Decizia civilă nr. 159/2013. Ordonanta presedintiala

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 159/R/2013

Ședința publică de la 13 Februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător Ana-SS

Judecător M. O. -S. Grefier C. -G. H.

Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent B. A., recurent B. C.

G. și pe intimat S. B. C. S., având ca obiect ordonanță președințială

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurent av.

I. L. COSTIN, iar pentru intimat av. D. SICOE în substituirea av. P. ESCU B. A.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Reprezentanta recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și 3 lei timbru judiciar, aferentă recursului promovat.

La data de 21 decembrie 2012 s-a depus prin registratura instanței motive de recurs din partea recurenților B. A. și B. C. G., instanța procedând la comunicarea unui exemplar cu reprezentanta intimatului S. B.

C. S. ., care solicită acordarea unui termen de judecată pentru studierea motivelor de recurs

În prealabil, T. ul invocă excepția necompetenței sale materiale raportat la natura obiectului litigiului, excepție pe care o pune în discuție.

Reprezentanta recurenților solicită admiterea excepției.

Reprezentanta intimatului reclamant arată că lasă la aprecierea instanței să se pronunțe.

T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a T. ului Cluj- Scția Civilă.

T. UL Asupra cauzei de față, constată următoarele

Reține că prin Ordonanța Președințială nr. 4561/_, pronunțată în dosar nr._, de Judecătoria Turda, a fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC B. C. în contradictoriu cu pârâții B. A. și B. C. G. și în consecință:

S -a dispus reintegrarea reclamantei SC B. C. SRL în spațiul în suprafață utilă de 25 mp compus din 1 cameră cu acces la dependințe care face parte din imobilul situat administrativ în comuna M. V., nr. 403, jud. Cluj înscris în CF 52303 M. V. sub nr. A1, cad 52303 până la încetarea efectelor

contractului de comodat încheiat la data de_ între reclamantă și numita B. Victoria.

A fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Reglementand prin dispozitiile art. 581 - 582 C.proc.civ. procedura sumara a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile de admisibilitate ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida de solutionare a unei cereri. Astfel, stabilind ca "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice";, art.581 C.proc.civ. fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cere a se lua pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie decurge si o a treia cerinta, si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul.

În ce privește vremelnicia, aceasta vizează caracterul conservator al măsurii ordonate în raport cu dreptul periclitat al reclamantei. Instanța apreciază că, se impune a se face diferența între noțiunea de "vremelnic" și durata în timp a măsurii, efectele măsurii ordonate urmând să se prelungească pe tot timpul cât se menține cauza care le-a generat sau până când acestea sunt desființate sau modificate ulterior, pe calea dreptului comun sau de o altă ordonanță președințială. Din chiar textul art. 581 al. 3 c.pr.civ. rezultă că, ordonanța președințială poate fi pronunțată chiar în lipsa unei acțiuni pe fond, partea nemulțumită putându-se adresa instanței pe calea procedurii de drept comun. Astfel, reintegrarea reclamantei în imobil nu reprezintă o măsura definitivă, ea datând până la soluționarea fondului litigiului dintre părți, la sesizarea părții interesate, cel mai târziu până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat la_ .

Referitor la urgență, instanța constată că aceasta este justificată de reclamantă de faptul că nu are acces în imobilul care constituie sediul social al societății, nu are acces la documentele societății și la corespondență, împrejurări care sunt de natură să împiedice desfășurarea activității și să îi provoace prejudicii însemnate.

În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța constată că, reclamanta, prin cererea formulată, nu urmărește analizarea fondului raportului juridic dedus judecății, ci aparența dreptului locativ deținut în baza contractului de comodat încheiat la data de_ .

Analizând probele administrate, constată că, în data de_ s-a încheiat între B. Victoria în calitate de comodant și SC B. C. SRL în calitate de comodatar contractul de comodat cu privire la o cameră cu acces la dependințe din locuința proprietatea comodantului situată în M. V., nr. 403 compusă din 5 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 25 mp, împreună cu cota indiviză din părțile de folosință comună ale întregului imobil.

