Decizia civilă nr. 175/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 175/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: W. D.
J. ecător: S. | T. | A. |
G. ier: M. | C. |
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului formulat de reclamantul
B. L., cu domiciliul în Tg. Lăpuș, str. M., nr. 31A, județul M., precum și recursul declarat de pârâta B. R., cu domiciliul în Tg. Lăpuș, str. M., nr.31, județul M., împotriva sentinței civile nr.401 din data de_ pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș, în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care ține loc de act autentic.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ ,_ și pentru astăzi, când a decis următoarele:
T. ,
Deliberând asupra recursurilor civile formulate, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 401 pronunțată la data de 28 iunie 2012 de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. D., M. A., M. D., M. A. jr.,
B. M., și B. A., și în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul B. L., formulată în contradictoriu cu pârâții M. D., M. A.
, M. A., M. D., B. M. și B. A., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, instanța a luat act de renunțarea la judecata cererii formulate de reclamant B. L. în contradictoriu cu pârâta B. R., în ce privește rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ între numita Buda I., în calitate de promitentă
vânzătoare, și reclamant, în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect anexele gospodărești, respectiv, șură, grajd, bucătăria de vară și 5 ari de teren aferent acestora, imobile situate în Tg. Lăpuș, str. M., nr. 31, și restabilirea situației anterioare, în sensul obligării pârâtei, în calitate de moștenitoare a defunctei Buda I., la restituirea prețului achitat de cumpărător promitentei vânzătoare, preț reactualizat cu indicele de inflație, începând cu data de_ .
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. R., excepția inadmisibilității acțiunii, excepția puterii de lucru judecat, excepția neexecutării contractului, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția nulității actului sub semnătură privată invocate de pârâta B. R., iar acțiunea formulată și precizată ulterior de reclamantul B. L., în contradictoriu cu pârâta B. R. a fost admisă și în consecință: s-a constatat că pârâta B. R. este singura moștenitoare a defunctei Buda I. decedată la data de_, în calitate de moștenitoare legală și testamentară, s-a dispus dezmembrarea nr. topo. 597/2/1 din CF nr. 2837 Tg. Lăpuș conform planului de amplasament și delimitare din anexa 5 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert P. Gavrilă în numere topo noi 597/2/1/1 în suprafață de 236 mp și 597/2/1/2 în suprafață de 307 mp, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 818/_ de Biroul Notarului Public Radu A. Podeleanu, doar pentru suprafața de 236 mp, identificată sub nr. topo nou. 597/2/1/1 prin planul de amplasament și delimitare ce constituie anexa grafică 5 la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert P. Gavrilă, raport ce face parte integrantă din prezenta, s-a dispus reînscrierea parcelei cu nr. topo. nou 597/2/1/1 în cartea funciară în favoarea vechiului proprietar.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus și rectificarea CF nr. 2837 Târgu Lăpuș pentru suprafața de 236 mp teren "curte în intravilan"; identificată cu nr. topo. nou 597/2/1/1 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei B. R., s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 0_ între defuncta Buda I. și reclamantul B. L. privind șura, grajdul, bucătăria de vară și terenul aferent în suprafață de 236 mp, identificat sub nr. topo nou. 597/2/1/1, în anexa grafică 5 la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert P. Gavrilă, hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilele identificate mai sus și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor șura, grajdul, bucătăria de vară și terenul aferent în suprafață de 236 mp, identificat sub nr. topo nou. 597/2/1/1, în anexa grafică 5 la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert P. Gavrilă, iar pârâta B. R. a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2.675 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanța a reținut analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, că pentru a fi parte în proces se impun a fi îndeplinite următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea
procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau prelevarea de o situație juridică pentru a cărei realizare poate fi folosită calea judecății.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
Reclamantul este obligat să facă dovada ambelor calități procesuale (activă și pasivă) prin indicarea obiectului cererii, a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa și a persoanei cu care înțelege să se judece.
În speță, reclamantul a înțeles să promoveze o acțiune civilă prin care tinde să își valorifice un drept de proprietate în contradictoriu cu moștenitorii defunctei Buda I. cu care a încheiat la data de 0_ un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilele situate în localitatea Târgu Lăpuș, str. M. nr. 31, jud. M., respectiv șura, grajdul, bucătăria și 5 ari teren intravilan.
