Decizia civilă nr. 3393/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3393/R/2013
Ședința publică din 06 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C.
JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ
: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I. S. și I. A., împotriva deciziei civile nr. 49/A/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat I. I., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, domnul avocat Dorel Ciocoiu, cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, precum și pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 4 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții I. S. și I. A. se află la al doilea termen de judecată, a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_, reclamanții recurenți I. S. și I. A., prin intermediul domnului avocat Dorel Ciocoiu au înregistrat la dosar un înscris, prin care arată că depun la dosar originalul chitanței nr. 2032 din data de_, care atestă achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și originalul chitanței nr. 168/_ privind plata onorariului avocațial în sumă de 1200 lei.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, pârâtul intimat I. I., prin intermediul domnului avocat Mocan Alexandru, a formulat și a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 49/A/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, iar la întâmpinare a fost anexată
împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că pârâtul intimat I. I. la împuternicit pe domnul avocat Mocan Alexandru pentru redactarea întâmpinării în prezentul dosar.
Curtea constată că recursul este legal timbrat cu un timbru judiciar în valoare de 0,50 lei (f. 3 din dosar) și cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 10 lei (f. 18 din dosar).
Curtea comunică reprezentantului reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că a citit întâmpinarea de la dosar și nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a răspunde la aceasta.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin.2 raportat la art.304 pct.5 C.pr.civ., pune în discuția reprezentantului reclamanților recurenți o chestiune prealabilă referitoare la împrejurarea dacă instanța de apel a soluționat sau nu fondul apelului, respectiv dacă a analizat motivele arătate în fața instanței de apel.
Reprezentantul reclamanților recurenți arată că, în opinia sa, instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei și, de asemenea, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamanților recurenți în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar. De asemenea, arată că Tribunalul Maramureș a recalificat calea de atac formulată de pârâtul I. I. împotriva sentinței pronunțată de către instanța de fond, din « recurs » în « apel », iar în acea cerere de apel avem un singur petit, prin care se solicită admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apreciază că în cadrul apelului, motivele trebuiau depuse în termenul prevăzut de legiuitor, care nu se întinde pe o perioadă de doi ani, ci pe o perioadă de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate.
Totodată, reprezentantul reclamanților recurenți arată că principiul disponibilității părților guvernează întregul proces civil indiferent de etapa procesuală. De asemenea, arată că apreciază ca fiind întemeiată excepția invocată de către Curte, din oficiu, și solicită admiterea acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 459 din data de_ a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis în parte acțiunea posesorie, acțiunea în grănițuire si acțiunea având ca obiect obligație de a face, toate introduse de reclamanții I. S. și I. ANUNȚA, în contradictoriu cu pârâtul I. I., asistat si reprezentat prin curator I. A., soția sa.
S-au grănițuit terenurile aflate în posesia părților si s-a stabilit linia de hotar între acestea pe linia punctata redata grafic în anexa nr. I la raportul de expertiza, întocmit de expert Muresan M. .
A fost obligat pârâtul I. I. sa isi retragă gardul de sarma edificat pe conturul redat grafic cu linie continua în anexa nr. I la raportul de expertiza întocmit de expert Muresan M., inclusiv cel delimitat de punctele B-C, pe fostul amplasament stabilit a fi linia de hotar dintre terenurile aflate în posesia părților, redat grafic cu linie punctata în aceeași anexa la același raport de expertiza si să lase reclamanților în posesie fâsia de teren în suprafața de 42 m.p., cu o lățime de 0,40 m si o lungime de 105 m, conform schiței grafice redate în anexa nr. I la raportul de expertiza la care se refera prezenta sentința.
S-a respins în rest ca nefondata acțiunea posesorie si ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect obligarea paratului la a desființa atât gardul după ce va fi retras de pe linia B-C pe linia de hotar, cat si poarta montata intre punctele A- D, prin care a fost închis drumul de acces al reclamantului la calea publica, astfel cum sunt redate grafic acest segment de gard si poarta, în anexa nr. I la raportul de expertiza la care se referă prezenta sentința.
