Decizia civilă nr. 429/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 429/A/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanții T. D., T.
M. S. și T. D. împotriva Sentinței civile nr. 5587/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat B. T.
D., intimat B. M. C., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentinta civila nr. 5587/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisa în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. T. D. și B. M. C., în contradictoriu cu pârâții T. D., T. M. S. și T. D., și în consecință :
A fost stabilita linia de hotar între imobilul aflat în proprietatea reclamanților, situat în str.Cetății, nr. 26, jud.C. și înscris în CF nr.26478
C., cu nr. top 8783/1 și imobilul aflat în proprietatea pârâților, situat în str.Cetății, nr. 26, jud.C. și înscris în CF nr.1. C., cu nr. top 8783/2 și în CF nr.2. -C1-U2 C. N., cu nr. cadastral 5157/I, pe linia materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele A și C.
Au fost obligati pârâții T. D., T. M. S. și T. D. să elibereze suprafața pe care o ocupă din terenul aflat în proprietatea reclamanților, adică suprafața de 14 mp din care: 1 mp este ocupat de cele două ziduri edificate între cele două proprietăți și materializate în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele 37-36 și 26-27, 7,256 mp sunt ocupați de construcția aflată în proprietatea pârâților și materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana cu C2, 0,635 mp sunt ocupați de construcția aflată în proprietatea pârâților și materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana cu C1, iar restul până la 14 mp sunt ocupați din curte.
Au fost obligati pârâții T. D., T. M. S. și T. D. să recunoască și să respecte dreptul de proprietate al reclamanților B. T. D.
și B. M. C. asupra suprafeței de 14 mp pe care au ocupat-o din imobilul aflat în proprietatea reclamanților.
A fost respinsa cererea prin care reclamanții au cerut ca în caz de refuz, să fie autorizați să execute ei înșiși, dar pe cheltuiala pârâților, obligația de a face stabilită în sarcina pârâților.
Au fost obligati pârâții în solidar să plătească în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 40,3 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Instanța a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în str.Cetății, nr. 26, jud.C. și înscris în CF nr.26478 C., cu nr. top 8783/1 (f 11-13) și că pârâții sunt proprietarii imobilelor situate în str.Cetății, nr. 26, jud.C. și înscrise în CF nr.1. C., cu nr. top 8783/2 și în CF nr.2. - C1-U2 C. N., cu nr. cadastral 5157/I (f 14-15 și 104-105).
Din concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie rezultă că fiecăreia din cele două parcele de teren înscrise în CF nr.26478 C.
, cu nr. top 8783/1 și în CF nr.1. C., cu nr. top 8783/2 cu suprafețe egale, îi revine în realitate o suprafață de câte 208 mp conform măsurătorilor în limitele constituite la fața locului de garduri și pereți de construcții și că singura dimensiune clară este frontul total la str.Cetății de 22,5 ml, fiecare din cele două parcele având front la strada Cetății de câte 11,25 ml. Experta a arătat că respectarea acestor dimensiuni la frontul de la stradă este o condiție de bază în stabilirea liniei de mejdie dintre cele două proprietăți și a propus astfel stabilirea mejdiei dintre cele două proprietăți cu respectarea condițiilor ca fiecare parcelă să aibă front la strada Cetății de 11,25 ml conform planului de dezmembrare din 1973, ca cele două imobile să aibă suprafețe egale de câte 208 mp și ca limita dintre cele două proprietăți să fie o linie dreaptă pornind din punctul A la str.Cetății, punct ce asigură dimensiunea de 11,25 ml pentru fiecare parcelă și până la frontul din spatele parcelelor. Linia de mejdie propusă de expertă între cele două proprietăți a fost astfel materializată pe planul anexă 3 din cuprinsul raportului de expertiză între punctele A-C (f 45, 53).
