Decizia civilă nr. 4338/2013. Grănițuire

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 4338/R/2013

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

T. D. - președintele Secției I-a civilă

JUDECĂTORI:

M. -C. V.

A. -T. N.

G. :

M. -L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R. A. și de intervenientul R. G., precum și recursul declarat de pârâții H. G. ,

H. A. și H. G., împotriva deciziei civile nr. 141/A din 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamanta C. I., având ca obiect grănițuire - obligația de a face.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de

30 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 721 din_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-au admis în parte acțiunile formulate și modificate de reclamanta R. A. și de intervenientul R. G. în contradictoriu cu pârâții H. G., H. A. și H. G. și, în consecință, s-a stabilit linia de hotar dintre terenul situat în localitatea Ieud nr. 435, proprietatea reclamantei R. A. și a intervenientului R. G., înscris în C.F. 3200 nr.cadastral 11249 și terenul situat în aceeași localitate la nr.431 proprietatea extratabulară a pârâtului H. G. pe aliniamentul 39 - 41 - 38 - 29 - 30 - 4 conturat cu albastru în Varianta A din planul de situație - anexa grafică nr. 1 din completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. Suciu M., ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.

Pârâtul H. G. a fost obligat să le permită reclamantei și intervenientului să ridice un gard pe linia de mejdă stabilită mai sus și, alături de pârâții H. A. și H. G., a fost obligat să-și ridice gardurile doar în măsura în care le-au amplasat dincolo de linia de mejdă stabilită în cauza pendinte, înspre proprietatea reclamantei și a intervenientului.

Toți pârâții au fost obligați să permită accesul reclamantei și a intervenientului pentru executarea lucrărilor de tencuire, zugrăvire și întreținere la pereții din spatele casei și a anexei gospodărești situate în localitatea Ieud, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

De asemenea, pârâții au fost obligați să permită accesul reclamantei și a intervenientului pentru executarea la acoperișul casei și anexelor de mai sus a lucrărilor de montare ciotorne, scurgerile de apă și opritori pentru zăpadă, sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 10 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

A fost respins petitul din acțiunea principală și cel din cererea de intervenție având ca obiect revendicare imobiliară, iar acțiunea civilă modificată intentată de reclamanta C. I. a fost respinsă sub aspectul tuturor petitelor.

Prima instanță a respins și cererea reconvențională formulată și modificată de pârâții - reclamanți H. G., H. A. și H. G. sub aspectul tuturor petitelor și i-a obligat pe aceștia să plătească, în solidar, reclamantei R. A. și intervenientului R. G. suma de 4030 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Prin încheierea din_ s-a completat dispozitivul sentinței civile nr. 721/24 noiembrie 2011 în sensul că la pct. 3 unde pârâții au fost obligați să-și ridice gardurile doar în măsura în care le-au amplasat dincolo de linia de mejdă stabilită în cauza pendinte, înspre proprietatea reclamantei și a intervenientului, s-a dispus și că *în caz de refuz înlăturarea acestora să fie făcută de către reclamantă și intervenient pe cheltuiala pârâților.

Analizând ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie prima instanță a reținut că în baza legilor fondului funciar numitului C. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1933/42 din_ asupra mai multor terenuri, printre care terenul de natură curți și construcții în suprafață de 692 m.p. dintre vecinii

H. G., C. Ștefan, D. I. și drumul comunal, parte din top. 196,

197. Susnumitul a fost pus în posesie prin procesul verbal din_ de către Comisia comunală Ieud, anterior eliberării titlului de proprietate, defunctul întabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară asupra acestui imobil(f.54 - 55 din dosarul inițial).

Conform certificatului de moștenitor nr. 27 din_, reclamantele C.

I. și R. A. sunt moștenitoarele defunctului C. G., în calitate de soție supraviețuitoare și fiică.

La data de 23 octombrie 2008, reclamanta C. I. a vândut fiicei si ginerelui său, R. A. si R. G., prin contractul de vinzare cumpărare autentificat sub nr.2243, partea ce i s-a cuvenit din imobilul de mai sus (f.28

- 29 vol. I al dosar nr._ ). Ulterior, cei doi cumpărători si-au înscris dreptul de proprietate in C.F.3200 nr. top.11249 Ieud cu suprafața de 484 m.p.

La data de_ intervenientul R. G. a obținut Autorizația de construire nr.3 de la Primăria comunei Ieud a cărei valabilitate de construire s-a prelungit pina la data de_, în baza căreia reclamanta și intervenientul au construit o casa de locuit, grajd, bucatarie de vara si sura, foarte aproape de linia de mejda.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit certificatului de moștenitor emis după defunctul H. Dumitru în masa succesorală rămasă după acesta este cuprinsă și suprafața de teren de 600 mp situată la locul numit Acasă, unicul moștenitor al defunctului fiind pârâtul H. G. .

Cele două proprietăți sunt învecinate și au fost despărțite printr-un gard de sârmă fixat pe stâlp de lemn.

Nemulțumit de locul pe care s-au ridicat constructiile, pârâtul a formulat atât acțiune in grănițuire, cât si o acțiune separată de anulare partiala a titlului de proprietate eliberat pe numele defunctului C. G. . Prin sentința civilă nr.1064/_ din dosar nr._ a J. ecatoriei Dragomirești acțiunea în anulare partiala a titlului de proprietate a fost respinsă.

Prima instanță a reținut că în urma expertizei tehnico-judiciare întocmite în cauză în primul ciclu procesual de către expert Gavaler I., s- a constatat că terenul lui C. G. la front între pct. A-B are o lățime de 10,40 m față de 12,8 m din acte, pct. A fiind un stâlp de metal, iar pct. B - prelungirea liniei drumului în portița de la drum.

Între pct. C și D are o lățime de 8,40 m față de 9,60 din acte, ceea ce denotă că din terenul reclamantelor lipsește o suprafață de 128 m.p..

S-a aratat că în porțiunea din litigiu, între pct. A și E, care este colțul zidului casei există amplasat un gard din plasă de sârmă care obturează trecerea în dosul casei reclamantelor.

Verificând amplasarea construcțiilor pârâților, expertul a constatat că între acestea și construcțiile reclamantelor există o distanță de 3,70 m, iar transpunând schița terenului reclamantelor din acte pe schița existentă, ar rezulta că pârâții ar avea mejda în jur de 1,5 m de la casă înspre terenul reclamantelor.În concluzie, a propus stabilirea mejdei pe linia A-F-G-H, unde pct. A este stâlpul de metal între terenurile părților, pct. F este la 0,80 m de colțul casei reclamantelor, pct. G este la 0,80 m de colțul casei reclamantelor, iar pct. H este capătul terenului și determină o lățime de 9,60m pentru terenul reclamantelor.

În rejudecare părțile au solicitat întocmirea unei noi expertize topo, precum și a unei expertize în construcții, astfel că ing. expert Suciu M. răspunzând la obiectivele instanței a arătat că proprietatea reclamantei se identificiă cu nr. top. 197 și parte din top. 196, terenul fiind intabulat pe nr. cadastral 11249 cu suprafața de 484 m.p. în C.F.3200 Ieud. La nord are ca vecin pe pârâtul H. G., la est drum comunal, la sud D. I. și la vest C. Ștefan. Între pct. 39 și 41 C. Ștefan, este vecin cu pârâtul H.

G., mejdă care este continuă spre drumul comunal, iar pct. 5-colț al nr. cadastral verde, situat cu 41 cm în terenul pârâților.

Terenul proprietatea extratabulară a pârâților este situat pe nr. top 198, înscris în C.F. 177Ieud (pe anexele grafice conturat cu nergru, cu suprafața tabulară de 539 m.p., proprietar tabular străbunica Iusko Agapia) natura de folosință este curte, construcții și grădină. La est drum comunal, la sud reclamanta C. I. .

Pct. 39, 41 și 38 materializează vechea mejdă, în rest măsurătorile au fost raportate la picurul de streașină al construcțiilor aparținătoare intervenientului Râșco G. .