A fost obligat pârâtul I. I. să plătească reclamanților suma de 1.544 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că terenurile deținute de părți sunt situate în comuna I., jud. Maramures, la locul numit "Secaturi"; si se învecinează pe latura de est, ca urmare a faptului construirii de către parat a casei sale pe parcela de 1622 mp, găsita de expert în
folosința sa, si de către sora reclamantului si a pârâtului - martora A. M., a unei case ce a fost înstrăinată unui alt frate al acestora, I. Simion, care, la rândul său, a înstrăinat aceeași casa reclamanților, în prezent terenul aferent casei constituind parcela de 3138 mp, identificata în folosința reclamanților si formând obiectul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între reclamanți si un alt frate - I. V., interesul si calitatea reclamanților sunt justificate în primul rând prin posesia ce o exercita asupra terenului în suprafața de 3138 mp, iar, în al doilea rând, prin acest act juridic, întrucât perfectarea actului depinde de lămurirea întinderii suprafeței de teren ce a format obiectul promisiunii, dar si a liniei de hotar dintre fondurile vecine, precum si a drumului de acces la calea publica, iar pe de altă parte, justificarea se deduce din natura actului, care nu este translativ sau constitutiv de drepturi reale, ci are numai natura unui antecontract, având obiect obligațiile de a face care revin părților contractante.
S-a reținut astfel pe baza raportului de expertiza întocmit în cauza de ing, Muresan M. (f.92), care s-a coroborat cu declarația martorei A. M. (f.111), rezultă că linia veche de hotar dintre fondurile vecine s-a stabilit în anii 1984- 1985, cu acordul tatălui pârâtului si al reclamantului, pe lângă pomii fructiferi, pe linia despărțitoare aflându-se si fântâna ce a fost redata grafic si de către expert, anume pe terenul paratului si cu una din margini pe linia despărțitoare (f.111), în același sens a declarat și martorul Vlasin Aurel-V., propus de către pârât, care a relevat ca, ajutându-l pe acesta din urma cu montarea gardului, știe ca după ce a fost scos vechiul gard, cel nou a fost edificat cu 10-15 cm spre terenul reclamanților, dar numai în zona ocupata de pomii fructiferi (f. 114), susținere ce a fost înlăturată, față de lipsa obiecțiunilor părților la raportul de expertiza, din care rezulta că deplasarea gardului s-a făcut pe lungimea de 105 m si pe lățimea de 0,40 m, rezultând ca pârâtul a acaparat din posesia reclamanților suprafața calculata de expert a fi de 42 mp .
Tot martora A. M. a arătat ca mutarea gardului de către pârât a avut loc în primăvara anului 2009, deci cu mai puțin de 1 an anterior datei introducerii acțiunii (_ ) si nu a fost însoțită de violență din partea pârâtului.
Acțiunea în grănițuire se situează la limita între acțiunile petitorii si cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuție existenta dreptului real însuși. În cadrul acestei acțiuni, părțile trebuie sa producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează sa se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fără a fi însa obligate a dovedi însăși existenta dreptului asupra porțiunilor de teren care fac obiectul granituirii.
Acțiunea în grănițuire poate fi exercitata nu numai de către proprietar, ci si de către titularul unui alt drept real principal sau chiar de către un simplu posesor.
Prin urmare, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni nu este necesar ca cel care o promovează si respectiv cel împotriva căruia se introduce să fie proprietarul fondului limitrof, astfel încât, sub aceste aspecte, acțiunea reclamanților este apreciata admisibilă, concluzia rezultând din probele anterior analizate.
Acțiunea în grănițuire poate fi admisa si în situația în care, de la data dobândirii imobilelor de către părți, acestea si-au schimbat în timp configurația si s-a făcut dovada modificării liniei de hotar inițiale, cum s-a făcut în speță dovada alterării de către pârât a liniei de hotar dintre cele doua imobile, acceptată ca atare de către autorul celor dintâi si menținuta în aceeași configurați, cel puțin 24 de ani, din anii 1984-1985 si până în primăvara anului 2009, alterarea vechii linii de hotar fiind făcuta prin mutarea gardului ce desparte cele două fonduri vecine.
Astfel fiind, în baza art. 584 C.civ, s-a admis acțiunea în grănițuire si s-a stabilit linia de hotar intre fondul reclamanților si cel al paratului, pe linia punctata redata grafic în anexa nr. I la raportul de expertiza, parte integranta a prezentei sentințe, întocmit de expert Muresan M., ceea ce semnifica restabilirea vechii linii de hotar.
