Decizia civilă nr. 157/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.157/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
J. ECĂTOR: S. -T. A. -Ana
J. ECĂTOR: P. G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de către pârâta D. C.
L., cu domiciliul în B. M., str. P. nr.86/32, județul M., împotriva sentinței civile nr.8234 din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata R. Ana asistată de avocat Palenciar C. ia, pentru intimatul lipsă R. I. se prezintă avocat Palenciar C. ia, lipsă fiind recurenta D. C. L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin registratura instanței, la data de_, o cerere de amânare a cauzei din partea recurentei
D. C. L. prin care arată faptul că banii pentru taxa judiciară de timbru se află la d-nul avocat P. Coman Liviu, avocat cu care nu a reușit să ia legătura.
Reprezentanta intimaților R. I. și Susz Ana, avocat Palenciar C. ia arată că d-nul avocat P. Coman Liviu a reziliat contractul de asistență juridică cu recurenta pentru neplata onorariului de avocat.
D-nul avocat P. Coman Liviu, prezent fiind în sala de ședință arată că nu a angajat această cauză, a redactat doar motivele de apel.
Instanța constată că recurenta nu a formulat cerere de ajutor public judiciar și nici vreo altă cerere referitoare la taxa de timbru, s-a comunicat acesteia necesitatea completării taxei judiciare de timbru și sancțiunea incidentă și respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta D.
C. L. întrucât aceasta a mai beneficiat de o amânare, raportat la prevederile art. 156 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimaților R. I. și Susz Ana, avocat Palenciar C. ia arată că susține excepția insuficientei timbrări a recursului și solicită anularea recursului pentru insuficiența plății taxei judiciare de timbru. Solicită cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la fila 30 din dosar.
Instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8234/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții pârâți reconvențional R. I. și R. ANA, în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional D. C. L., s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere imobiliară autentificat sub nr. 1227/_ de Biroul Notarului Public I. Dragoș. S-a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractului, în sensul rectificării Cărții Funciare nr. 50683 Tăuții Măgherăuș, prin radierea întabulării nudei proprietăți a întreținătoarei D. C. L. asupra imobilelor competința de sub B2 și radierea dreptului de uzufruct viager și a sarcinii de întreținere înscrise în Foaia de sarcini sub C1, C2 și C3, precum și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în natură casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 2.713 mp, situate în loc. B. str. 73, nr. 130, jud. M., în CF 50683 Tăuții Măgherăuș nr. topo 502/1, 503/1, în favoarea reclamanților. A fost respinsă cererea reconvențională formulată și precizată - completată de pârâta reclamantă reconvențional D. C. L. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvențional R. I. și R. Ana, fiind obligată pârâta D. C. L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.041,5 lei, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat, în favoarea reclamanților, precum și la plata sumei de 1.041,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, pentru care s-a acordat reclamanților ajutor public judiciar, în contul bugetului de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamanții au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta D. C. L., să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere imobiliară autentificat sub nr. 1227/_ de Biroul Notarului Public I. Dragoș intervenit între reclamanți, în calitate de întreținuți, pe de o parte, și pârâtă, în calitate de întreținătoare, pe de altă parte, având ca obiect înstrăinarea de către întreținuți întreținătoarei a nudei proprietăți asupra casei de locuit, care figurează în C.F. ca și parte de casă, anexe gospodărești și terenul aferente în suprafață de 2.713 mp, situate în B., str. 73, nr. 130,
jud. M., înscrise în Cartea Funciară nr. 50683 Tăuții Măgherăuș, nr. topo. 502/1, 503/1, în schimbul asigurării întreținerii de către întreținătoarerestabilirea situației anterioare, în sensul rectificării Cărții Funciare nr. 50683 Tăuții Măgherăuș, prin radierea întabulării nudei proprietăți a întreținătoarei asupra imobilelor competința de sub B2 și radierea dreptului de uzufruct viager și a sarcinii de întreținere viageră înscrise în Foaia de sarcini sub C1, C2 și C3, dispunând reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 2.713 mp, situate în B., str. 73, nr. 130, jud.
