Decizia civilă nr. 664/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 664/A/2013
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelant P. A.
E., apelant P. M. D., împotriva Sentinței civile nr. 617/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe apelant C.
G., apelant C. L. G., având ca obiect grănițuire.
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care împreună cu încheierea ședinței publice din data de_ fac parte din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 617/_ instanța a respins excepția de insuficientă timbrare a acțiunii precizate, iar pe fond a admis în parte, atât acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții P. A. E. și P. M.
D., împotriva pârâților C. G. și C. L. G., cât și cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și
C. L. G. împotriva reclamanților pârâți reconvenționali P. A. E. și
M. D. și-n consecință:
A stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, în suprafață de 5.000 m.p., cu ramura de folosință "Arător";, evidențiat în C.F. nr.19.650 D., sub nr. cadastral 1217, pe de o parte, și imobilul proprietatea pârâților în suprafață de 17.500 m.p., evidențiat în C.F. nr.17.754 D., sub nr. topo._ /2, având ramura de folosință "Arător și grădină";, conform aliniamentului marcat prin reperul 1 - par de lemn, limită Comisie Locală ( situat la 1,74 metri nord de limita P. ) în linie dreaptă pe o distanță de 161,02 metri, până în mijlocul cursului pârâului - reper 5 ( situat la 1,73 metri nord de limita P. ), potrivit variantei prezentate în planul de situație - anexa nr.8 la raportul de expertiză efectuat de expert ing.I. Morar - fila 225 dosar, care face parte integrantă din prezenta.
A respins petitul de revendicare din acțiunea precizată, a suprafeței de 389 m.p.
A respins cererea pârâților reclamanți reconvenționali, de obligare a reclamanților pârâți reconvenționali să efectueze demersurile necesare rectificării documentației cadastrale de întabulare.
A stabilit pentru fiecare parte litigantă cheltuieli de judecată în sumă de 2.200 lei, pe care le-a compensat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În privința timbrajului petitului de revendicare din acțiune, de vreme ce reclamanții au achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, din care, 19 lei pentru grănițuire, iar diferența pentru revendicarea celor 389 m.p. teren extravilan agricol indicați prin acțiunea precizată, conform valorilor stabilite prin Raportul anual de evaluare a proprietăților imobiliare întocmit de Camera Notarilor Publici a județului Cluj, în atare situație excepția de insuficientă timbrare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond instanța a reținut că, prin acțiunea introdusă și precizată, reclamanții solicită atât grănițuirea celor două fonduri (ceea ce implică o situație egală cu pârâții asupra sarcinii probei), cât și revendicarea unei părți determinate din terenul limitrof și anume 389 m.p., suprafață pe care pârâții ar deține-o fără drept (ceea ce obligă pe reclamanții să-și dovedească dreptul lor de proprietate), totul cu o dublă finalitate, de a se stabili dreptul real asupra terenului litigios și a fi așezat hotarul între cele două fonduri limitrofe. Altfel spus, prin revendicare se obține și ceea ce oferă grănițuirea.
Văzând actele prezentate de părți, instanța a constatat că reclamanții sunt înscriși ca proprietari asupra imobilului teren în suprafață de 5.000 m.p., cu ramura de folosință "Arător";, evidențiat în C.F. nr.19.650 D., sub nr. cadastral 1217, dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată cu numiții M. G. și M. Ana (părinții reclamantei), la rândul lor cumpărători ai terenului în baza unui alt asemenea act încheiat cu numita Buta Ana - persoană ce a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului eliberat pe seama sa sub nr._, ambele acte de înstrăinare fiind perfectate prin sentința civilă nr. 1097/2006 a Judecătoriei D., operată în cartea funciară prin încheierea nr.3103/2007 a O.C.P.I. Cluj, întabularea având la bază o documentație topo cadastrală înregistrată și avizată de această instituție.
Pe de altă parte, văzând încheierea de carte funciară a Judecătoriei D.
, pronunțată la data de_ în dosarul nr._, în baza sentinței civile nr.1718/2002 a aceleiași instanțe, reiese că pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în urma perfectării convenției de vânzare-cumpărare încheiată cu numitul Haranguș Traian - prin moștenitorii Haranguș M. și Haranguș O. - asupra imobilului teren în suprafață de 17.500 m.p., evidențiat în C.F. nr.17.754 D., sub nr. topo._ /2, având ramura de folosință "Arător și grădină";, în baza unui memoriu tehnic și tabel de mișcare parcelară neavizat de O.C.P.I. Cluj.
În vederea stabilirii amplasamentului atribuit în aplicarea Legii nr.18/1991 prin reconstituirea dreptului de proprietate titularilor inițiali, cele două imobile au fost supuse expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie și cadastru, sens în care s-a întocmit de către expertul ing. I. Morar un raport de expertiză cu următoarele constatări și concluzii:
între cele două parcele de teren a fost stabilită și este materializată prin 3 pari de lemn în aliniament o limită de mejdă de către reprezentanții comisiei locale din cadrul Primăriei Municipiului D. convocată la cererea pârâților, ca urmare a neînțelegerilor dintre părți. Prin poziționarea acestei
limite, reclamanții pierd două rânduri din prunii pe care i-au plantat în acel loc, situație care a condus la nașterea prezentului litigiu.
însă, luând în considerare în principal înregistrarea cadastrală la data înscrierii în C.F. a parcelei reclamanților în suprafață de 5.000 m.p. (respectiv forma, poziția și amplasamentul acesteia) expertul propune ca linia de hotar să fie mutată de pe marcajul stabilit de respectiva comisie, urmând a fi stabilită între reperul 1 - limita P., situat la 1,74 metri sud de reperul 1 - par de lemn și la 2,8 metri sud de reperul 3 - par de lemn, iar de aici să continue până în mijlocul cursului pârâului - reper 5, caz în care pârâții ocupă o suprafață de 389 m.p. din parcela reclamanților, totul fiind redat în planul de situație anexa nr.4 la raport.
Ca urmare a obiecțiunilor formulate la raport de către pârâți și încuviințate la termenul din_, cauza a suferit amânări până la termenul din_, când s-a încuviințat pârâților pe cheltuiala lor o contraexpertiză pe fondul lipsei răspunsului la obiecțiuni, pentru ca la termenul următor instanța să ia act de renunțarea la contraexpertiză motivat de faptul că primul expert desemnat va înainta răspunsul la obiecțiuni.
Astfel, expertul I. Morar depune la data de_ "Completări și răspuns la obiecțiuni";, prin care revine asupra primelor concluzii, apreciind de această dată ca reală și tehnică o altă variantă a limitei de hotar, prezentată în anexa nou întocmită sub nr.8, și care corespunde aliniamentului stabilit de comisia locală, materializat prin cei 3 pari de lemn anterior menționați, situație în care expertul relevă faptul că parcela pârâților va avea întinderea de 17.517 m.p. (17.134 + 389 m.p.), iar a reclamanților de 5.083 m.p.
Pârâții au invocat prin notele de ședință depuse nulitatea concluziilor exprimate de expert în cuprinsul răspunsului intitulat "Completări și răspuns la obiecțiuni";, pe motiv că se bazează pe prezentarea situației a încă trei parcele situate la nord de a lor, fără ca ei și persoanele titulare cu pricina să fie citate la facerea noilor măsurători, fiind eludate prevederile art.208 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând însă raspunsul dat de expert sub acest aspect prin adresă scrisă, prin care precizează faptul că nu a făcut o nouă deplasare în teren, instanța nu poate primi excepția nulității, întrucât cerința citării părților prevăzută de art.208 C. proc. civ. este aplicabilă doar dacă era nevoie de o nouă lucrare la fața locului, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. În realitate, răspunzând la obiecțiuni, expertul a înțeles să formuleze noi concluzii, ținând seama de măsurătorile efectuate cu ocazia ieșirii inițiale la fața locului, singura de altfel, și care a privit imobilelor părților, dar și parcela cu nr.A59, măsurată conform reperelor de mejdă indicate de pârâți și la solicitarea acestora, evidențiată în titlul de proprietate nr._ eliberat pe seama numitei Ghițan P. ina, teren situat la nord de parcela reclamanților (la sud de aceasta din urmă fiind situată parcela pârâților).
Astfel, ținând seama de indicațiile primite asupra reperelor de mejdă și de informațiile găsite în baza de date a O.C.P.I. D., expertul a constatat că parcela numitei Ghițan P. ina are întinderea de 2.903 m.p, măsurată până la mijlocul pârâului luat ca reper la est (în titlu apare numita Dăscălescu, identică cu Dăscălescu L., practic persoana titulară a parcelei situate
dincolo de pârâu - a se vedea planul de situație de la fila 170), cu un plus de
103 m.p. față de suprafața scriptică de 2.800 m.p. din titlu, caz în care următoarea parcelă de la nord, având nr.A58, evidențiată în titlul nr._ pe seama numiților Cristea I. I. și Hosu I. Sabina, va avea o suprafață reală de 4.615 m.p., mai mult cu 315 m.p. decât scripticul de 4.300 m.p. din titlu, întinderea acesteia din urmă fiind măsurată până la mijlocul pârâului, înscris ca reper pe latura estică a parcelei în cuprinsul titlului.