Acțiunea posesorie este ansamblul mijloacelor procesuale prin care reclamantul solicita instanței să-l oblige pe pârât sa înceteze orice act de tulburare a posesiei sale asupra unui bun imobil si/sau sa îi restituie în posesie bunul imobil atunci când a fost deposedat, în cauza reținându-se ca a existat o tulburare a posesiei exercitate de către reclamanți asupra parcelei de 3138 mp, astfel cum a fost măsurată de expert, paratul acaparând din aceasta parcela o suprafața de 42 mp, cu dimensiunile anterior menționate, prin mutarea gardului de pe vechea linie de hotar, pe un aliniament ce intra în terenul reclamanților.
Acțiunile posesorii, atât acțiunea generala, în complângere, cât si acțiunea speciala, în reintegrare, au o condiție comună pentru exercitarea lor: existenta unui act de tulburare sau deposedare, condiție care rezulta implicit din art. 674 pct. 1 Cod procedura civila. Tulburarea la care se refera art. 674 pct. 1 Cod procedura civila consta în acte sau fapte prin care se contesta posesia, paratul negând la interogatoriu faptul ocupării unei porțiuni din terenul reclamanților, susținerea sa fiind înlăturată de concluziile expertului, față de care niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni, concluzii ce se coroborează cu depozițiile de martori analizate.
În cazul acțiunii în complângere, acțiunea posesorie generala de drept comun, prin care reclamantul solicita înlăturarea unei tulburări obișnuite a posesiei pașnice prin încălcarea ei de către pârât, art. 674 alin. 1 Cod procedura civila stabilește trei condiții specifice: sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, reclamantul sa probeze ca a posedat cel puțin un an înainte de tulburare sau deposedare, iar posesia sa întrunească condițiile cerute de art. 1846-1847 Cod civil, sa fie utila: exercitata în nume propriu, continua, neîntreruptă, netulburată, pașnică, publica, neechivocă, ceea ce a fost demonstrat în cauză.
In cauza s-a reținut dovedită pașnica si utila posesie exercitata de reclamanți, cel puțin 1 an anterior tulburării acestei posesii de către pârât, prin mutarea gardului, pârâtul recunoscând la interogatoriu (f.1, întrebarea 1), ca inclusiv drumul de acces a fost folosit de către reclamanți, îngăduința sa încetând numai față de un alt frate al acestuia - I. V., parte contractantă în antecontractul referit în cele ce preceda.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 674 din Codul de procedura civila si al art. 1073-1077 din Codul civil, instanța de fond a obligat pârâtul să-si retragă gardul edificat pe conturul redat grafic cu linie continua în anexa nr. I la raportul de expertiza întocmit de expert Muresan M., inclusiv cel delimitat de punctele B-C, pe fostul amplasament stabilit a fi linia de hotar dintre terenurile aflate în posesia părților, redat grafic cu linie punctata în aceeași anexa la același raport de expertiza si sa lase reclamanților în posesie fâșia de teren în suprafața de 42 m.p., cu o lățime de 0,40 m si o lungime de 105 m, conform schiței grafice redate în anexa nr. I la raportul de expertiza la care se refera prezenta sentința. S-a respins în rest ca nefondata acțiunea posesorie, pentru diferența până la 100 mp, care a format obiectul cererii posesorii introduse de reclamanți.
In ce privește drumul de acces al reclamanților la calea publică, cuprins în conturul A-B-C-D redat în anexa grafica la raportul de expertiza (f.92) si pretins a fi fost blocat de către pârât, deși a fost utilizat de mai mult timp, atât de către reclamanți, cat si de către martora A. M., dar si de către cel căruia martora
i-a înstrăinat casa si terenul aferent - I. Simion, ce este aceeași persoană cu cea de la care au cumpărat ulterior reclamanții, instanța a reținut ca reclamanții nu au invocat în mod direct si explicit un drept de servitute asupra porțiunii de teren având aceasta destinație, deși instanța a pus în discuție temeiul de drept al capătului de cerere prin care se solicita să fie obligat pârâtul sa înlăture obstacolele cu care a blocat drumul - porțiunea de gard delimitata de punctele B- C si poarta delimitată de punctele A-D, apărătorul reclamanților indicând ca temei de drept disp. art. 480 C.civ. raportat la art. 1079 si următoarele C.civ, cu privire la care instanța de fond a reținut că nu au aplicare în cauză.
