, nr. top 5548/2/2/1/1/1 (f. 142, f. 5 dosar fond).

    Prin titlul de proprietate nr. 13391/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000, în favoarea numiților M. Lucreția și M.

  2. , în calitate de moștenitori ai defunctului M. Fira, pentru un teren în suprafață totală de 3 ha 9300 mp pe teritoriul municipiului B. (f. 144 dosar fond).

Prin sentința civilă nr. 3015/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 4584/2004 s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la_ între M. I., în calitate de cumpărător, și pârâtul M. D. Ștefan, fiul lui M. Lucreția din titlul de proprietate mai sus menționat, în calitatea de vânzător, contract având ca obiect vânzare- cumpărare terenului în suprafață de 45 ari, situat în B., Valea G., Ridul Zimbriger, înscris în titlul de proprietate nr. 13391/_, tarla 71, parcela 9/1/1, vânzătorul fiind obligat la predarea actului de întabulare, în caz de refuz sentința urmând să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF, conform expertizei întocmită de expert Vintilă N. .

Drept urmare, la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților trebuie să se țină seama de planurile întocmite cu ocazia punerii în aplicare a dispozițiilor Legii fondului funciar și, mai precis, de procesele verbale de punere în posesie întocmite în temeiul Legii fondului funciar, însă prin luarea în considerare a suprafețelor cu care fiecare dintre părți figurează efectiv întabulat în CF, respectiv, reclamanții cu 11600 mp, iar pârâtul M. I. cu 8900 mp. Apoi, la o stabilire a liniei de hotar trebuie să se țină seama de eventualele semne vechi de hotar, întrucât, dacă există anumite semne vechi de hotar, respectiv, pomi plantați, cât și țăruși fixați de Comisiile de Fond Funciar, cu ocazia punerii în posesie la Legea nr. 18/1991, atunci - fiind de presupus că țărușii fixați de respectivele Comisii au fost montați ca urmare a întocmirii proceselor verbale de punere în posesie și de punere efectivă în posesie a beneficiarilor fondului funciar - stabilirea liniei de hotar trebuie să respecte aceste semne vechi de hotar ,, .

Având în vedere aceste statuări obligatorii, în rejudecare, în apel, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică de către expertul Talpoș M., avut în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței atacate, iar în concluziile acestui raport s-a stabilit că reclamanții folosesc o suprafață de 9615 mp, pârâții M. I. și M. Ana folosesc o suprafață de 2250 mp, o suprafață de 5575 mp, iar M. M. și M. Lia T. folosesc o suprafață de 1412 mp. Astfel, comparativ cu situația tabulara rezultă că, M. I. și M. Ana folosesc o suprafață de teren mai mare decât suprafața tabulară cu 175 mp iar M. M. și M. Lia T. cu 162 mp. Din aceeași expertiză întocmită de expertul Talpos M. elocventă este constatarea precum că, terenul pe care îl folosesc pârâții nu respectă conturul definit în documentația tehnică anexă la actul autentic nr.1517/2006 a notarului public Groza G. Sorin. Măsurătorile efectuate de expert au stabilit că raportat la suprafețele celor 2 (două) proprietăți vecine linia de demarcație se impune a fi stabilită pe linia dată de punctele A-B- C-D din planul de situație cu propunerea de grănițuire aflat la fila 77, expertul indicând la pct.12-14 că pârâții M. I. și M. Ana folosesc o suprafață de 159 mp ce aparține reclamanților din nr. cadastral 6934/1 și 651 mp din nr.cadastral 6954/3 aparținând reclamanților, în timp ce apelanții pârâți M. M. și M. Lia T. folosesc o suprafață 216 mp aparținând reclamanților din nr. cadastral 6934/2, în total o suprafață de 1026 mp este ocupată fără titlu este folosită de către pârâții apelanți din terenul reclamanților.

Expertul la pct.26 din raport a indicat că nu s-au putut avea în vedere schițele de punere în posesie întrucât la data întocmirii planului de punere în posesie în zonă în anii 1993-1994 nu s-au efectuat măsurători georeferențiale, caz în care nu se pot include în acest plan în măsurătorile actuale, expertul indicând că nu s-au identificat și păstrat țăruși amplasați de comisia de fond funciar, iar semne de hotar semiîngropate au fost identificate doar pe linia de hotar dintre reclamanți și Nagy Ștefan.

Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză, tribunalul constată, contrar celor susținute de apelanți, că au fost respectate îndrumările obligatorii ale instanței de casare, atât timp în acest raport de expertiză avut în vedere de prima instanță s-a indicat în concret motivul obiectiv pentru care nu s-a putut stabili linia de hotar potrivit planurilor de punere în posesie neîntocmite adecvat de comisia de fond funciar, pe de o parte, iar pe de altă parte, expertul nu a identificat țăruși amplasați de comisia de fond funciar, iar semne de hotar semiîngropate n-au fost identificate pe

linia de hotar dintre reclamanți și pârâți. Așa fiind, singura posibilitate justă pentru determinarea liniei de hotar între reclamanți și pârâți era cea avută în vedere de expert, respectiv cea de la întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Tribunalul constată că aceste concluzii ale raportului de expertiză avut în vedere de prima instanță întocmit de expertul Talpoș M. au fost confirmate și de raportul întocmit ulterior de expertul P. Viorel care a constatat și acesta că pârâții apelanți ocupă suprafețele de teren de 159 mp, 216 mp și 651 mp din terenul ce aparține reclamanților, procedând la suprapunerea folosinței actuale cu schițele de întabulare f.24.

