Decizia civilă nr. 74/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 74/A/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Grefier E. C.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind recursul declarat de apelant M.
C., apelant M. ANA, apelant V. E., împotriva Sentinței civile nr. 11251/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._ ,
privind și pe intimat R. V., intimat V. F., intimat R. V. ,
intimat R. S., intimat D. L., având ca obiect,grănițuire La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că prin serviciul registratură, la data 11 febr.2013, s- au depus la dosar concluzii scrise de către intimatul R. V. .
Se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe apel al părților, au fost consemnate în conținutul Încheierii ședinței publice din data de_ ,_, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Prin Sentința civilă nr.112512/2011 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte actiunea civila formulata, extinsa si precizata de reclamantii M. C., și M. ANA, in contradictoriu cu parații R. V., V. F., D. L. si V. E., a fost admisă in parte cererea reconventionala formulata de paratul R.
V., a fost admisă în parte cererea de interventie in interesul paratului - reclamant reconventional, R. V., formulata de intervenienta R. V.
, a fost admisă în parte cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul R. S., s-a constatat că prin titlul de proprietate nr. 2616/1686/_, paratul R. V. si intervenientul R. S. au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafata de 387 mp, situat in intravilanul satului S., tarla nr. 19, parcelele nr. 534, 533, identificat in regim de carte funciara cu terenul cu nr. top. initial 116/2/1, s-a dispus sistarea starii de indiviziune ce poarta intre parat si intervenient cu privire la terenul sus-mentionat prin atribuirea acestuia, in natura, catre paratul R. V., rectificarea suprafetei terenului inscris in CF nr. 684 S., identificat cu nr. top. 116/2/1/1/2, de la suprafata de
2.089 mp la suprafata de 2.476 mp, conform propunerilor efectuate in acest sens prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert Chiriac
G., asa cum a fost acesta refacut si completat (f. 260 si urm., 287-288), care face parte integranta din hotarare, dezmembrarea terenului cu nr. top. 116/2/1/1/2 in parcela cu nr. top. nou 116/2/1/1/2/1 in suprafata de
2.089 mp, care va fi reînscrisă pe numele vechilor proprietari si respectiv in parcela cu nr. top nou 116/2/1/1/2/2 in suprafata de 387 mp., s-a dispus
intabularea succesivă a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 387 mp cu nr. top nou 116/2/1/1/2/2 mai-sus mentionat, in prima faza in favoarea paratului R. V. si a intervenientului R. S.
, in cote egale, cu titlu de lege și ulterior în favoarea paratului R. V., cu titlu de lege și partaj, au fost obligați reclamanții (parati reconventionali) să lase in deplină posesie și proprietate paratului R. V. terenul in suprafata de 387 mp menționat, s-a stabilit linia de mejdie între terenul aflat în proprietatea reclamanților, cu nr. top. 116/2/2/2 și terenul aflat în proprietatea paratului R. V., cu nr. top. 116/2/1/1/2/2, pe traseul punctelor 18-19 evidentiate in planul cu situatia propusă - anexa 3 din raportul de expertiza tehnică judiciară refacut in cauză de expert Chiriac G.
, au fost obligați parații V. F., V. E. si D. L. să lase în deplină posesie și proprietate reclamanților terenul in suprafata de 1.689 mp pe care-l folosesc din terenul cu nr. top. 116/2/2/2, s-a stabilit linia de mejdie intre terenul aflat in proprietatea reclamantilor, cu nr. top. 116/2/2/2 și terenul folosit de parații V. F., V. E. si D. L. pe traseul punctelor 2-10-13 evidențiate in planul cu situatia propusa - anexa 3 din raportul de expertiza tehnica judiciara refacut in cauza de expert Chiriac G., au fost obligați paratii V. F., V. E. si D.
L. să procedeze la mutarea gardurilor desparțitoare edificate pe terenul reclamantilor, identificate in expertiza tehnica intre punctele 8-10 respectiv 2-4-7., au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărare, prima instanță a reținut următoarele:
Din extrasul CF nr. 680 S. rezulta ca terenul cu nr. 116/2/2/2 constituie proprietatea tabulara a reclamantilor si măsoara 4.531 mp (f. 9), iar din inscrisul de la (f. 6-8) rezulta ca reclamanții au dobandit acest teren prin sentinta civila nr. 11376/2003 pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr. 7441/2003, care a avut la baza raportul de expertiza intocmit de exp. Toda M. (f. 10-32).
Din titlurile de proprietate depuse la (f. 37 si urm.) rezulta ca paratul
V. si intervenienta in interesul acestuia, R. V., au calitatea de proprietari tabulari ai terenurilor cu nr. top. 116/2/1/1/1 in suprafata de 957 mp si nr. top. 116/2/1/1/3 in suprafata de 1.132 mp, inscrise in CF nr. 683 S., ai terenului in suprafata de 116/2/1/1/4 in suprafata de
435 mp, inscris in CF nr. 685 S. si respectiv ai terenului (cu constructie) cu nr. top. 116/2/1/1/2 in suprafață de 2.089 mp inscris in CF nr. 684 S. (in total 4.613 mp).
Conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, dreptul de proprietate al reclamantilor asupra acestor terenuri in suprafață totala de 4.613 mp a fost dobandit in baza titlului de proprietate nr. 26176/1686/_ (f. 48), a sentintei civile nr. 577/2003 pronuntate de Judecatoria C. -N. in dosarul nr. 10798/2002 (f. 51-53) care a avut la baza raportul de expertiza intocmit de expert Gheorghita Tatiana (f. 54 si urm) si respectiv a contractului de vanzare-cumparare autentificat de BNP M. P. sub nr. 983/2006, incheiat cu intervenientul in interes propriu R. S. (f. 41).
Conform concluziilor raportului de expertiza tehnica intocmit si refacut in prezenta cauza de expert Chiriac G. (f. 260 si urm., 287-288), reclamanții folosesc suprafața de 3.229 mp, marcată pe planul anexa intre reperele 5-11-15-14-8-4-5, fata de suprafata de 4.531 mp inscrisă in titlul de proprietate nr. 3022/2877/_, tarlaua nr. 19, parcela nr. 536/4 si in CF nr. 680 S., nr. top. 116/2/2/2.
A mai aratat expertul ca din suprafata de 3.229 mp o portiune de 387
mp apartine paratului R. V. si intervenientei R. V., care, prin sentinta civila nr. 577/2003 a J. i C. -N. (coroborat cu contractul de vanzare-cumparare de la f. 41 - n.i.), din suprafata de 5.000 mp din titlul de proprietate nr. 26176/1686/_, tarlaua nr. 19, parcelele 533 si 534, si- au intabulat numai suprafata de 4.613 mp din lipsa de suprafata in CF-ul initial, datorata unei identificari eronate efectuate anterior intr-o alta speță.
In regim de carte funciara terenul se identifica cu nr top. initial 116/2/1 din CF nr. 182 S., care, in urma unei identificari eronate prin expertiza topografica a lui D. M., parte integranta din sentinta civila nr. 1215/2002 pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr. 8865/2002, a fost dezmembrată iar nr. top rezultat 116/2/1/2 cu suprafața de 600 mp s-a inscris in CF nr. 597 S. desi terenul caruia i s-a atribuit acest topografic este situat in alta locație.
Fata de cele mai-sus expuse, instanta a reținut că suprafața de 387 mp din titul de proprietate nr. 26176/1686/_, tarla nr. 10, parcelele nr. 533, 534, a rămas nevalorificată prin intabulare in urma sentintei civile nr. 577/2003 pronuntata de Judecatoria C. -N. si respectiv ca, contrar sustinerilor reclamantilor, in prezenta cauza nu există autoritate de lucru judecat față de cele dispuse prin sentința civilă nr. 577/2003, prin care s-a dispus numai cu privire la terenurile in suprafață totala de 4.613 mp, cu privire la terenul in suprafață de 387 mp ce face obiectul prezentei cauze neexistand nicio dispozitie a instantei de judecata. Or, cată vreme prin titlul de proprietate nr. 26176/1686/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 5.000 mp (intravilan) titularii acestuia sunt indreptățiti să valorifice intreaga suprafață.
Așa fiind, instanța, in baza disp. art. 111/C.pr.civ, a constatat ca prin titlul de proprietate nr. 2616/1686/_, intervenientul R. S. si paratul R. V. au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafata de 387 mp, situat in intravilanul satului S., tarla nr. 19, parcelele nr. 534, 533, identificat in regim de carte funciara cu nr top. initial 116/2/1 din CF nr. 182 S. . In ceea ce o priveste pe cea de-a treia beneficiara a titlului de proprietate, Irimies Ana, aceasta a fost mama celorlalti doi beneficiari si este in prezent decedată, avandu-i ca moștenitorii pe fiii săi, acest fapt fiind cunoscut de instanță din dosarul in care s-a dezbatut succesiunea ramasă după defuncta Irimies Ana.
Cat priveste solicitarea reclamantului reconventional de a se constata ca, in conformitate cu conventia de partaj voluntar intervenita intre R.
, R. V. si sotia V., parcela de teren in suprafata de 387 mp, mai-sus descrisa, a revenit in totalitate, fara sulta, catre sotii R. V. si
V., instanta a reținut ca aceasta este parțial fondată si, prin urmare, in temeiul disp. art. 728/C.civ, art. 374 indice 1/C.pr.civ., a dispus admiterea in parte a acesteia. Intr-adevar, așa cum au aratat si reclamantii, la dosarul cauzei nu a fost depusa o conventie de partaj in sensul celor mai-sus mentionate, insa existenta partajului a fost recunoscuta de intervenientul R.
S. prin cererea pe care a formulat-o la data de 25 iunie 2007, depusa la (f. 88-90), prin care a solicitat a se constata existenta acestui partaj (f. 104, 88- 90). Pe de alta parte, partajul nu poate opera decat intre coproprietari. Or, in speță intervenienta R. V. nu a avut, niciun moment calitatea de coproprietara a terenului sus-mentionat si, prin urmare, nu-l putea dobandi in proprietate prin partaj, motiv pentru care el a fost atribuit exclusiv paratului R. V. .