S-a concluzionat astfel, ca urmare a constatării expertului numit în cauză, potrivit căreia aceasta porțiune, delimitată de conturul A-B-C-D, nu face parte din parcela de 3.138 mp. identificată a se afla în posesia reclamanților, cei din urma nefăcând nici dovada unui drept de proprietate asupra acestei porțiuni, astfel încât să fie incidente disp. art. 480 C.civ. si nici dovada unui drept de servitute, din mărturiile celor ascultați rezultând că drumul de acces la calea publică a fost practicat anterior prin îngăduința pârâtului, în a cărui parcelă de 1.662 mp. a fost identificată porțiunea cu destinație de drum, precum si prin îngăduința martorei A. M. si a numitului Chindris I., de la care se retine ca pârâtul a "cumpărat"; parcela de 180 mp redata grafic de expert în schița anexă la raport, cu vecinul de est - martora, iar la sud - drumul comunal.
Prin urmare, în ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, întemeiat pe disp. art. 480 C.civ. raportat la art. 1079 si următoarele C.civ., instanța de fond a apreciat ca reclamanții tind astfel să rezolve un litigiu ce s-ar putea soluționa numai într-un alt cadru procesual - cel al acțiunii confesorii, în care interesează calitatea părților de titulari ai drepturilor reale afirmate, ceea ce face ca cererea având ca obiect înlăturarea obstacolelor constând în porțiunea de gard si poarta referită, să fie privită ca inadmisibilă, așa cum a fost formulată, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii având ca obiect obligarea pârâtului de a desființa atât gardul, după ce va fi retras de pe linia B-C pe linia de hotar, cât si poarta montată între punctele A-D, prin care a fost închis drumul de acces al reclamantului la calea publica, astfel cum sunt redate grafic acest segment de gard si poartă, în anexa nr. I la raportul de expertiza la care se referă prezenta sentința, reclamanților rămânându-le deschisă calea unei acțiuni confesorii pentru realizarea dreptului afirmat asupra drumului de acces la calea publică.
Prin decizia civilă nr. 49/A din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis în parte apelul declarat de apelantul I. I., împotriva sentinței civile nr. 459 din data de 26 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre terenurile aflate în folosința reclamanților I. S. și I. A. și a pârâtului I. I. pe aliniamentul punctelor 1-C-10-9-8-7, evidențiate în anexa grafică nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în apel de dl expert Ștefan Ovidiu.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Intimații I. S. și I. A. au fost obligați la plata către apelantul I. I. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că părțile din prezenta cauză nu au probat existența unui drept de proprietate asupra terenurilor pe care le dețin în folosință, însă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată nu numai de către cel care are calitatea de proprietar, ci și de către titularul unui alt drept real sau chiar de un simplu posesor.
Potrivit concluziilor lucrării de expertiză efectuate în apel de dl. expert Ștefan Ovidiu, terenul folosit de apelantul I. I. are categoria de folosință curți - construcții și arabil, are o suprafață rezultată din măsurătorile topografice realizate de 1532 mp. și este materializat în planul de situație din anexa nr. 1 prin conturul delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 1 - hașuri de culoare neagră.
Terenul folosit de intimații I. S. și I. A. are categoria de folosință curți - construcții și arabil, are o suprafața rezultată din măsurătorile topografice realizate de 2932 mp și este evidențiați în planul de situație din anexa nr. 1 prin conturul delimitat de punctele 1, 10, 9, 8, 7, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 1 - hașuri de culoare albastră.
Pe terenul folosit de apelantul I. I., în apropierea gardului din plasa de sârmă pe stâlpi fără fundație, care desparte actualmente terenurile folosite de părțile implicate în prezentul litigiu, materializat în planul de situație din anexa nr. 1 prin punctele 1-10-9-8-7, se găsesc plantați următorii pomi fructiferi, situați aproximativ în linie dreaptă, evidențiați corespunzător în planul de situație din anexa nr.1: un măr cu diametrul trunchiului, la cioată, de circa 0,5 m și doi peri cu diametrul trunchiului, la cioată, de circa 0,4 m și 0,25m. În apropierea colțului nord-vestic al terenului folosit de apelantul I. I. se mai găsește o cioată a unui pom vechi al cărui diametru nu s-a putut măsura.
În absența titlurilor de proprietate din care să rezulte împărțirea în suprafețe egale a terenului în litigiu, instanța a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar declarațiile martorilor audiați în fața judecătoriei, respectiv A. M., potrivit căreia linia veche de hotar dintre fondurile vecine s-a stabilit în anii 1984- 1985, cu acordul tatălui pârâtului și al reclamantului, pe lângă pomii fructiferi, pe linia despărțitoare aflându-se și fântâna, și Vlașin Aurel-V., propus de pârât, care a relevat că, ajutându-l pe acesta din urmă cu montarea gardului, știe că după ce a fost scos vechiul gard, cel nou a fost edificat cu 10-15 cm spre terenul reclamanților.
