Decizia civilă nr. 171/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 171/R/2013
Ședința publică din 17 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: C. -M. CONȚ GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâții A. E., A. K. -N., B. ANA, B. D., Ș. E., Z.
D. L., D. L., D. M., G. D., M. M. M., M. G.
G., N. S. M. R., N. S. T. D., P. I., P. Ș., P.
A., V. P., SC KILMAX I. EXPERT S., S. R. PRIN C. LOCAL C. -N., M. C. -N. PRIN P. împotriva deciziei civile nr. 216 din 5 aprilie 2012 a Tribunalului C. în dosarul nr._, privind și pe intimații B. U. M. PRIN E. U. C., P. R., P.
D. T. ȘI V. M. L., având ca obiect acțiune în constatare.
La data de 15 ianuarie 2013, s-au depus la dosar, din partea pârâților recurenți D. M. și D. L., concluzii scrise.
La data de 15 ianuarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei recurente SC Kilmax I. E. S., concluzii scrise.
De asemenea, la data de 16 ianuarie 2013 și, respectiv, 17 ianuarie 2013, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei recurente Z. D. L., concluzii scrise.
Totodată, la data de 17 ianuarie 2013, s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea recurenților V. P., N. S. M.
, N. S. T. D., G. D., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 10 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 ianuarie 2013.
C U R T E A
Judecata în fața primei instanțe
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 septembrie 2004, precizată ulterior, reclamanta B. U. M., prin
E. U. C. i-a chemat în judecată pe pârâții S. R. prin C. local al mun. C. N., M. C. N. prin P., SC ConstructArdealul SA C., SC K. I. E. S. C. N., M. G., M. E. gheorghina, V. P., P. R., G. L. C., Ghoerghiu D., P.
S., B. S. G., B. O. maria, M. M. M., P. dan T. ,
V. M. L., Ș. E., Z. daniela L., M. L. Aurora, B. D.
, B. Ana, D. M., D. L., solicitând instanței să constate
inopozabilitatea față de reclamantă a sentinței civile nr. 336/2003 a Tribunalului C., să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare suplinit prin aceasta, precum și nulitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu privire la apartamentele din imobilul situat în C. N.
, str. D. F. nr. 21, respectiv a contractelor nr. 32582/1997 -
cumpărători B.
S. M. R.
S. | G. | și B. |
, N. | S. | T. |
O. M. (antecesorii pârâților N.
D. ), nr.32945/1997 - cumpărătoare
pârâta M. M. M., nr. 32142/1992 - cumpărători pârâtul M. G. și soția acestuia M. E. G., nr. 31504/1996 - cumpărătoare P.
S. (antecesoarea pârâților (P. I., P. Ș., P. A. ), nr. 31852/1996 - cumpărătoare M. L. Aurora (antecesoarea pârâtei Z. D. L. ), nr. 31427/1996 - cumpărători pârâta Ș. E. și defunctul Ș. V., nr. 32878/1997 - cumpărătoare Alexi Ana (antecesoarea pârâtei V. P. ), nr.32739/1997 - cumpărători pârâții D. M. și D. L., nr. 32157/1997
- cumpărători pârâții B. D. și B. Ana, nr. 30264/1997 - cumpărători pârâtul G. D. și defuncta G. L. C., constatat prin sentința civilă nr. 336/2003 a tribunalului Clun și decizia nr. 612/2003 a Curții de Apel C. - cumpărătoare pârâta SC K. S. C. N., nr. 32318/1997 - cumpărători pârâta P. R. și defunctul P. Rudolf, nr. 32367/1997 - cumpărătoare defuncta T. L. Terezia; constatarea nulității absolute parțiale a certificatelor de moștenitor: nr. 10/2000 BNP S.
Budușan privind moștenirea după defuncta Alexi Ana, nr. 5/2003 BNP
S. Iancu privind masa succesorală după Ș. V., nr. 6/2004 BNP P. Feurdean, privind masa succesorală după defuncta M. L. Aurora,, nr. 54/2004 BNP S. V. Budușan, privind masa succesorală după defunctul P. Rudolf, nr. 67/2002 BNP Florica Creț, privind masa succesorală după defuncta T. L. Terezia; rectificarea cărților funciare nr. 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C.
, 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., nr. 1. C. și nr. 1. C. .
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 11684/2005 pronunțată în data de_ în dosarul nr._ (număr în format vechi 3710/2006) a Judecătoriei C. -
N., a fost respinsă ca netemeinică excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată invocată de pârâții A. F. și A. E., precum și de pârâții D. M. și Dunuț L. .
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B.
P.
, P.
R.
, G.
, B.
O.
M.
, M.
M. prin E. U. C. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin C. local al municipiului C. -N., M. C. N. prin P., S.C. Construct Ardealul S.A. prin lichidator judiciar P. a R., S.C. K. I. E. S.R.L., M. G., M. E. Georghina, V.
L.
C.
, G.
D., P. S.
, B.
M.
M.
, P.
D. T., V.
M. L.
S. G.
, Ș. E., Z. D. L., B.
D., B. Ana, D. M., D. L., și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.31750/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâții A. F. si A. E. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 20, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32582/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâții B. S. G. si B. O.
M. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 14, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32318/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâta P. R. si defunctul P. RUDOLF privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 9, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32945/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâta M. M. M. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 17, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32142/1996, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâții M. G. si M. HLISABETA G. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 5. înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32367/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și defuncta T. L. TEREZA, autoarea parațilorP. D. T. si V. M. L. privind imobilul situat în C.
-N., str. D., F., nr. 21, ap. 18, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.31504/1996, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâta P. S. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 13, înscris în CF nr. 1. C.
-N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.31852/1996, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și defuncta MURASAN L. AURORA,
autoarea paratei Z. D. ELA L. privind imobilul situat în C. -N., str.
D., F., nr. 21, ap. 21, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.31427/1996, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâta S. E. si defunctul S.
privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 19, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32870/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și defuncta ALEXI A., autoarea paratei V. P. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 7, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32739/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâții D. M. si D. L. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 24, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32739/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâții D. M. si D. L. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 24, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32157/1997, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâții B. D. si B. ANA privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 22, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.30264/1996, încheiat între pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT ARDEALUL SA și pârâții GHIIORGHIU L. C. si
G. D. privind imobilul situat în C. -N., str. D., F., nr. 21, ap. 12, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare constatat prin sentința civila nr. 336/C/2003 a Tribunalului C. si Decizia civila nr.612/2003 a Curții de Apel C., care a soluționat litigiul dintre pârâtul C. LOCAL AL M. UI C. -N. prin SC CONSTRUCT
ARDEALUL SA și pârâta SC K. I. E. S. privind imobilul situat în C. -
N., str. D., F., nr. 21, ap. 2, înscris în CF nr. 1. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor nr. 10/2000 emis de BNP Siivia V. Budușan privind cuprinderea nelugală în masa succesorală a defunctei ALEXI ANA a imobilului apartament nr. 7 din C. -N., str. D. F., nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 54/2004 emis de BNP S. V. Budușan privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctului P. RUDOLF a imobilului apartament nr. 9 din C. -N., str. D. F. . nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 67/2002 emis de BNP Florica Creț privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctei T. L. TEREZIA a imobilului apartament nr. 18 din C. -N., str. D. F., nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 5/2003 emis de BNP S. Iancu privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctului Ș. V. a imobilului apartament nr. 19 din C. -
N., str, D. F., nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 6/2004 emis de BNP P. Feurdean privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctei MUREȘ AN L. AURORA a imobilului apartament nr. 21 din C. -
N., str. D. F., nr.21.
S-a dispus rectificarea cărților funciare prin radierea dreptului de proprietate ai pârâților SC K. I. E. S., M. G., M. E. GEORGHINA, V. P. . P. R., G. L. C., G. D., P.
S., B. S. G., B. O. M., M. M. M., P. D. T. ,
V. M. L., Ș. E., Z. D. L., M. L. AURORA, B. DIMI TRIE, B. ANA, D. M., D. L., A. F. si A. ERSZEBET din CF individuale nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr, 1. C. și CF nr. 1.
C. si restabilirea situației anterioare de CF in favoarea S. ui R. .
A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea inopozabilității față de reclamantă a Sentinței civile nr. 336/C/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj si Deciziei civila nr.612/2003 a Curții de Apel
C. .
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de reclamantă.