In vederea inscrierii dreptului de proprietate asupra suprafetei de 387 mp in favoarea paratului R. V. si a intervenientei R. V., expertul
a aratat ca, datorita identificarii eronate facute de dl. expert D. M., daca s-ar face propuneri de rectificare a CF nr. 182 prin reînscrierea situatiei anterioare, procedura ar fi anevoioasa și complicata, presupunand refacerea a 4 CF-uri, plus efectul impovarator in contextul in care proprietarii din CF nr. 597 nu au nicio culpa, motiv pentru care expertul a propus operarea in CF nr. 684 S. in care proprietari sunt aceleasi persoane.
In acest scop, a mai aratat expertul ca se impune rectificarea suprafeței prin adaos a nr. top. 116/2/1/1/2 intr-o etapa intermediara la
2.476 mp (2.089+387), pentru că și terenul diferență se identifica tot cu nr. top. inițial, urmată de dezmembrarea topograficului sus-mentionat in doua parcele cu nr. top. noi, astfel: parcela nr. top. nou 116/2/1/1/2/1 care sa fie reinscrisa tot sub A+1 prin adaugarea /1 la topograficul prezent sau radierea si reinscrierea alaturat a numarului nou intreg 116/2/1/1/2/1, concomitent cu inscrierea in foaia de proprietate sub B3 a bazei legale a rectificarii nr. top. de sub A+1, pastrandu-se descrierea imobilului si suprafata de 2.089 mp si respectiv parcela cu nr. top nou 116/2/1/1/2/2, "teren in str. Campului, nr. 12 A" cu suprafata de 387 mp care sa fie reinscrisa in acelasi CF nr. 684 sub nr. serial nou.
Analizand propunerile efectuate de expert, instanta a apreciat ca acestea sunt fondate si, in consecință, in temeiul disp. art. 13-14, art. 137 din DL nr. 115/1938, a dispus efectuarea operatiunilor de rectificare si dezmembrare sus-mentionate, iar in baza disp. art. 46 din acelasi act normativ, a dispus intabularea succesiva a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. nou 116/2/1/1/2/2 in suprafata de 387 mp, inițial in favoarea ambilor beneficiari ai titlului de proprietate și ulterior, în favoarea paratului R. V. .
In ceea ce privește suprafața folosită de reclamanti, expertul a aratat că, urmare a diminuării acesteia cu cei 387 mp sus-mentionati, linia de mejdie dintre proprietatea reclamantilor si respectiv a paratului R. V. si a intervenientei R. V. este delimitata de reperele 18-19 din planul cu situatia propusa - anexa 3.
Față de cele mai-sus expuse, instanța a reținut ca atat actiunea formulata de reclamanti față de paratul R. V., cat si cererea reconventionala formulata de acesta si respectiv cererile de interventie formulate in cauza sunt doar partial fondate si in consecinta, in baza disp. art. 480, art. 584/C.civ. si art. 49 si urm./C.pr.civ. a dispus admiterea in parte a acestora, conform dispozitivului hotararii.
Cat priveste actiunea formulata de reclamanti față de paratii V. F.
, V. E. si D. L., instanta a reținut ca, potrivit concluziilor expertului, urmare a diminuarii sale cu 387 mp, suprafata folosită de reclamanți masoară 2.842 mp, diferența de 1.689 mp pana la suprafața de
4.531 mp înscrisă in CF fiind folosita de paratii V. F., V. E. si D.
. Asa cum s-a marcat si in planul-anexa 2, acestia folosesc suprafata de 3.580 mp care include si cei 1.689 mp ai reclamantilor, sub acest aspect neexistand nicio îndoială.
Așa fiind, expertul a precizat ca, in vederea refacerii suprafetei de
4.531 mp a reclamantilor, se impune reconstituirea conform configuratiei din expertiza efectuata de ing. Toda M. in dosarul in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 11376/2003 al J. i C. -N., urmare careia reclamantii si-au intabulat dreptul de proprietate, in acest scop linia de hotar dintre terenul acestora si terenul estic al paratilor V. F., V. E. si D. L. urmand a trece prin punctele 2-10-13, conform aliniamentului propus la anexa 3, astfel ca, in final, terenul reclamantilor sa fie cel incadrat
de reperele 19-18-13-10-2-4-19. Totodata, expertul a precizat ca refacerea configuratiei initiale a terenului reclamantilor presupune si demolarea unor portiuni din gardurile paratilor V. F., V. E. si D. L., dintre reperele 8-10, respectiv 2-4-7.
Niciunul dintre paratii V. F., V. E. si D. L. nu a contestat faptul ca folosesc suprafata de 1.689 mp din terenul reclamantilor, singura apărare formulată în cauză de paratul V. F. fiind aceea ca acțiunea reclamantilor este inadmisibilă, deoarece el nu este intabulat in cartea funciara cu titlul pe care il posedă, iar acțiunea in grănituire fiind una petitorie, ea nu se poate judeca decat între proprietari.