J. ecătoria a reținut pe baza constatărilor expertului că poziția nr. cadastral 11249 cu suprafața de 484 m.p., înscris în C.F. 3200 Ieud nu coincide în totalitate cu poziția reală a terenului aparținând intervenientului Râșco G. și anume la drumul comunal frontul la stradă nu corespunde

cu cel real, poziția pct. 6 - colorat cu verde - este la 1,96 m față de grajdul pârâtului H. G. .

Prin completarea la raportul de expertiză expertul a propus două variante pentru linia de mejdă: situația reală din teren unde există un aliniament vechi pe aliniamentul pct. 39-41-38-30-4, conturat cu albastru, aliniament reprezentând mejda arătată de pârâți cu puncte-rămășițe ale unor vechi țăruși lângă fundația casei noi a reclamanților, țăruși rămași din gardul vechi în varianta A din anexa grafica nr.1.

Apoi a mai propus o variantă, cu negru, arătată de reclamanți, cu pct. 25 și 26 luate la streașina casei noi, care sunt deviate față de aliniament, mejda devenind o linie frântă(desenul notat cu A în anexa grafica nr.2).

De asemenea, expertul topograf a mai făcut o propunere conform propunerii reclamanților, raportat la identificarea nr. cadastral 11249 transpus după coordonatele punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-1 scrise cu verde pe anexa grafică nr. 1, mejda fiind aliniamentul 1-8-7-6-5, ce depășește mejda veche cu suprafața de 34 m.p. peste proprietatea pârâților.

După analiza punerii în posesie, a semnelor vechi rămase in teren, a calculului suprafeței rămase conform cu punerea în posesie, expertul topograf a considerat că mejda dintre proprietăți trebuie să fie ce reprezentată cu roșu, care coincide cu mejda veche.

Prima instanță a reținut că expertul în construcții Butean R., având în vedere planul de situație al reclamantei și al intevenientului, vizat de 0CP1 cu nr. 9195/_, a conchis că anexa a fost proiectată la o distanță de 80 cm față de limita de proprietate. Pe plan nu este menționată poziția casei față de limita de proprietate, cu mențiunea că în planșa analizată este prevăzută o distanță minimă față de limita de proprietate. Față de situația gardului existent din prima parte a curții (de la poartă până la casa nouă), rezultă că CI este amplasată la cea 18 cm, iar C2 este retrasă cu 17 cm față de aliniamentul casei.

In concluzie, luând în considerare poziția, forma și dimensiunile casei, a considerat că planul de situația avut în vedere la ridicarea construcțiilor nu corespunde cu situația actuală.Pe aliniamentul construcțiilor noi situate pe proprietatea reclamantei gardurile au fost desființate. Șarpanta casei aparținând reclamantei și intervenientului are lățimea de 65 cm și depășește limita de proprietate materializată prin gardul existent cu 52 cm. Analizând expertiza topo, expertul în construcții a constatat că șarpanta depășește cu cca 20 cm limita propusă, șarpanta construcției C2 depășește parțial limita de proprietate propusă, iar șarpanta anexei nu depășește limita de proprietate propusă. Șarpanta construcțiilor noi are streașină realizată cu o lățime medie de 65 cm. Pentru ca aceasta să nu depășească limita de proprietate, se impune modificarea șarpantei existente, prin desfacerea planului înclinat al șarpantei, orientat spre pârâți și realizarea unui calcan, remodelarea șarpantei fără a avea planul de scurgerea apelor pluviale, respectiv orientarea întregii șarpante spre sud, fapt care este propus pentru șarpanta anexei.

A stabilit că montarea de jgheaburi, burlane și opritori de zăpadă nu rezolvă decât parțial posibilitatea ca apa de ploaie și zăpada să nu cadă în terenul deținut de pârâți. In cazul ploilor torențiale și a zăpezii abundente, jgheaburile nu sunt capabile să preia în totalitate cantitatea de precipitații.

Pe zona construcțiilor reclamantei și intervenientului nu există garduri. Executarea lucrării de tencuire la pereții dinspre pârâți, zugrăvire și întreținere, nu se poate face fără a se monta schele de lucru și plase de protecție pe proprietatea pârâților. Deci, pentru executarea acestor lucrări și pentru montarea jgheaburilor este nevoie de permisiunea pârâților pentru acces.

Prin completarea la raportul de expertiză, răspunzând obiecțiunilor reclamanților, expertul în construcții a menționat că șarpanta casei aparținând reclamantei și intervenientului are lățimea de 65 cm și depășește limita de proprietate propusă (linia roșie recomandată prin expertiza topografică) cu cca 20 cm. Șarpanta construcției C2 depășește parțial limita de proprietate propusă. Șarpanta anexei nu depășește limita de proprietate propusă(anexa 4 din raportul de expertiză).Pentru ca șarpanta casei să nu depășească limita de proprietate se impune remodelarea șarpantei.

Deoarece și la această completare părțile au formulat obiecțiuni s-a întocmit o nouă completare la raport prin care s-a reținut că față de linia albastră, aliniamentul punctelor 39-41-38-30-4 anexa grafică 1 din completări la expertiza topografică reprezentând mejda arătată de pârâți, distanța dintre linia albastră și casa reclamanților este variabilă de la 47,5 cm până la 46,7 cm pe aliniamentul C1 și de la 68 cm până la 35 cm pe aliniamentul C2, de la 58 cm până la 35 cm pe aliniamentul anexei (anexa 1).

S-a stabilit distanța și depășirile liniilor de mejdă și după celelalte propuneri făcute de către expertul topograf, de fiecare dată șarpanta depășind mejda cu 20 până la 30 cm.

J. ecătoria a reținut că existența unei mejde vechi, cea notată cu albastru în anexa 2, figura A, din completarea de expertiză, a fost confirmată atît de martorii propuși de către pârâți, respectiv Ilea G. și C. G., cât și de către cei propuși de reclamantă:P. Grigor și Pleș Ștefan (f. 28 Vol. II dosar_ ).

Față de considerentele reținute, prima instanță, în temeiul art. 584 C.civ., a stabilit linia despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamantei R.

A. și a intervenientului R. G. și terenul proprietatea exțratabulară a pârâtului H. G. pe aliniamentul 39 - 41 - 38 - 29 - 30 -4 conturat cu albastru în Varianta A din planul de situație - anexa grafică nr. 1 din completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. Suciu M. și l-a obligat pe pârâtul H. G. să le permită reclamantei și intervenientului să ridice un gard pe linia de mejdă stabilită.

A precizat judecătoria că admiterea acestui petit s-a făcut doar față de pârâtul H. G. pentru că el este unicul moștenitor al defunctului H. Dumitru, potrivit Certificatului de moștenitor nr. S411/_ eliberat de fostul notariat de Stat local Vișeu de Sus. Totodată, prin L.7/1996 s-a recunoscut și dreptul de proprietate extratabular dobândit prin moștenire, fiind obligatorie înscrierea lui în C.F. doar atunci când se dorește

înstrăinarea, situație ce nu se regăsește în speță.

Pârâții H. G., H. A. și H. G. au fost obligați să-și ridice gardurile doar în măsura în care le-au amplasat dincolo de linia de mejdă stabilită în cauza pendinte, înspre proprietatea reclamantei și a

intervenientului, întrucât art.480 cod civil le conferă posibilitatea de a uza de prerogativele dreptului lor de proprietate, respectiv de folosința, administratrea și dispoziția după bunul lor plac asupra terenului.

Pârâții au fost obligați să permită accesul reclamantei și a intervenientului pentru executarea lucrărilor de tencuire, zugrăvire și întreținere la pereții din spatele casei și a anexei gospodărești situate în localitatea Ieud, sub sancțiunea daunelor cominatorii, motivat de faptul că

lucrarea de construire și finisare a imobilelor începută trebuie finalizată, iar lucrările prevăzute a se efectua la zidurile și pereții laterali ale casei și anexei, conform documentației tehnice, nu se pot face decât din curtea imobilului pârâților. Prin exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate pârâții creează un prejudiciu pentru reclamantă și intervenient, care se află în imposibilitatea de a-și întreține imobilele și de a-și valorifica dreptul lor de proprietate asupra bunurilor.

