Decizia civilă nr. 157/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 157/R/2013
Ședința publică din: 28 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul I. I. împotriva sentinței civile cu nr.3080 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Instanța constată recursul în termen declarat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de 27 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, de către pârâtul recurent I. I., un înscris cu valențe de Note de ședință, însoțit de planșe foto.
Prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 3080 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta
C. N. "L. R. "; S.A. în contradictoriu cu pârâtul I. I. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2797,42 lei despăgubiri civile și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data introducerii acțiunii (27 august 2012) și până în ziua plății efective, precum și suma de 238 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile ridicate în cauză de către pârât, în aplicarea art. 137 Cod procedură civilă, prin Încheierea din_ instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția de netimbrare a cererii deoarece prin chitanța comunicată la fila 18 la dosar, s-a făcut dovada achitării taxei judiciar de timbru de 235 lei de către reclamantă astfel cum s-a stabilit în cauză la data înregistrării acțiunii și, totodată s-a depus la dosar timbru judiciar de 3 lei.
Câtă vreme taxa judiciară de timbru și timbru judiciar au fost achitate în cuantumul stabilit de instanță, până la primul termen de judecată, excepția astfel ridicată este neîntemeiată motiv pentru care a fost respinsă ca atare.
Tot prin Încheierea din_, constatând că acțiunea astfel formulată poartă semnătura olografă la rubrica consilier juridic a numitului Stătescu C., fapt ce rezultă clar și fără echivoc de la fila 4 din dosar, s-a respins ca neîntemeiată și excepția nulității acțiunii, invocată de pârât în cauză, în drept fiind aplicabile art. 133 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de_, s-a respins ca neîntemeiată de către instanță și excepția lipsei calității de reprezentant pentru reclamantă al Directorului General al acesteia numitul Dan A. Ghița.
Instanța a avut în vedere pentru a se pronunța în acest fel, faptul că potrivit art.
14 alin.2 din O.U.G. nr. 159/1999, Președintele consiliului de administrație îndeplinește și funcția de Director general al Loteriei Române și, potrivit art.14 alin.4 din același act normativ, Președintele consiliului de administrație reprezintă L. R. în relațiile cu terții.
În ceea ce privește fondul acțiunii, din înscrisurile depuse la dosar și piesele dosarului penal nr. 1181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, acvirat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele :
Prin Rezoluția din_ dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud în dosar penal nr. 1181/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul I.
I. cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal.
Din rezoluția astfel pronunțată, instanța a reținut că la data de_ Poliția comunei T. a fost sesizată de reprezentantul persoanei vătămate cu priire la comiterea de către făptuitorul I. I. a infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal constând în aceea că, la data de_ acesta a spart ecranul de protecție al unui aparat Pick Games din incinta Agenției 06-072 T. .
În dosarul penal s-a constituit parte civilă C. N. "L. R. "; S.A.- Centrul de profit Bistrița-Năsăud, cu suma de 2797,42 lei.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale s-a impus justificat pe faptul că față de numitul I. I. nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. "d"; Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Din declarațiile martorilor audiați în cadrul dosarului de cercetare penală, se desprinde concluzia că, la data de_ pârâtul I. I. a spart ecranul de protecție al unui aparat Pick Games din incinta Agenției Loto 06-072 T. deoarece acesta s-a dezechilibrat motiv pentru care s-a atins de ecranul de protecție al aparatului care s-a răsturnat și s-a spart. Numitul I. I. a recunoscut că în timp ce stătea pe scaunul înalt și avea picioarele pe suportul acestuia, a uitat "că acesta este desprins din sudură"; astfel încât s-a dezechilibrat de pe scaun și, pentru a nu cădea s-a sprijinit cu mâna de ecranul aparatului.
Din declarațiile martorilor audiați în dosarul penal nu rezultă însă motivul pentru care s-a dezechilibrat pârâtul. Din aceste declarații, coroborate cu recunoașterea pârâtului, instanța reține că acesta s-a dezechilibrat de pe scaun în contextul arătat situație în care s-a sprijinit cu mâna de ecranul de protecție touch- screen al aparatului, situație în care acesta a cedat și s-a spart. Nu rezultă însă din
declarațiile martorilor audiați în dosarul penal faptul că suportul pentru picioare al scaunului pe care stătea I. I. în incinta Agenției Loto din T. ar fi fost rupt și acesta este motivul pentru care pârâtul I. I. s-ar fi dezechilibrat de pe scaun, producând astfel spargerea ecranului.
Pârâtul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă această susținere recunoscând totodată că ecranul aparatului s-a spart ca urmare a faptului că s-a sprijinit de acesta când s-a dezechilibrat.
Vinovăția pârâtului nu trebuie să constea doar în intenția directă sau indirectă a pârâtului de a sparge ecranul ci și din culpa acestuia, ori, în cauză ecranul s-a spart din culpa pârâtului care, când s-a dezechilibrat, l a atins situație în care acesta a cedat și s-a spart.
Fapta ilicită constă în spargerea ecranului de protecție în acest context.
Urmarea acestei fapte comisă din culpa pârâtului, s-a cauzat reclamantei un prejudiciu care se ridică la suma de 2797,42 lei și reprezintă contravaloarea ecranului de protecție ce a trebuit schimbat. Contravaloarea noului monitor touch-screen, de 2797,42 lei, livrat la data de_ de Lotrom S.A. B. în calitate de furnizor rezultă din Factura nr. 20110166/_ emisă în sarcina cumpărătorului C. N.
"L. R. "; S.A. B. .