M. în favoarea întreținuților - reclamanți.
Reclamanții au arătat că prin contractul de întreținere imobiliară autentificat sub nr. 1227/_ de Biroul Notarului Public I. Dragoș au înstrăinat pârâtei nuda proprietate asupra casei de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 2.713 mp, situate n B., str. 73, nr. 130, jud.
M., înscrise în C.F. 50683 în schimbul asigurării întreținerii de către pârâtă, cu menținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea lor, părțile au convenit ca sarcina întreținerii viagere să fie prestată fie personal de către pârâtă sau fie prin intermediul altor persoane, dar pe cheltuiala întreținătoarei întrucât pârâta este plecată în Spania de mai mulți ani, unde realizează venituri, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate nici personal, nici măcar prin alte persoane, și nici măcar în perioada în care a fost în țară, respectiv iulie 2011, când i-a vizitat doar o singură dată.
Reclamanții au învederat că de la data încheierii contractului de întreținere, pârâta a trimis de două-trei ori sume mici de bani pentru plata impozitului aferent imobilelor și pentru achiziționarea de materiale de construcții în vederea amenajării unei camere de baie în imobilul obiect al contractului, nici pe perioada internării lor în spital, pârâta nu le-a asigurat hrana sau nu le-a acordat îngrijiri, mama pârâtei vizitând o singură dată reclamanta pe perioada spitalizării acesteia.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că se opune admiterii acțiunii formulate de reclamanți în ceea ce privește capătul de cerere cu privire la restabilirea situației anterioare de carte funciară și constituirea în favoarea acesteia a unui drept de retenție până la achitarea cheltuielilor legate de încheierea contractului de întreținere, executarea lui și investițiile efectuate la domiciliul reclamanților, nu se opune admiterii capătului de cerere în ceea ce privește desființarea contractului de întreținere prin rezoluțiunea acestuia.
Cu privire la cererea reconvențională, pârâta a solicitat instanței să oblige pârâții la plata sumei de 23.745 lei, cu titlu de pretenții, reprezentând autentificarea contractului de întreținere; bani trimiși pentru întreținerea reclamanților; investiția în construirea unei anexe la casă, reprezentând manoperă, materiale de construcție; plata apei curente; drumul făcut din Spania în România pentru reclamanți; aparatul pentru măsurarea glicemiei. A
solicitat să se constituie în favoarea sa un drept de retenție până la achitarea sumei de către reclamanți.
Pârâta, prin reprezentantul său, a depus precizare și completare a cererii reconvenționale și răspuns la întâmpinare, solicitând obligarea reclamanților la plata sumei de 16.000 lei, cu titlu de pretenții, precizând că aceasta și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile contractuale.
Analizând probațiunea, prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul de întreținere imobiliară autentificat sub nr. 1227 din_ de către BNP Dragoș I. prin care întreținuții R. I. și R. Ana au transmis întreținătoarei D. C. L., nuda proprietate asupra imobilelor casă de locuit și anexe gospodărești, precum și terenul în suprafață de 2.713 mp, situate în loc. B., str. 173, nr. ad-tiv. 130, înscrise în CF 50683 Tăuții Măgherăuș (provenită din conversia de pe hârtie a CF 669 B., nr. topo 502/1, 503/1) în schimbul căreia aceștia și-au păstrat dreptul de uzufruct viager, iar întreținătoarea s-a obligat să asigure întreținere viageră constând în asigurarea și prepararea hranei zilnice, a curățenie, a încălzitului a iluminatului, a medicamentelor, cu suportarea cheltuielilor de spitalizare în caz de nevoie, iar la moartea întreținuților, înmormântarea cu cinstea cuvenită.Întreținuții R. au acceptat conform contractului încheiat între părți, ca întreținerea viageră să fie prestată personal de întreținătoare, sau pe cheltuiala acesteia, de către alte persoane.