În privința următoarei parcele de la nord, având nr. cadastral _
/2, ce se identifică cu parcela nr.A57 din titlul nr.5418/56/_ emis în favoarea numiților Zeng R. și Petrovan M., în suprafață scriptică de
5.000 m.p., dar înregistrată în baza de date a O.C.P.I. D. ca fiind de 5.283 m.p., expertul relevă că pe latura estică nu s-a cuprins și terenul dintre această limită și mijlocul pârâului, deși trebuia făcut acest lucru, fiind de observat faptul că în titlu limita este dată pe această latură de o parcelă aparținând numitei Borzași Helena, situată dincolo de pârâu.
În alte cuvinte, expertul a măsurat cu ocazia convocării părților la fața locului inclusiv parcela numitei Ghițan P. ina, iar din baza de date a
O.C.P.I. D. a cules informații și despre restul parcelelor amintite, pentru a proceda la întocmirea planului cu situația prezentată în anexa nr.8 la raport, ca răspuns la obiecțiuni, care cuprinde propunerea de stabilire a limitei de hotar dintre parcelele părților pe aliniamentul, văzut drept cel real și tehnic, ce corespunde celui stabilit de comisia locală cu ocazia ieșirii la fața locului la solicitarea pârâților, materializat prin cei 3 pari de lemn anterior menționați, situație în care expertul relevă că întinderea parcelei pârâților va fi de 17.517 m.p. (17.134 + 389 m.p.), iar a reclamanților de 5.083 m.p.
Or, atât în cazul grănițuirii (chiar dacă există semne de delimitare a proprietăților), cât și al revendicării, atunci când este vorba de terenuri asupra cărora dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în baza Legii nr.18/1999, precum situația analizată în speță, limitele în spațiu sunt cele fixate prin operațiunile de aplicare a acestei legi, conform documentației comisiilor locale de fond funciar, în timp ce enunțurile din planurile cadastrale folosite la întabulare nu constituie o probă decisivă, ci doar simple prezumții care trebuie coroborate cu conținutul înscrisurilor prin care se atestă dobândirea proprietății.
În cauză, expertul confirmă prin noile concluzii din completarea raportului în cadrul răspunsului la obiecțiuni, faptul că limita reală și tehnică dintre cele două proprietăți este cea situată pe aliniamentul stabilit de către comisia locală materializată prin cei 3 pari de lemn, folosind argumente pertinente legate de amplasamentul și calculul întinderii suprafețelor litigioase, în lumina cărora se dovedește că parcela reclamanților are un amplasament greșit în limita celor 389 m.p. ocupați de pârâți în urma ieșirii comisiei locale la fața locului și care se cuvin acestora în proprietate, chiar dacă anterior terenul a fost folosit și plantat cu două rânduri de pruni de către familia reclamanților încă din anul 1994.
Așa fiind, cât timp expertul a identificat terenurile litigioase din cele două titluri emise în baza Legii fondului funciar nr.18/1991, stabilind amplasamentul real al parcelelor de teren conform măsurătorilor comisiei locale, în atare situație afirmațiile cu privire la întinderea acestora și delimitarea lor prin prisma unor repere de mejdă create în timp, respectiv
plantarea de pruni de către reclamant în anul 1994 și altele asemenea, sunt lipsite de relevanță sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate și implicit al liniei de hotar reale. Instanța are în vedere depozițiile martorilor Costin Dumitru, care a cumpărat prin act sub semnătură privată, fără întabulare, parcela numitei Ghițan P. ina, lăsându-i pe pârâți să o lucreze la înțelegere, acuzându-i pe aceștia că i-au lăsat o fâșie din teren nelucrată, la nord de parcela reclamanților, identificată de altfel de expert ca fiind de 448 m.p.), Ghițan E. (f.251, fiul numitei Ghițan P. ina, care-l contrazice pe cel dintâi cu privire la fâșia de teren lăsată liberă, în sensul că face parte din terenul reclamanților, iar nu din parcela mamei sale) și Haranguș O. (f.252, fiul vânzătorului Haranguș Traian, căruia pârâtul cumpărător i-a spus la momentul facerii actelor de vânzare că există o suprafață de teren în minus din cei 17.500 m.p. măsurați) și martorul Toderean R. (f.253, topograful care a efectuat măsurătorile pentru pârâți, ocazie cu care a constatat o diferență în minus de cca.1000 - 1400 m.p. din terenul ce urma să fie cumpărat).
Așa fiind, petitul de revendicare a suprafeței de 389 m.p. din acțiunea precizată a fost respins ca neîntemeiat.
Nu prezintă relevanță nici susținerile reclamanților vizavi de actele din dosarul de fond funciar al numitului Haranguș Traian, în sensul că acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în zonă doar pentru 1,67 ha, dar a primit prin titlu 1,75 ha, în timp ce Buta Ana a cerut 6.000 m.p., dar a primit doar 5.000 m.p. Aceasta deoarece titlurile cu pricina sunt valide, în ființă, iar cât timp nu au fost desființate și nici nu se cere constatarea nulității lor, instanța nu se poate pronunța asupra legalității reconstituirii dreptului de proprietate prin prisma întinderii suprafețelor cuvenite.
Văzând dispozițiile art.584 cod civil și faptul că introducerea acțiunii demonstrează existența litigiului, instanța a stabilit însă linia de hotar dintre proprietațile părților, pe amplasamentul dat de reperul 1 - par de lemn, limită Comisie Locală ( situat la 1,74 metri nord de limita P. ) în linie dreaptă pe o distanță de 161,02 metri, până în mijlocul cursului pârâului - reper 5 (situat la 1,73 metri nord de limita P. ) conform variantei prezentate în planul de situație - anexa nr.8 la raport, din răspunsul la obiecțiuni.
În considerarea celor expuse, instanța a admis în parte acțiunea precizată și tot astfel cererea reconvențională, în sensul respingerii petitului de revendicare, dar cu stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul anterior precizat.
În privința pretenției reconvenționale de obligare a reclamanților pârâți reconvenționali să efectueze demersurile necesare rectificării documentației lor cadastrale de întabulare ținând cont de noua limită, instanța a respins acest petit formulat ca obligație de a face, în condițiile în care potrivit procedurii reglementate de art. 33, 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, ce reglementează cazurile și condițiile de promovare a acțiunii în rectificare tabulară, se putea cere direct rectificarea înscrierii de carte funciară pe baza raportului de expertiză administrat în cauză și supus avizării O.C.P.I.Cluj.
Văzând și dispozițiile art. 274, 276 Cod procedură civilă, pe lângă faptul că acțiunea și cererea reconvențională au fost admise în parte, instanța are în vedere și natura raportului de drept dintre părți, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 584 Cod civil, sens în care a
acordat în parte cheltuieli de judecată la nivelul de 2.200 lei de fiecare, pe care apoi le-a compensat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recalificat apel, reclamanții P. A. E. și P. M. D. , solicitând, în principal admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate in dosarul nr._ si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței civile nr. 617/_, pronunțata de Judecătoria Dej in dosarul nr._, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanții P. A. E. si soția P. M. -D. ; obligarea intimaților C. G. si C. L. G., la plata cheltuielilor de judecata atat in fond, cat si in recurs.
În motivare, s-au arătat următoarele:
Relevă ca, in condițiile in care hotărârea nu poate fi atacata cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din vechiul Cod de procedura civila, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041 din același cod.
Susțin ca sunt întrunite atat condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 din Codul de procedura civila pentru admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei D., cat si condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 si 312 din Codul de procedura civila pentru admiterea recursului, modificarea hotărârii, in sensul admiterii in totalitate a acțiunii formulate si precizate de recurenții-reclamanți si respingerea in totalitate a cererii reconventionale formulate de C. Gabnel si C. L. G.
, afirmație bazata pe următoarele argumente:
I. Referitor la cererea pentru admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei D. :
I. In cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, deoarece prima instanța nu a soluționat fondul pricinii sub toate aspectele, bazandu-se exclusiv pe un raport de expertiza, care dupa părerea recurenților-reclamanți este nul absolut si care conține concluzii contradictorii, situație in care au solicitat efectuarea unei contraexpertize.
In acest context, susțin ca este necesar sa se administreze si alte probe in dosar, probe care nu pot fi administrate in recurs, sens in care opinează ca cea mai buna soluție este casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
1.1. In primul rând arată faptul ca instanța, in pronunțarea sentinței, s-a bazat in mod exclusiv pe concluziile unui raport de expertiza, mai exact "Completări si răspuns la obiectiuni" depuse in data de_ (la circa 4 ani de la depunerea raportului inițial) care dupa opinia recurenților-reclamanți este lovit de nulitate absoluta, având în vedere următoarele argumente de mai jos.