Experta a reținut că în varianta în care zidurile edificate între proprietățile părților aparțin pârâților, aceștia ocupă din suprafața de teren aflată în proprietatea reclamanților, o suprafață totală de 14 mp din care 1 mp este ocupat de cele două ziduri edificate între cele două proprietăți și materializate în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele 37-36 și 26-27, 7,256 mp sunt ocupați de construcția aflată în proprietatea pârâților și materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana cu C2, 0,635 mp sunt ocupați de construcția aflată în proprietatea pârâților și materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana cu C1, iar restul până la 14 mp sunt ocupați din curte.
Analizând concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții, instanța a reținut că dintre cele două ziduri la care se referă expertul topograf, cel de pe latura nordică a clădirii C2, materializat în anexa
3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele 37-36, a fost construit odată cu lucrările de reparații și consolidare a imobilului C2, executate în 2006, iar din expertiza topografică rezultă că C2 este una dintre cele două construcții aflate în proprietatea pârâților (f 83). Având în vedere și declarația martorului B. Augustin care a arătat că anterior construcției edificate de pârâți, între cele două proprietăți nu exista
nici o delimitare (f 144), instanța va reține că zidul anterior menționat aparține pârâților.
În privința celuilalt zid, adică a celui materializat în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele 26-27, instanța reține că deși expertul în construcții a constatat că acest zid a fost executat în perioada de execuție a clădirii C1, aflată conform raportului de expertiză în proprietatea pârâților, a reținut totodată că zidul a fost edificat după realizarea tălpii fundației și a peretelui din beton armat de la garajul clădirii C1 (f 83), iar din declarațiile martorilor B. Augustin (f 144-145) și Gall N. lae Sigismund (f 152-153) rezultă că acest zid a fost construit ca zid de sprijin din cauza diferenței de nivel, în scopul consolidării terenului, de către proprietarii anteriori ai terenului aflat în proprietatea reclamanților. Prin urmare, instanța reține că zidul anterior indicat nu aparține pârâților, însă coroborând declarațiile martorului Gall N. lae Sigismund cu fotografiile de la filele 69-74 și 93-99, reține că peretele exterior al construcției C1, aflată în proprietatea pârâților, se suprapune peste acest zid în limita a 5-6 cm lățime. Așadar, pârâții și-au extins parțial construcția C1 peste zidul din discuție care a fost astfel încorporat în aceasta, ocupând în acest mod terenul aflat în proprietatea reclamanților și în aceste limite.
Instanța a mai reținut că martorul B. Augustin a relatat că a locuit în construcția C2, aflată în prezent în proprietatea pârâților, că această construcție era situată cu latura dinspre proprietatea reclamaților pe mejdia dintre proprietăți și că pârâții au extins construcția, prelungind zidul așa cum se poate vedea în fotografia de la fila 96 (f 144).
Prin urmare, instanța a constatat că pârâții au extins atât construcția C1 cât și construcția C2 și au edificat zidul materializat în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele 37-36, ocupând astfel o parte din terenul aflat în proprietatea reclamanților.
Potrivit art.584 din Codul civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar potrivit art.480 din Codul civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, a stabilit linia de hotar între imobilul aflat în proprietatea reclamanților, situat în str.Cetății, nr. 26, jud.C. și înscris în CF nr.26478 C., cu nr. top 8783/1 și imobilul aflat în proprietatea pârâților, situat în str.Cetății, nr. 26, jud.C. și înscris în CF nr.1. C., cu nr. top 8783/2 și în CF nr.2. -C1- U2 C. N., cu nr. cadastral 5157/I, pe linia materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele A și C și va obliga pârâții T. D., T. M. S. și T. D. să elibereze suprafața pe care o ocupă din terenul aflat în proprietatea reclamanților, adică suprafața de 14 mp din care: 1 mp este ocupat de cele două ziduri edificate între cele două proprietăți și materializate în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana între punctele 37-36 și 26-27, 7,256 mp sunt ocupați de construcția aflată în proprietatea pârâților și materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana cu C2, 0,635 mp sunt ocupați de construcția aflată în proprietatea pârâților și materializată în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana cu C1, iar restul până la 14 mp sunt ocupați din curte, obligând de asemenea pârâții să recunoască și să respecte dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 14 mp pe care au ocupat-o din imobilul aflat în proprietatea reclamanților.