Potrivit lucrării de expertiză efectuate în fața primei instanțe de d-na expert Mureșan M., linia de hotar a fost evidențiată în anexa 1 la lucrarea de expertiză, ca fiind pe aliniamentul pomilor fructiferi, pe linia despărțitoare aflându-se și fântâna, concluzii care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați.
Terenurile măsurate de d-na expert Mureșan M. sunt aceleași cu terenurile măsurate de dl. expert Ștefan Ovidiu, dar precizia de realizare a măsurătorilor este diferită, din cauza mijloacelor de măsurare diferite folosite.
Acest aspect rezultă din completarea la lucrarea de expert efectuată în apel, pct. 4.3. (f.62), unde se arată că d-na expert Mureșan M. a măsurat terenurile cu ruleta și nu a ținut cont de înclinarea și de configurația exactă a acestora, în timp ce dl. expert Ștefan Ovidiu a utilizat aparatura modernă G.P.S.
Având în vedere elementele de care dispune, în lipsa titlurilor de proprietate ale părților și analizând ansamblul materialului probator administrat în fața primei instanțe și în apel, tribunalul a stabilit linia de hotar dintre terenurile aflate în folosința reclamanților I. S. și I. A. și a pârâtului I. I. pe aliniamentul punctelor 1-C-10-9-8-7 evidențiate în anexa grafică nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în apel de dl expert Ștefan Ovidiu, reținându-se că pe linia despărțitoare se află pomii fructiferi și fântâna.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis în parte apelul declarat de apelantul I. I., a schimbat în parte sentința civilă nr. 459/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, conform dispozitivului și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274 și art. 298 Cod procedură civilă, față de soluția dată apelului, tribunalul i-a obligat pe intimații I. S. și I. A. la plata către apelantul I. I. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând jumătate din onorariul achitat pentru expertiză, apreciindu-se ca fiind corespunzătoare părții din pretenții admise.
Împotriva acestei decizii, reclamanții I. S. și I. A. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii în totalitate a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că instanța de apel a omis să-și verifice limitele investirii atunci când a pronunțat hotărârea recurată.
Pârâtul a atacat sentința primei instanțe cu recurs, care ulterior a fost recalificat ca apel și prin care s-a cerut un singur lucru și anume, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâtul apelant nu a formulat nicio altă cerere, nu a depus nicio precizare sau completare, astfel încât se impunea ca procesul civil să fie guvernat doar de principiul disponibilității părților.
Este inadmisibil ca instanța de apel să considere concluziile pe fond formulate de partea adversă, după ce s-a închis faza probatorie și s-a dat cuvântul pe fond, ca fiind o precizare a motivelor de apel.
Totodată, instanța de apel a încălcat prevederile art. 295 C.pr.civ. întrucât a dispus ceea ce nu s-a cerut, analizând cauza sub toate aspectele.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
Pârâtul intimat I. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt netemeinice și nu corespund realității întrucât din tot probatoriu administrat în cauză, inclusiv raportul de expertiză tehnică judiciară și declarațiile de martori rezultă că hotărârea instanței de apel este legală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, Curtea constată că împotriva sentinței civile nr. 459 din data de 26 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, pârâtul I. I. a declarat recurs la data de_, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare (f.2, dosar apel).
În motivarea în fapt a căii de atac, pârâtul apelant a arătat că expertiza efectuată în fața primei instanțe nu are la bază măsurători exacte întrucât nu au fost folosite aparate de precizie pentru măsurarea suprafețelor deținute de părți, prin concluzii menționându-se că nu există urme vizibile de marcare a liniei despărțitoare.
Pe de altă parte, există contradicție între afirmația reclamantului I. S., potrivit căreia "fântâna era la mejda terenului său"; și declarațiile martorilor, care au arătat că "fântâna era jumătate pe terenul reclamanților";.Având în vedere aceste inexactități și lipsa măsurătorilor suprafețelor de teren deținute de părți, se impune o retrimitere a cauzei spre rejudecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură
civilă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din_, tribunalul în
temeiul art.2821a recalificat calea de atac exercitată de pârât, din recurs în apel (f.18, dosar apel).