Starea de fapt
Potrivit CF nr. 1472 C., imobilele de sub A+7, sub nr. top. 676 -
"Casă din piatră acoperită cu tinichea, cu 2 camere, casă din piatră, acoperită cu tinichea, cu 2 camere și curte, în str. Dubălarilor, nr. 8, în
suprafață de 212 stjp." și A+13, sub nr. top. 675 -" Casa din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 7 camere, 3 bucătării și curte în str. Dubălarilor, nr.9, în suprafață de 145 stjp" se găseau în proprietatea tabulară a reclamantei B.
M., fapt care reiese din înscrierile de la Bl și B5.
Potrivit înscrierii de la B15, "în baza deciziunii nr. 1. din 1 septembrie 1949 a M. ui Muncii și Prevederilor Sociale, a Legii 10/1949 și adresa nr.12900/953 al Sfatului P. ular al orașului C., imobilele de sub nr. ser. A+7,13 se transcriu în CF nr. 22619 în favoarea S. ui R., în folosința Sfatului P. ular al orașului C. ".
Din inscripția aflată sub B3 din CF 22619 C. -N., inscripție efectuată la 16 ianuarie 1961, "în baza cererii intrate sub numărul de mai sus, a Planului și autorizației de împărțire nr. 39846/IV/1961 din 10
ianuarie 1961 a Sfatului P. ular al orașului C. - Comitetul executiv, imobilele de sub A+1,2 se abnotează și se împărțesc conform planului, după cum urmează: - nr. 675/1 - Loc de casă în str. Gutemberg 15 cu 102 stjp; nr. top. 675/2 cu casele din CF și 43 stjp să se unifice cu nr. top. 676 și pe viitor împreună vor forma un singur imobil în str. D. F. nr. 21 cu suprafață totală de 255 stjp. Apoi imobilele astfel împărțite se reînscriu aici sub A+3-4".
Conform inscripției de sub B5 din același CF, imobilul de sub,A+4, cu nr. top. 675/2, 676 se dezlipește și transformă în proprietate pe apartamente cu transcriere în CF colectivă nr. 34086 și CF individuală nr. 34087, iar CF 22619 C. se sistează din lipsă de imobile.
Potrivit CF nr. 34086 C. -N., imobilul cu nr. top. 675/2, 676 -
"Construcție din cărămidă, pe fundații din beton, acoperită cu țiglă, cu subsol, parter și 2 etaje, având 25 apartamente - cu părțile indivize comune: fundațiile, planșeele, fațadele, acoperișul, 2 casa scării, coridor și antreu pivniță, 4 luminatoare, coridoare, etaje, 25 de pivnițe, conducte principale de apă, gaz, canalizare, instalația electrică de alimentare a apartamentelor și cea a părților indivize comune precum și terenul în suprafață totală de 934 mp., imobil care ulterior a fost înscris în CF 1. 1. C. și 1. /a C. -N.
, având statut de coli funciare colective, apartamentele fiind înscrise în coli funciare individuale .situație existentă și în prezent.
Potrivit CF nr. 1. C., apartamentul 20 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 31750/1997, se găsește în proprietatea pârâților A. F. și A. ERZSEBBT .
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr.14 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.32582/1997, se găsește în proprietatea pârâților B. S. G. și soția B. O. M. .
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 9 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32318/1997, s-a înscris în favoarea pârâtei P. R. și defunctului P. RUDOLF. în temeiul Certificatului de moștenitor nr. 54/2004 emis de BNP S. V. Budușan, asupra cotei de Vi din imobil s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtei P. R., cu titlul de drept de moștenire.
Potrivit CF nr. H8915 C. -N., apartamentul nr. 17 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.32945/1997, se găsește în proprietatea pârâtei M. M. M. .
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 5 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32142/1996, se găsește în proprietatea pârâților M. G. și soția M. E. G.
.
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 18 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32367/1997, s-a intabulat în favoarea defunctei T. L. TEREZIA. Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 67/2002 emis de BNP FLORICA CREȚ, asupra acestuia s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâților PUNESCU D. T., în cotă de1/4 parte și V. M. L. în cotă de 3/4 parte, cu titlul de drept de moștenire.
Potrivit CF nr. 1. C. -N. apartamentul nr. 13 din str. D. F. nr. 21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 31504/1996, se găsește în proprietatea pârâtei P. S. .
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 21 din str. D. F. nr. 21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 31825/1996, s-a intabulat în favoarea defunctei MURASAN L. AURORA. Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 6/2004 emis de BNP P. Feurdean, asupra acestuia s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei Z. D.
.
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 19 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 31427/1996, s-a înscris în favoarea pârâtei Ș. E. și defunctului Ș. V. . în temeiul Certificatului de moștenitor nr. 5/2003 emis de BNP S. Iancu, asupra cotei de 1/2 din imobil s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtei Ș. E., cu titlul de drept de moștenire.
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 7 din str. D. F. nr. 21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32870/1997, s-a intabulat în favoarea defunctei ALEXI A. . Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 10/200 emis de BNP S. V. Budușan, asupra acestuia s- a intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei V. P. .
Potrivit CF 1. C. -N., apartamentul nr. 24 din str. D. F. nr. 21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32739/1997, se găsește în proprietatea pârâților D. M. și soția D. L. .
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 22 din str. D. F. nr.21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 32157/1997, se găsește în proprietatea pârâților B. D. și soția B. ANA.
Potrivit CF nr. 1. C. -N., apartamentul nr. 12 din str. D. F. nr. 21, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 30264/1996, se găsește în proprietatea pârâților G. L. C. și G. D. .
Potrivit CF nr. 1. C., asupra apartamentului 2 din str. D. F. nr. 21, în temeiul sentinței civile nr. 336/C/2003 a Tribunalului C. și a Deciziei civile nr. 612/2003 a Curții de Apel C. s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei SC K. I. E. S. .
Excepția prescripției extinctive
În ceea ce privește excepția dreptului la acțiune al reclamantei, excepție invocata de către pârâții D. M. și soția D. L., precum si de parații A. F. și A. E., instanța le-a analizat separat.
Astfel in ceea ce ii privește pe pârâții D. M. și soția D. L., pârâți indicați in cererea inițială, depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 48/2004, respectiv termenul de 6 luni de la data publicării acesteia in Monitorul Oficial al R. iei, respectiv de la 25 martie 2004 pana la 25 septembrie 2004, iar cererea introductivă a fost înregistrată la 23 septembrie 2004, astfel că raportat la acesta fapt, instanța a constatat că, în ceea ce îi privește pe acești pârâți, instanța a fost legal sesizată în termenul prevăzut de lege, astfel că excepția invocată de aceștia a fost respinsă ca netemeinica.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 23 septembrie 2004, reclamanta solicitând printre altele si "să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți ..., respectiv a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul din mun. C. -N., str. D. F., nr. 21, jud. C., colt cu A. S. nr.20, jud. C. . La termenul din 27 octombrie 2004, s-a amânat soluționarea cauzei in temeiul art. 156 Cod procedură civilă, astfel că acest termen nu constituia prima zi de judecată în înțelesul art. 134 Cod procedura civilă. La termenul din_, reclamanta a depus o extindere de acțiune cu privire la pârâții A. F. și A. E. și la contractul acestora de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 132 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată poate fi modificată de către reclamant. Având în vedere faptul că instanța a fost legal sesizată anterior împlinirii termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 48/2004, cerea fiind modificată în termenul legal prevăzut de dispozițiile procedurale, având în vedere și obiectul cererii reclamantei care a înțeles să se refere la toate contractele de vânzare-cumpărare care privesc imobilul din mun. C. -N., str. D. F., nr. 21, jud. C., nu operează prescripția dreptului la acțiune, reclamanta ieșind din pasivitate și acționând, chiar dacă precizarea cererii inițiale s-a făcut după împlinirea termenului legal, astfel că instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâții A. F. și A. E. ca netemeinică.
Excepția lipsei calității procesuale active
În apărare, pârâții au invocat faptul că nu există concordanță între imobilul care ar fi aparținut reclamantei înainte de naționalizare și imobilele a căror contracte de vânzare-cumpărare se solicită constatarea nulității absolute.