Cu privire la cererea prin care reclamanții au solicitat ca în cazul în care pârâții nu vor executa obligația de a elibera suprafața ocupată din terenul aflat în proprietatea reclamanților, să se dispună desființarea construcțiilor de către reclamanți pe cheltuiala pârâților, instanța reține că potrivit art.5802din Codul de procedură civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. Așadar, prin prisma acestui text legal, instanța poate autoriza creditorul unei obligații de a face cuprinse într-un titlu executoriu, să o îndeplinească el însuși pe cheltuiala debitorului numai cu condiția ca debitorul să refuze executarea obligației în termen de 10 zile de la primirea somației, or în speță, pârâții nu au fost încă somați să execute obligația de a face pentru care reclamanții au solicitat autorizarea și câtă vreme nu au fost somați în acest scop, nu se poate discuta nici despre un refuz din partea acestora în sensul art.5802din Codul de procedură civilă. Nefiind îndeplinite condițiile impuse de acest text legal, instanța apreciază că cererea reclamanților este neîntemeiată în aceste limite și va respinge cererea prin care reclamanții au cerut ca în caz de refuz, să fie autorizați să execute ei înșiși, dar pe cheltuiala pârâților, obligația de a face stabilită în sarcina pârâților.
În consecință, instanța a admis doar în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții conform dispozitivului.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit dispozițiilor articolului 276 din Codul de procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Deși potrivit art.584 cheltuielile grănițuirii se împart, în speță, cererea de chemare în judecată a inclus și o acțiune în revendicare.
În fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți a fost admisă doar în parte, situație în care culpa procesuală a părților este concurentă și din punct de vedere teoretic, reclamanții ar fi îndreptățiți la recuperarea cheltuielilor de judecată numai în măsura apreciată de instanță, raportat la proporția în care le-a fost admisă cererea. Analizând acest aspect prin prisma naturii capetelor de cerere admise și măsurii în care a fost admisă cererea, instanța apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la recuperarea integrală a cheltuielilor de judecată pe care le-au solicitat și au dovedit că le-au suportat în prezenta cauză, dar pentru că deși aceștia au solicitat valoarea taxelor de timbru și a onorariului de avocat, în concret, ei au dovedit doar plata taxelor de timbru în sumă de 40,3 lei, în temeiul art.277 din codul de procedură civilă și având în vedere interesul lor comun în cauză, instanța a obligat pârâții în solidar să plătească în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 40,3 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru.
Impotriva hotararii au declarat recurs T. D., T. M. si T. D., recalificat in apel, solicitand casarea hotararii de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In motivare s-a arătat că instanța de fond trebuia să stabilească timbrajul aferent petitului 2 din acțiunea introductivă, deoarece acest petit este unul de revendicare. Acțiunea de grănițuire a reclamanților prin care se solicită și revendicarea unei fâșii de teren este o acțiune petitorie, reală și imprescriptibilă care potrivit L. 146/1997 se timbrează la valoarea terenului revendicat. Instanța nu a pus în discuție acest lucru, nu s-a pronunțat asupra timbrajului, nu a intrat în cercetarea fondului motiv pentru care în baza art.297 indice 5 se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată și acțiunea în grănițuire (primul petit din acțiune) are caracter petitoriu, este o acțiune reală imprescriptibilă. Acțiunea în grănițuire are drept obiect reconstituirea hotarului, și are drept scop delimitatrea prioprietăților limitrofe. Ea nu se confundă cu acțiunea în strămutarea de hotare.