Susțin ca raportul intocmit de dl. expert si depus la dosarul cauzei la data de_ nu respecta dispozițiile imperative ale Codului de procedura civila referitoare la citarea pârtilor la fata locului pentru efectuarea de măsurători si dare de explicații.
In acest sens arată, ca prin aceste "Completări si răspuns la obiectiuni" expertul in primul rand a depășit sfera persoanelor litigante, in sensul ca si-a extins măsurătorile si propunerile si asupra unor persoane care nu sunt parti in proces. Cu privire la aceste afirmații, arată ca expertul
în anul 2008 (doar in prezenta reclamantului P. A. E. si a paraților C.
si C. L. G. ) la simpla solicitare a paraților si doar pentru a evita discuțiile lungi, interminabile si agasante dintre părțile litigante, a măsurat si alte parcela invecinata terenurilor in litigiu, mai exact parcela numitei Ghitan P. ina.
Drept urmare, expertul fara sa citeze si alte persoane care erau vizate de expertiza dansului, adică persoane a căror terenuri pana la urma au fost măsurate si a căror limita de teren si de proprietate a fost modificata prin lucrarea intocmita si sentința pronunțata, nu au avut cunoștința de aceste imprejurari, nu si-au putut exprima părerea si apărările cu privire la limitele si amplasamentul terenurilor pe care le dețin.
Acțiunile si demersurile domnului expert nu au făcut altceva decât sa incalce dreptul de proprietate al unor terțe persoane, care nu sunt parti in proces, nu si-au exprimat părerea cu privire la măsurătorile efectuate de acesta, ci doar la un moment dat se vor trezi cu linia de mejdie "mutata" conform concluziilor domnului expert, desi in contra acestora nu exista nicio sentința care sa le impună aceasta obligație.
Or, dreptul de proprietate este protejat prin dispoziții legale, acesta trebuie respectat atat de către Stat si autorității acestuia, cat se de persoanele fizice si juridice, insclusiv de dl. expert.
In egala măsura este garantat si dreptul la un proces echitabil si la o judecata dreapta, la egalitatea de arme, context in care este absolut absurda propunerea expertului, ca recurenții-reclamanți sa-și mute linia de mejdie, peste terenul deținut de anumite persoane care nu sunt parti in proces si care nu au participat la măsurătorile efectuate de către acesta.
In acest context, susțin ca raportul intitulat "Completări si răspuns la obiectiuni" depus la dosar la data de_ este lovit de nulitate absoluta, context in care instanța nu putea pronunța o sentința bazandu-se exclusiv pe concluziile acestuia.
I.2. In al doilea rand, susțin ca propunerile formulate de dl. epxert prin raportul intitulat "Completări si răspuns la obiectiuni" depus la dosar la data de_ sunt in contradicție totala cu raportul inițial depus (fila 96 si urm. din dosar), context in care in mod nelegal a respins intanta de fond solicitarea recurenților de a se incuviinta o contraexpertiza.
Susțin ca o contraexpertiza era o proba utila, pertinenta si concludenta soluționării cauzei, având in vedere următoarele argumente:
In cadrul raportului de expertiza inițial, depus la termenul din _
, expertul propune varianta prezentata in Anexa nr. 4, care stabilește ca linie despartitoare-limita dintre reperele 1-5, adică cea situata la 1,74 m sud fata de reperul 1-par de lemn si la 2,8 m-sud fata de reperul 3 par de lemn, pana in mijlocul cursului paraului, reper 5, arătând ca parații ocupa suprafața de 389 mp., din parcela reclamanților
De asemenea, arata la fila nr. 4 din expertiza inițiala, ca prin materializarea in teren a celor trei pari de lemn, reclamanții pierd doua rânduri de pomi fructiferi (pruni), astfel ca reclamantul P. A. nu este de acord cu acea limita.
La pagina 3, punctul II.4. domnul expert prezintă situația expusa de către parații C., (adică limita sa fie exact pe cei trei pari de lemn), insa isi expune pararea, in sensul ca o astfel de situație: «nu este conforma, nu
păstrează dimensiunile in plan si nu este conforma cu poziția si amplasamentul parcelei reclamanților evidențiata la înscrierea in c.f »
Cu toate acestea, dupa 4 ani, de la efectuarea măsurătorilor, in răspunsul la obiectiuni depus la termenul clin_ de către expert Morar
, acesta susține ca desi: "nu s-au mai efectuat măsurători la fata locului", apreciază ca " reala si tehnica varianta prezentata in anexa nr. 8. cu limita dintre cele doua proprietăți situata pe limita stabilita de către Comisia Locala D., prin materializarea celor trei pari de lemn,..."
Prin adresa nr. 5330/_, Comisia Locala D., a precizat ca, este adevărat ca a materializat limita dintre proprietățile pârtilor prin trei tarusi, insa a menționat ca măsurătorile s-au efectuat cu ruleta, si ca nu exista certitudinea ca acești tarusi nu au fost mutați. Or, expertiza tehnica judiciara, ca proba pertinenta si utila, presupune efectuarea unor măsurători la fata locului, cu aparatura de specialitate, care coroborate cu experiența persoanei desemnate in calitate de expert, sa conducă la o concluzie avizata, in raport cu situația existenta la fata locului si nu sa preia concluziile unei comisii, care nici nu mai sunt susținute de către aceasta.
In atare situație, este evident ca concluziile expertului sunt diametral opuse, o data propune o limita, iar dupa 3 ani, propune o alta limita, fara a mai iesi in teren, pentru efectuarea unor noi măsurători.
De asemenea, in cadrul lucrării intitulata Completări si răspuns la obiectiuni, depusa la_, expertul prezintă situația a inca trei parcele, situate la nord fata de parcela recurenților-reclamanți, care, in opinia expertului, inregistreaza un surplus de suprafața, asa ca, recurenții își pot "muta" imobilul cu 4 m., fara a prejudicia pe nimeni.
Prima persoana prejudiciata este chiar martorul propus de recurenți, Costin Dumitru, care, in fata instanței, la termenul din_, a arătat ca nu este de acord cu deplasarea parcelei reclamanților inspre nord cu 4 m, întrucât ar genera o deplasare a parcelei dansului, in interiorul parcelei vecinilor Cristea si tot asa mai departe. De asemenea, acest martor, proprietar actual al parcelei amplasate la nord fata de imobilul recurenților, a arătat ca suprafața libera dintre terenurile lor, despre care expertul susține ca este libera, face parte clin parcela dansului, dar a fost lăsata nelucrata, intenționat de către familia paraților, care, inca din anul 2003 au lucrat terenul, cu titlu de arendași.
In aceste condiții, in care cele doua variante prezentate la un interval de trei ani de către același expert, sunt contradictorii, apreciază ca se impune o alta părere avizata, care sa stabilească, fara echivoc linia de mejdie dintre cele doua proprietăți, raportandu-se la vechile semne de hotar si nu la suprafețele parcelelor, asa cum a inteles domnul expert Morar loan.
Arată că nu contestă suprafața deținuta de către intimatii-parati, ci amplasamentul liniei de demarcație dintre cele doua proprietăți, care nu poate fi mutat dupa bunul plac al proprietarilor.
Or, atâta timp cat cel care le-a vândut parcela reclamanților, martorul Harangus O., a declarat la fila 252 din dosar, ca le-a arătat limita nordica: "pana la pruni", acea limita nu poate fi modificata.
Mai mult, doctrina si jurisprudenta au statuat in mod clar ca "O expertiza nu poate fi luata in considerare atunci cand concluziile la care ajunge nu sunt rezultatul unor raționamente precise si verificabile, ci al unei
simple aprecieri al expertului." (T. ul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1168/1964, M. Tabarca si G. Buta in Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura Universul juridic, 2007, p 593).
Susțin ca pentru a putea transa contradicțiile dintre concluziile expertului Morar loan, se impune efectuarea unei alte expertize, care sa edifice situația, fara a lasa loc de interpretări, context in care se impune casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre nouă rejudecare, penrtu a se completa probatiunea si cu cea solicitata de recurenți, având in vedere utilitatea, concludenta si pertinenta acesteia injusta soluționare a litigiului.
b) De asemenea, instanța de fond nu argumentează in niciun fel care sunt motivele pentru care a respins cererea recurenților-reclamanți de efectuare a unei contraexpertize, fapt ce contravine dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedura civila, constituind inca un argument in plus pentru casarea sentinței aracate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la cererea pentru admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentinței atacate, in sensul admiterii acțiunii formulate si precizate de recurenți si respingerea cererii reconventionale:
1. Susțin ca in mod greșit instanța de fond a pronunțat sentința bazandu-se pe concluziile din Anexa nr. 8 din răspunsul la obiectiuni.