Față de această situație de fapt, anterior reliefată, tribunalul constată că în mod corect a stabilit prima instanță prin sentința atacată și încheierea de îndreptarea a erorii materiale linia de hotar dintre terenul reclamanților și cel al apelanților conform planului de ansamblu de la fila 77, din dosarul_ * apel, caz în care în mod legal au fost obligați pârâții M. I. Și M. Ana, să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 810 mp. din suprafața totală de 11600 mp. înscrisă în CF 57799 B., nr. top 5548/2/2/1/1/1și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie, iar pârâții M. M. și M. Lia T. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 216 mp. din suprafața totală de 11600 mp. înscrisă în CF 57799 B., nr. top 5548/2/2/1/1/1și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie, pârâții M. M. și M. Lia T., M. I. și M. Ana trebuind să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia stabilită de expertul Talpoș M. .

În ce privește aserțiunea apelanților potrivit căreia nu ar mai avea în posesie întreaga suprafață de 8900 mp cu cât sunt întabulați, arată că în schița de la fila 77 întocmită de expert și avută în vedere de prima instanță la stabilirea liniei de metă reiese suprafața totală cu care aceștia sunt întabulați, în condițiile în care limita acestora dinspre vecinul Odorhean ar trebui translatată față de folosința actuală indicată la fila 75, aspect ce urmează a fi avut în vedere și clarificat în dosarul nou format în urma disjungerii cererii de chemare în garanție înregistrat sub nr. nr._ al Judecătoriei B. . Pe de altă parte, după cum corect a reliefat intimații art. art.32 alin.1 lit.a din legea nr.7/1996 nu garantează suprafața înscrisă în cartea funciară, mai ales în condițiile în care la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la_ între M.

I., în calitate de cumpărător, și M. D. Ștefan nici nu s-a realizat o măsurătoare exactă a terenului dobândit .

În ce privește criticile apelanților privind neaudierea altor martori și neefectuarea unei cercetări locale, tribunalul arată că într-adevăr prima instanță în rejudecare nu a administrat aceste probe propuse pârâți, însă trebuie reliefat că instanța de judecată nu este obligată să administreze toate probele propuse de părți, ci doar cele care sunt utile justei soluționări a cauzei, iar în speță, în condițiile în care au fost audiați martori în primul ciclu procesual și au fost efectuate mai multe lucrări de expertiză, instanța de fond a apreciat că starea de fapt este lămurită și nu mai trebuie administrate alte probe. Sub acest aspect, este de remarcat că în cadrul judecării prezentului apel nici nu s-a mai solicitat audierea altor martori și nici efectuarea unei cercetări locale, deși se puteau cere și administra aceste probe în acest apel, caz în care se deduce concluzia că nici nu aveau o importanță deosebită în dezlegarea raporturilor litigioase.

Nefondată este și critica apelanților privind calificarea apelanților ca fiind constructori de bună credință, fiindcă esențial este faptul ca la data la care s-au realizat construcția situată parțial pe terenul reclamanților, pârâtul nu avea încă calitatea de proprietar, nefiind emis la acea dată titlul de proprietate în favoarea persoanei de la care au achiziționat, doar prin sentința civilă nr. 3015/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 4584/2004 s-a constatat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la_ între M. I., în calitate de cumpărător, și pârâtul M. D. Ștefan, ținând cont că antecontractul de vânzare cumpărare nu era apt să transfere dreptul de proprietate, iar convingerea fermă a acestuia nefiind suficientă în acest sens, așa cum susțin apelanții, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că avea eliberată autorizație de construire a acelei anexe amplasată parțial pe terenul reclamanților. În aceste condiții, este justificată și are temei legal măsura primei instanțe prin care au fost obligați pârâții- reclamanți reconvenționali să ridice partea din construcție aflată pe proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali, și s-a dispus autorizarea reclamanților-pârâți reconvenționali să ridice, pe cheltuiala pârâților-reclamanți reconvenționali, partea din construcția edificată de aceștia din urmă

pe proprietatea lor, în situația în care pârâții-reclamanți reconvenționali nu vor respecta obligația de a ridica ei înșiși construcția .

Având în vedere aceste considerente, tribunalul în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de pârâții M. I., M. Ana, M. M. și M. Lia T., împotriva sentinței civile nr.2109/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din_ .

În temeiul art. 274, art.277 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelanții se află în culpă procesuală față de soluția respingerii apelului și că aceștia au urmărit un interes juridic comun, motiv pentru care va obliga apelanții să plătească în solidar intimaților B. T. și B. C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.34.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții M. I., M. Ana, M. M. și M. Lia

T., toți cu domiciliul în B., str. T., bl. 1, sc. D, ap. 39, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2109/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din_ .

Obligă apelanții să plătească în solidar intimaților B. T. și B. C. , ambii cu domiciliul în B., str. G. nr. 82, județul B. -Năsăud, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

M. L. B. C. N. L. D.

MLB// 8ex.// 08 ianuarie 2014

Jud. fond T. LM

← Decizia civilă nr. 429/2013. Grănițuire  Decizia civilă nr. 4338/2013. Grănițuire →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 156/2013. Grănițuire