Pârâții au fost obligați să permită accesul reclamantei și a

intervenientului pentru executarea la acoperișul casei și anexelor de mai sus a lucrărilor de montare ciotorne, scurgerile de apă și opritori pentru zăpadă, sub sancțiunea daunelor cominatorii, deoarece potrivit art.1075 c.civ. orice obligație de a face, în caz de neexecutare se schimbă în dezdăunări.

Cererile de revendicare imobiliară au fost respinse reținându-se că acțiunea în revendicare este o acțiune civilă reală prin care proprietarul ce a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, iar în speță, ca urmare a stabilirii liniei de mejdă pe aliniamentul pct. 39 - 41 - 38 - 29 - 30 - 4 conturat cu albastru, pârâții nu ocupă nici o suprafață din proprietatea reclamantei și a intervenientului.

Acțiunea reclamantei C. I. a fost respinsă cu motivarea că la momentul soluționării cauzei aceasta nu mai avea drept de proprietate asupra terenului, deoarece prin contractul de vânzare cumpărare autentificat și menționat mai sus și-a înstăinat acest drept fiicei și ginerelui său.

Cererea reconvențională a pârâților reclamanți H. G., H. A. și H. G. a fost respinsă în tot cu motivarea că potrivit întregului probator administrat în cauză reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în C.F. pe baza tilului de proprietate eliberat în favoarea lui C.

G., care așa cum s-a reținut mai sus a fost menținut prin sentința judecătoriei, precum și a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta C. I. .

Prin stabilirea liniei de mejdă s-a stabilit și întinderea proprietății acestora pe latura comună, astfel că s-a reglementat și această chestiune fără a se impune rectificare parțială a celor două C.F.-uri.

Referitor la șarpanta casei de locuit a reclamantei și intevenientului, prima instanță a apreciat, însușindu-și concluziile expertului Suciu M., că suprafața cu care șarpanta depășește mejda este foarte mică și la înălțime, astfel că prin amplasarea de ciotorne și de opritori de zăpadă nu mai impune modificarea ei.

În temeiul art. 276 C.pr.civ. pârâții au fost obligați în solidar la cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamantei și intervenientului, avînd în vedere următoarele aspecte că potrivit art.584 teza II Cod civil

*cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate*, reclamanta și intervenientul, dar și pârâții fiind obligați să suportate împreună costul expertizelor.

Prin decizia civilă nr. 141/A/_ a Tribunalului Maramureș s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta R. A., și interveneintul R.

G., precum și apelul declarat de pârâții H. G., H. A. și H. G.

, împotriva sentinței Civile nr. 721/_ și Încheierii civile din data de_ pronunțate de Judecătoria Dragomirești care au fost schimbate în parte în sensul că:

S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei R. A. și a intervenientului R. G. situată în localitatea Ieud la nr. 435, înscrisă în

C.F. 3200 nr.cadastral 11249 și proprietatea extratabulară a pârâtului H.

situată în localitatea Ieud nr. 531 pe aliniamentul trasat cu linie verde și marcat cu punctele A-I-H-G-F-E în planul de situație- anexa 4- a raportului de expertiză întocmit de ing. Soponar E. M. la data de _
, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;
S-a respins cererea reclamantei R. A. și a intervenientului R. G. privind obligarea pârâților H. G., H. A. și H. G. să-și ridice gardurile amplasate și alte construcții sau în caz de refuz, autorizarea lor de a le înlătura pe cheltuiala pârâților.
S-au menținut celelate dispoziții ale sentinței atacate și ale încheierii care nu contravin deciziei.
S-au compensat cheltuielile de judecată ale părților suportate în apel. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Proprietatea apelanților R. A. și R. G. situată în localitatea
Ieud la nr. 435, înscrisă în C.F. 3200 nr.cadastral 11249 și proprietatea extratabulară a pârâtului H. G. situată în localitatea Ieud nr. 531, identificată topografic cu nr. top 198, înscris în C.F. 177Ieud sunt limitrofe.
Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați, din planșele fotografice atașate, dar și din recunoașterile părților, cele două proprietăți au fost separate de un gard din uluci cu stâlpi de lemn, amplasat la o distanță de 60-80 cm de vechea casă a intimatei C. I. și a apelantei R. A. . Cu ocazia demolării vechii case de pe terenul apelanților R. și construcția noii case, acel gard de pe hotarul nelitigios a fost înlăturat pentru facilitarea lucrărilor de construcții.
Apelanții H. au ridicat un nou gard al cărui amplasament este contestat de vecinii R. A. și R. G., situație ce a determinat promovarea prezentei acțiuni.
Grănițuirea reprezintă operațiunea de stabilire și determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiunea în grănițuire fiind deschisă proprietarilor învecinați atât în cazul inexistentei unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne de delimitare există, dar sunt contestate de părți, situație ce se regăsește în speță.
S-a subiniat faptul că pe calea unei acțiuni în grănițuire este necesar să se stabilească vechiul hotar dintre fonduri, acea linie despărțitoare originară stabilită fie pin voința comună și concordantă a proprietarilor, fie impusă prin hotărâre judecătorească sau prin lege.
Astfel, la stabilirea, pe cale judiciară, a liniei de graniță nu este determinantă asigurarea în totul a suprafețelor de teren înscrise în cartea
funciară sau, după caz, în titlul de proprietate emis în temeiul Legii fondului funciar, cum pretind apelanții R. A. și R. G., căci atât cartea
funciară, cât și, prin analogie, titlul de proprietate, garantează existența dreptului, dar nu și întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeței de teren la care s-ar referi.
De altminteri, neconcludența C.F. 3200 Ieud și a titlului de proprietate nr. 1933/42/_ sub aspectul dovezii întinderii dreptului de proprietate al apelanților R. este evidențiată inclusiv de neconcordanțele dintre acestea: dacă în titlul de proprietate menționat terenul retrocedat în intravilanul localității Ieud la nr. administrativ 435 apare ca având o suprafață de 692 mp, în C.F. 3156 N Ieud în care titularul C. G. și-a intabulat dreptul de proprietate recunoscut prin titlu, același teren are o suprafață de 566 mp, iar ulterior, prin planul de amplasament și delimitare nr. 2602-2604/_, "s-a corectat suprafața de 484mp";, după cum apelanții R. au remarcat prin cererea de apel, astfel că ei dețin în proprietate aceeași parcelă, dar cu o suprafață de 484 mp.
În privința hotarului real dintre proprietăți apelanții pârâți H. G. ,
A. și H. G. au susținut că este cel marcat prin gardul actual pe care ei l-au ridiciat pe stâlpi metalici cu închidere de sârmă, exact pe vechiul traseu al mejdei nelitigioase dintre părți, după ce vechiul gard de lemn a fost înlăturat de reclamanții apelanți R. A. și R. G. pentru a-și putea construi noua casă.

Actualul traseu al gardului dintre proprietăți este cel evidențiat în planul de situație -anexa 4 a raportului de expertiză întocmit de inginer Soponar E. M. pe aliniamentul A-I-H-G-F-E.

Apelanții reclamantă și intervenienți R. au susținut că acest aliniament A-I-H-G-F-E nu corespunde vechii linii de hotar, actualul gard fiind amplasat abuziv de către pârâții H. pe terenul lor. Au învederat că, mai înainte de a turna fundația casei noi, în consens cu pârâții H. au marcat linia de hotar cu o țeavă metalică pe care au înfipt-o în pământ la 80 cm de locul unde ulterior au săpat și turnat fundația.