Din probatoriul administrat s-a reținut că doar pârâta B. R. a acceptat moștenirea rămasă de pe urma defunctei Buda I. având atât calitatea de legatar universal, conform testamentului autentificat de BNP Radu A. Podeleanu sub nr. 817/_, cât și de moștenitor legal, fiind descendent de gradul I al defunctei spre deosebire de pârâții M. D., M. A., M. D., M.
jr., B. M. și B. A., folosind bunurile care compun masa succesorală și adoptând o poziție procesuală în prezenta cauză care îi confirmă calitatea de moștenitor.
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. R. este neîntemeiată însă în privința pârâților M. D., M. A., M. D., M. A. jr., B. M. și
A., această excepție este întemeiată, cu consecința respingerii acțiunii civile formulate în contradictoriu cu aceștia din urmă, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că nu este îndeplinită condiția de valabilitate a actului de vânzare cumpărare întrucât, în speță, vânzătorul nu este proprietarul lucrului vândut, instanța a reținut, în primul rând, că inadmisibilitatea reprezintă o excepție procesuală de fond sau de formă numai atunci când ea este în mod expres prevăzută de lege, or dispozițiile legale invocate în apărare nu vizează o asemenea excepție. Instanța a apreciat că inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâta B. R. reprezintă în esența ei un mod de apărare, respectiv o chestiune de fond și nu o veritabilă excepție în sensul art. 137 Cod procedură civilă.
În ce privește motivele invocate de pârâtă, instanța a reținut că înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 0_ vizează un teren asupra căruia i se reconstituise promitentei vânzătoare dreptul de proprietate încă din anul 1994 și construcții pentru care anterior i se eliberase de către Primăria orașului
Tg. Lăpuș autorizația de construire nr. 34/1965. Pe cale de consecință, apreciază ca fiind neîntemeiată excepția analizată.
Excepția puterii de lucru judecat, a fost considerată neîntemeiată instanța reținând că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 din Codul civil de la 1864 și art. 166 Cod procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) din Codul civil de la 1864.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 cod civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegata anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod civil, în relația dintre părți, aceasta prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Din probatoriul administrat rezultă că reclamantul din prezenta cauză a promovat anterior o acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș sub nr. 1607/2004, formulată în contradictoriu cu pârâta B. R. și având ca obiect rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de_ și autentificat sub nr. 818/2003 de BNP Radu A. Podeleanu. Prin sentința civilă nr. 380/_, acțiunea a fost însă respins pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei acțiuni pauliene, respectiv lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Prin acțiunea dedusă judecății se solicită însă constatarea nulității absolute parțiale a contractului menționat mai sus, nulitate care poate fi invocată de oricine are un interes și care sancționează nerespectarea la încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocrotește un interes general sau obștesc, deci a
unei norme imperative de ordine publică, desigur, care instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, prin raportare la dispozițiile Decretului nr. 167/1958 sub incidența cărora a fost încheiată convenția de vânzare-cumpărare a cărei validare se solicită, a fost considerată neîntemeiată instanța reținând, potrivit declarației martorului Hereș S. (f. 104) că reclamantul a folosit fără întrerupere și folosește și în prezent întreaga suprafață de 5 ari pe care o cosește, împrejurare confirmată de martorii Petrehuș I. (f.126-127) și Voievod I. M. (f.128-129).
S-a apreciat că nu se poate reține starea de pasivitate a reclamantului în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În ce privește excepția neexecutării contractului, respectiv neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a o înmormânta pe defuncta Buda I. și excepția nulității actului sub semnătură privată, pentru cauză imorală, întreținere de raporturi sexuale, neplata prețului, lipsa formei autentice, vânzare interzisă între soți, invocate de pârâta B. R., instanța a reținut că și acestea reprezintă în esența lor un mod de apărare, respectiv o chestiune de fond și nu o veritabilă excepție în sensul art. 137 Cod procedură civilă.