Prin contractul nr. 50/_ autentificat de BNP M. u O. numita B. Victoria a înstrăinat pârâților dreptul de proprietate cu privire la imobilul înscris în CF 52303 M. V., după cum reiese din extrasul de carte funciară depus la dosar. Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, societatea reclamantă B. C. SRL are sediul social în imobilul situat în com. M. V., nr. 403, jud. Cluj.

Din declarațiile martorilor Boca V. Zorela și Dărăban M. I. reiese că, pârâtul B. A. a sudat în vara anului 2012 poarta mare de acces în imobilul situat în comuna M. V., nr. 403, poarta mică, prin care se asigura accesul

pietonal fiind închisă. Ambii martori au însoțit-o pe reprezentanta legală a societății de mai multe ori la imobil, constând că, acesteia îi este împiedicat accesul în curtea imobilului în care se află sediului societății. Totodată, din declarația martorului Dărăban M. reiese că, actele societății reclamante, mobilierul și calculatoarele se află în imobilul la care nu are acces.

Martorii propuși de pârâți, M. u Nicolae ( f. 75) și D. n G. ( f. 80) au constatat cu ocazia vizitelor la imobil că una din porțile de acces este asigurată doar cu o sârmă, neputând fi închisă cu cheia deoarece era defectă. Totodată, martora Sabău E. ia ( f. 74) i-a văzut pe reprezentanta legală a societății reclamante și pe tatăl acesteia intrând în curte pe poarta mică, înainte și după luna august, la ora cinci dimineața.

Cu toate acestea, martorul Mărginean Stelian I. ( f. 79) a însoțit-o pe reprezentanta legală a reclamantei la imobilul din M. V., la jumătatea lunii august și în 25 septembrie, constatând că accesul acesteia în curte este

împiedicat, în condițiile în care poarta mare era sudată, iar poarta mică nu a putut fi deschisă, deoarece nu se potrivea cheia.

Din probele administrate în cauză instanța a reținut că, între părți există o stare conflictuală, pe fondul căreia reclamanta nu își poate desfășura activitatea la sediul social înscris în registrul comerțului. Astfel, martorii care au însoțit-o pe numita B. S. la imobilul din comuna M. V., nr. 403 au constatat că, accesul acesteia în imobil este împiedicat, împrejurare de natură să afecteze atât activitatea societății cât și a diverselor persoane cu care aceasta colaborează.

Astfel, martorul Mărginean Stelian I., președintele Asociației Pacienților cu afecțiuni hepatice Cluj, deși a însoțit-o pe numita B. S. la sediul societății B.

C., la jumătatea lunii august și în data de_, nu a reușit să intre în posesia unor acte ale asociației aflate în imobil, pe care trebuia să le depună în data de_ la Primăria Municipiului Cluj Napoca, martorul afirmând că, până în luna august 2012 nu a mai întâmpinat dificultăți în relația de colaborare pe care o avea cu societatea reclamantă.

În condițiile în care, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda emisă la data de_ în dosarul nr. 2117/P/2012 nu conține o măsură definitivă, fiind atacată cu plângere de către numita B. S. Sarmiza, situația de fapt reținută de organele de cercetare penală, astfel cum a fost consemnată în referatul cu propunere de neînceperea urmăririi penale, nu poate fi avută în vedere la soluționarea prezentei cauze.

În consecință, relativ la condițiile prevăzute de art. 581 și urm. c.pr.civ., instanta constata ca acestea sunt îndeplinite, caracterul urgent rezultând din faptul ca activitatea societății reclamante nu se poate desfășura în condiții normale, având în vedere că nu are acces la spațiul care constituie sediul său social. În ceea ce privește vremelnicia, acesta este dată de împrejurarea ca măsura ordonată pe această cale subzistă doar până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat în data de_ cu numita B. Victoria, situația locativă a reclamantei putând fi totodată clarificată pe calea dreptului comun la sesizarea părții interesate.