Martorul Pleș Ștefan a confirmat că mai înainte de a începe săpăturile pentru fundația casei noi s-a fixat mejda cu o bară de fier, însă a menționat că apelantul H. G. nu a fost de față la această acțiune, ci doar fiul său,

H. G., acest ultim aspect fiind recunoscut inclusiv de apelantul R.

G. .

În aceste condiții, nu s-a putut reține că proprietarii celor două fonduri limitrofe și-au reconfirmat linia despărțitoare, căci doar apelantul H.

este proprietarul terenului din Ieud nr. nr. 531, pe care l-a dobândit prin moștenire, iar el nu a fost nu a fost prezent la montarea țevii de metal, iar acordul apelantului H. G. este lipsit de efecte juridice, deoarece acesta nu este titularului vreunui drept real asupra imobilului menționat.
Însă, cu ocazia cercetării la fața locului, instanța de apel a constatat nemijlocit că pe traseul gardului actual dintre proprietăți(aliniamentul A-I-H- G-F-E) există probe materiale conservate, respectiv bucăți de stâlpi de lemn îngropate în pământ, cu o vechime considerabilă și în stare avansată de degradare, din a căror aliniere se poate prezuma că reprezintă resturi ale stâlpilor de susținere al vechiului gard nelitigios dintre proprietățile părților, așa cum susțin apelanții H. .
Reclamantul apelant R. G. a contestat aceste probe materiale, susținând că ele au fost "montate"; de pârâții apelanți însă, raportat la starea de degradare a bucăților de lemn s-a statuat că este greu de crezut că acestea au putut fi mutate dintr-un loc în altul și îngropate fără a se distruge total.
La cercetarea la fața locului, în fața instanței de apel, a fost dezgropată de la o adâncime de 40 cm o bucată de bârnă de lemn cu un diametru de 21 cm, situată la aproximativ 70cm în fața porții apelanților H. și în aliniament cu actualualul gard și cu celelalte "cioate";, despre care pârâții au afirmat că este semn de hotar, respectiv partea din pământ al vechiului stâlp al porții lor, situat exact pe linia de mejdă.
Apelantul R. G. a prezumat că este un vechi stâlp de telefon, contestând valoarea de semn de hotar a acestei cioate, însă această probă materială se coroborează cu declarația martorului H. G. (f. 71 dosar _
) care afirma că "vechea mejdă se întindea până la trotuar";.
Planul de situație întocmit de ing. Urda I. vizat de I.P.C.J Maramureș sub nr. 15355/_ de care se prevalează apelanții R. A. și R. G. pentru a demonstra amplasamentul vechiului hotar dintre părți este lipsit de forță probatorie, pe de o parte pentru că nu le este opozabil pârâților H., iar pe de altă parte deoarece nu a fost respectat nici măcar de apelanții R., deși face parte din documentația tehnică pentru autorizarea construirii casei și anexelor lor gospodărești.
Expertul tehnic judiciar în specialitatea contrucții, Buteanu R., a precizat la pct. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză în august 2010 că apelanții nu au respectat acest plan de situație, întrucât casa pe care au edificat-o are alte dimensiuni și altă amprentă la sol decât cea proiectată și este amplasată la 6,05m față de limita de proprietate de la stradă față de 3,50 m cum fusese proiectată.
Apoi, deși în plan sunt înscrise distanțele dintre construcțiile pârâților
și linia despărțitoare, nu există nici o certitudine că inginerul Urda a avut în vedere vechiu hotar nelitigios dintre părți, căci corectitudinea datelor acestuia este îndoielnică în condițiile în care a indicat și lățimea terenului familiei R. și a conturat proprietățile limitrofe, fără a configura calea de acces de cca. 2 m lățime care-l delimitează de proprietatea din vecinătatea sudică aparținându-i numitei D. I. .

De altminteri, martorul David N. T., primarul comunei Ieud, a relatat că, în vederea soluționării conflictului dintre părți legat de linia de hotar și de amplasamentul noilor contrucții ale apelanților R., i-a solicitat proiectantului Urda I. să-i indice traiectoria liniei despățitoare dintre proprietatățile părților, așa cum a înțeles să o configureze în planul de situație, iar acesta nu a fost în măsură să o arate.

Ca urmare, coroborând depozițiile martorilor audiați cu probele materiale și cu constatările personale ale instanței prilejuite de cercetarea la fața locului, tribunalul a stabilit că linia de hotar dintre proprietățile părților îl reprezintă aliniamentul trasat cu linie verde și marcat cu punctele A-I-H- G-F-E în planul de situație- anexa 4- a raportului de expertiză întocmit de ing. Soponar E. M. la data de_, ce corespunde cu traseul actualului gard existent între cele două fonduri învecinate.

Cum din concluziile expertului Suciu M. exprimate la pct. 3.12 din raportul de expertiză întocmit la_ potrivit cărora "de la colț de mejdă 9 m până în punctul 38 situație rămâne neschimbată, pe următorii 20 m se desființează gardul"; rezultă că aliniamentul hotarului stabilit de prima

instanță între pct. 39-41-38-30-4 nu coincide întrutotul cu aliniamentul A-I- H-G-F-E marcat de actualul gard despre care tribunalul a concluzionat că reprezintă vechiul graniță dintre proprietățile părților, s-a impus admiterea în parte a apelului reclamanților R. A. și R. G. sub aspectul stabilirii liniei despățitoare dintre proprietăți.

Raportat la limita de proprietate astfel stabilită pe aliniamentul A-I-H- G-F-E în planul de situație- anexa 4-a expertizei întocmite de ing. Soponar

E. M. la data de_, tribunalul a constatat că pârâții intimați nu folosesc nici o suprafață din terenul proprietate a apelanților reclamanți R.

A. și R. G. situată în Ieud nr. 435, acțiunea în revendicare fiind neîntemeiată.

De asemenea, cât timp actualul gard la care se limitează folosința pârâților H. G., H. A. și H. G. este amplasat pe linia de hotar, petitele din cererea de chemare în judecată modificată și din cererea de intervenție având ca obiect obligarea pârâților de a-și ridica gardurile, precum și alte construcții de pe terenul apelanților R. A. și R. G. sau în caz de refuz, înlăturarea acestora să fie făcută de către apelanți pe cheltuiala pârâților și cele având ca obiect obligarea pârâților să le permită apelanților R. ridicarea unui gard pe linia de mejdă sub sancțiunea daunelor cominatorii au fost apreciate ca neîntemeiate, sub acest aspect fiind fondate criticile pârâților apelanți H. G., H. A. și H. G. .

Însă, nu au putut fi primite criticile apelantilor H. G., H. A. și H. G. relative la modul de soluționare de către prima instanță a cererii reconvenționale și a pretenției reclamanților de a li se permite accesul în spatele casei pentru a-și tencui și vopsi construcțiile.

A fost apreciată ca fondată și legală dispoziția primei instanțe prin care apelanții pârâți au fost obligați să permită accesul reclamantei și a intervenientului pentru executarea lucrărilor de tencuire, zugrăvire și întreținere la pereții din spatele casei și a anexei gospodărești situate în localitatea Ieud, sub sancțiunea daunelor cominatorii, căci și dreptul de proprietate, asemenea oricărui drept subiectiv civil, trebuie exercitat cu respectarea legii și a moralei, potrivit scopului economic și social în vederea căruia este recunoscut de lege, iar nu în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.

Este evident că accesul reclamanților R. A. și R. G. la partea

laterală a casei și a anexelor, strict necesar finalizării construcțiilor și montării jgehaburilor, burlanelor și opritorilor pentru zăpadă, prin altă parte decât prin curtea pârâților apelanți H. G., H. A. și H. G., este imposibil or, în această situație, impiedicarea accesului lor prin invocarea dreptului de proprietate absolut se circumscrie abuzului de drept, ce nu poate rămâne nesancționat.

Referitor la acțiunea în rectificarea C.F. 3156N Ieud cu top. 11201, în sensul anulării în parte a încheierii de intabulare nr. 563/2005, cu repunerea în situația anterioară sub raport de carte funciară, precum și rectificarea C.F. nr. 3200 cu top. nr. 11249 în sensul anulării în parte a

încheierilor de carte funciară nr._, cu repunerea în situația anterioară sub raport de carte funciară, tribunalul a apreciat că în mod corect a fost respinsă de prima instanță câtă vreme pârâții reclamanți reconvenționali nu au invocat și dovedit nici un motiv de nevalabilitate a încheierilor de intabulare menționate, în raport de dispozițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996.