Mai mult, deși au fost legal citați cu mențiunea "la interogatoriu", pentru a confirma/infirma folosința acestei suprafețe (aproximata de reclamanti la cca 2.000 mp la momentul luarii interogatoriului), niciunul dintre ei nu s-a prezentat in instanta (f. 189-191), motiv pentru care instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 225/C.pr.civ, potrivit carora daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogator sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina in folosul partii potrivnice si, prin urmare, a apreciat ca fiind dovedit faptul că parații V. F., V. E. si D. L. nu au contestat faptul că
folosesc suprafața de 1.689 mp din terenul reclamanților.
Cat priveste apararile formulate de paratul V. F., acestea nu pot fi primite.
Intr-adevar, paratul V. F. nu este intabulat in cartea funciara cu terenul ce face obiectul cauzei. Mai mult, acest parat nici nu a facut dovada faptului că deține vreun titlu de proprietate cu privire la acest teren, deoarece titlurile de proprietate pe care le-a depus la dosarul cauzei (f. 279-
280) nu îl au ca beneficiar.
Astfel, titlul de proprietate nr. 3114/3215/_ a fost eliberat in favoarea numitului D. I., iar titul de proprietate nr. 28071/1439/_ fost eliberat in favoarea numitilor Mocean M. si Demian Traian si paratul nu a facut dovada faptului ca ar fi succesorul in drepturi ai vreunuia dintre beneficiarii sus-mentionati, deoarece din inscrisurile de la f. 156 si urm. rezulta că moștenitoarele lui D. I. sunt paratele E. si D. L., iar susținerea facută in fața expertului, in sensul ca a facut un schimb de terenuri cu beneficiarii Mocean M. si Demian Traian nu a fost dovedită.
Așa fiind, urmează ca paratul V. F. nu a dovedit calitatea de proprietar al vreunei suprafete din terenul in litigiu insa acest aspect este lipsit de relevanță, deoarece nici actiunea in revendicare si nici actiunea in grănițuire formulată împotriva lui nu necesită calitatea sa de proprietar.
Astfel, așa cum s-a statuat in mod constant in literatura de specialitate, actiunea in revendicare este acțiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, astfel că singura parte care trebuie sa aibă dovedita calitatea de proprietar este reclamantul, in vreme ce in privinta paratului, cata vreme acesta nu emite pretenții cu privire la calitatea de proprietar, cum este cazul in speță, trebuie dovedită doar posesia, ceea ce, asa cum s-a aratat mai-sus, a fost dovedit.
In ceea ce priveste actiunea in grănițuire, instanța a reținut ca hotărnicia, respectiv determinarea prin semne exterioare de hotar a limitelor dintre doua fonduri invecinate, produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor, iar nu si cu privire la însuși dreptul real, astfel că cel ce solicita grănițuirea trebuie să-și justifice pretențiile numai prin prezumtia legală de posesiune.
Față de cele mai sus-expuse, instanța apreciază că atat petitul de
revendicare, cat si cel de grănițuire, formulate de reclamanți față de parații
V. F., V. E. si D. L., sunt fondate si in consecință, in baza disp. art. 480, art. 584/C.civ., a dispus admiterea lor.
Intrucat pretențiile reclamantilor, ca si cele ale reclamantului reconventional, au fost admise doar in parte, coroborat cu faptul ca parte din cheltuielile ocazionate reclamantului reconventional constituie cheltuieli de intabulare, care cad in sarcina sa, instanta, in baza disp. art. 275/C.pr.civ. a compensat cheltuielile de judecata ocazionate părților de prezentul demers judiciar.
Împotriva Sentinței civile nr. 11251/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._ , reclamanții M. C. și
Ana în termen legal au declarat recurs, recalificat drept apel la termenul de judecată din data de_, prin care au solicitat, în principal, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata in fond in vederea completării raportului de expertiza tehnica judiciara cu varianta in care, admițându-se excepția invocata a puterii de lucru judecat, sa se stabilească corect linia de hotar intre proprietatea reclamanților si a paraților V. F., V. E., D. L. cu raportare la linia de hotar deja existenta (cuprinsa in anexa 3 rap exp refăcut intre liniile 5-11-15)
In subsidiar, a solicitat admiterea apelului și rejudecând cauza să se admită excepția puterii lucrului judecat invocata in fata instanței de fond privind cererea reconvențională a paraților R., cu consecința respingerii cererii reconvenționale a acestora privind intabularea suprafeței de 387 mp cu categoria de folosința drum aflați pe terenul proprietatea recurenților .
În motivare s-a arătat că raportat la respingerea excepției puterii lucrului judecat, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Potrivit art. 1201 Cciv., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Potrivit art. 1202 C.c.., prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută. Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie.
Puterea de lucru judecat este definitivă în doctrină (M. Tăbârcă, Drept Procesual Civil, ed. 2005, voi I, pag. 707) ca fiind caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate într-o cauză anterioară, fără ca față de aceasta să fie îndeplinită cerința triplei identități de obiect, părți și cauză, în raport de alunea formulată ulterior.