Această apărare de fond a fost considerată ca fiind netemeinică, deoarece așa cum reiese din succesiunea înscrierilor din cartea funciară reținută anterior, imobilul de sub nr. top. 676 - "Casă din piatră acoperită cu tinichea, cu 2 camere. Casă din piatră, acoperită cu tinichea, cu 2 camere și curte, în str. Dubălarilor, nr. 8, în suprafață de 212 stjp." și A+13, sub nr. top. 675 - " Casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 7 camere, 3 bucătării și curte în str. Dubălarilor, nr.9, în suprafață de 145 stjp" este același, în urma transcrierilor succesive, cu imobilul cu nr. top. 675/2, 676 -
"Construcție din cărămidă, pe fundații din beton, acoperită cu țiglă, cu subsol, parter și 2 etaje, având 25 apartamente - cu părțile indivize comune: fundațiile, planșeele, fațadele, acoperișul, 2 casa scării, coridor și antreu pivniță, 4 luminatoare, coridoare, etaje, 25 de pivnițe, conducte principale de apă, gaz, canalizare, instalația electrică de alimentare a apartamentelor și cea a părților indivize comune precum și terenul în suprafață totală de 934 mp., imobil care ulterior a fost înscris în CF 1. 1. C. și 1. /a C. -N.
, având statut de coli funciare colective, apartamentele fiind înscrise în coli funciare individuale ,situație existentă și în prezent, fapt reliefat și de Procesul Verbal încheiat la 17 decembrie 1949 de preluare a imobilului de către S. R., la acea dată imobilul având 21 de apartamente. Mai mult, pârâții, deși au invocat faptul că unele din apartamentele deținute de aceștia au fost edificate de către S. R. și aveau obligația de a-și dovedi susținerile, aceștia nu au depus nici un cat din care să reiasă faptul că imobilul a suferit extinderi majore care nu ar fi existat la data la care imobilul a fost preluat.
Un alt argument al netemeiniciei acestei apărări, a apreciat instanța de fond că însăși Decizia de restituire emisă de către Comisia specială de retrocedare în favoarea reclamantei a unor apartamente din acest imobil.
Nulitatea contractului suplinit prin hotărâre judecătorească
În ceea ce privește pârâta SC K. I. E. S., aceasta are o situație
juridică specială din punct de vedere juridic, aceasta dobândind dreptul de proprietate în temeiul unei hotărâri judecătorești. Dar, așa cum a arătat și pârâta, această hotărâre, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate este un contract, hotărârea judecătorească complinind doar consimțământul C. UI LOCAL AL M. UI C. -N. și forma autentică cerută pentru transferul dreptului de proprietate, sub celelalte aspecte aceasta fiind un veritabil contract, fiind supusă acelorași cauze de nulitate ca și contractele obișnuite.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 133/1999, cu modificările la data pronunțării hotărârii, întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome, cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în continuare de acest articol.
În continuare, procedând la verificarea cauzei contractului, raportat la dispozițiile legale în materie existente la data încheierii lui, instanța de fond a observat că la 28 ianuarie 2003 erau în vigoare atât dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale O.G. nr. 94/2000 precum și ale Legii nr. 550/2002.
Astfel, art. 8 alin. 2 al Legii nr. 10/2001 prevede expres și imperativ că
"regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinației acestora.
Mai mult, această prevedere expresă este reluată și de dispozițiile art.
3 alin. 2 ale Legii nr. 550/2002, care prevede expesis verbis că, până la adoptarea legii speciale privind regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, este interzisă înstrăinarea spațiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele în cauza ori schimbarea destinației acestora.
La data încheierii acestui contract, apartamentul nr. 2 din imobilul situat în C. -N., str. D. F. nr. 21 era scos din circuitul civil până la momentul apariției actelor normative care să reglementeze situația acestor bunuri care au aparținut cultelor religioase.
Nevalabilitatea titlului statului
Cu privire la modalitatea în care imobilul a intrat în patrimoniul S. ui R., au relevanță în cauză decizia nr. 1. din 1 septembrie 1949 a M. ui Muncii și Prevederilor Sociale, Legea 10/1949 și adresa nr. 12900/953 al Sfatului P. ular al orașului C. .
Valabilitatea titlului statului nu a fost contestată pe calea unei acțiuni în justiție sau cel puțin nu a fost administrată vreo probă care să dovedească acest aspect în prezentul dosar și, în aceste condiții, situația imobilului se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. h. din Legea 10/2001 care prevede că "orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare". In condițiile în care trimiterea la prevederile Legii 10/2001 este nu numai necesară, dar si obligatorie conform art. 4 alin. 6
din O.U.G. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, în speță devin incidente prevederile art. 45 alin. 4 din Legea 10/2001, care prevede faptul ca "actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite in cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării".
În același sens sunt și dispozițiile art. 4 alin. 2 din OUG 94/2000 cu modificările ulterioare: "actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor in vigoare la data înstrăinării".
Nulitatea contractelor de vânzare cumpărare
În baza dispozițiilor enunțate și a considerentelor care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale pronunțate în cauză, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare dedus judecății trebuie în mod obligatoriu cercetată prin raportare la dispozițiile legilor in vigoare la data încheierii lui, în concret, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 112/1995, în baza căreia a fost încheiat actul de vânzare cumpărare, fără ca acest fapt să constituie o aplicare retroactivă a legii.
Conform art. 1 din Legea 112/1995, sfera imobilelor care au intrat sub incidența acestei legi este foarte clar delimitată, astfel: "foștii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau in posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de masurile reparatorii prevăzute de prezenta lege". Imobilele situate în C. -N., str. str. I., nr. 28, 30 și Constanța nr. 31,33,35 în mod evident și lipsit de orice echivoc, nu a aparținut unei persoane fizice, fiind preluate de S. R. de la B. U.
, astfel că în mod logic aceste imobile nu intrau sub incidența Legii nr. 112/1995 fiind exclus dreptul fostului proprietar de a obține restituirea în natură a imobilului sau masuri compensatorii și în mod evident și dreptul chiriașului de a opta pentru cumpărarea imobilului.
Buna credință a cumpărătorilor invocată de către toți pârâții, cedează în fata principiului unanim admis nemo censetur ignorare legem. O simplă privire asupra Legii nr. 112/1995 releva domeniul de aplicare al acesteia si se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care S. R. a preluat imobilele.
Având, însă, în vedere și regula din art. VI alin. 3 din O.U.G. nr. 184/2002, buna credință este exclusă în situația nesocotirii unor norme imperative la momentul perfectării actului juridic de înstrăinare. Așa cum au arătat și unii pârâți, buna credință constă în convingerea cumpărătorului că a contractat cu un adevărat proprietar, dar cu condiția respectării prevederilor legale care permiteau înstrăinarea, pârâții neputându-se prevala de imposibilitatea aflării viciilor titlului de proprietate aparent, în cauză fiind vorba despre ignorarea legii în vigoare ce reglementa vânzarea-cum părea de către chiriași, în condițiile art.9 din Legea nr. 112/1995, necunoașterea legii neputând fi invocată pentru câștigarea sau consolidarea unor drepturi obținute prin fraudarea legii, buna credință fiind exclusă de plano în asemenea ipoteze, iar principiul error comunis facit jus nu este nici el în măsură a consolida eventualele drepturi obținute prin fraudă la lege, mai mult această instituție jurisprudențială fiind în esență o sancțiune la adresa
adevăratului proprietar care a lăsat să se nască și să persiste o stare de confuzie cu privire la titularul dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul în prezenta situație.
Conform art. 25 din Legea 112/1995, "prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute in proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor inițiala...". In aplicarea acestui text legal a fost adoptată Legea nr. 501/2002 de aprobare a OUG 94/2000, pentru retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R. ia, completată prin OUG 184/2002, aprobată prin Legea 48/2004.
Deoarece imobilele trecute în proprietatea pârâților nu fac parte din categoria imobilelor ce constituie obiect al Legii nr. 112/1995 care se referă doar la imobilele cu destinația de locuințe și care au aparținut unor proprietari persoane fizice, art. 9 permițând vânzarea către chiriași numai a bunurilor vizate de acest act normativ special ce au fost deținute de proprietari persoane fizice, acestea nu puteau fi înstrăinate în mod legal.
Pentru aceste motive, a considerat instanța de fond, că, contractele de vânzare-cumpărare atacate sunt lovite de nulitate absolută in temeiul art. 948 pct. 3 Cod Civil, raportat la art. 962 Cod Civil.
Nulitatea certificatelor de moștenitor
În temeiul art. 88 din Legea nr. 36/1995, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor nr. 10/2000 emis de BNP S. V. Budușan privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctei ALEXI ANA a imobilului apartament nr. 7 din C. -N., str. D. F., nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 54/2004 emis de BNP S. V. Budușan privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctului P. RUDOLF a imobilului apartament nr. 9 din C. -N., str. D. F., nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 67/2002 emis de BNP Florica Creț privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctei T. L. TEREZIA a imobilului apartament nr. 18 din C. -N., str. D. F., nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 5/2003 emis de BNP S. lancu privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctului Ș. V. a imobilului apartament nr. 19 din C. -N., str. D. F., nr.21, a Certificatului de moștenitor nr. 6/2004 emis de BNP P. Feurdean privind cuprinderea nelegală în masa succesorală a defunctei M. L. AURORA a imobilului apartament nr. 21 din C. -N., str. D. F. nr.21.