Referitor la solicitarea apelanților H. G., H. A. și H. G. de obligare a apelanților reclamanți R. A., R. G. și C. I. să-și edifice șarpanta acoperișurilor clădirilor noi din două ape într-una singură, așa încât apele pluviale și topirea zăpezii să se scurgă în curtea acestora, tribunalul a reținut că această pretenție este excesivă atâta timp cât problema colectării apelor de ploaie și a zăpezii se poate realiza prin montarea jgheaburilor, a burlanelor și a opritorilor de zăpadă, soluție mai economicoasă decât demontarea șarpantei casei de locuit.

Înscrisul emis de Primăria Ieud referitor la edificarea șarpantei într-o singură apă vizează doar anexele gospodărești, nu și casa de locuit a pârâților reconvenționali R. A. și R. G., iar picătura streșinii anexelor cade, conform raportului de expertiză în construcții, pe terenul acestora, fără a- vătăma pe apelanții H. G., H. A. și H. G., hotărârea primei instanțe fiind judicioasă, și în privința acestui petit din cererea reconvențională.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamanta Râșco A., intervenientul Râșco G. și pârâții H. G., H. G. și H. A. .

l. Recursul reclamantei și intervenientului, formulat în cadrul aceluiași înscris, aceste părți invocând același interes.

Prin recursul declarat de aceste părți s-a solicitat, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 3 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr, 141/A din_, în sensul, admiterii apelului formulat de recurenți, împotriva sentinței civile nr. 721 din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești și a încheierii civile din 25 ianuarie 2012, a aceleiași judecătorii și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 721 din 24 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dragomirești și în totalitate a încheierii civile din 25 ianuarie 2012, și pe cale de consecință obligarea apelanților-pârâți H.

G., H. A. și H. G., de-a preda în deplină proprietate și posesie apelantei-reclamante R. A. și apelantului-intervenient în interes propriu

R. G., suprafața de 35 m.p. teren, situată în satul Ieud, nr. 435, com. Ieud, jud. Maramureș, evidențiată în c.f. nr. 3200 Ieud, nr. top. 11249, identificată prin expertiza efectuată în cauză de expert Soponar E. M., anexa 4, hașurată cu culoare roșie, notată pe contur cu literele A-B-C-D-E- F-G-H-I-A; stabilirea liniei despărțitoare dintre terenul proprietatea reclamantei R. A. și a intervenientului în interes propriu R. G., situat în satul Ieud, nr. 435, com. Ieud, jud. Maramureș, cuprins în c.f. nr. 3200 Ieud, nr, top. 11249 și terenul folosit de apelanții-pârâți reconvențional

H. G., H. A. și H. G., situat în satul Ieud, nr. 531, com. Ieud, jud. Maramureș, cuprins în c.f. nr. 50006 Ieud, nr. top, 198, pe aliniamentul liniei roșii, din planul de situație, anexa nr. 3 la raportul de expertiză a ing. expert Soponar E. M. ; obligarea apelanților pârâți reconvențional H.

G., H. A. și H. G., să ridice gardul amplasat pe terenul proprietatea apelantei-reclamante R. A. și a apelantului-intervenient în

interes propriu R. G., cuprins în c.f. nr. 3200 Ieud nr. top. 11249, gard identificat prin expertiza ing. expert Soponar E. M., în planul de situație anexa 2, culoare verde la raportul de expertiză sau în caz de refuz, înlăturarea acestuia să fie făcută de apelanta-reclamantă R. A. și apelantul-intervenient în interes propriu R. G., pe cheltuiala

apelanților-pârâți H. G., H. A. și H. G. ; obligarea apelanților- pârâți, în solidar, la cheltuieli de judecată, la fond, în sumă de 6000 lei, în loc de 4030 lei.

Menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Respingerea apelului formulat de apelanții-pârâți H. G., H.