Petitul subsecvent este un petit de revendicare, astfel încît acțiunea în revendicare având și ea un caracter real, petitoriu și imprescriptibil. Se deosebește de acțiunea posesorie prin faptul că "scopul acțiunii posesorii este păstrarea sau obținerea restituirii posesiei bunului ca simplă stare de fapt fără a pune în discuție existența dreptului de proprietate sau a a altui drept real"
Corpul de clădire C1 a fost cumpărat de pârâții T. în anul 1991 de la Florea V. . In anul 2000 familia T. obține autorizația de construire nr.2673/_ (anexa 1) pentru extindere și supraetajare imobil. Această extindere s-a făcut adiacent zidului dintre proprietății familiei T. și B. . Mai mult decât atât există declarația nr.258/_ (anexa 2) prin care S.C. Pano
S.R.L prin asociat uni L. B. r care este mama reclamanților, care era proprietară în aceea vreme, își dă acceptul pentru lucrările ce urmează a fi efectuate de familia T. .
In anul 2004 se eliberează o a doua autorizație de construire cu privire la același imobil, autorizația nr. 1935/_ (anexa 3) pentru înlocuire acoperiș terasă cu acoperiș șarpantă și mansardarea în podul rezultat.
Ambele autorizații sunt anexate dovezilor de dare în folosință care atestă faptul că lucrările au fost efectuate conform autorizaților.
Zidul din litigiu a fost ridicat la solicitarea foștilor proprietari - familia M.
-și executat de martorul Gal N. lae Sigismund, așa cum reiese din declarația de martor aflată la fila 152 dosar fond.
Corpul de clădire C2 l-au cumpărat de la familia B. care în anul 1973 obține autorizația nr.432 pentru extinderea cosntrucției inițiale spre sud. Peretele dinspre nord la limita proprietății cu terenul familiei B. exista în acele vremuri și este nemodificat până în ziua de azi, lucru ce a fost recunoscut de B. Augustin conform declarației de martor de la fila 144-145 dosar fond.
In anul 2004 familia T. cumpără corpul de clădire C2, iar în anul 2006 obține autorizația de construire nr. 1251/_ (anexa 4) pentru reparații și consolidatre imobil, amprenta la sol a clădirii nefiind modificată cu nici un cm. Acest lucru este susținut de ele martorul Btăjan Augustin și de martorul Gali N. lae.
Zidul nordic al casei C2 și zidul adiacent casei C1 au fost executate de foștii proprietari și constituiau limitele djntre cele două proprietăți, lucru recunoscut de martorul Gali. Granița dintre propritățile 26 și 26A era constituită incă dinainte ca familia B. sau familia T. să fie proprietarii imobilelor.
Familia B. le-a înaintat și plângere penală pentru tulburare în posesie, fals, uz de fals privind obținerea autorizațiilor de construire, iar organele în drept în urma soluționării plângerii au dispus neînceperea urmăririi penale conform Rezoluției din_ din dos.7403/P/2006 (anexa 5).
Pentru aceste considerente, apelantii consideră că sentința instanței de fond nu ține cont de nicio probă din dosar, se bazează doar pe o expertiză prost întocmită la care au făcut zeci de obiecțiuni care nu au fost încuviințate decât într-o mică parte.
De asemenea au arătat prin obiecțiunile formulate expertiză că zidul adiacent casei C1 este materializat greșit în Expertiză doar între punctele 26-27 când în realitate este executat de-a lungul întregii clădirii, adică punctele 27-
40. Anexeaza în acest sens patru plase foto (anexele 6,7,8,9). Sunt de neacceptat astfel de greșeli într-o expertiză tehnică și este de neacceptat ca instanța să respingă toate probele propuse în apărare.
O altă greșeală a instanței de fond este faptul că s-a pronunțat asupra unui petit care nu a făcut obiectul acțiunii introductive și nici obiectul unei modificări de acțiune.
Reprezentantul reclamanților intimați după închiderea dezbaterilor, la concluziile pe fondul cauzei a solicitat oral în fața instanței ca în caz de refuz reclamanții să fie autorizați să execute pe cheltuiala pârâților obligația stabilită în sarcina acestora.
Instanța pronuțăndu-se pe această cerere, a dat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea inițială.
Această solicitare este tardivă și inadmisibilă, fiind formulată după trecerea unui timp 4 ani de la prima zi de înfățișare și mai mult, după închiderea dezbaterilor. Consideră apelantii că și acesta este un motiv de casare.