Rectificarea cuprinsului cărții funciare
Drept consecință a admiterii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, în baza art. 36 alin 1 pct. 3 din Legea 7/1996, instanța de fond a dispus rectificarea cărților funciare prin radierea dreptului de proprietate al pârâților SC KXIMAX I. E. S., M. G., M. E. GEORGHINA, V. P., P. R., G. L. C., G. D., P.
S., B. S. G., B. O. M., M. M. M., P. D. T. ,
M. L., Ș. E., Z. D. L., M. L. AURORA, B. D.
, B. ANA, D. MIRAI, D. L., A. F. si A. ERSZEBET din CF
individuale nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N. ,
CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1.
C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF 1. C. -N. ,
CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. -N., CF nr. 1. C. și CF nr. 1.
C. si restabilirea situației anterioare de CF in favoarea S. ui R. .
Excepția inopozabilității hotărârii judecătorești
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se constata inopozabilitatea față de ea a sentinței civile nr. 336/C/2003 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și irevocabilă, având in vedere faptul ca nu se solicită existența sau a inexistența unui drept, ci se invocă constatarea unui efect al hotărârii, acela de a nu produce efecte decât între părțile cauzei, raportat la dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, instanța de fond a considerat a fi inadmisibilă, astfel că a respins-o.
Cheltuielile de judecată
In temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 1169 Cod Civil, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata a fost respinsă ca nedovedită.
Judecata în apel
Prin decizia civilă nr. 216 din 5 aprilie 2012 a Tribunalului C. , au fost respinse apelurile declarate de A. F., A. E., D. M., D. L. ,
S. R. prin C. Local C. -N., SC K. I. E. S., M. E. G., V. P., P. R., G. L. C., G. D., P. S. ,
B. S. G., B. O. M., M. M. M., Punescu D. T., V. M. L., Ș. E., Z. D. L., B. D., B. Ana, P. I., P. Ș. -A. împotriva sentinței civile nr. 11864 din_ pronunțată în dosar nr. 14354/2004 al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în întregime.
Considerentele hotărârii
Prin apelurile declarate de către pârâți sentința pronunțată a fost atacată sub aspectul următoarele aspecte: soluționarea greșită de către prima instanță a excepției prescripției acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes, reținerea în mod greșit a relei credințe a pârâților la încheierea contractelor de vânzare cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, aplicarea în mod greșit a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 în sensul reținerii exceptării de la vânzare a apartamentelor în litigiu, neaplicarea principiului error comunis facit jus, constatarea nulității în mod greșit a unor apartamente construite din fondurile statului și probațiunea insuficientă.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a reținut că aceasta a fost invocată sub un dublu aspect, acela că nu s-au depus la dosar acte pentru dovedirea calității de fost proprietar, actele prevăzute de OG nr. 94/2000 modificată de Legea nr. 501/2002 și că B.
U. maghiară ar fi o persoană distinctă de Institutul de pensiune a Bisericii Unitariene.
Tribunalul a reținut că în mod corect a soluționat prima instanță această excepție și a trecut la soluționarea cauzei pe fond, având în vedere, pe de o parte, existența cărților funciare inițiale la dosar, din care rezultă că proprietarul tabular este "Institutul de pensiune al Bisericii Unitariene";, iar, pe de altă parte, prin Decizia de retrocedare nr. 456/2004, au fost restituite reclamantei unele apartamente, prin urmare, reclamanta a fost considerată în cadrul procedurii finalizate cu pronunțarea deciziei menționate ca și fost proprietar.
Cu referire la identitatea dintre B. U. M. și Institutul de Pensiune al Bisericii Unitariene, s-a dovedit că, în cadrul Bisericii, funcționează mai multe instituții, aspect dovedit și de către actele de preluare, în procesul verbal din data de_ fiind menționat că Institutul de Pensii aparține Eparhiei Unitariene C. .
În acest sens, tribunalul a reținut că apartamentele în litigiu au fost proprietatea Bisericii Unitariene Maghiare înainte de preluare, nefiind dovedită o personalitate juridică distinctă a Institutului de Pensiune a Bisericii Unitariene. Structuri patrimoniale distincte funcționează și în prezent în cadrul diferitelor culte, fiind vorba de patrimonii de afectațiune și nu neapărat de constituirea unor instituții subordonate cu personalitate juridică.
Cu privire la excepția lipsei de interes, tribunalul a apreciat că și aceasta este neîntemeiată, judecătoria în mod corect pășind la soluționarea fondului cauzei, în mod evident, atâta timp cât o parte din apartamente nu erau libere neputând fi restituite prin Decizia nr. 456/2004.
Din acest motiv, tribunalul a apreciat că reclamanta nu avea interes să atace Decizia nr. 456/2004, atâta timp cât contractele de vânzare cumpărare încheiate pentru o parte din apartamente, respectiv apartamentele din litigiu nu erau anulate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune și aceasta a fost în mod corect soluționată la fond, prin art. III al Legii nr. 247/2005, termenul stabilit pentru exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute s-a prelungit până la data de_ .
Cu referire la fondul cauzei, sub aspectul aplicării greșite a Legii nr. 112/1995 în momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare atacate, pârâții au invocat că, prin lege, nu s-a instituit o exceptare a unor apartamente de la vânzare și nici nu s-a instituit vreo reglementare specială cu privire la o anumită categorie de apartamente. De asemenea, pârâții au apreciat că apartamentele în litigiu puteau fi vândute în mod legal în temeiul Legii nr. 112/1995.
La fel ca și instanța de fond, tribunalul a reținut în cauză că apartamentele în litigiu nu puteau face obiectul Legii nr. 112/1995, în sensul art. 1, 9 și 25, din Legea nr. 112/1995, obiect al acestei legi putând constitui doar imobilele care au constituit anterior preluării proprietatea persoanelor fizice, urmând ca printr-o reglementare ulterioară să fie stabilită și situația juridică a altor imobile preluate în patrimoniul statului. În mod evident, conform cărților funciare depuse la dosar, apartamentele în litigiu nu au fost proprietatea unor persoane fizice, prin urmare, acestea nu se puteau vinde în temeiul Legii nr. 112/1995, contractele fiind încheiate astfel cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Sub aspectul bunei-credințe invocate de către pârâți, aprecierea acesteia se poate face în baza înscrisurilor existente la dosar, nefiind necesară administrarea de probe suplimentare din acest punct de vedere.
Imobilul a fost preluat în patrimoniul statului în baza Legii nr. 10/1949 și ulterior dezmembrat în mai multe apartamente fiind intabulat inițial în favoarea unei persoane juridice în CF nr. 1472 C. -N. .
Printr-o simplă consultare a cărții funciare pârâții puteau constata că apartamentele au aparținut înainte de preluare unei persoane juridice și că acestea nu puteau face obiectul Legii nr. 112/1995, însă au neglijat să consulte cartea funciară sau au ignorat acest aspect, prin urmare, se poate reține reaua-credință a părților la încheierea contractelor de vânzare cumpărare. Împrejurarea menționată poate constitui singură un aspect suficient pentru reținerea relei-credințe nefiind necesară notificarea pârâților cu privire la revendicarea imobilului sau aducerea la cunoștința pârâților a faptului revendicării în alt mod.
În ceea ce privește aplicarea principiului error comunis facit jus, tribunalul a reținut că acesta nu-și găsește aplicabilitatea în cauză. Așa
cum s-a menționat anterior, în privința pârâților, s-a reținut reaua-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, aceștia ignorând prevederile Legii 112/1995 cu privire la imobilele ce fac obiectul legii. Principiul error comunis facit jus nu poate fi aplicabil în cauză deoarece nemo censetur ignorare legem. Nu sunt întrunite condițiile unei erori comune, atâta timp cât pârâții au neglijat să cerceteze cuprinsul cărții funciare.
Sub aspectul construirii unor apartamente din fondurile statului, tribunalul a reținut că această împrejurare nu a fost dovedită, din raportul de expertiză efectuat în dosar rezultând că imobilul a fost construit de către reclamantă în două etape, apropiate din punctul de vedere al duratei în timp, imobilul fiind preluat ulterior in patrimoniul statului.