A. și H. G., împotriva sentinței civile nr. 721 din 24 ianuarie 2011 a

ecătoriei Dragomirești.
Obligarea pârâților-apelanți H. G., H. A. și H. G., în solidar, la cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 3088 lei, în componența solicitată prin concluziile scrise depuse la dosar, la instanța de apel.
În motivarea recursului reclamanta și intervenientul au invocat următoarele:
Decizia civilă nr. 141/A din_ este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 c. proc. civ.
In conformitate cu disp. art. 295 C. proc. civ. instanța de apel verifică, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, iar în conformitate cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ. apelantului, nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Prin nerespectarea acestor dispoziții legale, cu trimitere la disp. art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ, instanța de apel, a admis apelul, formulat de apelanta-reclamantă și apelantul-intervenient în interes propriu, stabilind linia despărțitoare dintre terenuri, pe aliniamentul gardului actual, ceea ce acești apelanți, n-au cerut. Linia despărțitoare dintre terenurile părților, pe aliniamentul gardului actual, fusese stabilită prin sentința civilă nr. 721 din_ a Judecătoriei Dragomirești. Or, ceea ce apelanții - reclamanta și intervenientul în interes propriu, au solicitat în apel, pe lângă cererea de revendicare, respinsă la fond, a fost solicitarea de stabilirea a liniei despărțitoare, cu respectarea limitelor de proprietate a acestora, atestată în
c.f. nr. 3200 nr. cadastral 11249.
Astfel, instanța, admițând apelul acestora, a acordat ceea ce nu s-a cerut de către aceștia.
Tot astfel, apelanții-pârâți au formulat apel, numai împotriva sentinței civile nr. 721 din 24 noiembrie 2011, a Judecătoriei Dragomirești, dar cu toate acestea, instanța de apel, a admis apelul acestora și împotriva încheierii civile din_, deși aceștia n-au formulat apel împotriva încheierii.
Admițând apelul, formulat de apelanta-reclamantă și apelantul intervenient în interes propriu și stabilirea liniei despărțitoare, pe același aliniament, ce fusese stabilit la instanța de fond, apreciază că acestora li s-a creat o situație mai grea, în sens procesual, atribuindu-li-se o cerere pe care n-o formulaseră, cu, consecințe și în planul cheltuielilor de judecată.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei, vizează, admiterea apelului, apelanților pârâți H., prin care aceștia au solicitat, printre altele
admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantă și intervenientul în interes propriu, dar, au admis că hotărârea instanței de fond, în ce privește linia despărțitoare, este corectă. Deci, hotărârea instanței de fond, nu trebuie modificată în această privință. Ca urmare, solicitarea acestora era lipsită de obiect. De altfel, prin modul de formulare a acestei cereri în apelul formulat, ea are un conținut de întâmpinare, iar nu a unei cereri, care să oblige instanța, a stabili linia de hotar, pe același aliniament, acceptat de aceștia, ca fiind stabilit corect de către instanța de fond.
Stabilind linia despărțitoare, pe aliniamentul gardului actual ce fusese stabilit la instanța de fond, instanța de apel, a apreciat neconcludentă situația de proprietate atestată pe seama apelanților, reclamantă și intervenient în interes propriu, precum și titlul de proprietate nr. 1933 din_, emis pe seama antecesorului în drepturi a apelantei-reclamante, apreciind ca prevalente, probele materiale găsite în teren (bucăți de lemn, îngropate în teren) precum și probele de martor, iar pe cale de consecință a respins și cererea de revendicare și de ridicare a gardului existent în teren.
Procedând în acest mod, instanța de apel, a aplicat greșit legea și anume dispozițiile art. 480, 584 și 585 c. civ.: art. 33, 34 și 35 din Legea nr. 7/1996, în reglementarea conținută de aceasta, înaintea anului 2010, art.
39 din Ordinul nr. 33/2006 privind Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.
In contextul dispozițiilor enunțate, apreciază că în sistemul de carte funciară, instanța este obligată să verifice limitele dreptului de proprietate, prin raportare la planurile de situație cadastrală, întrucât înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, are caracter constitutiv, asupra dreptului de proprietate înscris, limitele dreptului de proprietate astfel dobândit, neputând a fi altele, decât cele din planul de situație cadastral.
Sub acest aspect, în literatura juridică, se apreciază că o asemenea concluzie este justificată și de faptul că înființarea cărții funciare are rolul de-a asigura publicitatea integrală a drepturilor, actelor și faptelor juridice privitoare la imobilele ce fac obiectul acestora și ca atare, totalitatea raporturilor juridice referitoare la bunurile imobile care se regăsesc în evidențele de carte funciară sunt presupuse, în temeiul principiului legalității și a forței probante a înscrisurilor, că exprimă realitatea.
Recurenții-reclamanți sunt proprietari ai imobilului înscris în c.f. 3200 Ieud nr. top. 11249, imobil identificat prin expertiza ing. expert Soponar E. M., care arată în cuprinsul raportului că raportat la situația tabulară existentă pe seama apelanților - reclamantă și intervenient în interes propriu -, intimații-apelanți folosesc o suprafață de teren de 35 m.p. din proprietatea familiei R. .
La această suprafață, intimații apelanți H., trebuiau a fi obligați a o preda în proprietatea recurenților, iar linia de hotar, ce urma a fi stabilită de instanță, trebuia stabilită, în raport de obligarea predării suprafeței de 35
m.p. către recurenți.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, cât timp nu se dovedește contrariul, iar în lipsa unei cereri formulate în acest sens, instanța nu poate să rețină nevalabilitatea titlului, în baza căruia dreptul a fost înscris.
Dimpotrivă, cererea apelanților-intimați, privind rectificarea de carte funciară, a c.f. 3156 Ieud nr. top. 11201, în care s-a înscris titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și c.f. nr. 3200 nr. top. 11249, actual, în care figurează înscris dreptul de proprietate al recurenților, sub motivația că, la înscrierea proprietății, s-a preluat și o parte din proprietatea lor, a fost respinsă, iar prin sentința civilă nr.1064 din 3 decembrie 2008, rămasă irevocabilă, a fost respinsă acțiunea intimaților-apelanți H. de anulare parțială a titlului de proprietate, titlu de stă la baza și a proprietăți recurenților, reținându-se că "nu s-a dovedit de către reclamanți, că punerea în posesie, s-a făcut pe un alt amplasament, decât cel al vechii proprietăți a defunctului C. G. ", iar titlul de proprietate, emis pe numele defunctului C. G. și procesul verbal, de punere în posesie, cu privire la terenul din litigiu, s-a făcut cu respectarea legii fondului funciar.
Cum această sentință a generat, un efect de lucru judecat, în cauză, instanței nu-i era îngăduit, legal a face alte aprecieri, ce neagă statuările acestei hotărâri, cu efect de lucru judecat.
Referitor la celelalte cereri formulate în recurs, vizând ridicarea gardului existent de către intimații-apelanți H. și permisiunea de-a ridica un alt gard, apreciază solicitarea întemeiată, raportat la nelegalitatea deciziei, în cele ce preced, privitor la proprietate și stabilirea liniei despărțitoare, fiind o consecință a nelegalității deciziei.
Nelegal, cu aplicare greșită a dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc. civ. cheltuielile de judecată la fond, n-au fost recunoscute în întregul lor, iar cele din apel, trebuiau acordate, iar nu compensate.
După cum s-a arătat, admiterea apelului intimaților-apelanți H., este nelegal, în lipsa unei cereri, proprii, a acestora, împotriva sentinței de fond, fiind încălcate disp. art. 295 c. proc. civ., raportat și la dispozițiile art. 129 C. proc. civ.
2. Recursul pârâților.
Prin recursul declarat, pârâții au solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii cererii reconvenționale, rectificarea cărții funciare nr. 3156 cu top. 11201 al comunei leud, în sensul anulării în parte a încheierii de întabulare cu nr. 563/200$ și repunerea în situația anterioară sub raport de carte funciară.
De asemenea, solicită rectificarea cărții funciare nr. 3200 cu top. 11249 în sensul anulării în parte a încheierilor de carte funciară nr. _
, cu repunerea în situația anterioară sub raport de carte funciară.
Solicită obligarea reclamanților să-și modifice șarpanta construcțiilor, casă și anexe din două ape într-una singură, așa încât apele de ploaie și zăpada să cadă pe terenul acestora, conform declarației prin care s-au obligat, dată în fața primarului de la Primăria comunei Ieud la data de_ și în baza raporturilor de expertiză tehnică în construcții aflată la filele 49-61 și 149 efectuată de inginer expert Butean R., precum și a celei topografice întocmită de inginer expert Suciu M., aflată la filele 35-40,165- 168.
Solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâții au invocat următoarele aspecte de nelegalitate:
În ce privește admiterea capătului de cerere a reclamantei și intervenientului, în sensul de a le permite să efectueze lucrările în spatele construcțiilor noi edificate, această solicitare a reclamantei și intervenientului este abuzivă, atâta vreme cât aceștia nu au respectat amplasarea construcțiilor față de proprietatea pârâților care trebuia făcută în așa fel încât aceștia să își lase în spatele construcțiilor loc pentru a
efectua lucrările. În acest sens instanța de fond și instanța de apel au avut la dosarul cauzei concluzia expertului constructor Butean R., care a arătat în cuprinsul raportului de expertiză că, construcțiile edificate de către reclamantă și intervenient nu respectă planul de amplasament întocmit de inginerul proiectant Urda loan, fapt ce a determinat ca șarpanta acestor construcții să depășească linia despărțitoare dintre cele două proiprietăți, iar apele de poaie și zăpada vor cădea atăt pe terenul lor, în curtea lor, cât și pe geamurile locuinței pârâților.
Astfel, situația de fapt, prin amplasarea construcțiilor de către reclamantă și intervenient, în așa fel încât să nu aibă acces în spatele acestora, este o situația creată din culpa dolosivă a acestora, pentru care nu sunt pârâții răspunzători.
Conform Legii nr. 50/1991 și a Codului civil, construcțiile trebuie amplasate față de proprietatea vecină în mediu rural la cel puțin 60 de cm., ceea ce reclamanta și intervenientul nu au respectat.
1. În ce privește rectificarea cărților funciare, aceasta se impune pentru că din actele dosarului a rezultat că există neconcordanțe între titlu de proprietate, întabularea dreptului de proprietate, în sensul că dacă titlu de proprietate a fost eliberat pentru 692 m.p. înscrierea în cartea funciară s- a făcut pentru 566 m.p., iar expertizarea terenului de către inginerul expert Suciu M. a fost relevată o suprafață de 455 m.p. Pe de altă parte pârâților prin sentința civilă cu nr. 302 din 4 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul civil nr._ li s-a admis acțiunea de constatarea dreptului de proprietate prin prescripție de lungă durată și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, însă nu au putut să opereze dreptul lor în cartea funciară, deoarece apelanții s-au întabulat în mod greșit.
  Inginerul expert topograf P. G. s-a deplasat la fața locului în cursul lunii mai 2013 și a constatat prin verificare stereografică în teren că numărul cadastrral atribuit reclamantei și intervenientului se află în curtea pârâților, iar poziționarea construcțiilor de asemenea se află pe terenul pârâților.
  Așa încât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 34 și 36 din Legea 7/96 precum și Decretul Lege 115/1938, de a se admite solicitarea pârâților în sensul rectificării cărții funciare și restabilirea situației anterioare sub raport de carte funciară.
2. In ce privește modificarea șarpantei construcțiilor, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece din raportul de expertiză în construcții întocmit de inginer Butean R., rezultă că șarpanta acestor construcții noi edificate de către reclamantă și intervenient, depășește linia despărțitoare dintre cele două proprietăți de la 20 - 65 cm., ori potrivit art. 615 C.civil orice proprietar este îndatorat de a-și face streașină casei astfel
  încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
  Pe de altă parte însăși intervenientul s-a obligat în scris în fața emitentului autoirizației de construcție că va modifica șarpanta construcției noi într-o singură apă.
3. Instanța de apel a admis recursul, însă nu se arată nici în dispozitiv și nici în considerente care este modalitatea de admitere a acestuia, ceea ce înseamnă că sub acest aspect instanța a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece nu sunt nici motive de fapt și nici motive de drept care să arate în ce sens a fost admis apelul pârâților.

