Decizia civilă nr. 164/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 164
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP, judecător Judecător: L. M. T. Judecător: C. N. C.
Grefier: V. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata G. N. DE M. -
C. G., cu sediul în B., b-dul Unirii, nr.78, bl.J 2, sector 3, cu sediul procesual ales în Z., str.Gheorghe L., nr.20, județul S., la G. N. de M.
- C. Județean S., împotriva sentinței civile nr.3865 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de 15 octombrie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională - O.U.G. nr.195/2005.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei petente ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI S.
, director Crișan Cristian, lipsă fiind recurenta. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la filele 9 - 13 din dosar sunt înregistrate motivele de recurs formulate de recurentă.
Instanța, verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.159 1Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care
a fost legal investită.
Reprezentantul intimatei depune la filele 14 - 16 din dosar întâmpinare și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei petente solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru motivele invocate în întâmpinare.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 3865/15 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău s-a dispus admiterea plângerii contravenționale formulate de petenta AJVPS
S., în contradictoriu cu intimata G. N. de M. - C. R. C. și modificarea procesului-verbal de contravenție seria AA nr. 46330 din_ întocmit de intimat, în sensul înlocuirii amenzii aplicate de 2.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria AA nr. 46330 din_, întocmit de către G. N. de M. - C. R. C., s-a aplicat petentei AJVPS S.
, amenda contravențională în sumă de 2.000 lei și sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 9 lit. a din HG nr. 856/2002 și art. 96 alin.2 din OUG nr. 195/2005, reținându-se în sarcina acesteia că nu a depus la AFM declarația aferentă obligației financiare de 3% din suma care se încasează anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare, plătită de către gestionarii fondurilor de vânătoare, declarația nefiind depusă pentru niciunul din anii anteriori; de asemenea s-a constatat că fondul cinegetic 23 nu este autorizat în vederea protecției mediului, iar evidența gestiunii deșeurilor nu este condusă conform HG nr. 856/2002.
Împotriva acestui proces verbal petenta a formulat plângere contravențională, în termen, arătând că suma datorată pentru fondul de mediu de 3% a fost achitată în data de_, anterior controlului, conform ordinului de plată depus la dosar. De asemenea, declarația anuală pentru anul 2012 a fost depusă la Agenția Fondului pentru M. în data de_ .
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AA nr. 46330 din_, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict și limitativ prevăzute de art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește motivul de nulitate ale procesului verbal atacat, constând în indicarea greșită a temeiului de drept, instanța a reținut că acesta poate reprezenta motiv de nulitate relativă a procesului verbal atacat. Or, nulitatea relativă a procesului verbal atacat atrage anularea acestuia, doar în condițiile producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În speță, s-a apreciat că este evident că nu s-a produs o vătămare petentei, iar dacă s-ar fi produs o vătămare acestuia ar fi putut fi înlăturată în alt mod decât prin anularea de plano a procesului verbal atacat
Potrivit art. 9 alin.1 și 2 din OUG nr. 196/1995, veniturile Fondului pentru mediu se constituie dintr-o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, obținute de către generatorul deșeurilor, respectiv deținătorul bunurilor destinate dezmembrării, persoană fizică sau juridică. Sumele se rețin prin
stopaj la sursă de către operatorii economici care desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor, care au obligația să le vireze la Fondul pentru mediu. Art. 11 din același act normativ prevede că această contribuție se declară și se plătește lunar de către persoanele juridice și fizice care desfășoară activitățile respective, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea.
Instanța a reținut că obligația instituită de art. 9 din HG nr. 856/2002, cuprinde inclusiv obligația petentei de a depune la AFM declarația aferentă obligației financiare de 3% din suma care se încasează anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare, instituită de art. 9 și art. 11 din OUG nr. 196/2005.
În ce privește cea de-a doua contravenție prevăzută de art. 96 alin.2 din OUG nr. 195/2005, petenta nu a contestat sub niciun aspect starea de fapt reținută de către agenții constatatori.
Față de aspectele expuse, sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal de sancționare este conformă cu realitatea.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 2.000 lei, instanța a apreciat că, față de pericolul social concret al faptei săvârșite, având în vedere conduita petentei ulterior constatării faptei, constând în depunerea declarației și achitarea contribuțiilor aferente (f.31,30), raportând aceste împrejurări la criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 21 alin.3 din OG 2/2001, pentru sancționarea acesteia și pentru prevenirea săvârșirii în viitor a unor fapte similare, măsura avertismentului este suficientă.
