Decizia civilă nr. 3855/2013. Grănițuire

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 3855/R/2013

Ședința publică din 3 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.

JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.

GREFIER: C. B.

S-a luat în examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de reclamantul Z. A. I. împotriva deciziei civile nr. 19/A din 31 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. _

, privind și pe intimații M. M., T. M., T. M., T. M., A.

L., S. M., B. E., Z. M. M., B. T., L. ANA, M.

, L. V., L. I. -A., Z. I. Ș., R. E., M. M., M.

F., D. E., T. I., T. E., T. J., T. G., T.

G., M. F., Z. A., M. C. F., Z. A. I. ,

având ca obiect grănițuire.

La data de 3 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent, concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 septembrie 2013 și ulterior pentru data de 3 octombrie 2013.

C U R T E A

Cererile de chemare în judecată din dosarele conexate

La data de_, reclamanta M. F. l-a chemat în judecată pe pârâtul Z. A. I. în scopul grănițuirii imobilelor învecinate proprietatea litiganților și revendicării porțiunii de teren pretins ocupată de pârât în cursul anului 2005 cu ocazia lucrărilor de refacere a împrejmuirii și extindere și mansardare a locuinței, acțiunea fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B. . În acest dosar, a formulat cerere de intervenție în interes propriu M. C. F., căreia reclamanta i-a donat pe parcursul soluționării cauzei proprietatea, în anul 2007, ulterior revenirii imobilului în patrimoniul reclamantei consecință a donației din anul 2008 în care donatarul și donatorul au avut calități inverse în raport cu prima gratificație renunțându-se la judecata cererii de intervenție.

La data de_, în replică, pârâtul din dosarul înainte menționat, Z.

A. I., a chemat-o în judecată pe reclamanta M. F., alături de mai multe persoane - coproprietari tabulari și succesorii lor - în scopul dobândirii dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren aflate în folosință limitrofă celei deținute în calitate de proprietar și al revendicării reciproce de la M. F. a unei suprafețe de teren pretins ocupată de aceasta, cauza fiind înregistrată sub nr._ .

La data de_, cele două pricini au fost întrunite, în circumstanțele în care între timp s-au soluționat irevocabil cererile de ordonanță președințială reciproce, în dosar nr._ M. F. pretinzând sistarea lucrărilor de construcții efectuate de Z. A. I., soluția defavorabilă dată prin sentința civilă nr. 639/2009 fiind determinată de finalizarea prealabilă a lucrărilor, iar în dosar nr._ Z. A. I. solicitând sistarea de către M. F. a lucrărilor de împrejmuire la strada, sentința nr. 288/2007 fiind favorabilă.

Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 946 din_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M. F., împotriva pârâtului Z., în contradictoriu cu intervenienta M. C. F. ; a fost admisă în parte acțiunea formulată, în dosarul conexat_, de reclamantul Z. A. împotriva pârâților M. M., T. M., T. M. Și T. M., A. L.

, S. M., B. E., Z. M. M., B. T., L. Ana M. și L.

V., Z. I. Ș., R. E., T. E. și T. J., T. G. și T.

G., D. E., T. I., M. M. M. F. Și L. I. A. ; s-a dispus grănițuirea imobilelor proprietatea reclamantei M. F., și a pârâtului Z. A., prezentate în schița de la fila 42 volumul 3, a raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin, hotarul dintre proprietăți constând în linia dreaptă dintre punctele E și F cu lungimea de 14,68 m, la o distanță de 1,82 m față de limita actuală, reprezentată de peretele dinspre S-V a casei de locuit aparținând pârâtului Z. A. ; a fost obligată reclamanta să recunoască dreptul de proprietate al pârâtului Z. A. cu privire la terenul în suprafață de 28 mp, încorporat proprietății acestuia din urmă prin stabilirea liniei de hotar în modalitatea arătată la punctul 1 de mai sus al dispozitivului; a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului

Z. A. la respectarea servituții de vedere și a celei privind picătura streșinii; s-a constatat că între coproprietarii înscriși în CF 1079 B., nr. top 242/2/1/2 a intervenit un partaj voluntar prin care terenul în suprafață de 441 mp a revenit pârâtei din dosarul conexat_, A. L. ; s-a constatat că prin antecontractul de vânzare încheiat pe data de_ pârâta din dosarul conexat_, A. L., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să vândă lui Z. A., reclamantul din dosarul conexat_, în calitate de beneficiar cumpărător, imobilul teren în suprafață de 441 mp, înscris în CF 1079 B., nr. top 242/2/1/2, pentru prețul de 20.000.000 lei vechi, achitat în întregime, și validează acest antecontract, prezenta hotărâre ținând loc de contract autentic de vânzare; s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui Z.

A., reclamantul din dosarul conexat_, cu privire la imobilul menționat la punctul 5 al dispozitivului, dobândit cu titlu de cumpărare; s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție formulată de M.

F. ; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Considerente
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele:
1. Dobândirea de către reclamanta M. F. și de către pârâtul Z.

A. a dreptului de proprietate cu privite la imobilele în litigiu. În dosarul atașat prezentei cauze, 1874/1997, prin SC 460/1998, s-a dispus de către Judecătoria Beclean înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui T. Samoilă cu privire la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești

și terenul aferent în suprafață de 281 mp, situate în orașul B., strada G.

C. 8, județul B. -Năsăud. Ulterior, dreptul de proprietate cu privire la aceste imobile au revenit reclamantei M. F. cu titlu de transmitere în schimbul întreținerii viagere, în baza încheierilor nr._, aceasta fiind înscrisă în CF 2392 B., nr. top 242/2/2 și 241/2.

În dosarul atașat prezentei cauze, 72/2002, prin SC 258/2002, s-a dispus de către Judecătoria Beclean înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului Z. A. cu privire la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 140 mp, situate în orașul B., strada G. C. 6, județul B. -Năsăud, acesta fiind înscris în CF 2569 B. nr. top 242/2/1/1.

Expertizele tehnice efectuate în cauză. A fost efectuată în cauză o expertiză tehnică judiciară de către Constantin Sofron, având ca obiective stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și suprafața de teren aparținând reclamantei, ocupată de pârât, expertiză față de care pârâtul, mai întâi, a formulat obiecțiuni, iar, apoi, a solicitat efectuarea în cauză a unei noi expertize cu participarea a trei experți, cerere cu care, la termenul din_, reclamanta a fost de acord.