Tribunalul a reținut ca și posibilă efectuarea unor lucrări de amenajare și întreținere ulterioară a imobilului, însă efectuarea cheltuielilor în această situație revenea proprietarului, adică S. ui R. . Această reținere este valabilă inclusiv în cazul amenajării unor apartamente în podul imobilului, așa cum rezultă din autorizațiile depuse la dosar, amenajările neputând fi considerate imobile nou construite din fondurile S. ui R. .
Judecata în recurs Recursurile pârâților
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții S.
R. prin C. local al mun. C. N., prin P. și M. C. N. prin
P., V. P., prin av. Biro Eniko, D. M. și D. L. , prin av. R. Stoinea, P. I., P. Ș., P. A. (moștenitori ai defunctei P. S. ), prin av. Claudiu O. n Ulici, M. G. G., Z. D. L., B. D. ,
B. ANA, A. E., A. K. N., Ș. E., prin av. M. Burzo, G.
D., prin av. A. Sever M., N. S. M. R., N. S. T. D. (moștenitori ai defuncților B. O. M. și B. S. G. ), prin av. Zorica L. Codoban, M. M. M., prin av. C. L. I., S.C. K.
E. S.R.L. C. N., solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelurilor declarate de acești pârâți, schimbării sentinței judecătoriei, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Motivele de recurs invocate de pârâți, ca și justificarea acestora, pot fi grupate după cum urmează:
A fost reiterată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, fundamentată pe considerentele invocate în fața instanțelor de fond.
Un prim motiv se referă la împrejurarea că reclamanta nu a fost titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, proprietar tabular fiind Institutul de Pensii al Eparhiei Unitariene din C., imobilul fiind preluat de stat de la acesta. S-a susținut și că ar fi vorba de un fond public al statului, administrat doar de reclamantă, dreptul ei de administrare neputând fi transformat în drept de proprietate. S-a arătat și că ar fi vorba despre o fundație care, chiar de ar fi fost constituită de reclamantă, avea personalitate juridică distinctă de acesta și patrimoniu propriu.
S-a învederat și că imobilul figurează în anexa OG nr.13/1998, la poziția 17, restituirea sa fiind solicitată de comunitatea maghiară. S-a invocat și faptul că doar această comunitate a solicitat restituirea imobilului, nu și reclamanta.
Retrocedarea unei părți din imobil reclamantei în temeiul legii speciale de restituire nu constituie dovada dreptului ei de proprietate în raport cu pârâții din prezentul dosar, aceștia nefiind participanți în procedura administrativă de restituire.
Un alt motiv are în vedere lipsa de identitate dintre imobilul preluat de statul român și cel existent în prezent, instanțele de fond însușindu-și în mod greșit concluziile raportului de expertiză, care sunt pur speculative, bazându-se pe interpretarea unor înscrisuri.
Imobilul de pe str. D. F. este distinct de cel de pe str. A. Ș. nr.
20.
Ap. 24 reprezintă un imobil nou, întrucât acesta avea în anul 1961 o
suprafață de 27,54 mp, iar, în prezent, are o suprafață de 94,36 mp, suprafața majorată depășind-o cu peste 50% pe cea inițială.
A fost reiterată și excepția lipsei de interes, cu motivarea că reclamantei i-au fost retrocedate pe cale administrativă un număr de 9 apartamente din imobil, prin Decizia nr. 456 din 17 decembrie 2004 a Comisiei speciale de retrocedare, precum și terenul aferent acestora, iar, în cuprinsul acestei decizii, se stipulează că apartamentele vândute nu fac obiectul retrocedării, această decizie nefiind atacată de reclamantă.
În motivarea acestei excepții, au fost invocate și considerente comune raportat la excepția anterioară, respectiv împrejurarea că reclamanta nu a fost proprietara imobilului.
În plus, s-a arătat că simpla depunere a cererii de restituire nu justifică interesul reclamantei în a solicita constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare. Oricum, ea nu a notat această cerere în cartea funciară. De altfel, din lecturarea ei, rezultă că nici măcar nu a solicitat restituirea imobilului de pe str. A. Ș. nr. 20.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocată raportat la considerentele deciziei nr. 615 din 12 iunie 2012 a Curții constituționale. În plus, pârâții A. au invocat faptul că precizarea de acțiune prin care s-a solicitat constatarea nulității contractului lor de vânzare cumpărare a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, aceștia fiind chemați în
judecată abia la data de 24 noiembrie 2004, termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 48/2004 împlinindu-se la 25 septembrie 2004, iar cel introdus prin art. III din Legea nr. 247/2005 fiind declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1352 din 10 decembrie 2008 a Curții Constituționale.
Cu privire la motivul de nulitate raportat la obiectul contractelor de vânzare cumpărare, s-a susținut că imobilele obiect al OUG nr. 184/2002 nu au fost exceptate de la înstrăinare în temeiul Legii nr. 112/1995, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, foștii proprietari beneficiază de măsurile reparatorii prevăzut de lege, iar chiriașii apartamentelor ce nu pot fi restituite în natură le pot cumpăra, art. 25 stipulând că, prin legi speciale, se vor reglementa situațiile juridice ale altor categorii de imobile.
Abia prin art. 8 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 s-a stipulat că regimul juridic al imobilelor aparținând cultelor religioase va fi reglementat printr-o lege specială, astfel că numai de la această dată se poate vorbi despre interzicerea înstrăinării lor. Art. 1 și 6 din OUG nr. 94/2000 și art. 6 din OUG nr. 184/2002 prevăd că doar acele contracte sunt lovite de nulitate absolută care au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.
Locuințele înstrăinate din imobilul în litigiu nu sunt dintre cele prevăzute de art. 10 din Legea nr. 112/1995, exceptate de la vânzare.
Legea nr. 112/1995 reglementează situația juridică a imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, indiferent că această preluare a avut loc de la persoane fizice sau juridice, legea nefăcând o astfel de distincție.
Preluarea de către stat a imobilul a fost cu titlu, Legea nr. 10/1949 nefiind o lege abuzivă, raportat la dispozițiile art. 2 din legea nr. 10/2001, întrucât această lege prevedea organizarea asigurărilor sociale de stat prin unificarea tuturor fondurilor de pensii.
Apartamentul nr. 24 s-a arătat că nu a fost preluat de la reclamantă, ci constituie un imobil nou, astfel că putea fi înstrăinat fostului chiriaș.
Cu privire la reaua credință a pârâților cumpărători, s-a invocat principiul error communis facit ius, pârâții cumpărători (sau succesori ai cumpărătorilor) arătând că imobilul a fost transcris în mai multe cărți funciare, astfel că nu aveau cum să cunoască situația juridică a acestuia la data cumpărării, dată la care trebuie raportate condițiile de valabilitate ale contractelor încheiate.
Reclamanta nu a notificat pârâții despre intențiile sale de a solicita retrocedarea imobilului, nu a fost notată în cartea funciară vreo acțiune care să conteste cuprinsul ei, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pârâții sunt chiriași de mulți ani ai imobilului în litigiu, unii fiind persoane în vârstă la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, neavând posibilitatea de a analiza valabilitatea titlului statului, ci doar de a verifica dacă statul avea titlu.
Apartamentul nr. 24 a fost înscris în cartea funciară abia în anul 1961, pe numele Statutului român, acesta fiind singurul proprietar tabular, și nu reclamanta.
Imobilul de pe str. A. Ș. (fosta Dubălarilor) nu a putut fi identificat în cartea funciară nici măcar de autorii raportului de expertiză, aceștia făcând referiri la corpul I, imobilul de pe str. D. F. nr. 21, ca fiind preluat de stat, corpul II nefiind înscris la acea dată. Asupra clădirilor de pe nr. top. 675/2 nu se face vreo mențiune, nu se prezintă vreun act, ci doar un referat al unui consilier eparhial . S-ar putea ca acest imobil să fi fost edificat de Institutul de Pensii, în calitate de dezvoltator, alături de chiriași,
listele acestora existând anterior luării în folosință și contribuția lor rezultând și din mențiunile cuprinse în foaia C a imobilului, privind împrumuturi și rambursări.
La data preluării imobilului de către stat, în cartea funciară erau înscrise 3 case cu pivniță, iar, față de apartamentarea ulterioară, pârâții cumpărători nu aveau cum să stabilească dacă apartamentele lor sunt dintre cele înscrise în cartea funciară la data preluării sau nu.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea excepției prescripției extinctive, pe motiv că decizia nr. 615/2012 a Curții Constituționale nu se aplică în cauza de față, fiind dată după pronunțarea deciziei din apel, definitivă, invocându-se în acest sens Decizia nr. 12/2011 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, pusă în discuția părților de către instanță la termenul din 22 noiembrie 2012 (f. 224).