Prin întâmpinările formulate, reclamanta și intervenientul au solicitat respingerea recursului pârâților (f. 25-27), arătând în esență că referitor la solicitarea de rectificare CF, nu s-a făcut dovada incidenței vreunuia din cazurile prev. de art. 34 din Legea nr. 7/1996, reclamanta și intervenientul deținând titluri valabile ale dreptului lor de proprietate, în ce privește solicitarea de modificare a șarpantei construcțiilor aceasta nu este fondată, întrucât recurenții nu solicită modificarea streașinii, ci a întregului acoperiș, fără a motiva această cerere în drept.

În raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză, s-a arătat că picătura de ploaie de la streașina casei reclamantei și intervenientului cade pe terenul acestora.

Pârâții prin întâmpinarea formulată (f. 33-34), au solicitat respingerea recursului reclamantei și intervenientului, arătând că instanța de apel a verificat situația de fapt prin cercetarea la fața locului și nu a creeat o situație mai grea apelanților, textele legale invocate că ar fi fost

încălcate de către instanța de apel au fost aplicate corect, instanța stabilind linia despărțitoare dintre proprietățile învecinate, în baza constatărilor făcute în urma cercetării la fața locului, cele statuate prin sentința civilă nr. 1064/_ invocată de către reclamantă și intervenient nu au legătură cu obiectul prezentului litigiu, iar în ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 274-276 Cod proc.civ., nici acest motiv nu este fondat, întrucât pretențiile tuturor părților litigante au fost admise în parte atât la fond, cât și în apel, capătul principal în prezentul litigiu îl constituie stabilirea mejdiei, astfel încât corect au fost compensate cheltuielile de judecată.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

l. Recursul reclamantei și intervenientului

Motivul de recurs vizând înrăutățirea situației în propria cale de atac prin dispoziția instanței de apel de modificare a liniei despărțitoare dintre proprietăți față de modul stabilit de prima instanță, nu este fondat.

Prima instanță a stabilit granița dintre proprietățile învecinate, aparținând, pe de o parte, reclamantei și intervenientului și, pe de altă parte, pârâților, pe aliniamentul evidențiat pe anexa grafică nr. 1 din completarea la raportul de expertiză, întocmită de ing. Suciu M. (f. 167 dosar fond).

Instanța de apel a modificat această linie de graniță pe aliniamentul evidențiat în planul de situație anexa 4 a raportului de expertiză, efectuat

de ing. Soponar E. M. (f. 68 dosar apel), cosntatând că aliniamentul hotarului stabilit de prima instanță între punctele 39-41-38-30-4 nu coincide întru totul cu aliniamentul actualului gard, cu privire la care tribunalul a concluzionat că reprezintă vechea graniță dintre proprietățile părților.

Concluzia instanței de apel sub aspectul stabilirii liniei de hotar s- a întemeiat și pe constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului.

Cu prilejul administrătrii acestei probe instanța de apel a întreprins demersuri deosebit de temeinice pentru a determina hotarul real dintre proprietăți ( la fața locului instanța a asistat la dezgroparea de la o adâncime considerabilă - 45 cm - a resturilor vechiului gard).

Modalitatea stabilită de prima instanță de determinare a liniei despărțitoare dintre proprietăți a fost contestată atât în cadrul apelului declarat de reclamantă și intervenient, cât și în cel promovat de pârâți, astfel încât motivele invocate - de înrăutățire a situației în propria cale de atac și de acordare a ceea ce nu s-a cerut - din perspectiva modificării liniei de graniță, nu sunt fondate, urmând a fi respinse.

Din probațiunea administrată în apel a reieșit că linia despărțitoare dintre proprietăți pe aliniamentul actual, gardul edificat de pârâți, se identifică cu linia de graniță care exista anterior demolării casei vechi, de către reclamantă și intervenient.

Nici solicitarea acestor recurenți de modificare a mejdiei potrivit anexei 3 la raportul de expertiză a ing. expert Soponar E. M. (f. 67 dosar apel), nu este fondată.

Din analiza comparativă a celor două planuri de situație, reiese o diferență evidentă între linia despărțitoare propusă prin cele două planuri de situație (f. 67, 68 dosar apel).

În condițiile în care instanța de apel, coroborând concluziile rezultate în urma administrării probei cu cercetarea la fața locului, cu cele două planuri de situație, a ajuns la concluzia că vechea mejdie (hotarul real dintre proprietăți) este cea menționată în anexa 4, în mod corect a ales această variantă de grănițuire. Aceasta întrucât pe calea acțiunii în grănițuire este necesară stabilirea vechiului hotar dintre fondurile învecinate, linia originară stabilită.

Motivul referitor la împrejurarea că instanța de apel în mod greșit a admis apelul pârâților și împotriva încheierii civile din_, în condițiile în care pârâții au declarat apel numai împotriva sentinței civile nr. 721/_ a Judecătoriei Dragomirești, nu este fondat.

Într-adevăr în dispozitivul deciziei pronunțate în apel, se menționează că se admit în parte apelurile declarate de toate părțile,

împotriva sentinței civile nr. 721/_ și încheierii civile din_, pronunțate de J. ecătoria Dragomirești, fără a se menționa explicit faptul că apelul împotriva încheierii civile din_ a fost declarat exclusiv de către reclamantă și intervenient.

În consideentele deciziei însă (p.14 alin.1), se arată expres faptul că apelul împotriva încheierii din_ a Judecătoriei Dragomirești (de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 721/_ a Judecătoriei Dragomirești), a fost declarat exclusiv de apelanții R. A. și R. G. (

reclamanta și intervenientul), iar dispozitivul deciziei pronunțate în apel se compeltează și face corp comun cu considerentele acesteia.

Prin urmare, acest motiv de apel este nefondat, urmând a fi

respins.

Motivul de recurs conform căruia modificarea liniei de graniță

stabilită de priam instanță nu se impunea a fi făcută, înrucât pârâții H. au admis că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește linia despărțitoare este corectă, este nefondat.

Din apelul declarat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe (f. 24-25 dosar apel), rezultă explicit poziția acestora cu privire la acțiunea în grănițuire promovată de reclamantă, în sensul că nu se opun stabilirii liniei despărțitoare.

Or, în apel, prin probațiunea administrată instanța a stabilit care este vechiul aliniament (cel originar, existent anterior demolării vechii construcții de către reclamantă și intervenient și edificării celei noi), al liniei despărțitoare dintre proprietăți, respectând astfel principiul care guvernează esența acțiunii în grănițuire, potrivit căruia linia de delimitare a proprietăților se face pe aliniamentul originar (în ipoteza în care acesta a existat la un moment dat, iar litigiul poartă asupra contestării amplasamentului acestuia, situație ce se regăsește în speță, astfel cum corect a statuat tribunalul).

Așa cum se poate observa din conținutul recursului declarat de pârâți, aceștia nu au criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul stabilirii graniței, pe tot parcursul litigiului ei susținând că hotarul real dintre proprietăți este cel marcat prin gardul actual pe care ei l-au ridiciat pe stâlpi metalici cu închidere de sârmă, exact pe vechiul traseu al mejdei nelitigioase dintre părți, după ce vechiul gard de lemn a fost înlăturat de apelanții R. A. și R. G. pentru a-și putea construi noua casă.

Instanța de apel modificând traseul mejdiei stabilit de prima instanță a confirmat că susținerile pârâților pe această chestiune litigioasă sunt reale.

Motivul de recurs vizând revendicarea suprafeței de 35 mp teren de la pârâți va fi la rândul său înlăturat, ca nefondat, întrucât așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză efectuat în fața instanței de apel, raportat la situația tabulară existentă, pârâții folosesc din terenul proprietatea reclamantei și intervenientului o suprafață de 35 mp, evidențiată pe anexa 4 în conturul A-B-C-D-E-F-G-H-I.

