Decizia civilă nr. 900/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 900/2013
Ședința publică de la_ Completul compus din: Președinte A. -F. D.
Judecător O. R. G.
Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta-reclamantă S.
R. DE R. și pe intimata-pârâtă SC D. 94 SA S., împotriva Sentinței civile nr. 6604/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu a răspuns niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. ul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat, scutit de la plata taxelor de timbru.
Se constată că s-a solicitat judecata în lipsă.
Pe baza actelor dosarului, T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând, constată că | prin | Sentința civilă nr. | 6604/_ |
pronunțată în dosarul civil nr. _ | al Judecătoriei C. -N. | , a fost |
respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. R. de R. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. 94 SA S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului următor,
"cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai
taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului";. În executarea acestei legi a fost emisă H.G. nr. 977/2003, care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata, modalitatea calculului penalităților de întârziere.
Prin Decizia nr. 607/2011 a Î.C.C.J.- Secția contencios Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr.977/2003, potrivit căruia,
"persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune";, reținându-se că potrivit art. 40 alin. 3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor două servicii publice, noțiunea de "beneficiar"; fiind atribuită atât în interpretarea oficială, cât și în interpretarea gramaticală, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Într-adevăr, din interpretarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, rezultă că obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate de art. 40 alin. 3, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Nu există niciun text în Legea nr. 41/1994 care să definească noțiunea de "beneficiar";, astfel că sensul acestei noțiuni nu poate fi decât acela de drept comun, ceea ce presupune ca persoana beneficiară să se folosească în concret de serviciul pus la dispoziție în mod direct. În altă ordine de idei, instanța reține că respingându-se excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, prin Decizia nr. 297/2004 a C.C.R., s-a reținut că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective. De asemenea aceleași considerente au stat la baza pronunțării și a Deciziei nr. 331/2006 a C.C.R.
Instanța a constatat că legislația europeană și recomandările europene privitoare la taxa radio-tv permit statelor să stabilească plata unor asemenea taxe, chiar dacă plătitorul nu are calitatea de beneficiar, însa aceasta este doar o opțiune a statului membru, și nu o obligație.
În condițiile în care prin legea fundamentală nu s-a impus plata unei taxe radio pentru servicii de radio și televiziune, independent de existența calității de beneficiar, legiuitorul constituțional prevăzând reglementarea domeniului prin lege organica, art. 31 alin. 5 din Constituția României urmează a fi interpretat în favoarea destinatarilor acestui text.
Or, coroborând prevederile legii cu cele constituționale, observând că art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 a fost anulat, văzând și Decizia nr. 97/2004 a
C.C.R. instanța a apreciat că nu poate fi percepută o taxă pentru servicii de radiodifuziune de plano, ci doar persoanelor față de care s-a făcut dovada că sunt beneficiarii serviciului. Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a beneficiat în concret de serviciul de radiodifuziune, solicitarea ca aceasta să plătească taxa radio este neîntemeiată. Astfel, a arătat instanța, reclamanta s-a limitat a depune la dosar o serie de facturi fiscale emise de S.C. Electrica Furnizare S.A., neînsușite în nici un fel de pârâtă - în lipsa aplicării ștampilei sau a semnăturii - facturi neîncasate de către Electrica în ceea ce privește
sumele datorate cu acest titlu si restituite de către aceasta reclamantei, astfel cum rezulta din adresa nr. 6345/_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. R. de R.
, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii introductive de instanță, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 788,72 lei, reprezentând 696,5 lei taxă pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 și 92,22 lei penalități de întârziere calculate la data de 23 noiembrie 2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în ceea ce privește calitatea societății pârâte de beneficiară a serviciului public de radiodifuziune, contrar celor reținute de judecătorul fondului, dovada calității pârâtei de beneficiar a serviciilor de taxă radio, rezultă din conținutul art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, legiuitorul instituind o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar, a tuturor persoanelor juridice. Prin prezumția absolută prevăzută expres în dispoziția legală s-a stabilit astfel un fapt recunoscut, un fapt pe care legea însăși l-a considerat că există și cu privire la care nu se admit și nici nu se cer probe.
Instituirea unei astfel de prezumții și stabilirea calității de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, fără a fi condiționată de posesia receptoarelor, s-a realizat prin modificarea textului art.40 al Legii nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și a SRTV prin Legea nr.533/2003. Această modificare a făcut de altfel, obiectul controlului Curții Constituționale, care s-a pronunțat prin Deciziile nr.297/2004, nr.331/2006, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1930/02 Aprilie 2009, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, având în vedere totodată Decizia Curții Constituționale nr.297/2004.
Solicită instanței de judecată să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii și faptul că potrivit art.2 din Precizările emise de SRR pentru aplicarea H.G. nr.977/2003 prin "receptor radio"; se înțelege orice aparat care poate recepta programele de radio, respectiv: radio la domiciliu, mașina personală, telefon mobil, calculator, ipoduri sau orice alte aparate de natura celor care pot recepționa în orice mod programele radio, precum și abonamentele la cablu TV.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, tribunalul reține următoarele:
Susținerile recurentei în ceea ce privește prezumția legală a calității de beneficiar a serviciilor de radiodifuziune sunt întemeiate.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, persoanele juridice cu sediul în România au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Din acest text de lege rezultă că legiuitorul a instituit o prezumție legală, și anume că toate societățile comerciale beneficiază de serviciile de radiodifuziune, din moment ce s-a prevăzut că toate au obligația de a plăti aceste servicii.
Dar această prezumție nu este una absolută, ci relativă și poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Proba revine pârâtului, iar nu reclamantei, în beneficiul căreia este prevăzută prezumția.
În prezenta speță, pârâta nu a făcut în nici un fel dovada că nu a beneficiat de servicii radio, astfel încât se impunea admiterea cererii reclamantei.
În consecință, în temeiul art. 312 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de reclamanta S. R. de R., împotriva Sentinței civile nr. 6604/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica în totalitate, în sensul că ca admite acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC D. 94 SA S. și, pe cale de consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 788,72 lei, cu titlu de taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și penalitățile calculate la data de 23 noiembrie 2012.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S. R. de R. împotriva Sentinței civile nr. 6604/09 aprilie 2013, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în totalitate în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC D. 94 SA S. și, pe cale de consecință, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 788,72 lei, cu titlu de taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și penalitățile calculate la data de 23 noiembrie 2012.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, D. I. D. |
dact. D.D. 20 Septembrie 2013
Red. A.B.P./23 Septembrie 2013/3 p./1120 Red. O.R.G./_ /2 exemplare
Judecător fond: Grigorie Ioniță A. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 64/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 856/2013. Pretenții → |
|---|