În dosarul conexat, nr._, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice având ca obiective identificarea imobilelor în litigiu, stabilirea suprafeței ocupate de M. F., pârâta din acel dosar, și întocmirea propunerii de intabulare în favoarea reclamantului Z. A. . Nu a fost stabilită prin această expertiză linia de hotar între proprietățile în litigiu.

Dintre acestea trei, instanța de fond a adoptat concluziile contraexpertizei completată ulterior la solicitarea instanței, nu numai pentru faptul că aceasta este opera unui colectiv de trei experți (Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin), ci și pentru faptul că este mai elaborată și clarifică toate aspectele litigioase ale cauzei, inclusiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile în litigiu, în 3 variante.

Stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamantei M. F. și a pârâtului Z. A. . Expertiza efectuată în cauză de Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin a propus grănițuirea imobilelor în litigiu în trei variante, așa cum s-a arătat.

Varianta nr. 1, solicitată de reclamantă, propune o linie de hotar cu lungimea de 12,35 m (rezultată din schița raportului de expertiză efectuată de Silasi A. în dosarul 1874/1997, în care s-a dispus intabularea lui T. Samoilă) ce a fost mutată față de cea actuală cu 0,73 m spre interiorul imobilelor proprietatea pârâtului Z. A., ea presupunând demolarea parțială a imobilului acestuia.

Varianta nr. 1 bis, nesolicitată de niciuna dintre părți, propune o linie de hotar mutată cu 0,61 m față de cea actuală spre interiorul imobilelor proprietatea pârâtului Z. A., și această variantă presupunând demolarea parțială a imobilului pârâtului Z. A. .

Varianta nr. 2, solicitată de pârâtul Z. A., propune o linie de hotar care a fost mutată spre interiorul imobilului reclamantei cu 1,82 m (s- a avut în vedere distanța menționată în schița de la fila 42 a volumului 3, în concluziile raportului de expertiză de la fila 38 al aceluiași volum această dimensiune apare de 1,89 m) și care a constatat că reclamanta ocupă o porțiune de 28 mp din imobilul proprietatea pârâtului Z. A., această variantă incluzând și suprafața de teren de 38 mp dintre proprietatea reclamantei și strada G. C., teren care nu face parte din domeniul

(public sau privat) al unității administrativ teritoriale. În toate cele trei

variante reclamanta își păstrează suprafața de 281 mp cu care este înscrisă în cartea funciară.

În susținerea variantei nr. 1 a liniei de hotar reclamanta prezintă ca argumente lungimea de 12,35 m a limitei față de proprietatea pârâtului Z.

A. și lungimea frontului la stradă de 22,77 m, rezultate din schița raportului de expertiză efectuată de Silasi A. în dosarul 1874/1997, dimensiuni pe care varianta nr. 2 nu le respectă, în sensul că lungimea

limitei față de pârâtul Z. A. a fost majorată potrivit acestei variante la 14,68 m, iar frontul la stradă a fost micșorat la 20,30 m. Varianta nr. 2 apare în acest fel față de varianta nr. 1 ca o "deformare"; a proprietății, de formă dreptunghiulară, a reclamantei, prin mărirea lățimii în dauna lungimii, suprafața rămânând aceeași, 281 mp.

În legătură cu acest aspect, trebuie de remarcat faptul că, dacă în dosarul 1874/1997 (în care s-a dispus intabularea antecesorului reclamantei, T. Samoilă) lungimea de limitei dintre proprietățile în litigiu este de 12,35 m, în dosarul 72/2002 (în care s-a dispus intabularea pârâtului Z. A. ) aceasta apare de 15,96 m, pentru ca în schița care a însoțit autorizația de construire eliberată în favoarea pârâtului Z. A., aceeași limită să apară în lungime de 14,60 m. Iată de ce argumentele reclamantei bazate pe respectarea unor dimensiuni avute în vedere la intabularea în anul 1998 a antecesorului ei nu au fost de instanță, nu în ultimul rând, și pentru că ele au fost stabilite cu instrumentele, mai puțin performante, de la acea vreme.

Susținerea reclamantei în sensul că între cele două proprietăți a existat un gard din plasă de sârmă pe stâlpi din metal pe care pârâtul Z. A. l-a demolat construind în locul lui un gard nou cu fundație de beton a fost confirmată de pârâtul Z. A. prin interogatoriu. Probele administrate în cauză însă nu au confirmat susținerea reclamantei în sensul că pârâtul Z.

A. a construit acest nou gard prin mutarea limitei către proprietatea ei. Instanța de fond mai reține că la niciuna dintre cele două cercetări locale efectuate în cauză părțile nu au putut indica vechea linie de hotar dintre proprietățile în litigiu, astfel încât să se poată reține mutarea acesteia înspre proprietatea reclamantei.

Potrivit art. 560 din NCC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta, drept pentru care în considerarea celor anterior expuse, s-a adoptat linia de hotar dintre proprietățile reclamantei M. F. și pârâtului Z.

A. potrivit variantei nr. 2, prezentate în schița de la fila 42 volumul 3, a raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin, constând în linia dreaptă cu lungimea de 14,68 m, la o distanță de 1,82 m față de limita actuală reprezentată de peretele dinspre S- V a casei de locuit aparținând pârâtului Z. A., aceasta presupunând și recunoașterea de către reclamantă a dreptului de proprietate al pârâtului

Z. A. cu privire la terenul în suprafață de 28 mp.

Nu există niciun argument în favoarea adoptării uneia dintre celelalte 2 variante (nr. 1 și nr. 1 bis) care presupun desființarea parțială a casei de locuit a pârâtului Z. A. în condițiile în care reclamantei îi rămâne astfel suprafața de teren cu care este înscrisă în cartea funciară, chiar dacă aceasta presupune cuprinderea suprafeței de 38 mp aflată în fața proprietății sale, în partea către strada G. C., care, așa cum s-a arătat, nu face parte din domeniul public sau privat al unității administrativ- teritoriale și în condițiile în care niciuna dintre probele administrate în cauză

nu confirmă mutarea de către pârâtul Z. A. a gardului pe proprietatea reclamantei.