De asemenea, art. 166 Cod proc civ prevede ca excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
In speța, prin sentința civila nr. 577/2003 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar 20798/2002 prin care reclamanții R. au solicitat sa se constate că în favoarea lor și a paratei Irimies Ana s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Tp_, suprafața de din Tp (5000 mp) identificându-se in Cf 182 S. și sa se dispună intabularea in Cf,
instanța de judecata a admis acțiunea și a dispus intabularea reclamanților pe loturile formate, totalizând o suprafața de 4613 mp, conform raportului de expertiza efectuat in cauza ce face parte integranta din sentința.
Expertiza efectuata in cauza de expert Gheorghiță Tatiana (pag 2 pct 7 sub pct 7.1 al 2) conține următoarele concluzii: "... propun modificarea si
corectarea suprafeței de 5000 mp înscrisă in Tp_ prin înscrierea suprafeței ireale măsurate in teren de 4613 mp.
In prezenta cauza, exp Chiriac G. identifica terenul in Cf inițial
182 Sanicoară in care proprietar tabular este R. Iosif- antecesorul paraților R., și să fie firesc sa fie așa întrucât așa cum am susținut si in fata instanței de fond cele 2 parcele (a subsemnaților si paraților R. ) au aparținut aceluiași antecesor, care 1-a împărțit in mod egal intre copiii sai.
De altfel, răspunsul la interogatoriu al paratului R. V. este elocvent in acest sens si acesta recunoaște faptul ca drumul de servitute (cei
437 mp) nu a existat niciodată si se afla pe terenul proprietatea subsemnaților* Faptul ca acesta indica faptul ca drumul de servitute este pentru proprietatea din spate nu are relevanță cată vreme tot el recunoaște ca este proprietarul acelui imobil.
Prin urmare, intabularea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe a mai fost tranșata de 2 ori, odată prin expertiza efectuata de exp. Gheorghiță Tatiana si a doua prin expertiza efectuata de exp. Toda M. in anul 2004 in care se stabilește din nou suprafața reala a terenului deținut de parații R. la 4613, mai mica cu 387 mp.
Ori, prin aceasta cererea reconvenționala înaintata de parații R. si admisa de instanța de fond, se încalcă securitatea raporturilor juridice. Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat că principiul securității juridice face parte și trebuie respectat atât de instituțiile comunitare, cât si având în vedere că acestea își exercită prerogativele conferite de directivele statele membre, comunitare.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența, sa, de exemplu în cauza Mareks împotriva Belgiei, 1979 importanța respectării principiului securității juridice, considerat ca fiind în mod necesar inerent atât dreptului Convenției, cât și dreptului comunitar. în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acest principiu este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenția pentru apărarea, drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil» în numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, această instanță a statuat că unul dintre elementele
fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție. Fără a neglija importanța acestei dimensiuni a principiului securității juridice, care privește stabilitatea situațiilor juridice și a raporturilor consfințite prin hotărâri judecătorești. Sub acest din urmă aspect, principiul securității
juridice cuprinde. în principal următoarele exigențe: neretroactivitatea legii.
Dacă s-ar admite ideea ca soluția instanței de fond este temeinica și legala, se pune problema mutării si a limitelor de hotar dintre parații V. &
D. si următorul vecin exact cu lățimea parcelei de 387 mp 2,73 m înspre vest, ceea ce ar genera litigii intre ceilalți proprietari învecinați.
Cată vreme cele doua instanțe si rapoart de expertiza au stabilit cu putere de lucru judecat ca atât in anul 2003 cat si in anul 2004 suprafața reala a proprietății folosite de parații R. este de 4613 mp, si limitele de proprietate nu au fost niciodată modificate pe aceasta parte, se pune întrebarea logica de unde a apărut acest teren in plus.
Pe de alta parte, se știe ca titlurile de proprietate pot sa conțină o serie de neregularități, iar faptul ca in Tp_ este înscrisa suprafața de
5000 mp, nu are nicio relevanta la acest moment cată vreme suprafața folosita si reala măsurata de cei 2 experți este mai mică.
Parata V. E. în baza dispozițiilor art. 304 punct 8 si 9 C.P.C. combinat cu dispozițiile art. 312 alin 3 C.P.C. a formulat recurs, recalificat drept apel, împotriva sentinței civile nr. 11251/2011 prin care a solicitat admiterea apelului si modificarea sentinței pe fond, în sensul respingerii cererii introductive ca fiind nelegală. Nelegalitatea constă in faptul ca instanța de fond nu cunoaște dispozițiile art 44 din legea Cadastrului in ceea ce privește efectele întăbulării. In aceasta situație
instanța face apel Ia folclorul juridic și apreciază ca intabularea in cartea funciara nu garantează întinderea dreptului decât dreptul in sine. Așa aprecierea instanței tine de vechea reglementare și nu de cea actuala care garantează atât dreptul cât si întinderea lui. Așa fiind instanța îi ignora dreptul de proprietate și dispune stabilirea mejdiei numai pe o parte a terenului lasând in afara mejdiei suprafața de teren pe care intimata o folosește, de aceasta suprafața de teren beneficiind reclamantul in mod ilegal.
Intimata nefiind intabulată in cartea funciara, acțiunea in grănițuire nu poate fi admisa in mod principial ea având un caracter petitoriu ,care se judeca numai intre proprietari. Ar fi existat posibilitatea exercitării unei acțiuni oblice din partea reclamantului intimat pentru a o intabula pe
intimată și deci de a judeca acțiunea in grănițuire intre proprietari, ceea ce însă reclamant nu a făcut.