Varianta prezentata in Anexa nr. 8. cea propusa de expert in cuprinsul Completări si răspuns la obiectiuni, dupa 3 ani de la efectuarea măsurătorilor, presupune ca doua rânduri de pruni sa treacă in proprietatea intimatilor-paratilor. Acest aspect a fost indicat de către expert in raportul inițial de expertiza, (fila nr. 99 din dosar ), unde arata ca: "... prin poziția liniei de mejdie materializata de cei 3 pari de lemn, reclamanții pierd 2 rânduri de pomi fructiferi plantați de ei." In plus, arată ca la fila 98 din dosar, punctul II 4. expertul aprecia ca: "o asemenea varianta nu este conforma, nu păstrează dimensiunile, etc."
Cu toate acestea, domnul expert, dupa mai bine de 3 ani de cand a ieșit in teren, revine asupra concluziilor si propune ca "reala si tehnica" varianta din Anexa nr. 8, care presupune mutarea amplasamentului parcelei reclamanților inspre nord, cu 4 m., intrând in interiorul proprietății lui Ghitan P. ina (proprietar actual Costin Dumitru), cu motivarea ca acolo exista o parcela libera.
Aceasta susținere a expertului a fost insa contrazisa chiar de către proprietarul actual al parcelei, martorul Costin Dumitru, care a arătat in fata instanței ca parcela rămasa libera este proprietatea dansului, iar motivul pentru care a rămas nelucrata se datorează faptului ca, de mai mulți ani, si-a arendat terenul familiei C., adică paraților, care l-au lucrat cum au crezut de cuviința, mai exact in asa fel incat sa le servească propriile interese.
De asemenea, martorul Costin Dumitru, a mai susținut in fata instanței si faptul ca nu este de acord cu mutarea terenului reclamanților cu
4 m. in interiorul parcelei dansului, intrucat acest demers ar conduce la probleme fata de de vecinul din partea nordica, numitul Cristea. in proprietatea căruia ar trebui sa intre cu parcela sa si tot asa mai departe.
Chiar si martorul paraților, Toderean R., adică topograful care a intabulat parcela familiei C., a recunoscut ca, la momentul cumpărării, nu exista in teren intreaga suprafața din titlul de proprietate, adică 1,75 ha,
stabilind un deficit de cea. 1000-1400 mp., insa, a inscris in cartea funciara intreaga suprafața "din acte", fara a menționa si suprafața reala din teren. Acest martor, a precizat in continuarea declarației ca ulterior, deci dupa inscrierea in CF. a parcelei paraților, a ieșit la fata locului Comisia Locala si a clarificat situația, luând 1000 mp. din parcela lui M. si atribuindu-i familiei C. .
Este surprinzător faptul ca martorul Toderean R. a uitat sa precizeze si aspectul ca dansul a făcut parte din comisie, alături de domnul Marton Sabin, dansii fiind cei care au bătut cei trei pari de lemn pe care parații cer stabilirea liniei de mejdie. Astfel, la fila nr. 217 din dosarul cauzei, exista un script olograf, depus de către parați, prin care se arata foarte clar cine au fost cei care au măsurat terenurile in urma conflictului dintre familia paraților si antecesorul reclamanților, defunctul M. G. .
Conform acestui script, Comisia Locala a fost formata din: domnul Marton Sabin, angajat al Primăriei Municipiului D., insa fara atribuții in Comisia Locala de Fond Funciar si domnul inginer Toderean R. (topograful care le-a intocmit documentația de intabulare).Din înscrisurile depuse la dosar la termenul din_, care prezintă componenta Comisiei Locale de Fond Funciar a Municipiului D., se poate observa ca niciunul dintre cei doi nu fac si nu au făcut vreodată parte din comisie.
In aceste condiții, se intreabă daca cele doua adeverințe eliberate de către Comisia Locala la cerea pârtilor, prin care se atesta faptul ca Comisia a fost prezenta la fata locului reprezintă o realitate, sau au fost eliberate fara a fi cercetata situația, asa cum se mai obișnuiește in cazul autorităților locale. Toate aceste aspecte ar fi putut fi inlaturate daca domnul expert Morar loan, (care a propus o varianta conform celor 3 pari de lemn amplasați de Comisia Locala) ar fi solicitat prezenta unui membru reprezentant al Comisiei la momentul efectuării măsurătorilor, sau măcar ulterior, dupa ce a văzut cum se prezintă situația in teren. Desi recurenții au solicitat acest fapt, cererea le-a fost respinsa.
În concret, linia propusa de expert in varianta din Anexa nr. 8 este materializata prin 3 pan de lemn amplasați, dupa spusele paraților, de către Comisia Locala. Acești pari puteau fi mutați in fiecare zi, aspect care s-a si intamplat de altfel, asa incat nu este posibil ca un expert topograf, numit tocmai datorita experienței sale, sa propună o asemenea varianta. In ace A sens s-a pronunțat si T. ul Suprem, prin Decizia civila nr. 1168/1987:" Cand prin acțiunea in granituire se solicita stabilirea hotarului dintre proprietăți si obligarea paratului de a preda porțiunea de teren pe care o ocupa fara drept, expertul are indatorirea de a stabili hotarul care desparte terenurile pârtilor in proces, prin determinări tehnice exacte, iar nu sa propună in mod arbitrar, doua variante de natura sa compenseze deficitul de
suprafața de teren al unuia dintre proprietari."
Susțin ca este imposibil ca recurenților-reclamanți sa li se impună mutarea amplasamentului parcelei înspre nord. doar pentru ca expertul, la indicațiile paraților, a găsit o parcela libera in vecinătatea proprietății lor, mai exact in partea nordica.
Daca a încercat o reconstituire a suprafeței paraților, trebuia sa aiba in vedere si parcela din sud-vest, care aparține tot familiei C. si care pe
ortofotoplanul depus la fila nr. 339 din dosar, prezintă o suprafața libera chiar intre cele doua proprietăți ale paraților.
De asemenea, la fila 373 din dosar, exista planul de incadrare care prezintă cursul paraului ele la momentul punerii in posesie, (având in vedere ca ambele imobile au făcut obiectul Legii 18/1991). Comparând acest plan cu cel intocmit de domnul expert, se pot observa diferente semnificative in ceea ce privește cursul paraului. Acest fapt, certifica inca o dată că exista suprafețe ramase nemăsurate intre parau si limita parcelei paraților, ceea ce poate constitui un motiv suficient pentru a explica deficitul de suprafața inregistrat de parcela paraților.
Sunt nefondate susținerile, finalizate prin intocmirea Anexei nr. 8 de către domnul expert, ca, in partea nordica a parcelei recurnților-reclamanți exista o suprafața care nu aparține nimănui. Toate suprafețele din zona au făcut obiectul legilor de retrocedare, iar conform planului de incadrare in zona, intre parcele nu exista suprafețe libere.
Faptul ca paratii, in calitate de arendași ai parcelei invecinate, au lăsat intenționat o porțiune nelucrata, nu poate conduce la concluzia ca acea bucata de teren nu aparține nimănui. De altfel, proprietarul actual, martorul Costin Dumitru, a si confirmat ca terenul face parte din parcela dansului.
II.2. Susțin ca probele care au fost administrate in fata instanței de fond au fost interpretate in mod greșit de către aceasta, având in vedere faptul ca flecare martor a confirmat care a fost limita reala si adevărata a parcelei deținute de către reclamanți.
In acest context, arată faptul ca aceștia au confirmat imprejurarea ca limita de hotar era. si ar trebui sa fie si astăzi, cea a pomilor fructiferi, respectiv a prunilor, care practic au fost plantați pe terenul deținut de recurenți, reprezentând linia de demarcație dintre cele doua proprietăți.
Martorii au confirmat faptul ca prunii delimitează mejdia dintre cele doua proprietăți, si au reprezentat un reper fix, palpabil si care a rezistat peste ani.
In acest context, cele reținute de către instanța de fond, vin in contradicție cu probele administrate in cauza, respectiv cu declarațiile martorilor audiați.
In acest sens, contrar declarațiilor martorilor, care personal au sesizat diferite împrejurari si s-au ghidat timp de mai mulți ani de linia de demarcație dintre cele doua fonduri reprezentată de pomii fructiferi, instanța stabilește totuși ca linia de demarcație este reprezentata de cei trei tarusi batuti de comisia locala.
Aceste considerente sunt in totala opoziție cu starea de fapt reala, din care rezulta cu evidenta ca linia de demarcație dintre cele doua proprietăți este cea a plantațiilor de pruni, a liniei de pomi fructiferi, si nu cei trei tarusi ai Comisiei locala, care, asa cum rezulta si din adresa emisa de aceasta entitate, puteau fi mutați oricând, in orice zi.