Dobândirea dreptului de proprietate al lui Z. A., reclamant în dosarul conexat_, cu privire la terenul în suprafață de 441 mp înscris în CF 1079 B., nr. topo 242/2/1/2. În condițiile în care M. M., T. M., T. M., S. M., Z. M. M., B. T., L. Ana M. ,

L. V., L. I. A., Z. I. Ș., T. G., M. M. și R.

E., pârâți în dosarul conexat_, au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii reclamantului Z. A., iar ceilalți pârâți în același dosar, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au infirmat în scris susținerile cuprinse în cererea de chemare în judecată, instanța de fond a reținut că potrivit art. 730 din vechiul C. civ, aplicabil la data partajului, între coproprietarii înscriși în CF 1079 B. a intervenit un partaj voluntar prin care terenul în suprafață de 441 mp a revenit pârâtei A. L. .

S-a mai reținut că prin antecontractul de vânzare încheiat pe data de_ pârâta A. L., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să vândă lui Z. A., reclamantul din dosarul conexat_, în calitate de beneficiar cumpărător, imobilul teren în suprafață de 441 mp, înscris în CF 1079 B., nr. top 242/2/1/2, pentru prețul de 20.000.000 lei vechi, achitat în întregime, pronunțându-se, în condițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la data încheierii antecontractului, o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare de vânzare și s-a dispus, în condițiile art. 896 din NCC, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui Z. A. cu privire la acest imobil.

Problema inadmisibilității acțiunii formulate de Z. A. în dosarul conexat nr._, invocată de reclamantă. Apărătorul reclamantei, avocat Dan S. a arătat la termenul din_ că transferul dreptului de proprietate în zonele de aplicare a legilor fondului funciar nu se poate face de la un proprietar tabular, ci doar de la o persoană fizică care a dobândit acest drept în baza DL 42/1990 sau a celorlalte legi ale fondului funciar, astfel încât acțiunea formulată în acest dosar este inadmisibilă.

Cu privire la acest aspect s-a reținut că în cauză s-a invocat un partaj voluntar între coproprietarii înscriși în CF 1079 B. prin care terenul în suprafață de 441 mp a revenit lui A. L., unul dintre aceștia. Aplicabilitatea legilor fondului funciar s-ar pune în discuție dacă respectivul teren ar fi fost preluat abuziv de către stat, or, nu a fost dovedită în cauză o asemenea situație. În concluzie, constatarea de către instanță a partajului voluntar intervenit între coproprietarii înscriși în cartea funciară este, contrar susținerilor reclamantei, admisibilă.

Servitutea de vedere și picătura streșinii. În cauză nu a fost dovedită nerespectarea de către pârâtul Z. A. a distanței legale privind deschiderea ferestrelor de vedere spre proprietatea reclamantei, precum și a dispozițiilor legale privind picătura streșinii, astfel încât s-au respins aceste pretenții ale reclamantei.

Cheltuielile de judecată. Întrucât au fost admise în parte, atât acțiunea reclamantei M. F. în prezenta cauză, cât și acțiunea pârâtului Z.

A., reclamant în dosarul conexat_, iar, potrivit art. 560 din C. civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie în mod egal la cheltuielile de grănițuire, instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Apelul

Prin decizia civilă nr. 19 din_ a Tribunalului B. -Năsăud a fost admis apelul declarat de reclamanta M. F., împotriva sentinței

civile nr.946/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._

A fost respins apelul declarat de pârâtul Z. A. -I., împotriva aceleiași hotărâri și, în consecință:

A fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul că s-a dispus grănițuirea imobilelor învecinate amplasate în B., str.G. C., nr.8, respectiv nr.6, conform variantei 1 a raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de experții Baizath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin, raport recepționat de O.C.P.I.BN sub nr.40/_ parte integrantă din hotărâre, respectiv pe traseul punctelor A-B-C-D conturat cu roșu pe schița atașată la dosarul judecătoriei, volumul 3 fila 43, și a fost obligat pe pârâtul

Z. A. -I. să recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9 mp ocupată abuziv, obligându-l să o predea reclamantei și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamantul Z.

A. -I., obiect al dosarului Judecătoriei B. nr._, conexat la cel cu nr._ .

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 849,70 lei cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin celor de mai sus.

A fost obligat intimatul Z. A. -I. să plătească apelantei M. F. cheltuieli de judecată în sumă de 1099,1 lei.

Considerente

Litigiul pendent rezultat din reunirea a două cauze, a fost promovat în anul 2006, astfel încât el este guvernat din punct de vedere al normelor de drept material și procesual prevederilor Codului civil și Codului de procedură civilă în vigoare la momentul respectiv.

Controversele a căror tranșare revine instanței poartă pe de o parte asupra delimitării gospodăriilor învecinate amplasate în orașul B., str. G.

C. de la nr. adm. 8 aparținând reclamantei și la nr. adm. 6 aparținând pârâtului Z. A. I., prima fiind proprietara construcțiilor și a terenului în suprafață de 281 mp identificate cu nr. top 242/2/2- de 217 mp. și nr. top 241/2- de 64 mp., al doilea proprietarul construcțiilor și terenului în suprafață de 140 mp identificat cu nr. top 242/2/1/1 și posesorul diferenței de teren de 113 mp, pe de altă parte asupra (ne)consolidării dreptului de proprietate al pârâtului asupra diferenței de teren identificată cu nr. top 242/2/1/2- 441 mp, funcție de care primesc rezolvare și cererile reciproce de revendicare a porțiunilor pretins ocupate de vecin. Cadrul procesual fixat de litiganți din punct de vedere al obiectului și participanților (proprietari, coproprietari tabulari sau succesorii lor, posesori) este adecvat fixării liniei de hotar pe toată lungimea ei, în prima porțiune fiind aferentă terenului aflat în folosința familiei Z., independent de soluționarea

(de)favorabilă a extinderii patrimoniului asupra sa, legiuitorul stabilind că la delimitarea fondurilor limitrofe deținute de alte persoane decât proprietarii lor este obligatorie și participarea celor din urmă, condiție îndeplinită în cauză.

Soluția dată de prima instanță pretențiilor deduse judecății nu a fost însușită de tribunal.

Potrivit art. 584 Cod civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. Totodată, art. 585 din același cod stabilește că tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se va face la art. 616. Textele legale enunțate consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a

face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, în temeiul cărora deținătorul unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate și marcarea acesteia prin semne materiale.