Apare deci evident din punct de vedere juridic ca instanța de fond a pronunțat o sentința nelegala de grănițuire.
Intimatul R. V. , a depus întampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către apelanții M. C. și M. Ana, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul formulat de către V. E. arată că îl lasă la aprecierea instanței, deoarece din motivele depuse de către apelantă ar rezulta că acest recurs nu vizează și nu afectează drepturile ei.
În primul rând se arată că în ceea ce privește cererea principală a apelanților, deși se face referire la pârâții V. E. ș.a., aceștia vizează limita de proprietate cu terenul intimatului, prin indicarea stabilirii unei noi granițe pe punctele 5-11-15, respectiv cea existentă deja între proprietatea intimatului și a apelanților, deci nu ar fi vorba despre limita de proprietate ce desparte terenul acestora din urmă de proprietatea sa. în aceste condiții este chiar dificil de stabilit dacă acest apel se referă la pârâții V. E. ș.a. și este eronat identificată limita de proprietate, sau vizează de fapt limita de proprietate (între punctele 5-11-15) și atunci este vorba despre intimat și în mod eronat sunt menționați pârâții V. E. ș.a.
În motivare intimatul a invocat lipsa de interes a apelului promovat de reclamanți, iar pe fondul apelului, s-a solicitat respingerea acestuia ca naîntemeiat.
Apelanții au un titlu de proprietate pentru suprafața de 4531 mp. În urma pronunțării hotărârii atacate apelanții de fapt ajung să își redobândească dreptul de proprietate asupra întregului teren care figurează în titlu. În acest context apreciază că apelul formulat de către ei este lipsit de interes.
Mai mult, ceea ce ar putea obține aceștia prin admiterea apelului depășește dreptul de proprietate la care sunt îndrituiți prin titlul de proprietate, ajungând să dețină faptic o suprafață mai mare decât cea pentru care Ie-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Ambele motive de recurs, cel principal și cel subsidiar, au la bază o problemă legată de excepție și nu de fondul speței. Astfel, apelanții nu fac decât să invoce excepția puterii de lucru judecat, solicitând instanței ca prin admiterea acestei excepții să respingă cererea reconvențională a intimatului.
Din actele depuse la dosar reiese că nu poate fi vorba despre tripla identitate care este esențială în identificarea existenței și funcționării acestei excepții. Consideră că în ceea ce privește cele două hotărâri judecătorești, Sentința civilă nr. 577/2003 și Sentința civilă nr. 11251/2011 sunt soluții în care nu este vorba despre tripla identitate prevăzută de art. 163 și urm. C.
pr. civ.,. Astfel, în prezentul litigiu intimatul a formulat o acțiune în constatare pentru terenul de 387 mp care nu se regăsește în hotărârea pronunțată de către instanță în 2003Expertul de la data respectivă a identificat doar 4613 mp, astfel că restul de suprafață din titlul de proprietate nu numai că a rămas neîntabulat, dar nici nu a mai făcut obiectul Sentinței civile nr. 577/2003. Prin urmare, nu poate fi vorba despre autoritate sau putere de lucru judecat în contextul în care statutul juridic al celor 387 mp care sunt în litigiu acum, nu a fost soluționat prin hotărârea judecătorească anterioară, nefiind întrunită condiția identității de obiect.
Intimatul a mai înaintat la un moment dat o acțiune (în dosarul civil nr. 4820/2004 al Judecătoriei C. -N., în vederea valorificării dreptului de proprietate înscris în titlul de proprietate valabil și legal, ceea ce vine să sublinieze intenția și imposibilitatea acestuia de a valorifica sentința civilă a cărei putere de lucru judecat este invocată de către apelanți.
Doctrina a statuat faptul că efectele cumulative ale lucrului judecat sunt: exclusivitatea, incontestabilitatea, executorialitatea și obligativitatea (M. Tăbârcă, Excepțiile procesual în procesul civil, ed. Universul Juridic, 2006, p. 353-354). Consideră că dispariția unuia dintre aceste efecte duce și la dispariția caracterului de lucru judecat, deoarece în mod evident o hotărâre care nu este sau nu mai este executorie nu poate îndeplini condițiile puterii de lucru judecat, nefiind nici obligatorie, incontestabilă sau exclusivă.
Nu trebuie confundat dreptul la acțiune și prescrierea acestuia cu prescrierea dreptului de a pune în executare o anumită hotărâre. Astfel, dacă după un anumit interval de timp din diverse motive se ajunge la
imposibilitatea executării unei hotărâri judecătorești datorită prescripției dreptului de a o pune în executare, atâta timp cât dreptul material al persoanei interesate nu a fost prescris, aceasta poate să pornească o nouă acțiune care să consacre ceea ce deja a fost statuat de către instanță anterior.