11.3. Susțin ca varianta care concorda atat cu inscrisurile existente la dosarul cauzei, cat si cu probele administrate este varianta 4 din raportul inițial depus de dl. expert, având in vedere următoarele argumente:
a). Varianta din Anexa nr. 4. care certifica faptul ca parații ocupa 389 mp. din parcela reclamanților si propune ca linie de mejdie limita dintre reperele 1-5, reprezintă atat propunerea expertului de la momentul efectuării
măsurătorilor, adică de acum 4 ani, cat si varianta conforma cu inregistrarea cadastrala a parcelei recurenților-reclamanți;
b). Aceasta varianta respecta, de asemenea si semnele vechi de hotar, respectiv: reper nr. 3 - țeava metalica (ca limita nordica a parcelei reclamanților) si linia de pruni aflați in partea sudica a parcelei reclamanților, semne marcate pe toate planurile intocmite de expert, inclusiv pe planul care prezintă varianta aleasa de către parați (Anexa nr. 8);
c). In același sens au fost si declarațiile celor 4 martori audiați in cauza, martori care, in unanimitate, au arătat ca mejdia dintre cele doua terenuri este pe linia pomilor fructiferi, in concret-prunii plantați de familia M., antecesoarea reclamanților;
d). La fila nr. 252 din dosar, exista declarația martorului Harangus O., cel care le-a vândut terenul paraților si care arata ca:"Hatul in partea nordica a parcelei paraților era delimitat de prunii plantați de familia M. " De asemenea, acest martor mai susține ca."Pe terenul vândut de mine nu existau pruni....Le-am indicat cumpărătorilor prunii ca mejdie."
e). Singura varianta care reprezintă rezultatul unor determinări exacte efectuate de expert este cea prezentata in Anexa nr. 4, intrucat respecta atat planurile cadastrale, cat si seninele vechi de hotar si este susținuta si de declarațiile martorilor.
In acest sens sunt, de altfel, si planurile de la momentul intabularii parcelei paraților, (fila 170 din dosar) unde parcela paraților se invecina cu cea a reclamanților pe o distanta de 134.60 m+26,90m=161,50 m., având ca forma in partea de nord-est, un unghi ascuțit.
Atat forma parcelei, cat si lungimea liniei de mejdie sunt respectate numai in varianta din Anexa nr. 4, unde apare acel unghi ascuțit in nord- est, iar distanta este de 161,35 m.
Varianta din Anexa nr. 8, aleasa de către instanța de fond, prezintă o forma diferita a parcelei paraților reclamanți reconventionali, respectiv nu mai reda acel unghi ascuțit in partea de nord-est, iar lungimea liniei de demarcație dintre cele doua imobile este de 161,02 m, adică mai mica decât in momentul intabularii imobilului paraților.
II.4 De asemenea, arată ca instanța de fond, in mod greșit a stabilit cheltuielile de judecata la suma de 2200 lei, pe care le-a compensat, uitând de onorariul expertului topograf, in cuantum de 1500 lei, achitat exclusiv de recurenții-reclamanți, desi expertiza a fost o proba necesara soluționării atat acțiunii recurenților, cat si a cererii reconventionale, formulata de intimați.
In drept: art. 299, 304 pct. 9, art. 312 si 274 din Codul de procedura civila.
Împotriva sentinței civile nr. 617/_ au formulat recurs, recalificat apel, și pârâții C. G. și C. L. G. , prin care au solicitat admiterea recursului, in temeiul art. 312 alin. 1-3 Vechiul C.pr.civ, modificarea in parte a sentinței civile nr. 617/2013 pronunțata de Judecătoria Dej, in dosar nr._, in sensul admiterii in totalitate a cererii reconventionale formulata de pârâții-reclamanți reconventionali, respectiv admiterea si a petitului de obligare a reclamanților P. A. E. si soția P. M. D. sa efectueze demersurile necesare rectificării documentației cadastrale de intabulare a imobilului cu nr. cad.1217, având in vedere limita dintre cele 2 imobile litigioase, limita stabilita conform variantei prezentata in Anexa nr. 8 din completările si răspunsul la
obiectiuni depuse in data de_, de către expert judiciar Morar loan, cu obligarea reclamanților P. la plata cheltuielilor de judecata de la fond si din recurs.
În motivare, au arătat:
Referitor la calificarea căii de atac impotriva sentinței civile nr.617/2013 a Judecătoriei D., prin raportare la petitul principal de revendicare a suprafeței de teren de 389 mp, teren agricol, situat in extravilanul mun. D., a cărui valoare se situează sub pragul valoric stabilit de art.282 indice 1 Vechiul Cod de pr.civ., granituirea fiind accesorie, apreciază ca aceasta trebuie sa fie recurs, in temeiul dispozițiilor art.299 Vechiul Cod de pr.civ.
Art. 282 indicei VCPC suprima calea de atac a apelului doar în cazul acelor hotărâri date în prima instanța în cereri introduse pe cale principala, în litigii al căror obiect are o valoare de pâna la 100.000 lei, rezultând, per a contrario, ca daca astfel de cereri, de natura celei mai sus indicate, sunt formulate pe cale accesorie, incidentala, pot fi cenzurate si în calea de atac a apelului, în funcție desigur, de obiectul pretențiilor si din acțiunea principala.
Prorogarea legala de competenta vizează nu doar judecata cauzei în prima instanța, ci si soluționarea cailor legale de atac al căror regim este dat de natura cererii principale: hotărârea va fi supusa apelului sau recursului si temeiului de exercitare a acestor cai de atac, în funcție de obiectul cererii principale, chiar daca calea de atac privește numai soluționarea data în cererea accesorie sau incidentala.
In speța, este fara îndoiala ca petitul cererii având ca obiect granituirea imobilelor, înțeleasa ca o operațiune de determinare, prin semne exterioare, a liniei de hotar între imobilele învecinate, se afla în strânsa legătura si interdependenta cu cererea de revendicare imobiliara, prin care se pune în discuție însasi existenta si întinderea dreptului de proprietate al pârtilor asupra terenurilor în litigiu.
Chiar daca petitul de granituire este, privit în mod singular, neevaluabil în bani si având caracter de sine-statator, soluția ce urmează sa fie data în speța depinde, obligatoriu, de rezolvarea adusa celuilalt capăt de cerere, în revendicare, în care se compara titlurile de proprietate invocate de parti. De altfel, instanța de fond sintetizează intr-o singura propoziție <prin revendicare se obține si ceea ce oferă granituirea>.
Or, in principal s-a stabilit de către instanța de fond cine este titularul dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren revendicata, iar, accesoriu acestei chestiuni, s-a determinat semnele exterioare ale liniei de hotar dintre imobilele pârtilor. În același sens, invocă decizii de speța (decizia civila nr. 1518/R/_ pronunțata de Curtea de Apel Cluj publicata în Buletinul curților de apel nr. 3/2007, pag.66; decizia nr. 483/C/_ si decizia civila nr. 119/C/_ ale Curții de Apel Constanta).
Spre deosebire însa de acțiunea în revendicare, care urmărește în principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor si doar printr-un posibil petit subsecvent stabilirea graniței dintre proprietățile cărora li se conferă întinderea dreptului, acțiunea în granituire promovata separat si independent de vreun drept
reclamat al pretinsului proprietar neposesor nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăți.
Pornind de la aceasta distincție între acțiunea în granituire si acțiunea în revendicare, în literatura de specialitate s-a reținut ca atunci când
"acțiunea are ca obiect determinarea limitelor fondurilor pârtilor, limite care sunt incerte pentru amândoi vecinii - fara ca vreuna din parti sa solicite proprietatea unei suprafețe de teren determinate - acțiunea va fi de granituire. Daca se solicita proprietatea asupra unei suprafețe determinate, atunci acțiunea este în revendicare". (V. Terzea - "Servitutile în dreptul civil român", editura C.H. Beck, pag. 53).
Apreciază ca, in speța este incident motivul de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct.9 Vechiul C.pr.civ., sentința recurata este lipsita -in parte- de temei legal, fiind pronunțata cu încălcarea si aplicarea greșita a legii.
Recurenții-pârâți ciritică sentința instanței de fond sub aspectul respingerii cererii de obligare a reclamanților P. A. E. si soția P. M. D. la efectuarea demersurile necesare rectificării documentației cadastrale de intabulare a imobilului cu nr cad 1217, având in vedere limita dintre cele 2 imobile litigioase, limita stabilita conform variantei prezentata in Anexa nr.8 din completările si răspunsul la obiectiuni depuse in data de_, de către expert judiciar Morar loan.
Instanța de fond a respins acest petit al cererii reconventionale pe motiv ca, potrivit procedurii reglementate de art.33-34 din Legea nr.7/1996- rep., privind cazurile si condițiile de promovare a acțiunii in rectificare tabulara, se putea cere direct rectificarea înscrierilor de carte funciara pe baza raportului de expertiza administrat in cauza si supus avizării OCPI.
Ordinul nr. 633/2006 ANCPI - Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara definește noțiunea de rectificare, astfel:
Art. 89 - (1) Rectificarea este operațiunea de carte funciara care reprezintă radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibila a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara.
Rectificarea unei înscrieri în cartea funciara poate fi ceruta de orice persoana interesata. Prin persoana interesata se înțelege acea persoana care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciara, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare.
Rectificarea înscrierilor în cartea funciara se poate face fie pe cale amiabila prin declarație autentica, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila.
Prin modificarea de carte funciara se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.
Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum si în baza actelor doveditoare
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 rep., rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă
Prin completarea si răspunsul la obiectiuni privind raportul de expertiza intocmit de expert judiciar Morar loan, anexa nr. 7, s-a constatat o
suprapunere a limitelor de proprietare ale terenului cu nr. cad. 1217, aparținând reclamanților, cu imobilul recurentilor-pârâți, ceea ce a determinat formularea solicitării reconventionale.
Ordinul nr. 633/2006 ANCPI- Regulamentul privind conținutul, modul de intocmire si recepție a documentației cadastrale in vederea inscrierii in cartea funciara, reglementează procedura suprapunerii, prin art.27, astfel:
Dacă două sau mai multe planuri de amplasament și delimitare ale imobilelor recepționate sau pentru care se solicită recepția sunt reprezentate pe planul cadastral de carte funciară în format digital, cu suprapunere totală sau parțială a suprafețelor imobilelor, se va proceda după cum urmează:
în situația în care este necesar pentru lămurirea situației, inspectorul poate convoca persoanele autorizate care au executat documentațiile, pentru verificarea la teren a situației și stabilirea tipului de suprapunere, reală sau virtuală. În acest sens, suprapunerea virtuală, existentă în baza de date grafică a oficiului teritorial, este o suprapunere generată de erori de măsurare și prelucrare a datelor, iar suprapunerea reală este suprapunerea efectivă în teren datorată existenței mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, identificării diferite a limitei comune sau lipsei materializării limitei la momentul identificării, fapt ce conduce la nesemnarea procesului-verbal;
dacă în urma verificărilor la teren se constată că este o suprapunere virtuală, repoziționarea imobilului cu sau fără construcții ori investiții se soluționează astfel:
din oficiu, de către consilierul de cadastru, fără acordul proprietarului, în situația în care operațiunea de repoziționare presupune rotația, translația, modificarea geometriei sau modificarea suprafeței cu un procent de până la
+/- 2% inclusiv din suprafața imobilului existent în baza de date. Aceste prevederi se aplică în cazul în care imobilul este împrejmuit și/sau există plan parcelar recepționat. Procedura este inițiată în baza referatului de constatare întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru. Fișierul .cp este întocmit de consilierul de cadastru;
cu acordul scris al proprietarului, în situația în care operațiunea de repoziționare presupune modificarea geometriei și diminuarea suprafeței cu un procent de peste 2%. Acordul proprietarului se va da în fața persoanei autorizate sau la oficiul teritorial, în fața persoanelor desemnate. Fișierul, cp va fi realizat de persoana autorizată care a întocmit documentația greșită. în caz de refuz, persoana autorizată va fi sancționată, conform prezentului regulament, iar fișierul va fi întocmit de către consilierul de cadastru. Dacă proprietarul refuză să își exprime acordul, în baza referatului întocmit de consilier și aprobat de șeful serviciului cadastru, se efectuează din oficiu în cartea funciară a imobilului următoarea notare: Imobil înregistrat în planul cadastral fără formă și localizare corectă.
în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul prezentei reglementări. Dacă proprietarii refuză să își exprime acordul cu privire la modificarea atributelor imobilelor, oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru.
(2) în situația în care proprietarul imobilului dorește să dispună de dreptul său de proprietate pentru zona de imobil neafectată de suprapunere, în baza declarației titularului dreptului, exprimată în formă autentică, se vor întocmi documentații cadastrale separate, pentru fiecare lot, afectat de suprapunere, respectiv fără suprapunere. Pentru lotul fără suprapunere se acordă număr cadastral și se înscrie în cartea funciară, iar pentru lotul afectat de suprapunere se va întocmi nota de respingere.
Documentația cadastrală reprezintă o etapă prealabilă înscrierii în cartea funciară, si are ca scop, conform art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 634/2006, identificarea, măsurarea și descrierea imobilelor la data întocmirii lor, iar prin aceasta se asigură înregistrarea actelor și faptelor juridice referitoare la imobile.
Documentația tehnică constă în analizarea situației existente conform datelor și documentelor deținute de proprietar (art. 6 lit. a din Ordinul nr. 634/2006), precum și solicitarea de informații aflate în baza de date a biroului teritorial (adică inventare de coordonate, planuri de încadrare în zonă, plan parcelar, ortofotoplan, coordonatele punctelor de vecinătate, extras de carte funciară pentru informare, copii ale proceselor-verbale de punere în posesie și schițele anexe ale acestora în cazul imobilelor dobândite în baza legilor proprietății (art. 6 lit. b din Ordinul nr. 634/2006 ).
Dacă documentația cadastrală a reclamanților s-ar fi intocmit cu respectarea dispozițiilor Regulamentului de întocmire a documentației cadastrale, aprobat prin Ordinul nr.634/2006, nu ar fi existat suprapunerea susmenționata si nu s-ar fi impus rectificarea documentației cadastrale, in condițiile in care recurenții-pârâți au deja dreptul de proprietate intabulat în cartea funciară (din anul 2002), dreptul ce a devenit opozabil terților odată cu înscrierea în cartea funciară.
Raportat la considerentele expuse, in vederea remedierii suprapunerii constatata prin expertiza judiciara, se impunea obligarea reclamnatilor la rectificarea documentației cadastrale, ca urmare a intocmirii defectuoase a acesteia, raportat la linia de demarcație faptica, corecta, ce a existat la momentul intocmirii documentației de către reclamanti (anul 2007).
Potrivit dispozițiilor legale precizate mai sus, pentru remedierea suprapunerii este necesar consimțământul proprietarilor, fiind evident ca reclamanții nu si-ar da consimțământul de bună voie, printr-o declarație autentica, ceea ce trebuia sa determine instanța in obligarea acestora, prin hotărârea pronunțata, la rectificarea documentației cadastrale in vederea inlaturarii suprapunerii.
Întrucât limitele de proprietate sunt indicate persoanei autorizate ce efectuează măsurătorile de către persoana beneficiara, este evidenta reaua credința a reclamanților, care intenționat au indicat alte limite decât cele corecte, pentru a se proceda la o inregistrala cadastrala favorabila acestora, in speranța ca vor obține revendicarea terenului obiect al prezentului dosar.
O a doua critica vizează soluția de acordare in parte a cheltuielilor de judecata si, apoi, compensarea acestora.
Apreciază ca, reclamanții au căzut in pretenții, intrucât nu s-a admis niciuna dintre solicitările acestora, chiar daca instanța de fond a menționat admiterea in parte a acțiunii.
Se poate constata din conținutul dispozitivului sentinței recurata ca s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul solicitat de recurenții-reclamanți reconventionali si nu potrivit solicitării reclamanților, corelativ cu respingerea pretențiilor de revendicare a suprafeței de 389 mp.
In aceste condiții, se impunea aplicarea dispozițiilor art.274 Vechiul Cod de pr.civ., si obligarea reclamanților la plata cel puțin parțiala a cheltuielilor de judecata.
Chiar daca cererea reconventioanala a fost admisa doar in parte, prin aplicarea dispozițiilor art.276 VCPC, instanța de fond trebuia sa compenseze doar o mica parte din cheltuielile de judecata, având in vedere petitul reconventional ce a fost respins. Or, s-a dispus compensarea sumei de 2200 lei, in condițiile in care cheltuielile totale ale recurenților-pârâți erau de 2519 lei (2500 lei onorar avocat si 19 lei taxa de timbru). In opinia recurenților- pârâți, soluția corecta si temeinica ar fi fost de compensare a sumei de 319 lei si de obligare a reclamanților la plata diferenței de 2200 lei.
In drept: art. 304, art. 312 alin. 1-3 VCPC.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți C. G. și C. L.
solicită respingerea recursului reclamanților ca fiind nefundat, pentru următoarele motive:
Este neîntemeiata critica privind nesolutionarea fondului de către prima instanța, care si-a baza soluția pe un raport de expertiza afectat de nulitate absoluta.
In susținerea nulității raportului de expertiza - completări si răspuns la expertiza-se invoca necitarea pentru prezentare la fata locului si a personelor proprietare a parcelelor de teren vecine cu terenul litigios, iar, prin acest fapt, s-a incalcat- in opinia recurenților reclamanți- dreptul de proprietate a unor terțe persoane, care nu au putut da explicații si lămuriri expertului.
Se impune precizarea ca s-ar putea vorbi de o nulitate relativa si nu absoluta prin necitarea uneia dintre parti cu ocazia deplasării expertului la fata locului, intrucât s-ar produce o vătămare pârtii necitate, care nu ar putea da explicații si lămuririi expertului.
In mod corect, instanata de fond a respins excepția nulității completării raportului de expertiza, intrucât < cerința citării prevăzuta de art.208 VCPC trebuia indeplinita doar daca era nevoie de o noua lucrare la fata locului, ceea ce nu s-a intâmplat. In realitate, răspunzând la obiectiuni, expertul a inteles sa formuleze noi concluzii, ținând seama de măsurătorile efectuate cu ocazia ieșirii inițiale la fata locului>.