Apelantii consideră că sunt cumpărători de bună credință prind ambele imobile, toate lucrările le-au efectuat cu autorizații de construire și acceptul vecinilor. La corpul C2 au preluat situația existentă, faptic neaducând nici un fel de modificări zidului nordic, care reprezintă de fapt limita dintre proprietăți. Prin intampinaea formulata, intimatii B. T. si B. M. C. au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat si mentineea hotararii de fond,
cu cheltuieli de judecata.
Intimatii au fost obligați, în calea de atac la plata sumei de 5...lei taxa de timbru și 3,3 timbru judiciar pentru fond, astfel că petitul de revendicare, rezultat în urma efectuării Raportului de expertiza judiciara va fi timbrat, iar această omisiune nu afectează drepturile sau obligațiile nici uneia dintre părți, pentru a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare.
In situația în care ar rezulta din măsurători, că una dintre părți încalcă proprietatea celeilalte - cum este cazul de față - se activează petitul de revendicare, iar instanța la cererea părții, obliga partea adversa la respectarea dreptului de proprietate și eliberarea suprafeței de teren dețiuta nelegal. Menționeaza că nu întotdeauna apare această situație - de aceea petitul principal este cel de grănițuire și cel subsidiar de revendicare - însă și acest aspect a fost analizat corect, legal de către instanța fondului;
In plus, dacă părțile invocă o legitimitate a deținerii suprafeței de teren deținute excedent - cum este cazul de față - instanța este datoare să analizeze și această situație, aspect de a fi înfăptuit de către instanța fondului, prin efectuarea unei expertize în construcții și audierea de martori, pentru a se stabili natura, proveniența și condițiile edificării acelui zid care încalca proprietatea lor cu doar 1 mp, restul până la 14 mp deținuți nelegal de recurenții pârâți, nefiind afectați de acest zid.
Invocarea faptului că au solicitat autorizarea să execute obligația stabilita in sarcina pârâților recurenți, pe cheltuiala proprie, ca motiv de casare nu poate fi primită, deoarece instanta a respins această solicitare a intimatilor,
iar acestia nu au înțeles să atace această solutie a instanței de fond, practic niciun drept al recurenților nefiind încălcat.
Soluția este legală și temeinică, pe fondul soluționării litigiului, având la baza concluziile unor expertize tehnice de specialitate dispuse în cauză, dar și declarații de martori audiați.
Daca în ceea ce privește stabilirea liniei de mejdei nu există discuții sau interpretări, expertiza de specialitate fiind edificatoare și competentă să determine acest aspect, în cauza s-a mai discutat despre apartenența acelui zid placat cu piatră, respectiv dacă acesta aparține reclamanților sau pârâților.
Si expertiza in construcții întocmită de domnul inginer Ucenic M., confirma afirmațiile reclamanților si cele ale martorilor audiați, in sensul ca la ambele imobile, C1 si C2, au fost efectuate extinderi, care după cum au dovedit, le încalca proprietatea, de asemenea, identifica zidul in discuție ca făcând parte din fundația clădirii C1 al pârâților.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Reclamanții au investit instanța cu o cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor și cea a paraților apelanți, dublată și de revendicarea unei suprafețe de teren de 14 mp.
În ce privește critica referitoare la nelegala timbrare a acțiunii promovate, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată raportat la împrejurarea că, cu ocazia pregătirii primului termen de judecată în calea de atac, s-a stabilit în sarcina reclamanților intimați obligația de a achita
diferență taxa judiciară de timbru și timbre judiciare pentru fond, raportat la petitul de revendicare, obligație îndeplinită de aceștia, conform dovezilor aflate la fila 34.
Apelanții sunt proprietarii imobilelor situate în str.Cetății, nr. 26, jud.C. și înscrise în CF nr.1. C., cu nr. top 8783/2 și în CF nr.2. -C1-U2 C. -
N., cu nr. cadastral 5157/I, iar intimații sunt proprietarii imobilului învecinat ,situat în str.Cetății, nr. 26, jud.C., înscris în CF nr.26478 C., cu nr. top 8783/1 (f 11-13) .