Conform art.287 alin1. C.pr.civ., cererea de apel va cuprinde: pct.3 motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul iar art.292 alin.1 teza I C.pr.civ. precede că, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Obligarea apelantului la motivarea apelului este justificată și de interesul pe care îl are intimatul în apel de a cunoaște motivele de fapt și de drept ale adversarului, pentru a-și pregăti mijloacele sale de apărare, dreptul la apărare, ca drept fundamental, fiind necesar să se poată realiza în tot cursul procesului civil.
Rațiunea motivelor de fapt și de drept a apelului rezidă în necesitatea determinării prin motivare a efectului său devolutiv, pentru a se ști ce anume chestiuni de fapt și de drept rezolvate de prima instanță urmează a fi dezbătute din nou în fața instanței de apel.
De asemenea, potrivit art.295 alin.1 C.pr.civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
În temeiul efectului devolutiv al apelului, instanța de apel este îndrituită să verifice nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanței, respectând limitele învestirii sale.
Efectul devolutiv a apelului este limitat potrivit principiului exprimat prin adagiul tantum devolutum quantum appellatum, adică nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat. Cu alte cuvinte, instanța de apel procedând la rejudecarea în fond a litigiului nu va putea reaborda fondul procesului ultra appellatum, peste ceea s-a apelat, respectiv nu poate judeca decât atât cât i s-a cerut.
Verificând toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea a constatat că pârâtul, după recalificarea căii de atac din recurs în apel, nu a formulat nicio cerere de modificare sau de completare a apelului sau a motivelor de apel.
La ultimul termen de judecată din data_, după ce tribunalul a constatat încheiată faza cercetării judecătorești, a acordat cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra apelului (f.67, dosar apel).
La acest moment procesual, reprezentantul pârâtului apelant, avocat Mocan Alexandru, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul stabilirii liniei de mejdă conform anexei 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de Ștefan Ovidiu pe aliniamentul A-B-C-10-9-8-7. Apreciază că expertiza efectuată în apel este cea corectă pentru că aparatura folosită de dl. expert a fost una modernă. Cu cheltuieli de judecată la fond și în apel reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și contravaloarea expertiză.
Reprezentantul intimaților I. A., I. S., avocat Ciocoiu Dorel, a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și stabilirea liniei de mejdă conform anexei 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert Ștefan Ovidiu pe aliniamentul 1-C-10-9-8-7. Argumentul alegerii acestei variante se bazează pe pct. 6.3 din expertiză care se referă la ipoteza împărțirii terenurilor în părți egale. În aprecierea intimaților suprafața de teren ce o dețin este mai mare decât a apelantului, aspect recunoscut și de partea adversă în sensul că intimații dețin două părți iar apelantul o parte din suprafața în litigiu.
Instanța de apel a reținut cauza în pronunțare și a amânat succesiv pronunțarea hotărârii la termenele din_ ,_ ,_ (f.68, f.69, f.70 dosar apel).
În aceste condiții, în mod nelegal, instanța de apel a statuat în considerentele deciziei criticate faptul că pârâtul I. I. a solicitat, conform
precizării de la termenul de judecată din data de 7 februarie 2013, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul punctelor A-B-C-10-9-8-7, evidențiate în anexa 1 la raportul de expertiză efectuat în apel de dl. expert Ștefan Ovidiu, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel întrucât, așa cum s-a arătat, pârâtul nu a sesizat niciodată instanța de apel cu o astfel de cerere, iar precizările orale ale avocatului pârâtului apelant nu pot fi calificate ca fiind o completare sau modificare a motivelor de apel deoarece au fost făcute după închiderea fazei cercetării judecătorești, cu ocazia punerii concluziilor asupra căii de atac, nemaiputând fi luate în considerare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 raportat la art.304 pct.5 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamanții I. S. și I. A. împotriva deciziei civile nr. 49/A din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș.
În rejudecare, tribunalul va proceda la soluționarea apelului exercitat de pârât cu respectarea prevederilor art.292 alin.1 și art.295 alin.1 C.pr.civ., verificând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanței, în limitele învestirii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții I. S. și I. A. împotriva deciziei civile nr. 49/A din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
J. .fond: S. E.M. .
J. .tribunal: D. Tiplea; D.M.Haidu.
| ← Decizia civilă nr. 74/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 4144/2013. Grănițuire → |
|---|