Instanța a reținut că, faptul că societatea petenta a mai beneficiat de aceeași sancțiune si pentru contravenția prevăzută de art. 96 alin.2 din OUG nr. 195/2005, nu constituie un impediment pentru aplicarea aceleiași sancțiuni și pentru fapta mai sus analizată, având în vedere că cele două contravenții sunt diferite, fără legătură între ele, iar aprecierea gravității faptelor contravenționale se determină pentru fiecare în parte.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.5 alin.5 și art.7 din OG 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta AJVPS S. și a modificat procesul-verbal de contravenție seria AA nr. 46330 din_ întocmit de intimat, în sensul înlocuirii amenzii aplicate de 2.000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata G. N. de M. -C.
R. C., solicitând modificarea sentinței recurate și menținerea procesului- verbal de constatare și sancționare contravențională ca fiind legal întocmit. Recurenta a apreciat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că gradul de pericol social al faptei contravenționale este unul redus, înlocuind sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului. S-a arătat că sancțiunea amenzii este proporțională cu gravitatea faptei, la aprecierea căreia trebuie avută în vedere rațiunea reglementării cu referire la faptul că prin actele normative care au fost încălcate s-au instituit măsuri de protecție a mediului, nerespectarea acestora putând duce la consecințe grave. Recurenta a învederat că agentul constatator a
aplicat societății sancțiunea avertismentului pentru alte două fapte contravenționale, iar cuantumul amenzii aplicate a fost apropiat de limita minimă prevăzută de lege.
Intimata AJVPS S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de G. N. de M. - C. R. C. .
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție seria AA nr. 46330 din_, întocmit de către G. N. de M. - C. R. C., s-a aplicat petentei AJVPS S.
, amenda contravențională în sumă de 2.000 lei și sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 9 lit. a din HG nr. 856/2002 și art. 96 alin. 2 din OUG nr. 195/2005, reținându-se în sarcina acesteia că: nu a depus la AFM declarația aferentă obligației financiare de 3% din suma care se încasează anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare, plătită de către gestionarii fondurilor de vânătoare, declarația nefiind depusă pentru niciunul din anii anteriori; fondul cinegetic 23 nu este autorizat în vederea protecției mediului, iar evidența gestiunii deșeurilor nu este condusă conform HG nr. 856/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria AA nr. 46330 din_, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect reținut în mod corect și de prima instanță. Susținerile recurentei petente referitoare la faptul că menționarea greșită a temeiului de drept ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod corect că acesta poate reprezenta doar motiv de nulitate relativă a procesului verbal atacat. Or, nulitatea relativă a procesului verbal atacat atrage anularea acestuia, doar în condițiile producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație.
În privința temeiniciei procesului - verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost descrisă în mod corect în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, tribunalul are în vedere că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (cerință prevăzută de art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001), iar potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001 în cazul faptelor de gravitate redusă se poate aplica sancțiunea avertismentului.
Luând în considerare și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că pentru sancționarea faptei săvârșite de către AJVPS este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului. În acest sens s-au avut în vedere aspectele care au reieșit din mijloacele de proba
administrate în cauză referitoare la faptul că petenta a achitat anterior controlului suma datorată pentru Fondul de M., respectiv 3% din total taxă de gestionare, iar declarația anuală a fost depusă la scurt timp după constatarea contravenției, societatea petenă intrând în legalitate.
Trebuie menționat că pentru atingerea scopului sancțiunilor contravenționale nu este necesară întotdeauna aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, funcțiile de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, putând fi atinse în cazul faptelor cu un grad de pericol social redus și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului. T. apreciază că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că fapta săvârșită de petenta-intimată AJVPS, prin raportare la împrejurările concrete, la modul și mijloacele de săvârșire, la urmarea produsă, prezintă un grad de pericol social redus și justifică potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 aplicarea sancțiunii avertismentului.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate de către intimata G. N. de M. - C.
R. C., în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 3865/_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de G. N. de M. - C. R.
C. împotriva sentinței civile nr. 3865 din_ a Judecătoriei Z. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
DP | L. M. C. N. | -C. V. | A. |
Red./Dact.L.M
2 ex/11 martie 2013
Jud. fond E. R. U. D.
| ← Decizia civilă nr. 132/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 265/2013. Plângere contravențională → |
|---|