Intimatul nu a ajuns niciodată să pună în executare hotărârea la care se face trimitere, cea din 2003 pentru suprafața de teren în discuție. Mai mult, această hotărâre în mod evident din 2003 până în prezent și-a pierdut puterea executorie, implicit și pe cea de lucru judecat, dar din moment ce dreptul de proprietate al intimatului este imprescriptibil, hotărârea atacată de apelant nu vine decât să stabilească situația juridică corectă pentru ca acesta să își poată valorifica dreptul de proprietate cu privire la terenul de 387 mp.
Este dincolo de orice tăgadă faptul că intimatul deține în prezent un titlu de proprietate perfect valabil și legal, la a cărui valorificare este îndreptățit astfel că orice fel de inexactitate a acestui titlu la care se referă apelanții, nu are relevanță în cauză.
Problema legată de principiul securității juridice nu se poate pune în cauză având în vedere dreptul imprescriptibil al intimatului de a-și valorifica
dreptul de proprietate asupra terenului din titlul de proprietate. Faptul că există alte titluri de proprietate cu diferite neregularități nu poate fi opus intimatului, al cărui titlu este perfect valabil, fiind lipsit de relevanță faptul că acesta a folosit mai puțin teren. Acesta este un aspect a cărui reparare
intimatul a încercat-o în mai multe situații și care tocmai a fost remediat prin hotărârea atacată.
Este evident că minusul de suprafață care nu se regăsește în terenul apelanților trebuie căutat la alți vecini, după cum a arătat deja domnul expert, aceasta însă nu reprezintă culpa intimatului, care la rândul său a fost lipsit o bună perioadă de timp de un teren al cărui proprietar este. De asemenea, dacă s-ar admite acest apel s-ar ajunge la o situație complet incorectă prin care apelanții ar ajunge să folosească mai mult teren decât li s-ar cuveni, din moment ce prin soluția adoptată de către domnul expert în Raportul de expertiză refăcut - Anexa 3, apelanții ajung practic la totalul suprafeței care li se cuvine conform titlului.
În ceea ce privește apelul formulat de către V. E., acesta face referire exclusiv la aspecte legate de granița terenului față de recurenții M. și M., arată că lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pronunțandu-se cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în promovarea apelului, invocată de intimatul R. V., tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Reclamanții au promovat o acțiune în grănițuire dublată de o acțiune în revendicare, solicitand în contradictoriu cu parații, inclusiv R. V., stabilirea limitelor de hotar între proprietățile învecinate, precum și obligarea paraților să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 4531 mp. înscris în CF nr.680 S. nr. top.116/2/2/2.
Pretențiile reclamanților astfel formulate au fost admise numai în parte prin hotărarea primei instanțe, ei fiind în același timp căzuți în pretenții față de reclamantul reconvențional R. V. ,căruia au fost obligați să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 387 mp. cu nr. top.116/2/1/1/2/2.
Ca atare, avand în vedere soluția instanței de fond prin care solicitările reclamanților au fost doar parțial admise,inclusiv sub aspectul stabilirii liniei despărțitoare dintre proprietățile vecine, iar reclamanții au fost ei înșiși căzuți în pretenții față de paratul reclamant reconvențional, nu se poate reține că demersul lor de a promova calea de atac a apelului în vederea satisfacerii în întregime a pretențiilor lor, precum și a respingerii cererii reconvenționale, ar fi lipsit de interes, această excepție urmand a fi așadar, respinsă.
Referitor la apelul declarat de reclamanți, se constată că acesta vizează, greșita respingere de către instanța de fond a excepției puterii lucrului judecat.
Pentru început se impune a se observa că ceea ce au invocat reclamanții apelanți în raport cu hotărarea judecătorească anterioară, S.c. nr.577/2003 a Judecătoriei C. -N. ,nu este excepția autorității de lucru judecat ci un efect al lucrului judecat, și anume obligativitatea respectivei hotărari. Acesta a fost și motivul pentru care în mod corect prima instanță, prin încheierea din data de_ a respins excepția, apreciind-o ca fiind o apărare de fond.
Prima instanța a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
In doctrină, dar și în practică, s-au născut controverse ce au vizat efectele pe care hotărârile judecătorești le produc, respectiv care din părțile unei hotărâri produce efecte.
Astfel, s-a exprimat opinia, împărtășită de practică, în sensul că deși dispozitivul este partea din hotărâre care se bucură de autoritatea lucrului judecat, considerentelor li se atribuie aceeași calitate în măsura in care ele explică dispozitivul și se reflectă în acesta.
In practica actuală, se consideră că numai dispozitivul se bucură de puterea lucrului judecat, iar considerentele au o valoare interpretativă importantă, putând intra in puterea lucrului judecat. S-a subliniat însă, că necesitatea de a recurge la considerentele hotărârii are un caracter absolut în anumite circumstanțe, de exemplu, în cazul chestiunilor care au format obiectul dezbaterilor într-un proces anterior, fiind soluționate implicit ca antecedente logice ale deciziei, bucurându-se de puterea lucrului judecat.
Astfel, în procesul civil, intră în puterea lucrului judecat doar ceea ce a format obiectul dezbaterii contradictorii a părților, implicit și considerentelor ei, însă, doar acelor considerente care reprezintă justificarea și susținerea necesară a soluției adoptate.