Conform art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Potrivit art. 44 alin 2 și 3 din Constituția României și art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, privarea de proprietate trebuie să răspundă anumitor exigențe și nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege; în plus orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să fie proporțională unui just scop urmărit în sensul menținerii unui echilibru între interesele în joc, astfel încât individual să nu suporte o sarcină specială și exorbitantă, în vădită disproporție cu lipsirea de proprietate.

Fondurile limitrofe în privința cărora se pretinde grănițuirea, pe de o parte, și extinderea patrimoniului, pe de altă parte, în relație cu care este și conforma exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate de către fiecare vecin, respectiv cel de la nr. adm. 8 aparținând familiei M. și de la nr. adm. 6 deținut de familia Z., au aparținut inițial aceluiași corp de avere identificat cu date de carte funciară în cf 1079 B. nr. top 242/2 (casă de locuit anexe gospodărești și grădină de 798 mp), potrivit actelor dosarului, celor acvirate și concluziilor tuturor experților ce au efectuat lucrări de specialitate în cauza pendinte: Șofron Constantin- raport de expertiză inițial,

P. V. - raport de expertiză inițial în dosar conexat anterior reunirii și cei trei experți ce au efectuat lucrarea de contraexpertiză recepționată de OCPI BN.

Inițial, în cartea funciară respectivă, mai figura și nr. top 241 ( casă și curte de 259 mp), corp de avere alăturat, ce, în anul 1957, a fost dezlipit de primul și transcris în c.f. 2025, potrivit înscrierilor din cf evolutiv depus la dosar în recurs.

Coproprietarii nr. top 242/2 au fost anterior primei lui dezmembrări survenită pe cale judecătorească în anul 1998: Botean M. și I. în cote de câte 8/96 părți fiecare, P. I. și Botean M. în cote de câte 6/96 și 9/96 părți, soții Balas Francisc și Ana în cotă de 24/96 părți, soții Frișan Toma și Susana în cotă de 17/96 părți, precum și, cu titlu de moștenire din anul 1941, în cote de câte 4/96 părți fiecare, cei șase copii minori ai defunctului

T. G. - Ana, Roza, G., A. (Sandor-Samoilă), L. și M. .

Atât coproprietarul T. Samoilă, de la care reclamanta M. F. a dobândit ulterior dreptul de proprietate, cât și pârâtul Z. A. I. - succesorul coproprietarei T. Roza s-au adresat comisiei locale de fond funciar, primul obținând titlul de proprietate nr. 691/1996 (f. 6 din dosar nr. 1874/1997) prin care i s-a reconstituit suprafața de 281 mp. intravilan aferentă locuinței de la nr. adm 8, iar secundul procesul-verbal de punere în posesie nr. 1867/2002 prin care i s-a atribuit suprafața de 140 mp aferentă locuinței de la nr. adm. 6.

Primul act a fost valorificat în dosar nr. 1874/1997, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 460/1998, prin care, la solicitarea reclamantului T. Samoilă, s-a constatat dobândirea, împreună cu soția, a dreptului de proprietate prin edificare asupra construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești pe terenul moștenit de la mama T. L., în baza certificatului de moștenitor nr. 343/1992 întocmit de fostul notariat de stat, prin efectul

Legii nr. 18/1991 asupra terenului aferent în suprafață de 281 mp, conform titlului de proprietate nr. 691/1996, s-a dezbătut succesiunea soției predecedate, în final fiindu-i atribuite construcțiile și terenul. Intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a realizat în conformitate cu raportul de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert Silaș A., în care se localizează construcțiile, se configurează suprafața de teren în discuție, se identifică tabular și cadastral și în consecință se dezmembrează nr. top 242/2 în două loturi: primul cu suprafața de 581 mp având nr top nou 242/2/1 rămâne foștilor proprietari, cel de-al doilea cu nr. top nou 242/2/2 de 217 mp se atribuie reclamantului, concomitent cu cel de 64 mp provenit din dezmembrarea nr. top 241, diferența de 190 mp cu nr. top nou 241/1 rămânând foștilor proprietari tabulari.

Prin urmare, configurația gospodăriei de la nr. adm. 8, devenită proprietatea lui T. Samoilă pe cale judecătorească și în anul 2000 transmisă pe cale notarială reclamantei M. F., este cea stabilită în schița raportului de expertiză menționat, atașată în copie la vol. 3 al dos fond la f. 46, respectiv la finalul raportului de expertiză întocmit de cei trei experți, și care reprezintă premisa variantei 1 de grănițuire, susținută de reclamantă.

Cel de-al doilea act a fost valorificat în dosar nr. 72/2002, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 258/2002, prin care s-a constatat, în beneficiul pârâtului Z. A. I., dobândirea, prin achiziționare de la părinți, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de aceștia și asupra terenului aferent lor de 140 mp, atribuit în temeiul Legii nr. 18/1991, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 1867/2002. Intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a realizat în baza raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert P. V., proprietatea fiind identificată în nr. top 242/2/1 cu suprafața de 581 mp, parcela dezmembrată în dosar nr. 1874/1997 și neatribuită lui T. Samoilă. Expertul P. V. localizează gospodăria fam. Z. de la nr. adm. 6 și propune două variante de configurare a ei, evidențiate în schița atașată la acel dosar la f. 38: una conturată cu verde în care suprafața de teren corespunde actului de proprietate emis de comisia locală de fond funciar având 140 mp, cealaltă evidențiată cu roz în care se include și suprafața de teren aflată în folosință ce exced celei atribuite de comisie în total 258 mp. Opțiunea instanței de judecată a fost prima, astfel încât nr. top 242/2/1 a fost dezmembrat în două loturi: primul cu suprafața de 140 mp având nr top nou 242/2/1/1 s-a atribuit pârâtului Z. A. I., cel de-al doilea cu nr. top nou 242/2/1/2 de 441 mp a rămas foștilor proprietari tabulari.

Configurația gospodăriei de la nr. adm. 6, devenită proprietatea pârâtului Z. A. pe cale judecătorească, este cea stabilită în schița raportului de expertiză menționat, deținută în calitate de proprietar în privința suprafeței de 140 mp conturată cu verde și în calitate de posesor pentru diferența de suprafață, conturată cu roz, de pe cele două laturi dintre str. G. C. .