În subsidiar, a solicitat repunerea în termenul de prescripție, pe motiv că Decizia nr. 615/2012 a Curții Constituționale s-a pronunțat după înregistrarea cererii de chemare în judecată, abrogând, de fapt, retroactiv textul referitor la termenul de prescripție în interiorul căruia reclamanta a promovat prezenta acțiune și încălcând, astfel, art. 15 alin. 2 din Constituție, referitor la neretroactivitatea legii civile. Oricum, în materia prescripțiilor începute și împlinite, legea nouă nu poate produce efecte.
Dacă prescripția este împlinită la data intrării în vigoare a legii noi, cel interesat poate cere repunerea în termenul de prescripție, fiindcă împlinirea prescripției se datorează unor motive independente, străine de voința lui, în
speță, fiind exclusă culpă a reclamantei pentru situația creată, ea având deja, la data pronunțării deciziei, o speranță legitimă, în sensul jurisprudenței CEDO.
Curtea, din oficiu, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 4 din OUG nr. 184/2002 raportat la dispozițiile art. 53 și 115 alin. 6 din Constituție.
Cu privire la această excepție, unele părți au formulat concluzii scrise (f. 228—233, 234-238), concluziile orale ale părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice din 10 ianuarie 2013, prin care a fost amânată pronunțarea, încheiere ce constituie parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 ce constituie temeiul lor în drept, curtea apreciază că acestea sunt parțial fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce excepțiile invocate, toate cele trei excepții invocate fiind excepții de fond, ordinea de soluționare a acestora va avea în vedere finalitatea lor, respectiv care dintre acestea ar face de prisos analizarea celorlalte.
Mai întâi, trebuie analizată excepția lipsei calității procesuale active, pentru că în persoana celui care are calitate procesuală activă se analizează eventuale cauze de suspendare, întrerupere sau de repunere în termenul de prescripție extinctivă.
Fiind vorba despre constatarea nulității absolute a unor convenții, excepția lipsei de interes este în strânsă legătură cu aceea a lipsei calității procesuale active, pentru că, în astfel de cauze, are calitate procesuală activă orice persoană interesată.
Din aceste considerente, curtea va analiza mai întâi excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului. În plus, în măsura în care acestea ar fi admise, ar face inutilă și sesizarea Curții Constituționale privind constituționalitatea textului care introduce primul termen de prescripție extinctivă, aceasta având legătură cu modul de soluționare a excepției prescripției extinctive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, majoritatea motivelor vizează reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. pr. civ., doar o parte putând fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Astfel, cu privire la motivul referitor la inopozabilitatea față de pârâți a deciziei de restituire a unor apartamente din imobil, dată în procedura administrativă derulată doar cu concursul reclamantei și nu și cel al pârâților, această apărare a pârâților este fondată, întrucât actul administrativ recunoaște dreptul reclamantei asupra unei părți din imobil ce nu constituie obiect al prezentului litigiu, pârâții neavând interesul să-l conteste în calitate de terți tocmai din acest considerent.
Celelalte motive vizează reaprecierea stării de fapt, chiar dacă se încearcă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. pr. civ. Textul art.
304 pct. 8 C. pr. civ. se referă la greșita interpretare de către instanță a actului juridic dedus judecății, schimbându-se natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la actul de preluare a imobilului de către stat și actele privind dreptul de proprietate asupra imobilului. Actele juridice deduse judecății sunt contractele de vânzare cumpărare și nu actele de preluare a imobilului de către stat. Chiar dacă s-ar referi la aceste acte, nu se poate vorbi de un înțeles lămurit și vădit neîndoielnic contrazis de reținerile instanțelor de fond, dimpotrivă, se încearcă, printr-o altă apreciere
a probelor, contrazicerea reținerilor instanțelor de fond cu privire la acest aspect.
Chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, avându-se în vedere jurisprudența care, în cazul excepțiilor de ordine publică, apreciază că însăși modul de soluționare a acestora este motiv de nelegalitate, ce s-ar putea încadra, în speță, în disp. art. 304 pct. 9 c. pr. civ., iar aprecierea stării de fapt se subsumează modului de soluționare a excepției, această excepție este nefondată, din mai multe considerente.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare nr. 1472 C., proprietar tabular al imobilului de sub A7, cu nr. top 676 "Casă din piatră acoperită cu tinichea, cu 2 camere, Casă din piatră acoperită u tinichea, cu 2 camere și curte în S. Dubălarilor nr. 8";, în suprafață de 212 stjp. și al imobilului de sub A13, cu nr. top. 675 "casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 7 camere, 3 bucătării și curte în str. Dubălarilor nr. 9"; în suprafață de 145 stjp a fost B. U. M., sub B1, 5, aceste imobile fiind trecute în proprietatea statului român în baza deciziunii nr. 1. /_ a M. ui Muncii și prevederilor Sociale, a Legii nr. 10/1949, statul intabulându-și dreptul de proprietate sub B15, iar imobilul fiind transcris ulterior în CF 22619 C. (f. 40-49 dosar judecătorie).
Înscrierea în cartea funciară prezuma existența dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei.
Aceasta a și solicitat restituirea celor două parcele identificate topografic ca fiind 675 și 676, administrativ situate pe str. D. F. nr. 21 colț cu A. Ș. nr. 20, așa cum rezultă din adresa nr. 3418/_ a Comisiei de retrocedare (f. 261 dosar judecătorie). Faptul că imobilul ar fi fost solicitat și de comunitatea maghiară nu lipsește reclamanta automat de calitate procesuală activă, instanța având obligația să o verifice în litigiul dedus judecății, pe baza probelor din prezentul dosar.
La data preluării de către stat, imobilul cu nr. top. 675 și 676, identificat administrativ ca fiind situat pe str. D. F. nr. 21, era compus din 25 de apartamente, așa cum rezultă din procesul verbal de preluare întocmit la 17 decembrie 1949, între M. Muncii și Prevederilor Sociale și Institutul de Pensii al Eparhiei Unitariene C. (f. 377 dosar judecătorie). În acest proces verbal, institutul este denumit proprietar, însă preluarea imobilului de la o persoană care nu este proprietarul său tabular nu face dovada dreptului de proprietate al posesorului.
De altfel, din hotărârea Consistoriului Bisericii Unitariene nr. 773/1942, prin care se aprobă încheierea unor contracte de închiriere cu privire la două spații comerciale din imobilul de pe str. D. F. nr. 21, la propunerea Comisiei de pensii (f. 397 dosar judecătorie), rezultă că nu
institutul era proprietar, ci biserica, situația tabulară fiind în concordanță cu situația juridică reală a imobilului, institutul nefiind nici măcar administrator, câtă vreme avea obligația de a cere aprobare pentru încheierea unor contracte de închiriere. De altfel, și din alte acte depuse la dosar, rezultă relația de subordonare, indiferent de calificarea acesteia, dintre Comisia de pensii și B. U. (f. 398-399 dosar judecătorie).
S-a susținut de către pârâți, fără a se dovedi, că Institutul ar putea fi o fundație constituită de reclamantă, cu patrimoniu distinct. Chiar dacă ar fi fost așa, preluarea bunurilor ei de către stat era una abuzivă, fără titlu, (afirmația că au fost unificate fondurile de pensii, așadar, preluarea era cu titlu, fiind o simplă aserțiune fără fond, câtă vreme este o preluare a unui patrimoniu privat fără vreo prealabilă despăgubire), ca și desființarea ei, cu
această ocazie, astfel că desființarea abuzivă și preluarea abuzivă consecință a acesteia ar putea fi invocată doar de fondator.
Imobilul cu nr. top. 675 a fost dezlipit în anul 1960, parcela cu nr. top. nou 675/1 de pe str. Gutenberg nr. 15 (f. 387, f. 27-28 dosar judecătorie) ulterior Tipografiei nr. 13 (f. 13 dosar judecătorie) nefăcând obiectul prezentei acțiuni, iar parcela cu nr. top. 675/2 a fost alipită parcelei cu nr. top 676, deschizându-se mai multe cărți funciare pe numele statului (f. 18 - 27, 29—39 dosar judecătorie), imobilul fiind identificat în cartea funciară ca fiind situat administrativ pe str. D. F. nr. 21.