Ținând cont și de împrejurarea că, aparența dreptului este de partea reclamantei, care, potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului își are sediul social în comuna M. V., nr. 403, jud. Cluj, a reținut că va admite în parte cererea și va dispune reintegrarea reclamantei SC B. C. SRL în spațiul în suprafață utilă de 25 mp compus din 1 cameră cu acces la dependințe care face parte din imobilul situat administrativ în comuna M. V., nr. 403, jud. Cluj înscris în CF 52303 M.

V. sub nr. A1, cad 52303 până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat la data de_ între reclamantă și numita B. Victoria.

Soluția de admitere în parte se impune față de împrejurarea că, doar spațiul în suprafață utilă de 25 mp a făcut obiectul contractului de comodat încheiat la data de_, nu întreg imobilul situat în comuna M. V., nr. 403, jud. Cluj.

În baza art. 274 c.pr.civ. a reținut că va obliga pe pârâți să plătească reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu chitanța depusă la dosar.

Împotriva sentinței civile nr. 4561/2012, pronunțata in ședința publica in data de_ ,de Judecătoria Turda pârâții B. A. si B. C.

G., au declarat recurs, solicitând în temeiul art.304, pct.7,9 Cod Proc.Civ, raportat la art.3041 Cod Proc.Civ. si art.312 Cod Proc.Civ, sa fie analizată hotărârea atacata sub toate aspectele, nefiind supusa apelului, de asemenea, admiterea recursului, modificarea hotărârii, iar pe fond sa fie respinsă cererea de ordonanță președințială .

Instituția ordonanței președințiale presupune un examen sumar al cauzei de către instanța care se întinde asupra tuturor pretențiilor si apărărilor reciproce ale pârtilor, pentru a stabili de partea cui este aparenta dreptului.

Din probatoriul administrat in cauza, aparenta dreptului nu este de partea reclamantei-intimate, chiar daca aceasta, figurează la Oficiul Național al Registrului Comerțului cu sediul in Comuna M. -V. nr. 403, jud. Cluj, nefăcând dovada faptului ca desfășoară in concret o activitate comerciala, fapt ce se poate, de altfel, constata din înscrisul depus la dosar de către pârâții- recurenți, cu atât mai mult cu cat, din proprie inițiativa, a părăsit sediul firmei încă din luna decembrie 2011, fapt confirmat de depozițiile martorilor.

Ca o condiție esențiale a cererii de ordonanță președințială, conceptul de urgenta nu este definit de legiuitor, acesta indicând doar situațiile ce pot face necesara si posibila o intervenție a justiției, respectiv, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării. Așadar, exista urgenta ori de cate ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza in mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun.

Urgenta, ca o condiție a ordonanței, nu trebuie confundata cu celeritatea. Chiar daca legea folosește termenul de "urgenta", acesta are semnificația de celeritate, rapiditate, iar nu de condiție necesara pentru exercitarea cererii, având, din alta perspectiva si conotație de condiție specifica ce tine de însăși natura ordonanței președințiale. Mai apoi, condiția urgentei trebuie sa existe din momentul sesizării instanței, pana in momentul pronunțării, cat si in acela al cailor de atac.

Condiția urgentei se impune a fi apreciata si in considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil pana la sesizarea instanței, jurisprudența pronunțându-se in sensul ca elementul urgentei nu subzista atunci când de la săvârșirea faptului prejudiciabil, pana la sesizarea instanței, a trecut un timp apreciabil.

In acest context, chiar daca firma reclamanta este înregistrata la Registrul Comerțului, dar, din anul 2011 nu realizează activitate comerciala, așa cum rezulta din raportul ANAF, depus la dosar, celeritatea care caracterizează raporturile comerciale, nu este identica urgentei necesare in materia ordonanței președințiale, urgenta care trebuie dovedita in condițiile prevăzute de text. Astfel,

nu este îndeplinita condiția urgentei in raport de faptul ca reclamanta nu desfășoară activitate comerciala din anul 2011, lipsind elementul de urgenta, data fiind acest interval de timp.