Aceste două hotărâri judecătorești, întemeiate pe cele două rapoarte de expertiză, nu au fost contestate, fiind intrate în puterea lucrului judecat.

În anul 2005, gardul delimitator al celor două gospodării învecinate a fost desființat pârâtul Z. A. I. executând lucrarea de împrejmuire și extindere a construcțiilor în baza autorizațiilor administrative eliberate de autoritatea locală competentă.

Arogându-și calitatea de proprietar al terenului de 140 mp și sesizând instanța cu solicitarea de dobândire a proprietății diferenței de teren avută în posesie, pârâtul a propus o altă variantă de grănițuire a imobilelor vecine,

numerotată cu 2 de cei trei experți, în care poziționarea proprietății reclamantei M. F. este distinctă, pretinzând ca măsurătorile să aibă ca punct de pornire strada G. C. .

Prima instanță a dat satisfacție pârâtului și a adoptat varianta 2 de grănițuire, stabilind linia demercație pe traseul punctelor E-F evidențiat în schița atașată la f.42 a vol. 3 dos fond, conform folosinței actuale în acord cu modificările realizate de pârât începând cu anul 2005 ce au declanșat ultimele procese.

Soluția adoptată a fost reformată, independent de (ne)afectarea vreunei părți din construcțiile nou realizate, pentru nerespectarea exigenței conformității cu elementele caracterizate de atributele puterii de lucru judecat. Determinant în dezlegarea pricinii sub aspectul ce se examinează este aspectul stabilirii anterioare a configurațiilor celor două gospodării învecinate prin hotărâri judecătorești. Astfel de esența grănițuirii este istoricul dezmembrării nr. top inițial din care provin parcelele vecine evidențiat în cele două rapoarte de expertiză, primul întocmit de expertul Silași A. în dosar nr. 1874/1997 soluționat prin sentința civilă nr. 460/1998 din care face parte integrantă, cel de-al doilea aparținând expertului P. V. în dosar nr. 72/2002 soluționat prin sentința civilă nr. 258/2002 pe care o fundamentează.

Ca atare, în mod corect cei trei experți care, în cauza pendinte, au întocmit raportul de contraexpertiză depus după avizarea de către OCPI la dosar vol.3 f.37-46, ținând cont de statuările irevocabile ale instanțelor judecătorești înainte evocate, au propus varianta 1 de grănițuire pornind de la premisa necesității respectării lor. Astfel, se înlătură dubiul poziționării proprietății reclamantei față de strada G. C. afirmat de pârât, teza acestuia potrivit căruia punctul de reper al măsurătorilor ar fi strada fiind greșită, în flagrantă contradicție cu schița întocmită de expertul Silași A., atașată la f. 39 în dos nr. 1874/1997 și în copie la finalul raportului de contraexpertiză,

f.46 vol. 3 dosarul nr._, ce nu poziționează parcela rezultată din prima dezmembrare, proprietatea de la nr. adm. 8, la stradă, ci la o anumită distanță, paralel cu strada. Cei trei experți au măsurat această suprafață de teren, de 38 mp, cuprinsă între gardul vechi al reclamantei, gardul pârâtului, strada și vecinul Boros I., poziționând-o în planul de situație atașat la f. 41 dos fond vol 3, tentativa de repoziționare înspre strada prin includerea și a acestei suprafețe de teren din anul 2006 fiind blocată de pârât în procedura ordonanței președințiale. Deci și folosința exercitată de reclamantă anterior intervenirii neînțelegerilor cu vecinul Z. a fost conformă raportului de expertiză în baza căruia s-a realizat intabularea proprie, prin lăsarea liberă a suprafeței respective.

Cei trei experți poziționează, în această variantă 1 în care se respectă configurația loturilor rezultate din dezmembrările succesive încuviințate anterior de instanțele de judecată, granița celor două gospodării vecine pe traseul punctelor A-B-C-D evidențiate cu roșu în schița atașată la dosar f 43 vol. 3 dos_ . Cum aceasta este delimitarea conformă a proprietăților vecine, în raport de modul de folosință fixat de pârât prin realizarea noilor construcții pe aliniamentul peretelui exterior al noului edificat(f.41), se impune retragerea cu 0,73 m in interiorul fondului său pe traseul punctelor A-B (ultimul corespunzător pct. 21 ce marchează colțul proprietății reclamantei) și în continuare spre strada pe traseul punctelor C-D aferent porțiunii aflată în posesia acestuia.

Întrucât pe lungimea de 12,35 m dintre punctele A-B granița marcată actual prin peretele casei pârâtului se impune a fi translatată cu 0,73 m

înspre interiorul fondului său, corespunzător punctelor A-B, rezultă că pârâtul încalcă proprietatea reclamantei pe o porțiune de 9 mp, în privința căreia îi este abuziv prohibită exercitarea prerogativelor ce le deține. Prin urmare se impune revizuirea acestui comportament, pârâtul urmând a-i recunoaște reclamantei calitatea de proprietar asupra porțiunii în discuție ocupată abuziv, a o preda liberă de orice sarcini și edificate și a se abține pe viitor de la orice act de conturbare.

În ceea ce privește solicitarea pârâtului Z. A. I. din dosarul conexat nr._ de consfințire a extinderii patrimoniului său, contrar soluției la care a ajuns prima instanță, tribunalul a conchis în sensul netemeiniciei.

Suprafața de teren în discuție excede proprietății pârâtului, de 140 mp, împreună cu care alcătuiește gospodăria acestuia, amplasată la nr. adm. 6 și se identifică cu nr. top 242/2/1/2, rezultat după cea mai recentă dezmembrare a nr. top 242/2/1, dispusă prin sentința civilă nr. 258/2002 dată în dosar nr. 72/2002 al Judecătoriei B. . Hotărârea judecătorească menționată, mai sus evocată, consacră dobândirea dreptului de proprietate