Instanța a reținut că reclamanții s-au întreținut singuri, cu anumite excepții, când mama întreținătoarei, se deplasa la interval de câteva săptămâni la domiciliul întreținuților. Apoi, cu ocazia suportării unor intervenții, pe parcursul spitalizării în cadrul Spitalului județean B. M., întreținuții au fost vizitați la spital de către mama întreținătoarei pârâte reclamante reconvențional, ocazie cu care aceasta a remis din partea întreținătoarei D. C. L., diverse sume de bani, respectiv euro. De asemenea, în vara anului 2011 părțile au înțeles să demareze o investiție, având ca destinație construirea unei camere de baie, în prelungirea unei anexe gospodărești. Aceasta însă nu a fost finalizată, iar parte din materialele de construcții neutilizate, se află depozitate, conform declarațiilor martorilor la reclamanții pârâți reconvențional R. sau la vecini ai acestora.
S-a relevat că dat fiind caracterul sinalagmatic al contractului de întreținere, pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită beneficiarii întreținerii pot cere rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 Cod civil. Potrivit textului menționat, o condiție esențială pentru desființarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului. Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul "intuitu personae"; al contractului de întreținere. Date fiind caracterele juridice specifice contractului de întreținere, pentru debitorul
obligației de întreținere, respectiv întreținător cea mai importantă obligație este aceea de a acorda în natură obligația de întreținere promisă la încheierea contractului și după caz, de a-i înmormânta pe creditori, pe lângă obligația de preluare a bunului. Cu exceptia cazului în care prin contract se stabilește un alt loc de executare, întreținerea trebuie prestată la domiciliul beneficiarului.
Prima instanță a mai reținut că întreținerea trebuie prestată în principiu, personal de către debitoare, dat fiind caracterul "intuitu personae"; al contractului, în cazul în speță, întreținerea putând fi efectuată de către alte persoane, conform convenției părților. Numai că, în cauză, probatoriul administrat, a relevant faptul că întreținerea nu s-a efectuat conform clauzelor contractuale asumate. Pe de altă parte, reține instanța că însăși întreținuții reclamanți pârâți reconvențional, având cunoștință de situația personală a pârâtei întreținătoare, au acceptat posibilitatea prestării întreținerii, nu chiar zilnic. Însă întreținerea, nu s-a prestat nici chiar săptămânal, dacă nu zilnic, iar întreținătoarea a achitat doar contravaloarea impozitului aferent imobilului pentru anul 2011. Nu s-a dovedit decât de către reclamanți, că aceștia și-au procurat singuri și au suportat costul medicamentelor, aceștia apelând chiar și la contractarea unor împrumuturi acordate de către Casa de Ajutor a Pensionarilor M., conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Prestarea întreținerii reprezintă, în sarcina debitoarei, o obligație de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv, conform art. 1020 Cod civil. Instanța a analizat condițiile rezoluțiunii și a relevat că potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei în ceea ce privește neexecutarea obligațiilor contractuale revine reclamanților, care s-a efectuat în cauză. În cauză nu s-a efectuat totuși de către pârâtă vreun refuz al reclamanților de a primi întreținerea, sau că neexecutarea în natură a întreținerii se datorează conduitei capricioase a creditorilor obligației, astfel încât rezoluțiunea contractului să nu fie dispusă din vina întreținătoarei, în condițiile în care s-ar fi putut eventual reține culpa reclamanților. Iar sumele de bani, au fost transmise de întreținătoare întreținuților, privitor la investiția ce urma să se realizeze și nu viza strict obligațiile de întreținere, aspect ce reiese din împrejurarea că întreținuții reclamanți nu au înțeles să își exprime consimțământul în sensul înlocuirii obligației de întreținere, cu plata vreunei sume de bani. Pe cale de consecință, în temeiul art. 1020 - 1021 Cod civil, s-a dispus rezoluțiunea contractului încheiat între părți.
În considerarea prevederilor art. 969 Cod civil, s-a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul anulării înscrierilor efectuate în Cartea Funciară, în temeiul contractului desființat, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilelor, în favoarea reclamanților.
În ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că pretențiile în sumă de 1.800 lei reprezentând cheltuielile legate de
autentificarea contractului de întreținere, nu pot fi restituite, în raport de constatarea vinei pârâtei reclamantei reconvențional, ca temei al desființării contractului. Cu privire la suma de 2.500 lei pretinsă cu titlu de întreținere prestată în favoarea reclamanților pârâți reconvențional, față de motivul rezoluțiunii contractului - culpa debitoarei, prestațiile efectuate cu titlu de întreținere nu se restituie, ținând cont și de particularitățile contractului de întreținere - aleatoriu. Referitor la suma de 9.325 lei precizată reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și a manoperei pentru investiția efectuată, instanța constată că martorii audiați în cauză, nici ai reclamantei reconvențional și nici ai pârâților reconvențional, nu au putut determina adoptarea unei concluzii cu privire la certitudinea creanței. Aceasta deoarece, facturile depuse la dosarul cauzei, vizează achiziționarea unor materiale de construcții, parte din ele nefiind consumate. S-a reținut că reclamanta reconvențional nu a depus notă de calcul prin care să arate din ce se compune suma pretinsă cu acest titlu, inclusiv cu privire la contravaloarea manoperei lucrătorilor și numărul de zile prestate. Nici cu privire la dimensiunile exacte ale fundației anexei, nu s-au precizat date concrete, iar suma de 3.533 lei a fost restituită prin mandat poștal, aspect dovedit în cauză. Separat de acestea, cu privire la restul materialelor de construcție achiziționate, reclamanții au arătat că nu au dorit edificarea construcției, iar restul materialelor sunt în ființă, putând fi ridicate de reclamanta reconvențional D. C. L., care
și-a exprimat intenția în sensul ridicării materialelor, prin răspunsul la interogatoriu, întrucât aceasta a dorit realizarea investiției pentru folosirea locuinței, această investiție nefiind continuată de pârâții R., care sunt de acord cu ridicarea materialelor de construcții. În ceea ce privește plata sumei de 1.500 lei cu titlu de contravaloare lucrări aducțiune apă, prestate de autoritatea publică locală, s-a constatat că probele administrate dovedesc recuperarea acestei sume, chestiune ce a fost recunoscută de către reclamanta reconvențional.
S-a reținut nedovedită pretenția reclamantei reconvențional, în sensul obligării pârâților reconvențional la plata sumei de 1.500 lei - contravaloare transport pe relația Spania - România precum și darurile manuale, iar deplasarea s-a efectuat în principal la părinții reclamantei unde aceasta a și locuit și nu se poate reține fără dubiu, că s-ar fi deplasat în România, doar pentru vizitarea/ajutorul pârâților reconvențional. Privitor la suma de 725 lei, pretinsă ca reprezentând contravaloarea aparatului pentru măsurarea glicemiei, s-a constatat că aceasta a rămas fără obiect, bunul fiind restituit.
Cererea reclamantei reconvențional vizând instituirea unui drept de retenție a fost apreciată neîntemeiată și pentru că reclamanta reconvențional nu a avut posesia bunului imobil, nefrecventând des locuința întreținuților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă D. C.
L., solicitând a se dispune schimbarea în totalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de către
apelantă, a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere din culpa reclamanților. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a învederat T. ui că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică raportat la răspunsurile pe care le-a dat reclamantul
R. I. la întrebările nr. 2,6,7,8,12,13 din interogatoriu, precum și la răspunsurile date de soția acestuia la aceleași întrebări.
De asemenea, apelanta a făcut referire la depozițiile martorilor Miklos
M., Șomcutean I., Șofrondi D., A. Marin, precum și la actele scrise depuse la dosar, care atestă cheltuielile efectuate.
S-a susținut că din interogatoriile reclamanților rezultă cu certitudine că apelanta a achitat contravaloarea contractului, a trimis din Spania suma de 600 euro pentru reclamantă, bani necesari pentru spital și pentru pârât suma de 400 euro necesari pentru spital, în total suma este de 1.000 de euro, a achiziționat un aparat de glicemie pe cheltuiala sa, care nu-i folosește, așa încât reclamanții trebuie să-i plătească contravaloarea acestuia. S-a mai susținut că reclamanții recunosc că apelanta a făcut o fundație cu un radier peste aceasta de 3,6 pe 3,5 metri, cu chitanțe și facturi a dovedit achiziționarea acestor materiale de construcție, iar cu martorii A. Marin și Șomcutean I. a dovedit edificarea fundației și a radierului, contravaloarea acesteia însemnând manopera de 3.000 lei.