Nu este reala susținerea instanței potrivit căreia, caracterul urgent ar rezulta din împrejurarea ca reclamanta-intimata nu își poate desfășura in condiții normale activitatea, pretinzând ca nu are acces la sediul social, reclamanta- intimata prin reprezentata ei fiind singura deținătoare a cheilor de acces in imobil,.

Potrivit planșelor fotografice anexate la dosar, precum si depozițiilor martorilor audiați, reprezentanta reclamantei, însoțită de martorii Daraban M. si Boca Zorela, au pătruns nestingherit pe poarta de acces pietonal in curtea imobilului in litigiu in data de_ .

In concluzie, nici la data introducerii cererii de ordonanța președințială si nici in prezent, nu este îndeplinita condiția urgentei, accesul in curtea imobilului si implicit la actele firmei, fiind liber si nestingherit. Mai mult decât atât, in prezent, reprezentanta reclamantei-intimate, in repetate rânduri vizitează imobilul, așa cum s-a petrecut si in data de_, fapt ce rezulta din planșele foto anexate.

La termenul de judecată din data de_ în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1, art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., instanța a pus în discuție excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cauze.

Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:

În speță intimata B. C. SRL a solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președențială să se dispună reintegrarea sa în imobilul situat administrativ în comuna M. V., nr. 403, jud. Cluj înscris în CF 52303 M.

  1. sub nr. A1, cad 52303 până la încetarea efectelor contractului de comodat încheiat la data de_ cu recurenta B. Victoria.

    Acest imobil constituie sediul social al reclamantei intimate, potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, astfel încat este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de Noul Cod Civil,respectiv de dispozițiile art.3 care prevăd că"; Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.

    1. Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.

    2. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.";

Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.

Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin.

(3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.

Prin înființarea T. ului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența

tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.

Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226.

Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.

T. ele comerciale Argeș, Cluj și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.

Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

Întrucât T. ul Comecial Cluj a fost menținut ca și instanță specializată, fără ca în ceea ce privește competența sa să apară vreo modificare prin noul Cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009 sau Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil, tribunalul apreciază că aceasta este instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu.

Ca urmare, instanța va admite excepția necompetenței T. ului Cluj- Secția civilă și va declina competența de soluționare a acțiunii de față, în favoarea

T. ului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj-Secția Civilă. Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâții B. A.

și B. C. G. împotriva Sentinței civile nr. 4561/2012 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr._, în favoarea T. ului Specializat Cluj.

Decizia este Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte,

D. T.

Judecător, Ana-SS

Judecător,

M. O. -S.

Grefier,

C. -G. H.

C.H. 19 Februarie 2013 Red./Dact.M.O.S./E.C.-_

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

CĂTRE,

T. UL SPECIALIZAT CLUJ

În scopul soluționării cauzei privind pe recurent B. A., recurent B.

C. G. și pe intimat S. B. C. S., având ca obiect ordonanță președințială - recurs.

Vă înaintăm alăturat dosarul civil nr._ al T. ului Cluj-Secția Civilă, spre competență de soluționare, întrucât prin Decizia civilă nr. 159/R/2013 a T. ului Cluj a fost admisă excepția necompetenței materiale a

T. ului Cluj-Secția Civilă, pronunțată în acest dosar și a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de pârâții B. A. și B. C.

G. împotriva Sentinței civile nr. 4561/2012 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr._, în favoarea T. ului Specializat Cluj.

Dosarul de recurs conține 28 file, având anexat dosarul civil nr._ al Judecătoriei T. (132 file).

Cluj-Napoca, la_ .

GREFIER

H. C. -G.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 159/2013. Ordonanta presedintiala