S-a susținut că acesta ar fi fost extins și că apartamentul nr. 24 ar fi fost în mare măsură construit de stat. În realitate, așa cum rezultă din decizia nr. 967/1961 a Comitetului executiv al fostului Sfat P. ular al orașului C., autorizația de executare de lucrări nr. 443/_ și memoriul justificativ, a fost vorba doar despre amenajarea podului de pe str. D. F. nr. 21 (f. 49-57 vol. I dosar tribunal), instalarea gazului, invocată într-unul din motivele de recurs, neavând vreo relevanță privind construcția (f. 58-59 din același dosar). A fost o lucrare ce implica utilizarea podului și recompartimentarea acestuia și nu una de mansardare, așa cum rezultă și din expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză, semnată inclusiv de expertul asistent încuviințat la cererea pârâților (f. 238 dosar tribunal vol. II). Imobilul de pe str. A. Ș. nr. 20, corpul II, a fost construit, conform aceluiași raport de expertiză, în anul 1938 (f. 235 dosar tribunal vol. II), adică anterior preluării. Atât corpul I de pe str. D. F. nr. 21, cât și corpul II de pe str. A. Ș. nr. 20 au fost construite anterior preluării, chiar dacă au fost înscrise ulterior, așa cum rezultă din raportul de expertiză ce a analizat actele de preluare comparându-le cu configurația actuală a imobilului și analizând și vechimea edificatelor (232-248 dosar tribunal vol.
II), aceleași concluzii rezultând și din răspunsul experților la obiecțiunile pârâților (f. 70-72 dosar tribunal vol. III).
Documentele depuse în recurs la filele 165-167 nu contrazic cu nimic această stare de fapt, fiind vorba de evidențe ale Primăriei,, în acestea făcându-se referire la proprietarul Institutul de pensie al Bisericii Unitariene. O astfel de evidență, însă, nu dovedește calitatea de proprietar peste cuprinsul cărții funciare, fiind valabile și celelalte considerente deja reținute. Oricum, se referă la perioada 1925-1940, iar preluarea s-a realizat în anul 1949. Din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă vechimea clădirilor, un înscris de evidență al primăriei din perioada respectivă necontrazicând această probă științifică, evidențele putând să nu fie aduse la zi, așa cum nu a fost adus nici cuprinsul cărții funciare privind înscrierea construcțiilor existente la data preluării. De altfel, regula este ca aceste evidențe să reflecte cuprinsul cărții funciare, or, așa cum s-a arătat deja, acesta nu era adus la zi la data preluării.
Din toate aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâți urmează a fi respinsă. Aceasta deoarece, deși instanțele de fond au analizat-o în considerente, nu s-au pronunțat asupra ei în dispozitiv.
Referitor la excepția lipsei interesului în exercitarea acțiunii, parțial se fundamentează pe aceleași considerente ca și cea a lipsei calității procesuale active, referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi fost proprietara imobilului în litigiu, motive care au fost deja înlăturate.
Faptul că reclamanta nu a atacat decizia de restituire, referitoare doar la apartamentele neînstrăinate nu lipsește acțiunea ei de interes, întrucât comisia de retrocedare, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei de
retrocedare, nu s-a pronunțat asupra acestora, reținând, în preambulul ei, că restituie doar acele apartamente care se află în patrimoniul M. ui C.
N. .
Cererea de restituire nu trebuia notată în cartea funciară ca să justifice interesul în constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare. Oricum, notarea ei era inutilă, câtă vreme contractele au fost încheiate anterior solicitării de retrocedare.
Din cererea de retrocedare, rezultă identificarea topografică a imobilului, chiar dacă identificarea administrativă se referă la str. D. F.
, colț cu A. Ș. .
Din toate aceste considerente, și această excepție este nefondată, așa cum corect au reținut instanțele de fond.
Cu privire la excepția prescripției extinctive, aceasta este fondată, raportat la Decizia nr. 615 din 12 iunie 2012 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 454 din 6 iulie 2012.
Aceasta decizie a Curții Constituționale este aplicabilă chiar dacă este pronunțată după rămânerea definitivă a hotărârii, însă anterior rămânerii ei irevocabile. Decizia nr. 12/2011 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, are în vedere o ipoteză particulară, și anume situația în care dreptul subiectiv este recunoscut printr-o lege declarată ulterior neconstituțională.
În această împrejurare de excepție, instanța supremă a apreciat că există un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 dacă dreptul a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă, chiar dacă aceasta ar mai fi susceptibilă de recurs. O extindere a efectelor acestei decizii în toate cazurile, indiferent de natura litigiului, ar echivala cu imposibilitatea sesizării Curții Constituționale în faza de judecată a recursului, ceea ce ar încălca inclusiv jurisprudența anterioară a ÎCCJ, care, în decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006, a stabilit că poate fi exercitat recurs împotriva încheierilor pronunțate în recurs prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.
Cererea de repunere în termen formulată de reclamantă ar lăsa fără efecte decizia Curții Constituționale, ea raportându-se doar la efectele acestei decizii, nu și la alte considerente obiective ce ar fi împiedicat reclamanta să exercite acțiunea în justiție în termenul prevăzut de art. 6 alin. 2 din OUG nr. 184/2002, raportat la acest termen fiind invocată excepția prescripției extinctive.
Excepția prescripției extinctive fiind fondată, din acest motiv de recurs de ordine publică, extins la toate recursurile, pentru că a fost invocat de instanță din oficiu raportat la cele care nu cuprindeau această motivare, în temeiul art. 306 alin. 2 C. pr. civ., prescripția fiind începută sub imperiul Decretului nr. 167/1958, în temeiul art. 312 alin. 1-3, curtea va admite în parte toate recursurile, va modifica decizia pronunțată în apel, va admite apelurile pârâților care au declarat recurs și va schimba sentința apelată în sensul respingerii acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare cu privire la toți pârâții, inclusiv la cei care nu au declarat recurs sau au formulat doar o cerere de aderare la recurs respinsă ca inadmisibilă printr-o încheiere interlocutorie, aceea a ședinței publice din 10 ianuarie 2013. Aceasta deoarece există o coparticipare procesuală în sensul art. 47 C. pr. civ. între pârâtul vânzător, care a formulat recurs și pârâții cumpărători, iar, pentru aceia care nu au exercitat această cale de atac, vor fi aplicate dispozițiile art. 48 alin. 2 C. pr. civ., privind actele favorabile.
Raportat la soluția asupra capetelor principale de cerere, vor fi respinse și capetele de cerere accesorii referitoare la anularea unor certificate de moștenitor și rectificarea cuprinsului cărții funciare.
Fiind în culpă procesuală raportat la soluția dată în recurs, în temeiul art. 316, 298 rap. la art. 274 alin. 1 C. pr. civ., reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea pârâților recurenți dovedite cu chitanțele depuse în dosar.
Sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din OUG nr. 184/2002 (4), având următorul cuprins:
"Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile art. 46
alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 , cu modificările și completările ulterioare";.
Textele constituționale încălcate sunt art. 53 din Constituție și 115 alin.
(6) din Constituție.
Art. 53 din Constituție are următorul text:
"Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";
Art. 115 alin. (6) din Constituție are următorul text:
"Delegarea legislativă (6) (Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.";
Aceasta deoarece instituirea unui termen de prescripție este o limitare a accesului liber la justiție, care este un drept fundamental, motiv pentru care poate fi adusă doar printr-o lege sau un act asimilabil legii, conform art. 53 din Constituție.
Potrivit art. 115 alin. 6 din Constituție, însă, ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile și libertățile prevăzute de Constituție. Este de remarcat că, prin OUG nr. 184/2002, se introduce un termen de prescripție de 6 luni pentru exercitarea unor acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute, care, în lipsa acestui termen, potrivit dreptului comun, respectiv art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, ar fi imprescriptibile.
Legiuitorul, abilitat conform art. 53 să statueze asupra limitărilor dreptului fundamental vizând accesul la justiție, a stabilit că acțiunile în constatarea nulității pot fi introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, aceasta, fiind, în fapt singura limitare constituțională, cel puțin formal, sub aspectul autorității competente,
limitarea introdusă până la această dată prin ordonanță de urgență fiind neconstituțională și termenul de prescripție aplicabil fiind cel prevăzut de
art. 2 din Decretul nr. 167/1958. Această lege, însă, a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 615/2012 a Curții Constituționale, invocată în prezentul recurs și care, în fapt, a avut o înrâurire hotărâtoare asupra soluției.