S-a mai susținut că s-a făcut dovada introducerii apei curente, cu chitanțe și facturi, iar mărturilirea reclamanților și probele testimoniale au stabilit că apelanta a prestat întreținere reclamanților, că le-a trimis suma de
2.000 euro și 1.000 euro în lei românești. Nu poate fi primită concluzia instanței că nu pot fi acordate pretențiile pentru lipsa devizului tehnic și a unei note de constatare atâta vreme cât instanța nu a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei note de constatare. Reiese din acte, din declarația martorilor și din mărturisirea reclamanților că aceste sume au fost cheltuite de către apelantă, fie în favoarea reclamanților, fie pentru edificarea construcției, așa încât se impune a fi restituite. Mai mult decât atât nu a fost dovedit de către reclamanți cu acte scrise și probe testimoniale împotriva propriilor mărturisiri, împotriva înscrisurilor depuse de către reclamantă și împotriva martorilor că cele susținute în fața instanței de judecată nu sunt adevărate.
S-a precizat că reclamanții nu sunt persoane care necesită o întreținere zilnică, în sensul facerii mâncării, a curățeniei și a încălzitului, deoarece aceștia sunt oameni în deplinătatea forțelor fizice, lucru constatat prin prezența acestora în instanță. Reclamanții nu au dovedit vreo culpă în neîndeplinirea obligației alternative de întreținere, iar instanța de judecată nu analizează probele testimoniale nici în ce privește întreținerea, nici în ce privește investiția.
S-a susținut că instanța a reținut că reclamanții au contractat împrumuturi de la C.A.R.P. M. pentru a-și procura medicamente, dar
reținerea este falsă și eronată pentru că acele împrumuturi contractate de către reclamanți sunt din anul 2002-2003, anterior încheierii contractului de întreținere. S-a învederat că apelanta este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor privind autentificarea contractului de întreținere deoarece acestea nu fac parte din obligația de întreținere și nu poate fi stabilită o culpă la încheierea contractului.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs, au invocat excepția netimbrării recursului, iar pe fond au solicitat respingerea căii de atac, răspunzând pe larg motivelor invocate de recurenți.
În ședința publică din data de_ instanța a recalificat calea de atac din apel în recurs și a stabilit că taxa judiciară de timbru datorată de recurentă este de 1573 lei și 10 lei timbru judiciar, din care aceasta a achitat 759,75 lei, sens în care s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea timbrării recursului cu diferența de 713,20 lei taxa de timbru și 10 lei, timbru judiciar, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.
Recurenta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa.
Instanța reține că timbrarea acțiunilor, inclusiv a căilor de atac, pentru care legea instituie această obligație este o formalitate care ține de învestirea sa valabilă și care trebuie luată în discuție prioritar față de alte aspecte.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 11 din același act normativ, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
Instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În raport de aceste considerente, reținând că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă în completare, deși i s-a pus în vedere această obligație, instanța va anula ca insuficient timbrat recursul declarat.
În ce privește cheltuielile de judecată pretinse de intimații R. I. și R. Ana, se reține că aceștia au făcut dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 1500 lei cu chitanța depusă la fila 30 dosar, apărătorul s-a prezentat la două termene de judecată, a răspuns amplu prin întâmpinare, sub toate aspectele, motivelor invocate prin calea de atac, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 316 raportate la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să achite intimaților aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca insuficient | timbrat recursul declarat de recurenta D. | C. | |
L. | , domiciliată în B. M. | , strada P. nr.86/32, județul M. | , în |
contradictoriu cu intimații R. I. și R. Ana, ambii domiciliați în B., str. 73, nr. 130, județul M., împotriva sentinței civile nr.8234/2012 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă să achite intimaților suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
G. B. S. | -T. | A. Ana | P. G. | Roman M. |
Red./Tehnred./S.T.A./_ 2 ex.
Red./J. ecător la fond:I. B.
| ← Decizia civilă nr. 67/2013. Rezolutiune contract | Încheierea civilă nr. 2013/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