Potrivit art. 998 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptei orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, potrivit art. 999 din același cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și din acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Așa fiind, instanța consideră îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs și existența vinovăției - respectiv culpa pârâtului în comiterea faptei producătoare de prejudiciu.
Potrivit art. 1084 și art. 1088 Cod civil, în vigoare la data comiterii faptei ilicite, a fost obligat pârâtului să plătească reclamantei și dobânda legală aferentă acestei sume. Deși potrivit textelor de lege invocate, dobânda legală curge de la data comiterii faptei ilicite, având în vedere că reclamata a solicitat dobânda legală de la pârât numai începând cu data introducerii acțiunii, neputându-se pronunța asupra mai mult decât s-a cerut, instanța a acordat dobânda legală de la data introducerii acțiunii și anume_ potrivit datei de pe plicul de la fila 15 și până în ziua plății efective.
Deoarece pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, în baza art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, a fost obligat să plătească reclamantei suma de 238 lei cheltuieli de judecată ce reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâtul I. I.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se în esență următoarele:
În mod greșit s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al Directorului General, de vreme ce potrivit art. 14 alin.4 din OUG nr. 159/1999 președintele consiliului de administrație reprezintă loteria română în relațiile cu terții. În
susținerea acestei excepții s-au mai invocat prevederile art. 71 alin.1 și art.137 alin.1 din Legea 31/1990.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a învederat că în mod greșit instanța de fond a considerat îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale.
Așa cum rezultă din Rezoluția dată la_ în dosarul nr.1181/P/2011, față de recurent s-a dispus neînceperea urmării penale, motivat de lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii.
Recurentul a recunoscut că a spart ecranul aparatului, însă fără intenție deoarece s-a dezechilibrat de pe un scaun care are bara de sprijin a picioarelor desudată și pentru a nu cădea, din reflex, s-a sprijinit cu mâna de acel ecran.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat potrivit chitanței (f.11) și timbrelor judiciare anulate la dosar (f.10).
La data de_, recurentul a depus la dosar un înscris cuprinzând noi motive de recurs (f.12), solicitându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului, pentru a se stabili cuantumul real al prejudiciului. S-a învederat că pârâtul recurent a spart doar geamul de protecție a al aparatului nu și monitorul, a cărui valoare nu poate fi egală cu suma pretinsă de către reclamantă, fiind astfel necesară administrarea unor probe suplimentare.
Intimata, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat apărări scrise la dosar.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate în termenul de recurs, conform art. 301,303 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că în cauză nu sunt date motive întemeiate care să conducă la reformarea acesteia, astfel că în baza art. 312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul.
Tribunalul reține că motivele de recurs invocate pentru prima oară prin înscrisul depus la_, sunt de ordine privată și au fost depuse în faza recursului, cu mult după expirarea termenului de recurs, astfel că nu pot fi luate în considerare față de dispozițiile art. 303 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Prima critică adusă hotărârii, în termenul legal, vizează modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant al directorului general al reclamantei, excepție ce a fost soluționată prin încheierea de ședință din_, ce face parte integrantă din sentință.
Argumentele pârâtului recurent sunt contrazise de prevederile art. 14 alin.1 din OUG nr. 159/1999, potrivit cărora președintele consiliului de administrație îndeplinește și funcția de director general al Loteriei Române, iar semnarea documentelor emanate de la companie este o atribuție a acestuia, fără a fi necesar un mandat în acest sens. Reclamanta nu este o simplă societate comercială, ci o companie a cărei funcționare este reglementată prin actul normativ arătat, derogator de la regulile generale în materie de societăți comerciale, instituite de Legea 31/1990. Prin urmare, directorul general al reclamantei avea abilitarea legală de a reprezenta societatea în raporturile cu terții, inclusiv cea de a semna cererea de chemare în judecată, excepția invocată de pârât fiind respinsă în mod corect de către
instanța de fond.
Nici cea de-a doua critică a recurentului, vizând lipsa vinovăției sale nu este întemeiată.
Demersul judiciar al reclamantei a avut drept fundament instituția răspunderii civile delictuale, reglementată de art. 998 și 999 din Codul civil în vigoare la data producerii faptei.
În această materie, răspunderea este angajată nu numai pentru faptele ce au fost săvârșite cu intenție, ci și pentru cele care au provocat un prejudiciu din culpa autorului. În acest sens, în doctrină s-a subliniat că vinovăția civilă se poate reține și în cazul culpei celei mai ușoare, culpa levissima, cauzele de exonerare fiind doar fapta unui terț, forța majoră și cazul fortuit (în cauza de față neputând fi pusă problema faptei victimei).
Recunoașterea făcută de pârât și probele administrate în dosarul penal nr. 1181/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, atașat, conduc la concluzia certă că acesta s-a dezechilibrat și s-a sprijinit cu mâna de ecranul touch- screen al aparatului aflat în incinta Agenției loto T., care s-a spart, fără a reieși vreo cauză care să poată conduce la concluzia intervenirii unei cauze care să înlăture culpa acestuia.
De altfel, chiar și în recurs, pârâtul a recunoscut săvârșirea faptei, însă apărările sale au pornit de la premisa eronată a angajării răspunderii civile delictuale doar în privința faptelor săvârșite cu intenție.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I. I. domiciliat în comuna
T. nr.874, Județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile cu nr.3080 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. | I. N. C. | I. C. | H. | V. |
Red./Dact. S.I. 2 ex _
Jud. fond: M. D.M.
| ← Decizia civilă nr. 230/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1076/2013. Pretenții → |
|---|