Arată că se observă ca, de fapt, recurenții nu invoca o vătămare proprie, aceștia fiind prezenți la fata locului cu ocazia deplasării expertului pentru măsurători, ci se pret presupusa prejudiciere a unor terțe persoane, străine de prezenta cauza.
Recurenții critica sentința de fond sub aspectul respingerii probei cu contraexpertiza topografica solicitata de către aceștia.
Arată că intimații-pârâți sunt cei care au solicitat o noua expertiza, la care ulterior au renunțat, reclamanții recurenți au inteles sa formuleze obiectiuni la completarea si rapunsul la obiectiuni din data de_ al d- nului expert, obiectiuni depuse la termenul din data de_, iar in urma explicațiilor date de expert, inregistrate la dosar la data de_ ,
reclamanții nu au formulat solicitarea de incuviintare a unei contraexpertize ci -prin scriptul depus la termenul din_ - au solicitat proba testimoniala pentru a demonstra ca limita de hotar este cea precizata in anexa 4.
Procedural, potrivit art.212 alin.2 VCPC contraexpertiza trebuia solicitata la termenul din data de_, acesta fiind primul termen de judecata dupa depunerea completării si rapunsului la obiectiuni.
Critica vizând fondul cauzei se refera la alegerea de către instanata de fond a variantei propuse prin anexa nr.8 din completările si răspunsul la obiectiuni depuse in data de_ in detrimentul anexei nr.4 din raportul intital, susținuta de reclamanți.
Expertul aprecieaza ca reala si tehnica varianta prezentata in Anexa nr.8, limita dintre cele 2 proprietăți litigioase fiind cea stabilita anterior de Comisia locala D., prin materializarea celor 3 pari de lemn, situație in care terenul proprietatea lor, inscris in C.F. nr. 17754 D., nr. top._ /2, va avea suprafața de 17517 mp (17134 +389) iar terenul reclamanților P. va avea suprafața de 5083 mp.
Pentru a ajunge la acesta concluzie, expertul a determinat, prin raportare la datele tehnice existente in arhiva OCPI D., suprafața parcelei numitei Ghitan P. ina, ca fiind de 2903 mp, cu un plus de 103 mp fata de suprafața scriptica din titlul de proprietate de 2800 mp, parcela de la nord, cu nr.A58, inscrisa in titlul de proprietate in favoarea numiților Cristea si Hosu, ca având 4615 mp, mai mult cu 315 mp decât scripticul de 4300 mp. Astfel, expertul pentru a stabili propunerea de mejdie riguros documentata, din cadrul anexei 8, a calculat si suprafețele parcelelor invecinate cu terenul litigios, prin raportare la măsurătorile efectuate si informațiilor de la OCPI.
Vecinătatea terenului aparținând reclamanților P. cu terenul lui Ghitan P. ina rezulta si următoarele inscrisuri: fila 143 - titlul de proprietate 5395/131/_ aparținând numitei Buta Ana, in care tarla 39, parcela 60 are ca vecinătăți la N- Ghitan P. ina; fila 142- contractul de vânzare cumpărare sub semnătura privata din_ incheiat intre vanzatoarea Buta Ana si cumpărătorul M. G. privind terenul litigios, unde figurează ca vecin la N-Ghitan P. ina; fila 151 - planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate privind terenul proprietatea reclamanților, plan ce a stat la baza intabularii, unde ca vecin figurează la N-Ghitan P. ina.
In mod temeinic s-a înlăturat de către instanța de fond, raportat si de constatările expertului, susținerea reclamanților privind existenta liniei de hotar pe aliniamentul celor doua rânduri de pruni plantați în anul 1994.
Plantarea celor doua rânduri de pruni s-a făcut in condițiile in care numitul M. G. (socrul si respective tatăl reclamanților) a folosit in fapt o suprafața de 5.800 mp, mai mult decât suprafața cumpărata de doar
5.000 mp. ocupând astfel o parte din terenul proprietatea lor.
Aceasta a fost motivația pentru care comisia locala de fond funciar D. a stabilit limita corecta de proprietate, prin raportare la suprafețele de teren proprietatea pârtilor, si a delimitat linia de demarcație prin cei trei pari de lemn, dupa care numitul M. G. a inteles sa părăsească porțiune de teren folosința in plus.
In considerentele sentinței se explica lipsa de relevanta, sub aspectul dovedirii proprietății si a liniei de hotar, a unor repere create in timp(exemplul celor 2 rânduri de pruni), dar care nu se corelează cu amplasamentul real al parcelelor de teren, conform măsurătorilor comisiei locale, pe baza titlurilor de proprietate eliberate in temeiul Legii nr. 18/1991 in favoarea proprietarilor vecini.
Instanata a avut in vedere depozițiile martorilor: Ghitan E., fiul numitei Ghitan P. ina, ce relatează instanței ca porțiunea libera aparține fam. M. (părinții reclamantei), că amplasamentul parcelei mamei sale nu s-a modificat, fiind delimitat prin doua răzoare vizibile si in present; Harangqus O., cel care le-a vândut terenul, care precizează ca intimații- pârâți i-au adus la cunoștința cumpărătorului, cu ocazia vânzarii- cumpararii, existenta in teren a unui minus de suprafața fata de suprafața inscrisa in titlul de proprietate, vânzătorul lăsând in sarcina cumpărătorilor rezolvarea acestei probleme; Toderean R., topograful care a efectua măsurătorile cu ocazia intabularii terenului cumpărat de intimații-pârâți, a constatat o diferența in minus de 1000-1400 mp, sens in care a fost nevoit sa măsoare si parcelele din partea de nord inclusive si pe cea deținuta de fam. M., care a declarat ca deține suprafața de 5800 mp, din măsurători a rezultat 6000 mp, iar in urma documetarii la Primăria Dej martorul a constatat ca, in realitate, in titlul de proprietate este inscrisa doar suprafața de 5000 mp. In acest context, relatează martorul, intimații-pârâți au solicitat deplasarea la fata locului a comisiei locale D. pentru delimitarea parcelelor potrivit titlurilor de proprietate, ocazie cu care s-au bătut cei 3 pari pe limita de hotar.
De altfel, prin varianta prezentata in anexa 8, toate părțile isi păstrează sau chiar depășesc suprafața scriptica (reclamanții au o suprafața reala de 5083 fata de 5000 mp scripic, intimații-pârâți o suprafața reala de 17517 mp fata de 17500 mp scriptic), inclusiv proprietarii celor 3 parcele situate la nord de parcela reclamanților P. (parcela A.59-Ghitan P. ina o suprafața reala de 2903 mp fata de 2800 mp scriptic, parcela A.58- Cristea loan si Hosu Sabina, suprafața reala de 4615 mp fata de 4300 mp scriptic, parcela cu nr.cad. 1358/1 si 1358/2 suprafața reala de 5253 mp fata de 5000 mp scriptic).
Varianta prezentata de expert in anexa nr.4 din raportul de expertiza nu este cea corecta, venind in contradicție cu probele administrate in cauza, intrucat este inadmisibil sa afirmi, pe de-o parte, ca la nord de parcela reclamanților se afla o porțiune libera de 448 mp, porțiune ce nu aparține nimănui, iar pe de alta parte sa susții ocuparea de către intimații-pârâți a unei suprafețe de 389 mp din terenul reclamanților, iar in aceasta varianta intimaților-pârâți lipsindu-le 366 mp.
In drept: art.312 alin.1, art.274 Vechiul C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți P. A. -E. și P.
M. -D. au solicitat: respingerea recursului formulat de numiții C. G. si C. L. G., ca fiind nefondat; admiterea recursului formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 617/_ pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr._ ; obligarea numiților C. G. si C.
G. la plata cheltuielilor de judecata atat in fond, cat si in recurs. În motivare au arătat:
Privitor la calificarea corecta a caii de atac care trebuie exercitata impotriva sentinței civile nr. 617/_ pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr._, sunt de acord cu motivarea recurenților C., expusa in pag. nr 2 din recurs, considerând ca sentința este supusa caii de atac al recursului, cale de atac care a si fost promovata si de către reclamanți.
Contrar celor susținute de către recurenții C. nu sunt intrunite cerințele art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, pentru a se dispune admiterea recursului acestora, cu consecința modificării in parte a sentinței instanței de fond in sensul admiterii in totalitate a cererii reconventionale formulate.
Recurenții solicita modificarea sentinței instanței de fond si obligarea intimaților-reclamanți la efectuarea demersurilor necesare rectificării documentației cadastrale de intabulare a imobilului cu nr cad. 1217. conform raportului de expertiza intocmit de către exp. Morar loan in prezenta cauza.
Referitor la aceasta cerere, indicata si in cererea reconventionala depusa in fata instanței de fond, susțin ca instanța fondului a dispus in mod corect respingerea ei, raportat la prevederile art. 33-34 dn Legea nr. 7/1996, republicata.