asupra imobilelor casă de locuit, anexe gospodărești și teren de 140 mp în favoarea pârâtului Z. A. I. identificate cu nr. top nou, 242/2/1, diferența de teren în suprafață de 441 mp rămânând vechilor proprietari. Deși în noua acțiune promovată se pretinde extinderea patrimoniului asupra suprafeței cu această întindere, de 441 mp, din toate actele dosarului, conduita pârâtului și concluziile raportului de expertiză rezultă că în realitate scopul cererii vizează doar suprafața de teren aflată în posesia pârâtului, îngrădită de acesta, suprafață care împreună cu imobilele construcții și teren alcătuiesc gospodăria sa în suprafață totală de 253 mp conform folosinței exercitate. Așadar, este vorba de suprafața de 113 mp. Cu toate că la indicațiile sale terenului cu dimensiunea de 141 mp rezultată în varianta de grănițuire 2 dorită de pârât și configurație identificat de experți i-a fost atribuit nr. top nou 242/2/1/2/2 după dezmembrare, în care sens s-a întocmit și tabelul de mișcare parcelară al raportului de expertiză necriticat sub acest aspect și însușit de pârât, prima instanță nu a observat aceste aspecte și a dat din nou câștig de cauză pârâtului, constatând că acesta ar fi dobândit proprietatea întregii parcele de 441 mp. Soluția este greșită atât pentru considerentul neobservării întinderii reale a terenului în privința căruia se urmărea dobândirea proprietății, de 113 mp, dar mai ales pentru cele ce urmează.

Atât actele dosarului acvirat nr. 72/2002, cât și ale celor două reunite ce formează cauza pendinte, atestă întinderea gospodăriei familiei Z., amplasată în B., str. G.C. nr. 6, astfel cum mai înainte s-a descris: construcțiile și terenul aferent de 140 mp, identificate cu nr. top 242/2/1/1,

împreună cu suprafața de 113 mp din cea de 441 mp identificată cu nr. top 242/2/1/2. Delimitarea parcelelor cu nr. top. menționate s-a făcut în dosar nr. 72/2002, prin sentința civilă nr. 258/2002 în baza raportului de expertiză întocmit de expertul P. Viore, prima fiind atribuită în proprietate fam Z. conform prevederilor legii fondului funciar în temeiul cărora obținuse procesul-verbal de punere în posesie nr.1867/2002, fiind refuzată solicitarea lor de atribuire și a diferenței de teren deținută în folosință. Prima este conturată cu galben în schița raportului de expertiză, secunda cu roz.

Aserțiunea reclamantei M. F. referitoare la inadmisibilitatea noii acțiuni promovate de pârâtul Z. A. I., reiterată în calea de atac, a fost just soluționată defavorabil de prima instanță, subzistând toate elementele necesare promovării unui asemenea demers juridic. Soluția dată

fondului pretenției este însă greșită, lipsind calitatea de proprietar în persoana pretinsului promitent vânzător, A. L., de la care pârâtul Z. A.

I. în calitate de promitent cumpărător ar fi achiziționat în anul 2003 terenul litigios.

Este adevărat că promitenta-vânzătoare A. L. figurează coproprietară tabulară a lotului de teren cu nr. top 242/2/1/2 rezultat din dezmembrarea nr. top inițial 242/2, după dezlipirea parcelelor ajunse în proprietatea reclamantei M. F. și a pârâtului Z. A. I., atribuite prin sentința civilă nr. 460/1998 în dosar nr. 1874/1997, cea cu nr. top 242/2/2, respectiv prin sentința civilă nr. 258/2002 în dosarul nr. 72/2002 cea cu nr. top 242/2/1/1, însă nu mai puțin adevărat este că cele trei parcele au aparținut aceluiași corp de avere, că. în calitate de coproprietari tabulari și constructori de locuințe. doi dintre coproprietarii tabulari - frați ai promitentei vânzătoare - au urmat procedura instituită de legea fondului funciar obținând acte de reconstituire valorificate în etapa judiciară astfel încât două dintre parcele le-au revenit în proprietate. Este evident că regimul juridic al celei de-a treia nu poate fi distinct, toate trei aparținând inițial aceleiași unități gospodărești unitare. Nesubzistând niciun element din care să rezulte că pentru o porțiune din suprafața inițială a gospodăriei părinților celor trei ( T. Samoilă, Z. Roza și A. L., toții fii lui T. G. și L., alături de ceilalți descendenți-coproprietari tabulari: Ana, G. și M. ), cea de 113 mp în discuție, nu ar fi incidente prevederile legilor fondului funciar și pentru diferența dar, tribunalul a apreciat că în lipsa parcurgerii procedurii de retrocedare instituită imperativ de legiuitor de către promitentul-vânzător, operațiunea transmiterii proprietății invocată ca mod de dobândire a proprietății de către promitentul-cumpărător este impedimentată, lipsindu-i celui dintâi calitatea de proprietar. Pe cale de consecință, cât timp nu s-a demonstrat că pârâta A. L. este beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren litigioase, ca să poată transmite mai departe în mod valabil proprietatea, demersul pârâtului Z. de extindere a patrimoniului prin operațiunea achiziționării terenului folosit printr-un antecontract de vânzare cumpărare nu poate fi soluționat favorabil. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât în cauză este exclusă și ipoteza prevalării promitentei-vânzătoare de calitatea de succesor al mamei sale T. L. . În cartea funciară a imobilului fostă gospodărie, c.f. 1079 nr. top 242/2, aceasta din urmă nu figurează, întrucât, anterior anului 1943, altul era regimul juridic ce guverna raporturile patrimoniale dintre soți în cazul decesului unuia dintre ei, de aceea dreptul de proprietate tabular al fostului soț s-a transmis doar către cei 6 copii. Însă, în temeiul legii fondului funciar, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei porțiuni din fosta gospodărie, în calitate de unic succesor acceptant al succesiunii Lilei T., către T. Samoilă, eliberându-se titlul de proprietate valorificat în dos nr 1874/1997, cu nr. 691/1996, în baza certificatului de moștenitor nr. 343/1992. Actul depus în apel prin care în fața notarului public fiica A. L. (promitenta-vânzătoare) declară că renunță la succesiunea mamei sale a fost în prealabil întocmit, necesar epuizării procedurii notariale de eliberare a certificatului de moștenitor menționat. Însă, independent de calitatea de care s-ar uza, coproprietar tabular sau succesor al mamei, promitenta-vânzătoare este lipsită de aptitudinea de a transmite valabil terenul în discuție pentru motivul nedeținerii calității de proprietar ce-i putea fi conferită doar dacă ar fi declanșat, parcurs și epuizat cu un rezultat favorabil procedura specială de restituire a dreptului de proprietate instituită de Legea nr. 18/_ ,