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune ce se exercită cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze linia de hotar.
O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți. În acest ultim caz, însă, este necesar a se face dovada că linia de hotar a suferit modificări în timp, astfel că se impune readucerea ei la forma inițială.
În speță, criticile apelanților din perspectiva modalității de grănițuire aleasă de prima instanță se referă la faptul că toate lucrările pe care le-au efectuat au fost realizate în baza unor autorizații de construire, cu acordul vecinilor și cu respectarea limitelor existente între proprietăți.
Pentru stabilirea mejdiei dintre proprietățile învecinate, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize topografice, au fost audiați martori și s-a întocmit și o documentație tehnică în specialitatea construcții în vederea verificării susținerilor părților referitoare la vechimea construcțiilor, a zidurilor
despărțitoare, a materialelor din care acestea au fost construite, a existenței unor modificări aduse acestor construcții.
T. ul constată că varianta de demarcație a celor două proprietăți propusă de expertul topograf și însușită de prima instanță își găsește pe deplin justificare în raport de premisele avute în vedere precum și de celelalte probe administrate.
În acest sens este de menționat că în mod corect ,s-.a pornit de la faptul că inițial, parcelele învecinate au format un singur imobil care a fost partajat voluntar de vechii proprietari, conform actului încheiat la notariatul de stat al Jud. C. sub nr.8591/_ și planului de dezmembrare anexă la acest act.
Conform acestor documente, experta a concluzionat că cele două parcele rezultate au avut suprafețe egale, că frontul la stradă al fiecăreia a fost același, respectiv 11,25 m și că limita dintre ele se impune a fi o linie dreaptă pornind din punctul care asigură dimensiunea frontului la strada Cetății de 11,25 m pentru fiecare parcelă, pană la frontul din spate al parcelelor.
Stabilind linia de mejdie pe acest traseu, s-au evidențiat cateva tronsoane care au impus administrarea și a altor probe,inclusiv cea cu expertiza în construcții.
Aceste probe contrazic susținerile apelanților referitoare la faptul că nu au adus modificări zidului existent inițial și care a constituit granița dintre proprietăți, și nici construcției C2 cumpărată de la familia B., care de asemenea reprezenta limita dintre cele două parcele vecine.
Astfel, referitor la zidul materializat în expertiza topografică între punctele 26-27, pornind dinspre strada Cetății, martorul Gall N. lae Sigismund, care a participat la edificarea acestuia, a precizat că scopul construirii lui a fost acela de a împiedica alunecarea pămantului peste scara de acces către casa actualmente proprietatea intimaților, între parcele existand o diferență de nivel. Același martor a precizat că proprietățile nu erau delimitate complet, curtea era comună, existand o cale de acces la casa din spate, fosta proprietate a familiei B., în prezent proprietatea apelanților, materializată C2 în rapoartele de expertiză. A mai menționat martorul, prezentandu-i-se fotografia de la fila 70, că peretele exterior al casei apelanților se suprapune cu zidul pe care el l-a edificat la solicitarea fostului deținător al imobilului care actualmente constituie proprietatea intimaților .
Lipsa demarcației dintre proprietăți a fost confirmată și de martorul B. Augustin, proprietar al construcției indicate C2 în documentațiile tehnice, persoană care a confirmat și împrejurarea că zidul de sprijin menționat anterior, ce pornește de la strada Cetății, a fost realizat pentru consolidare, dată fiind diferența de nivel dintre cele două loturi învecinate.
Aceste depoziții se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert Ucenic M. și conduc la concluzia că deși zidul nu a fost edificat de apelanți, aceștia, contrar propriilor susțineri, și-au extins construcția proprietate C1, situată înspre frontul de la strada Cetății, mai o precis peretele exterior al acesteia, peste zidul menționat, cu cca. 5-6 cm- înglobandu-l practic în această construcție și ocupand astfel, pe această porțiune, terenul proprietatea intimaților.