În urma stabilirii mejdiei pe aliniamentul A-I-H-G-F-E, această ocupare a suprafeței de 35 mp teren de către pârâți este înlăturată, această porțiune rămânând în parcela pârâților, punctele de reper A-B-C- D-E regăsindu-se pe terenul acestora, iar punctele A-I-H-G-F-E constituind linia de mejdă (f. 68 dosar apel).

Având în vedere această situație, motivele de reucrs vizând aplicarea greșită a prev. art. 480, 584, 585 C. civil, art. 33, 34, 35 din Legea nr. 7/1996 și art. 39 din Ordinul nr. 33/2006 privind Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, nu sunt fondate, urmând a fi respinse.

Critica referitoare la respingerea petitului de obligare a pârâților la ridicarea gardului existent și acordarea permisiunii reclamantei și

intervenientului să ridice un alt gard, nu este fondată, raportat la

împrejurarea menționată anterior - actualul gard edificat de pârâți este amplasat exact pe linia de mejdie originară.

Ultima critică referitoare la aplicarea gerșită a dispozițiilor art. 274 și 276 Cod proc.civ., nu este fondată.

Atât acordarea parțială a cheltuielilor de judecată la fond, cât și compensarea cheltuielilor de judecată în apel s-a făcut cu respectarea acestor dispoziții, precum și a celor prev. de art. 584 teza a II-a Cod civil, raportat la obiectul litigiului - grănițuire - și la modalitatea de soluționare - admiterea în parte a acțiunii, respectiv a apelului acestor părți.

2. Recursul pârâților.

Critica vizând greșita admitere a cererii reclamantei și intervenientului de obligare a pârâților să le permită efectuarea lucrărilor în spatele construcțiilor nou edificate (casă și anexe), pe considerentul că aceste edificate nu respectă planul de amplasament întocmit de proiectant, iar, reclamanta și intervenientul, prin culpa lor au creat situația de a nu avea acces în spatele casei lor, nu este fondată.

Așa cum corect a reținut tribunalul, titularii unui drept subiectiv sunt ținuți să-l exercite cu bună credință și cu respectarea drepturilor terților.

Constatând că accesul reclamantei și intervenientului la partea laterală a casei pe care au edificat-o nu se poate face decât prin curtea pârâților, obligarea acestora să le permită celor dintâi dreptul de trecere în vederea finalizării casei și efectuării reparațiilor, este conformă cu prev. art. 480 C. civil.

Prin acest acces, al reclamantei și intervenientului la partea laterală a casei pe care aceștia au edificat-o, nu se încalcă dreptul de proprietate al pârâților, fiind asigurată și posibilitatea întreținerii și reparării laturii casei aflată înspre imobilul proprietatea pârâților, aspect care vine în întâmpinarea intereselor tuturor părților (o eventuală daună provenită din ruina imobilului reclamantei și intervenientului, afectându-l și pe cel al pârâților).

Eventuala nerespectare a autorizației de construire a casei și anexelor gospodărești edificate de reclamantă și intervenient, intră în domeniul contenciosului contravențional și nu face obiectul prezentului litigiu.

Critica vizând rectificarea CF sub aspectul nr. top 11201 și 11249 nu este fondată.

Solicitarea de rectificare a fost făcută de către pârâți în cursul rejudecării acțiunii, pe calea completării cererii reconvenționale (f. 64-65 vol.I dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești), depusă la termenul de judecată din_ .

Cauza juridică a acestei cereri invocată de pârâți a constituit-o următoarea argumentație:

Antecesorul părților, numitul C. G. și-a înscris dreptul de proprietate în CF în anul 2005 pentru suprafața de 566 mp. Cu ocazia

identificării terenului, sub raport de CF de către tehnicianul topograf s-a comis o eroare în sensul că la intabularea acestei suprafețe s-a luat și din nr. top 198 înscris în Cf nr. 177 a comunei Ieud, aparținând pârâților.

Reclamantele de la acea dată au promovat acțiunea având la bază această înscriere tabulară, precum și titlul de proprietate eliberat pe seama antecesorului lor - numitul C. G. .

Însă, între suprafața înscrisă în titlul de proprietate de 692 mp și suprafața înscrisă în cartea funciară de 566 mp, există o diferență de 126 mp, revendicată de reclamantă și intervenient.

Față de aceste argumente aduse în susțienre cererii de rectificare CF, curtea constată că statuările instanțelor de fond în sensul că situația expusă de pârâți nu se încadrează în niciuna din cazurile de rectificare prev. de art. 33-34 din Legea nr. 7/1996, sunt corecte.

În ce privește cererea de rectificare CF, întemeiată pe argumentul potrivit căruia prin sentința civilă nr. 302/2010 li s-a admis acțiunea de constatarea dreptului de proprietate prin prescripție de lungă durată și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, însă nu au putut să opereze dreptul lor în cartea funciară, deoarece apelanții s-au întabulat în mod greșit, curtea constată că solicitarea de rectificare CF pe acet motiv nu poate fi analizată.

Acest motiv - existența sentinței civile nr. 302/2010 a Judecătoriei Dragomirești - este invocată pentru prima dată în motivele de recurs, nu a fost susținut la fond, iar analizarea sa pentru prima dată în recurs, omisso medio, este inadmisibilă.

Motivul vizând greșita respingere a cererii de modificare a șarpantei clădirilor noi proprietatea reclamantei și intervenientului (formulată tot pe calea completării cererii reconvenționale), nu este fondat.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, o atare modificare este oneroasă și nejustificată în condițiile în care există posibilitatea colectării apelor pluviale prin montarea altor tipuri de materiale.

Acest aspect ține așadar tot de exercitarea rezonabilă a drepturilor procesuale, cu respectarea și a drepturilor părții adverse, inclusiv sub aspectul evitării instituirii în sarcina acesteia a unor sarcini excesive sub aspect pecuniar.

Argumentul conform căruia însuși intervenientul s-a obligat față de emitentul autorizației de construcție că va modifica șarpanta construcției noi într-o singură apă, nu poate avea ca și consecință modificarea deciziei pronunțate sub acest aspect.

Această obligație de rezultat asumată de intervenient poate fi îndeplinită de acesta benevol, o astfel de atitudine fiind în măsură să asigure o relație de bună vecinătate cu pârâții.

Ultima critică vizează împrejurarea că instanța de apel a admis apelul însă nu a arătat, nici în dispozitiv și nici în considerente care este modalitatea de admitere a acestuia, sens în care hotărârea este nelegală.

Această critică este nefondată, întrucât în dispozitivul deciziei pronunțată în apel instanța a arătat că a admis în parte apelul, iar din ansamblul considerentelor reiese în mod elocvent că schimbarea sentinței judecătoriei a vizat modalitatea de stabilire a liniei de mejdie, în conformitate cu susținerile pârâților, potrivit cărora, actualul gard edificat de aceștia respectă în totalitate vechea linie despărțitoare, sens în care acțiunea

introductivă a reclamantei de obligare a pârâților să-i permită ridicarea unui gard pe linia de mejdă s-a respins ca nefondată.

Ambele recursuri promovate fiind respinse în totalitate, cheltuieli de judecată în această fază nu vor fi acordate, reclamanta și intervenientul pe de o parte, și pârâții, pe de alta, fiind părți căzute în pretenții, unele față de celelalte, în sensul prev. de art. 274 alin. 1 Cod proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R. A., intervenientul R. G. și pârâții H. G., H. A. și H. G. împotriva deciziei civile nr. 141/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

T. D. M.

-T. N.

M. L. -T.

Red. MV dact. GC 2 ex/_

J. .apel: B. Giuroiu, Stamate-Tămășan A.

← Decizia civilă nr. 156/2013. Grănițuire		Decizia civilă nr. 3855/2013. Grănițuire →

Decizia civilă nr. 4338/2013. Grănițuire

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4338/2013. Grănițuire