In litigiul dedus judecații in fata instanței de fond, s-a întocmit un raport de expertiza judiciara de către dl. expert Morar I., care a incercat sa răspundă obiectivelor fixate de către instanța, in sensul stabilirii liniei de demarcație, a mejdiei, dintre proprietățile limitrofe deținute de părțile litigante.
Instanța de judecata, ulterior depunerii raportului, respectiv prin adresa emisa in data de_ . a solicitat domnului expert vizarea acestuia de către O.C.P.I. Cluj.
Aceasta viza a fost obținută in final, având in vedere procesul-verbal de recepție nr. 5/2013 întocmit in data de_, din care rezulta ca toata lucrarea, respectiv intreg raportul de expertiza, a fost vizat de către O.C.P.I. CLUJ, neexistand impedimente pentru recepția lucrării.
Or, cu raportul de expertiza, vizat de către OCPI, recurenții pot cere direct Biroului de Carte Funciara D. rectificarea inscrierilor existente in cartea funciara, nefiind necesar in acest sens ca instanța sa pronunțe verun petit sau vreo hotărâre care sa-i oblige la efectuarea demersurilor necesare rectificării documentației cadastrale de intabulare a imobilului cu nr. cad. 0217.
In acest sens sunt si dispozițiile art. 10 alin. 1 din Ordinul 1882/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari In specializarea topografie, cadastru și geodezie, conform cărora " (1) în vederea efectuării înscrierii în sistemul integrat de cadastru și carte funciară conform Legii nr 7/1996. republicată, cu modificările și completările ulterioare, a imobilului care a făcut obiectul litigiului în care s-a dispus expertiza judiciară, planul de amplasament și delimitare a imobilului pentru care s-a admis recepția în condițiile prezentului regulament ține locul documentației cadastrale după pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile."
Drept urmare, consideră acest motiv de recurs ca fiind nefondat, solicitând ca instanța de recurs sa-l respingă.
Referitor la soluția care a fost pronunțata de instanța fondului privitoare la cheltuielile de judecata nu o consideră corecta sens in care au recurat-o.
Insa, aceasta soluție nu este corecta in ideea in care s-a uitat de onorariul expertului topograf, in cuantum de 1500 lei, achitat exclusiv de intimații-reclamanți, desi expertiza a fost i proba necesara soluționării atat acțiunii intimaților-reclamanți, cat si a cererii reconventionale, formulata de recurenți.
Consideră nefondata susținerea acestora ca instanța fondului ar fi trebuit sa compenseze cheltuielile doar pana la concurenta sumei de 319 lei si a ne obliga la plata in favoarea recurenților a sumei de 2.200 lei.
In drept: art. 308, 312 si 274 din Codul de procedura civila.
Analizând apelul formulat de reclamanți, tribunalul reține următoarele:
Susținerile apelanților reclamanți privind nulitatea raportului de expertiză nu pot fi reținute, câtă vreme expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și, ulterior, a răspuns obiecțiunilor formulate de părți. De altfel, motivul invocat în susținerea cererii de anulare a expertizei, și anume că expertul a extins măsurătorile asupra unor persoane care nu sunt părți în proces, nu constituie motiv de nulitate a raportului de expertiză.
Apelanții reclamanți au mai susținut că instanța de fond a respins în mod nelegal solicitarea lor de a se încuviința o contraexpertiză.
Nici acest motiv de apel nu este întemeiat, tribunalul reținând că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu este utilă cauzei efectuarea unei contraexpertize, dat fiind ansamblul probelor administrate în cauză (înscrisuri, declarații de martori, expertiză tehnică), care sunt suficiente pentru pronunțarea soluției.
În ceea ce privește solicitarea apelanților reclamanți de admitere a acțiunii lor și de respingere a cererii reconvenționale, tribunalul reține că această cerere este nefondată, față de întreaga probațiune de la dosar.
Astfel, din declarația martorului Toderean R. (f. 253 fond) rezultă că la o măsurătoare făcută cu 10 ani în urmă a reieșit că pârâții folosesc mai puțin teren, motiv pentru care a fost chemată o comisie care a bătut țăruși și suprafața de 1000 mp, cât lipsea pârâților, a fost dată acestora. Martorul a arătat că între cele două parcele de teren nu exista spațiu liber, dar că în prezent există o asemenea porțiune nelucrată.
Această susținere a martorului este confirmată de către Primăria municipiului D., care în adresa de la fila 120 fond a arătat că suprafețele terenurilor cu nr. top_ /2, în suprafață de 17500 mp și a nr. cadastral 1217 în suprafață de 5000 mp, corespund cu cele înscrise în acte și Comisia locală a materializat în teren limita între proprietăți prin trei țăruși.
Așadar, la stabilirea graniței, în mod corect s-au avut în vedere suprafețele înscrise în titlurile de proprietate emise pentru terenurile în litigiu, precum și delimitarea între acestea realizată de către Comisia locală prin țărușare și nu s-a ținut cont de modul de folosire al terenurilor ce a rezultat din declarațiile martorilor, care au arătat că reclamanții foloseau
până la prun (f. 252), întrucât folosința nu constituie titlu, iar dreptul de proprietate nu poate fi decât cel reconstituit în baza Legii 18/1991.
Deci, reclamanții nu sunt îndreptățiți decât la terenul înscris în titlul de proprietate emis în favoarea numitei Ghitan P. ina, de la care reclamanții au cumpărat terenul, întrucât vânzătoarea nu putea să le transmită valabil mai mult decât ceea ce avea în proprietate.
Față de aceste considerente și în baza art. 296 C. proc. civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții P. A. E. și P. M.
D., împotriva Sentinței civile nr. 617/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D. .
Analizând apelul formulat de pârâți, tribunalul reține următoarele: Instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâții-reclamanți reconvenționali pot cere direct rectificarea înscrierii din cartea funciară pe baza raportului de expertiză, întrucât potrivit art. 33 alin. 3 din Legea 7/1996 republicată, schimbarea datelor tehnice care nu afectează dreptul o poate face doar titularul. Rezultă de aici că pârâții nu pot solicita direct la cartea funciară o astfel de schimbare, în lipsa acordului titularilor (care sunt reclamanții) sau în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună în acest
sens și care să țină locul acordului titularilor.
Motivul de apel vizând cheltuielile de judecată de la fond nu este întemeiat. Apelanții pârâți au susținut că reclamanții au căzut în pretenții, câtă vreme granița a fost stabilită pe aliniamentul solicitat de pârâți. Dar, tribunalul reține că la stabilirea graniței se au în vedere prevederile art. 584 din Codul civil de la 1864, potrivit cu care cheltuielile se împart la jumătate, astfel că aspectul invocat de pârâți nu prezintă relevanță. În ceea ce privește compensarea onorariilor avocațiale, tribunalul reține că, potrivit unei practici constante a instanțelor judecătorești, compensarea onorariilor avocațiale se face indiferent de împrejurarea că un onorariu este mai mare decât celălalt onorariu, apreciindu-se că, părțile fiind libere să-și angajeze avocatul în funcție de reputația și onorariile pe care le practică, se impune ca fiecare din părți să suporte onorariul pe care a înțeles să îl achite.
Pentru aceste considerente și în baza art. 296 C. proc. civ., tribunalul va admite în parte apelul declarat de pârâții C. G. și C. L. G., împotriva aceleași sentințe, pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite petitul 2 din cererea reconvențională formulată de pârâții C. G. și C. L. G. și în consecință va obliga reclamanții P. A. E. și P. M.
D. să efectueze demersurile necesare rectificării documentației cadastrale de întabulare a imobilului teren cu număr cadastral 1217, înscris în CF nr. 19650 D., având în vedere limitele indicate în anexa 8 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Morar I. .
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 276 C. proc. civ., dată fiind admiterea în parte a apelului pârâților, tribunalul va obliga intimații P. A. E. și P. M. D. să plătească apelanților C. G. și C. L. G. suma de 1504,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând 1500 lei - parte din onorariul avocațial și 4,15 lei - taxa de timbru și timbru judiciar aferent motivului de apel admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții P. A. E. și P.
M. D., împotriva Sentinței civile nr. 617/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D. .
Admite în parte apelul declarat de pârâții C. G. și C. L. G.
, împotriva aceleași sentințe, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite petitul 2 din cererea reconvențională formulată de pârâții C.
G. și C. L. G. și în consecință:
Obligă reclamanții P. A. E. și P. M. D. să efectueze demersurile necesare rectificării documentației cadastrale de întabulare a imobilului teren cu număr cadastral 1217, înscris în CF nr. 19650 D., având în vedere limitele indicate în anexa 8 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Morar I. .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimații P. A. E. și P. M. D., să plătească apelanților
G. și C. L. G. suma de 1504,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 30 Decembrie 2013 Red./dact./O.R.G./C.Ș.
_ /6 ex.
Jud. fond: I. C. G.
| ← Decizia civilă nr. 3/6. Grănițuire | Decizia civilă nr. 634/2013. Grănițuire → |
|---|