1/_ . Or atari demersuri nefiind făcute, acțiunea promovată de pârâtul Z. A. I. în dos nr._ reunit prezentului a fost respinsă. În ceea ce privește modul de acordare al cheltuielilor de judecată în primă instanță, criticile pârâtului Z. A. I. sunt nefondate, fiind

întemeiate cele ale reclamantei M. F. . Din interpretarea coroborată a textelor art. 274-276 Cod proc civ. și art. 584 cod civ., rezultă că ultimul vizează cheltuielile necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanța de judecată, nicidecum cheltuielile de judecată suportate de părți pentru soluționarea acțiunii de grănițuire. În consecință, acest text stabilește faptul că doar cheltuielile grănițuirii se reduc la jumătate, astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către părți pentru soluționarea unei acțiuni civile se suportă de partea care a pierdut procesul, având în vedere culpa procesuală a acesteia. Prin urmare, avându-se în vedere cheltuielile suportate de litiganți cu prezentul proces și modul de soluționare al pretențiilor deduse judecății astfel cum mai sus s-a decis, solicitarea de revizuire a dispoziției primei instanțe din perspectiva analizată este întemeiată în sensul că pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată la fondul cauzei de 849,70 lei și în apel de 1099,1 lei reprezentând taxe de timbru, timbru judiciar, onorar expert și avocat.

Recursul

Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul

A. I., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta M. F. și menținerii sentinței civile nr. 946/2012, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1754 lei la instanța de fond, reprezentând onorariul expertului și onorariul avocatului, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că instanța de apel a modificat parțial hotărârea primei instanțe, dispunând grănițuirea conform variatei 1 din raportul de expertiză întocmit de cei 3 experți, încălcând norme imperative prin nesocotirea și neanalizarea temeinică a probelor aflate la dosar.
1. Instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, pe parcursul celor 7 ani de judecată, reclamanta nu a depus vreo precizare de acțiune prin care să arate că dorește grănițuirea în această modalitate. Conform acestei variante de expertiză, suprafața totală imobilelor în litigiu este de 563 mp, 253 mp în posesia pârâtului, 272 mp a reclamantei și 38 mp în fața casei reclamantei, în condițiile în care există dovada clară că cei 38 mp fac parte din cei 272 mp și nu se adaugă la această suprafață,
  instanța pronunțându-se extra petita, atunci când a acordat această suprafață.
2. Soluția dată în apel nu este motivată raportat la alegerea variantei de grănițuire, neavând vreo legătură faptul că intabulările făcute în favoarea antecesorului reclamantei și în favoarea pârâtului au avut la bază hotărâri
  judecătorești intrate în putere de lucru judecat, pentru că nu s-a cerut niciodată diminuarea suprafeței de 281 de mp deținută de reclamantă în nume de proprietar, revendicându-se suprafața deținută de aceasta peste cea înscrisă în cartea funciară, ceea ce a presupus reașezarea terenului de
  281 mp, simplul enunț că expertiza făcută în dosarul nr. 1874/1998 se bucură de autoritate de lucru judecat nefiind o motivare suficientă pentru a înlocui o variantă de grănițuire cu alta, în condițiile în care cei trei experți au explicat carențele acestei expertize, reținerea instanței de apel în sensul că varianta 1 propusă de cei trei experți ține cont de statuările irevocabile ale
  instanțelor judecătorești fiind o afirmație falsă, concluziile experților
  nelăsând loc de interpretare.
3. Considerentele instanței de apel sunt contradictorii, întrucât recurentul a expus pe larg în cuprinsul concluziilor scrise depuse în apel poziția sa cu privire la calitatea de proprietar vânzător al pârâtei A. L., care nu lăsa loc de interpretări, instanța de apel, în exercitarea rolului activ, având obligația să redeschidă dezbaterile și să pună în discuția părților excepțiile și apărările invocate prin aceste concluzii scrise.
  Pentru că instanța de apel nu a făcut acest lucru, motivarea ei este ezitantă, reținând că excepția inadmisibilității a fost corect respinsă de instanța de fond, dar, totuși, vânzătoarea A. L. nu a făcut dovada calității de proprietar pentru a putea transmite dreptul de proprietate, ignorând, astfel, partajul voluntar intervenit între această vânzătoare și ceilalți coproprietari tabulari, acceptat de prima instanță și neînlăturat în apel, precum și împrejurarea că vânzătoarea era proprietară tabulară, astfel că nu mai trebuia să parcurgă procedura de reconstituire prevăzută de legile speciale, cu atât mai mult cu cât terenul în litigiu nu a făcut vreodată obiectul legilor proprietății, deoarece, deși Legile nr. 58 și 59/1974 au scos terenurile din circuitul civil, acestea permiteau păstrarea în proprietate a unei suprafețe de 250 mp.
4. Soluția dată în apel este rezultatul aplicării greșite a legii, întrucât respingerea cererii pe motiv că vânzătoarea nu are calitatea de proprietar este rezultatul interpretării greșite a probelor și aplicării greșite a legii, întrucât raporturile juridice dintre părți s-au consumat sub imperiul Codului civil de la 1864 și nu a legilor fondului funciar.
5. Cu privire la cheltuielile de judecată, apelul pârâtului a fost greșit respins cu motivarea că acesta au fost inutile, nefiind normal ca reclamantul să plătească cheltuielile inutile dispuse la cererea reclamantei, în condițiile în care, indiferent de soluția dată, cheltuielile grănițuirii trebuie să fie suportate pe jumătate, așa cum rezultă din dispozițiile art. 584 C. civ., onorariile experților neputând fi micșorate de instanță, conform dispozițiilor art. 274 alin. 2 Cod proc. civ. Indiferent de soluția pronunțată, reclamanta trebuia să-i mai plătească reclamantului 502 lei cheltuieli de judecată pentru prima instanță, în dosarul în care aceasta a fost reclamantă și să suporte toate cheltuielile de judecată în dosarul conexat nr. 1447/2006, apărările ei fiind respinse de instanță în totalitate și dovedindu-se că ocupă abuziv 28 mp.

Întâmpinarea din recurs

Reclamanta M. F., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că varianta de grănițuire acordată de instanța de apel este cea solicitată de reclamantă pe aliniamentul care exista în momentul în care aceasta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, neacordându-i-se în plus vreo suprafață, dimpotrivă, soluția judecătoriei fiind greșită, pentru că aceasta schimbă forma și amplasamentul terenului proprietatea reclamantei.