În speță, hotărarea invocată, S.c. nr.577/2003 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul civil nr.10798/2002 avand ca obiect acțiune în constatare, dosar în care apelanții nu au fparticipat ca părți, a vizat doar identificarea topografică a terenului reconstituit prin TP nr._ și, din această perspectivă, întabularea dreptului de proprietate a intimatului R.
V. în cartea funciară, fără însă a se analiza îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate sau întinderea acestuia. Este real că instanța a dispus înscrierea dreptului de proprietate al intimatului numai pentru suprafața de 4.613 mp. dar nu a analizat în nici un fel îndreptățirea la diferența de 387 mp. teren și nu s-a pronunțat asupra acestei suprafețe, așadar aceasta nu a făcut obiectul verificărilor și statuărilor instanței prin
S.c. nr.577/2003, statuări care să se poată impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză.
Constatandu-se netemeinicia susținerilor apelanților referitoare la pretinsa existență a puterii lucrului judecat, nu se pune nici problema, invocată de asemenea de apelanți, a încălcării securității raporturilor juridice.
În plus, tribunalul reține, în acord cu prima instanță, că titlul de proprietate de care intimatul se prevalează, respectiv TP nr._ nu a fost contestat ori anulat astfel încat există prezumția că el a fost legal emis și reflectă realitatea, intimatul fiind îndreptățit să beneficieze de întreaga suprafață de 5.000 mp. înscrisă în cuprinsul său și pe de altă parte, să îl opună cu succes celor care îi încalcă dreptul de proprietate consfințit prin acest titlu.
Nu pot fi primite nici susținerile cu caracter generic ale apelanților referitoare la faptul că titlurile de proprietate pot conține o serie de neregularități, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, titlul de proprietate de care intimatul R. V. se prevalează în prezentul demers, nu a fost anulat sau atacat.
Din perspectiva acestor considerente, văzand și dispozițiile art. 296 c.pr.civ., tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelanții
C. și M. Ana și urmează a respinge ca nefondat apelul
declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr. 11251 din 2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .
În ceea ce privește apelul declarat de parata V. E. , se reține că aceasta a susținut, pe de o parte, că acțiunea în grănițuire, avand caracter petitoriu, nu putea fi admisă în contradictoriu cu această intimată deoarece ea nu este proprietară tabulară, iar pe de altă parte că, modalitatea de grănițuire adoptată de instanță ignoră dreptul de proprietate al apelantei
, lăsand în afara mejdiei suprafața folosită de aceasta și de care în acest fel beneficiază reclamantul.
T. ul reține că potrivit art. 584 Cod procedura civila, orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii urmand sa fie suportate pe jumatate.
Așa cum s-a stabilit insă in doctrina de specialitate si mai ales in practica judecatorească, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată nu numai față de proprietar, dar și impotriva titularului unui alt drept real, precum și impotriva unui simplu posesor.
Prin urmare, conform celor anterior expuse ,pentru admisibilitatea unei actiuni in granituire nu este imperios necesar ca cel impotriva caruia se exercită o asemenea actiune să fie proprietarul respectivului fond, așa cum corect a statuat și prima instanță.
In speță, apelanta nu are calitatea de proprietar tabular al imobilului învecinat cu imobilul reclamanților însă nu a contestat în fața instanței de fond și mai mult, a precizat expres în cuprinsul memoriului de apel, împrejurarea că folosește o parte din terenul în litigiu,proprietatea reclamanților, avand practic calitatea necontestată si necontestabilă de posesor al acestui imobil.
Reținandu-se, pentru considerentele deja arătate, că acțiunea în grănițuire poate fi promovată și împotriva posesorului, nu numai a proprietarului, tribunalul apreciază ca neîntemeiat acest motiv de apel.
Nu poate fi primită nici cea de a doua critică a apelantei, în condițiile în care s-a dovedit că reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de teren din care parații V. F., V. E. și D. L. ocupă suprafața de 1.689 mp. și aceștia din urmă, deci nici apelanta, nu au opus reclamanților intimați niciun titlu de proprietate și nu au formulat nicun fel de pretenții în legătură cu aceast imobil. Doar în cadrul motivelor de apel, pentru prima dată, apelanta invocă dreptul său de proprietate, fără a indica titlul de care înțelege să se prevaleze pentru cei 1.689 mp.ocupați din terenul reclamanților și fără aduce niciun fel de dovezi în susținerea afirmațiilor sale.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelantă și urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta V. E. împotriva sentinței civile nr. 11251 din 2011 pronunțată
în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Raportat la soluția pronunțată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelanții-reclamanți M. C. și M. Ana să plătească intimatului R.
V. suma de 1.860 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu avocațial conform chitanței de la fila 51.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții :M. C. și M. Ana și de pârâta V. E. împotriva sentinței civile nr. 11251 din 2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanții-reclamanți M. C. și M. Ana să plătească intimatului R. V. suma de 1.860 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
O. -S.
Judecător,
-I. T.
Grefier,
C.
E.C. 15 Februarie 2013 Red./Dact. M.O.S.-_ Judecător fond:M. Lazăr
| ← Decizia civilă nr. 3855/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 3393/2013. Grănițuire → |
|---|