Tot astfel, constatarea neconstituționalității termenului inițial de prescripție ar determina o altă soluție în cauză, așa cum rezultă din considerentele deja arătate, pentru că, în lipsa acestui text, acțiunea ar fi imprescriptibilă față de declararea deja neconstituțională a altor termene de prescripție introduse prin actele normative permise de Constituție,
subzistând, astfel, condiția rezultând din prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Reclamanta a invocat și încălcarea textelor art. 21 și 16 din Constituție. Curtea apreciază că și aceste texte au fost încălcate, așa cum rezultă din jurisprudența ei anterioară, respectiv decizia civilă nr. 2460 din_, pronunțată în dosarul nr._, în care a reținut că, în fapt, "Constituția permite legiuitorului să aducă limitări accesului liber la justiție, atâta timp cât acestea sunt rezonabile și firești pentru buna desfășurare a actului de justiție, adică atâta timp cât vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de acesta.
Tocmai de aceea instanța nu numai că poate, dar chiar are obligația, sesizată fiind cu constituționalitatea și concordanța cu tratatele privind drepturile omului a unor acte normative ce limitează accesul la justiție, să verifice rezonabilitatea condiției impuse, respectiv dacă termenul de 6 luni introdus prin ordonanță de urgență este rezonabil (R. Chiriță Convenția europeană a drepturilor omului. Comentarii și explicații. Vol. I, Ed. C.H. Beck București 2007, p. 301 -302, 304-305).
Verificând această condiție, instanța, ca și adunarea legiuitoare, ajunge la concluzia că termenul de prescripție ce limitează accesul la justiție nu este rezonabil raportat la scopul vizat (buna desfășurare a actului de
justiție), întrucât, în 6 luni, așa cum susține reclamanta recurentă, aceasta nu avea posibilitatea de a inventaria bunurile preluate abuziv, fără titlu valabil de stat din patrimoniul ei și de a identifica toate cărțile funciare, colective și individuale, nou deschise în urma vânzărilor și apartamentărilor cu privire la aceste imobile.";
Deși a apreciat, în acel dosar, că nu se mai impune verificarea condiției discriminării, curtea a observat că, "pentru persoane juridice aflate în situații juridice identice, respectiv a căror bunuri au fost preluate abuziv de stat și înstrăinate chiriașilor, se prevăd termene diferite de prescripție prin dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, aplicându- li-se, astfel, un tratament juridic diferențiat, fără o justificare obiectivă, rezonabilă";.
Curtea s-a limitat la sesizarea Curții Constituționale raportat la cele două texte arătate în dispozitiv, apreciind că acestea sunt suficiente pentru admiterea excepției de neconstituționalitate.
Oricum, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Deciziile nr. 1358/2010 și 1360/2010), aceasta a admis excepții de neconstituționalitate extinzând controlul de constituționalitate la texte din Constituție care nu au fost invocate în sesizare și, deși nu a constatat încălcarea vreunui text din cele invocate, s-a sesizat cu privire la încălcarea unuia raportat la care nu a fost sesizată, admițând în final excepția. Așadar, în măsura în care Curtea apreciază că sunt încălcate și textele art. 16 și 21 din Constituție, poate extinde controlul de constituționalitate cu privire la acestea, pentru a nu priva reclamanta de posibilitatea de a se adresa ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite în parte recursurile declarate de pârâții:
S. R. prin C. local al mun. C. N., prin P. și M.
C. N. prin P. ,
V. P., prin av. Biro Eniko,
D. M. și D. L. , prin av. R. Stoinea,
P. I., P. Ș., P. A. (moștenitori ai defunctei P. S. ), prin av. Claudiu O. n Ulici,
- M. G. G. ,
- Z. D. L., B. D., B. ANA, A. E., A. K.
N., Ș. E., prin av. M. Burzo,
G. D., prin av. A. Sever M. ,
N. S. M. R., N. S. T. D. (moștenitori ai defuncților B. O. M. și B. S. G. ), prin av. Zorica
L. Codoban,
M. M. M., prin av. C. L. I. ,
- S.C. K. I. E. S.R.L. C. N. ,
împotriva deciziei civile nr. 216 din 5 aprilie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică parțial, în sensul că admite în parte apelurile declarate de pârâții:
S. R. prin C. local al mun. C. N., prin P. și M.
C. N. prin P. ,
V. P., prin av. Biro Eniko,
D. M. și D. L. ,
P. I., P. Ș., P. A. (moștenitori ai defunctei P. S. ), prin av. Claudiu O. n Ulici,
- M. G. G. ,
- Z. D. L., B. D., B. ANA, A. E., A. K.
N., Ș. E., prin av. M. Burzo,
G. D., prin av. A. Sever M. ,
N. S. M. R., N. S. T. D. (moștenitori ai defuncților B. O. M. și B. S. G. ), prin av. Zorica
Codoban,
M. M. M., prin av. C. L. I. ,
- S.C. K. I. E. S.R.L. C. N. ,
împotriva sentinței civile nr. 11864 din_ a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr. 14354/2004, pe care o schimbă parțial, în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare:
nr. 31750/1997 - cumpărători pârâții A. F. și A. E.
,
nr. 32582/1997 - cumpătători B. S. G. și B. O.
(antecesorii pârâților N. S. M. R., N. S.
T. D. ),
nr.32945/1997 - cumpărătoare pârâta M. M. M. ,
nr. 32142/1992 - cumpărători pârâtul M. G. și soția acestuia M. E. G. ,
nr. 31504/1996 - cumpărătoare P. S. (antecesoarea pârâților (P. I., P. Ș., P. A. ),
nr. 31852/1996 - cumpărătoare M. L. Aurora (antecesoarea pârâtei Z. D. L. ),
nr. 31427/1996 - cumpărători pârâta Ș. E. și defunctul Ș. V. ,
nr. 32878/1997 - cumpărătoare Alexi Ana (antecesoarea pârâtei V. P. ),
nr.32739/1997 - cumpărători pârâții D. M. și D. L. ,
nr. 32157/1997 - cumpărători pârâții B. D. și B. Ana,
nr. 30264/1997 - cumpărători pârâtul G. D. și defuncta
G. L. C. ,
constatat prin sentința civilă nr. 336/2003 a tribunalului Clun și decizia nr. 612/2003 a Curții de Apel C. - cumpărătoare pârâta SC K. S. C. N. .
nr. 32318/1997 - cumpărători pârâta P. R. și defunctul
P. Rudolf,
nr. 32367/1997 - cumpărătoare defuncta T. L. Terezia.
Respinge capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatelor de moștenitor:
nr. 10/2000 BNP S. V. Budușan privind moștenirea după defuncta Alexi Ana,
nr. 5/2003 BNP S. Iancu privind masa succesorală după Ș.
V. ,
nr. 6/2004 BNP P. Feurdean, privind masa succesorală defuncta M. L. Aurora,
nr. 54/2004 BNP S. V. Budușan, privind masa succesorală după defunctul P. Rudolf,
nr. 67/2002 BNP Florica Creț, privind masa succesorală după defuncta T. L. Terezia.
Respinge capetele de cerere referitoare la rectificarea cărților funciare nr. 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1.
C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., nr. 1. C. și nr. 1. C. .
Menține dispozițiile din sentință referitoare la soluționarea excepției tardivității cererii formulate față de pârâții A. F. și A. E. și a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea inopozabilității sent. civ. nr. 336/2003 a Tribunalului C. și a dec. civ. nr. 612/2003 a Curții de Apel C. .
Menține dispozițiile din sentință referitoare la respingerea cererii privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Menține dispozițiile din decizie referitoare la respingerea apelului declarat de pârâții:
- P. | R. , | |
- P. | D. T. | și V. M. L. . |
Respinge cererea reclamantei privind repunerea în termenul de prescripție extinctivă.
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți.
Obligă reclamanta intimată să le plătească pârâților recurenți cheltuieli de judecată în recurs în sumă de:
- Z. D. L., B. D., B. ANA, A. E., A. K.
N., Ș. E., prin av. M. Burzo - 2480 lei (f. 149-152),
G. D., prin av. A. Sever M. - 4400 lei (f. 253),
N. S. M. R., N. S. T. D. (moștenitori ai defuncților B. O. M. și B. S. G. ), prin av. Zorica
L. Codoban - 800 lei (f. 89).
Sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din OUG nr. 184/2002 (4), având următorul cuprins: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile ar t. 46 al in. (1), (2) ș i (4) d in Lege a n r. 10/2001 , cu modificările și completările ulterioare";, raportat la textele art. 53 din Constituție ("Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat- o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";) și 115 alin. (6) din Constituție (Delegarea legislativă (6) (Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.";).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | C. | M. CONȚ C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: M. T., C.V. B.
| ← Decizia civilă nr. 484/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 82/2013. Actiune in constatare → |
|---|