Hotărârea este motivată cu privire la varianta aleasă pe trei pagini și nu este contradictorie, nereprezentând vreo aplicare greșită a legii, instanța de apel reținând corect incidența legii fondului funciar, raportat la această incidență fiind aleasă varianta de partaj.

Criticile privind acordarea cheltuielilor de judecată nu sunt motive de nelegalitate, ci de netemeinice și nu pot constitui obiect al recursului.

Curtea, din oficiu, și cu privire la celelalte motive de recurs, a invocat, raportat la dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., împrejurarea

dacă acestea se încadrează sau nu în motivele prevăzute de art. 304 Cod proc.civ.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, curtea a pus în discuția recurentului, din oficiu, faptul că o parte din motivele de recurs vizează netemeinicia hotărârii pronunțate în apel, solicitându-i-se instanței de recurs reanalizarea probelor și stabilirea unei alte stări de fapt, motiv ce nu se încadrează în cele prev. de art. 304 Cod proc. civ., raportat la legea în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate, pct. 11 al art. 304 Cod proc. civ. fiind abrogat încă prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.

În ceea ce privește primul motiv de apel, instanța nu s-a pronunțat extra petita, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ., ci a stabilit limita dintre cele două proprietăți conform modului în care a apreciat asupra stării de fapt și care coincide cu ce a solicitat reclamanta. Chiar dacă reclamanta nu ar fi solicitat această variantă, instanța poate adopta orice variantă pe care o consideră potrivită raportat la criteriile rezultând din dispozițiile art. 584 Cod civil, ea fiind investită să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți așa cum rezultă aceasta din probele administrate și nu cum cere una sau alta dintre părți, o altă modalitate decât cea solicitată de vreuna dintre părți neînsemnând, așadar, depășirea limitelor investirii. Atunci când îi solicită instanței de recurs să reaprecieze amplasamentul terenului de 38 mp, recurentul formulează un motiv de recurs ce nu se încadrează în cele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc.civ.
Hotărârea este motivată în ceea ce privește alegerea variantei de grănițuire, nefiind întrunit nici motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., instanța de apel arătând că a ținut seama de configurația parcelelor anterior dezlipirii și modul de stabilire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, mod care a fost avut în vedere atât de expertizele ce au stat la baza hotărârilor judecătorești în temeiul cărora cele două părți cu interese contrare și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, ca și la baza variantei propuse de cei trei experți, însușită de instanță din aceste considerente, reclamantul solicitând instanței de recurs să reevalueze concluziile expertizei, motiv care nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod proc. civ.
Considerentele hotărârii pronunțate în apel nu sunt contradictorii, nesubzistând, nici sub acest aspect, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ.. Astfel, instanța de apel nu are obligația de a repune pe rol cauza pentru discutarea unor excepții invocate abia prin concluziile scrise, părțile având obligația să invoce orice excepție sau apărare de fond înaintea închiderii fazei cercetării judecătorești și înaintea începerii
dezbaterilor pe fond. Respectarea principiului contradictorialității presupune ca instanța să pună în discuția părților excepții formulate în termen, rolul activ neînsemnând redeschiderea dezbaterilor asupra unor împrejurări cu care nu a fost investită în termen.
De altfel, recurentul nu a motivat dacă acestea ar fi fost sau nu motive de ordine publică pe care instanța trebuia, eventual, să le observe din oficiu.
În ceea ce privește considerentele referitoare la calitatea de proprietar a promitentei vânzătoare, acestea nu sunt nicidecum
contradictorii, instanța apreciind că întregul teren a făcut obiectul legilor fondului funciar, aplicând o prezumție judiciară raportată la împrejurarea că părțile și-au înscris dreptul asupra unor porțiuni din același teren în baza unor titluri de proprietate, iar, terenul aparținând unor antecesori comuni, nu putea fi decât cooperativizat integral.
Nu este vorba, așadar, de vreo greșită aplicare a legii, ci de modul în care instanța de apel a stabilit starea de fapt, stare de fapt raportat la care a apreciat că sunt incidente legile fondului funciar și nu dispozițiile dreptului comun, nesubzistând, astfel, nici motivul de recurs privind greșita aplicare a normei de drept substanțial, prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Referitor la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, recurentul arată că sunt aplicabile dispozițiile art. 584 Cod proc.civ., ce prevăd că cheltuielile grănițuirii trebuie suportate pe jumătate, fără a se formula critici cu privire la modul în care instanța de apel a interpretat textul, în sensul că acesta se referă la cheltuielile legate de materializarea în teren a limitelor dintre proprietăților vecine, interpretare pe care, oricum, și

instanța de apel și-o însușește, cu privire la cheltuielile de judecată fiind aplicabile dispozițiile art. 274-277 Cod proc. civ.

În ceea ce privește posibilitatea de compensare a cheltuielilor de

judecată, fiind vorba despre o acțiune ce profită tuturor părților, ca și aceea de partaj, acestea trebuie suportate de fiecare parte, instanța putând să le compenseze și compensarea prevăzută de codul de procedură civilă nefiind una matematică în sensul Codului Civil, pentru că, în ceea ce privește onorariile avocațiale plătite de părți, acestea pot să difere, deși munca avocaților este aceeași.

În privința taxelor de timbru, acestea au fost achitate ca urmare a formulării unor capete de cerere ce nu au fost admise față de reclamanta al cărei apel a fost admis.

Cu privire la onorariile experților, o parte din variante, solicitate de recurent și care au ocazionat cheltuieli s-au dovedit nejustificate, fiind justificat ca acesta să suporte în mai mare măsură cheltuielile privind plata experților.

În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și

274 alin. 1 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei

M. F. suma de 1180 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport, conform chitanțelor de la filele 43, 75 și 76.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Z. A. I. împotriva deciziei civile nr. 19 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului B. - Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă recurentul să-i plătească intimatei M. F. suma de 1180 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.

	PREȘEDINTE			JUDECĂTORI	GREFIER	A.
A. C.	ANA I.	A.	C.	C. B.

Red. CAA dact.GC 2 ex/_

Jud. apel: C. Nășcuțiu, C. Iacob

← Decizia civilă nr. 4338/2013. Grănițuire		Decizia civilă nr. 74/2013. Grănițuire →

Decizia civilă nr. 3855/2013. Grănițuire

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3855/2013. Grănițuire