În susținerea concluziilor sale expertul Ucenic M. a arătat că peretele adiacent clădirii C1, între punctele 26-27 a fost executat după realizarea tălpii fundației și peretelui garajului clădirii C1, respectiv în cursul anului 2002.
Faptul că apelanții au deținut o autorizație de construire nu poate justifica în nici un caz ocuparea de către ei a unei suprafețe din terenul intimaților, respectiv a celei aflate sub porțiunea de suprapunere a peretelui
exterior al clădirii C1 cu zidul construit de cel ce a deținut anterior imobilul intimaților.
Nu pot fi primite nici afirmațiile apelanților referitoare la faptul că nu au adus modificări corpului de clădire C2, cumpărat de la familia B., aflat în spatele corpului C1.
În acest sens,. în mod corect prima instanță a dat eficiență depoziției martorului Gall N. lae Sigismund conform căreia, între zidul de sprijin pe care l-a construit (la care s-a făcut anterior referire) și corpul C2 aflat în spate, exista un decalaj de cca,1,5 m. ori, actualmente acest decalaj nu mai există. De asemenea și martorul Bălaj Augustin, fostul proprietar al corpului C2 a arătat că peretele acestuia era situat pe mejdia dintre cele două parcele,dar ulterior a
fost modificată de apelanți prin prelungirea zidului.
Totodată, potrivit expertizei în construcții zidul de pe latura nordică a clădirii C2 între punctele 36-37 este în continuarea zidului din punctele 26-27. Acest zid este în afara corpului C2 în prelungirea peretelui nordic și în afara acestei clădiri, construit în anul 2006 odată cu consolidarea imobilului C2.
Ori, nici autorizația de construire emisă în anul 2006 nu are puterea de a conferi apelanților dreptul de a ocupa vreo suprafață din terenul intimaților, ea vizand doar reparația și consolidarea clădirii.
Este neîntemeiată critica apelanților referitoare la faptul că zidul adiacent casei C1 este greșit materializat în expertiză doar între punctele 26-27, în realitate el fiind executat pe toată lungimea casei, între punctele 27-40 întrucat
,așa cum cu evidență rezultă din cuprisnul lucrărilor tehnice depuse la dosar, ambii experți au luat în considerare că zidul corpului C1 se întinde și între reperele 26-40, nu numai între 27-40.
Nu poate fi primit nici motivul referitor la faptul că nu a fost administrată proba cu cercetarea la fața locului, întrucat probele administrate, în special expertiza în specialitatea construcții, coroborată cu declarațiile martorilor, au fost în măsură să lămurească pe deplin chestiunile legale de existența zidului și vechimea acestuia.
Este lipsită de relevanță din perspectiva soluției în prezenta cauză trimiterea făcută de apelanți la plangerea penală formulată de intimați împotriva lor, privind obținerea autorizațiilor de construire, soluționată prin neînceperea urmăririi penale. Împrejurarea că apelanții au obținut autorizații
de construire nu înseamnă că le-au și respectat, însă aceste aspecte exced prezentului litigiu, avand în vedere obiectul investirii instanței.
Lipsită de relevanță este și critica privind soluționarea capătului de cerere referitor la autorizarea intimaților să efectueze pe cheltuiala proprie obligația stabilită în sarcina paraților, dată fiind soluția de respingere a acestui petit.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelanti și urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții T. D., T. M. S. și T. D. împotriva Sentinței civile nr. 5587 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelanții să plătească intimaților B. T. D. și B. M. C. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu avocațial conform chitanței de la fila 52.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții T. D., T. M. S. și T. D. împotriva Sentinței civile nr. 5587 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanții să plătească intimaților B. T. D. și B. M. C. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executori.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte,
M. O. -S.
Judecător,
D. -I. T.
Grefier,
L. C.
L.C. 24 Septembrie 2013 Red. OSM/tehn AP-_ Jud fond - M. G.
| ← Decizia civilă nr. 53/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 156/2013. Grănițuire → |
|---|