Nici aceste excepții nu au fost considerate întemeiate, probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor Petrehuș I. (f.126-127) și Lăcătuș Ana (f.111-112) făcând dovada faptului că reclamantul s-a ocupat de înmormântarea defunctei Buda I. . Este irelevantă împrejurarea că de această înmormântare s-a ocupat și pârâta B. R. având în vedere că a fost dorința acesteia, cu atât mai mult cu cât cea care decedase îi era mamă.
Proba testimonială administrată, s-a apreciat că, nu a confirmat nici existența unei cauze imorale în ce privește încheierea convenției a cărei validare se solicită. Dimpotrivă, a fost dorința defunctei ca, după o viață petrecută împreună cu reclamantul, să știe că acesta devine proprietar al terenului pe care singură a edificat construcțiile - anexă.
Același probatoriu confirmă plata sumei de 50.000.000 lei vechi reprezentând prețul bunurilor care au făcut obiectul convenției. Astfel, martorul Buda I. a declarat că suma a fost achitată. Plata prețului a fost confirmată și de către ceilalți participanți la semnarea convenției precum și de mențiunea inserată în acest sens în cuprinsul său.
În ce privește lipsa formei autentice, instanța a reținut că aceasta nici nu era necesară întrucât antecontractul încheiat la data de 0_ nu a transferat dreptul de proprietate asupra unui teren și a avut ca obiect o obligație "de a face";, aceea de a încheia în viitor un contract în această formă.
Totodată, instanța a constatat că în speță nu sunt incidente dispozițiile referitoare la vânzarea între soți întrucât defuncta Buda I. și reclamantul B.
nu au fost niciodată căsătoriți.
În ceea ce privește fondul cererii formulate, instanța a reținut faptul că prin titlul de proprietate nr. 49229/84/_ eliberat de Comisia J. ețeană de
fond funciar M., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al defunctei Buda I., cu privire la terenul în suprafață de 543 mp situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității Târgu Lăpuș, având categoria de folosință "curți construcții";, și care face parte din parcela cu nr. topo. 597/2.
Prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 0_, denumit
"contract de vânzare-cumpărare";, defuncta Buda I. i-a "vândut"; reclamantului o parte din imobilele situate în localitatea Târgu Lăpuș, str. M. nr. 31, jud. M., respectiv șura, grajdul, bucătăria și 5 ari teren, în schimbul sumei de 50.000.000 lei, "suma achitată la data redactării"; contractului.
La încheierea convenției au participat martorii Hereș S., Buda I., Petrehuș I. și Voievod I. M. care susțin că defuncta Buda I. a semnat personal înscrisul sub semnătură privată, în prezența lor și a fiicei B. R., pârâtă în prezenta cauză.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert P. Gavrilă, terenul în suprafață de 500 mp care a făcut obiectul ante-contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 0_ între Buda I. și reclamant face parte din suprafața de 543 mp ce a fost reconstituită promitentei vânzătoare.
Conform încheierii de carte funciară nr. 924-926 din data de_, în baza titlului de proprietate amintit și a schiței de dezmembrare avizată de către ONCGC M. cu nr. 2308/2003 s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 asupra terenului în favoarea defunctei Buda I. în CF nr. 2837 Tg. Lăpuș, nr. topo 597/2/1. Apoi în baza adeverinței nr. 6054/2003 și a autorizației de construire nr. 34/1965 eliberate de Primăria orașului Tg. Lăpuș, s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept construire al aceleiași defuncte asupra casei de locuit în suprafață construită de 32 mp de pe nr. topo 597/2/1 din localitatea Tg. Lăpuș, str. M., nr. 31, jud. M.
.
La data de_, defuncta Buda I. și fiica acesteia - B. R. - au încheiat un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 818/_ de Biroul Notarului Public Radu A. Podeleanu, prin care Buda I. a înstrăinat pârâtei B. R. nuda proprietate asupra casei de locuit în suprafață construită de 32 mp, împreună cu anexe gospodărești și terenul aferent construcțiilor în suprafață de 543 mp, situate în localitatea Tg. Lăpuș, str. M., nr. 31, imobile înscrise în CF nr. 2837 Tg. Lăpuș, nr. cadastral 597/2/1, precum și teren în extravilanul localității Tg. Lăpuș în suprafață de
11.078 mp, la prețul de 68.0000.000 lei vechi. Dreptul de proprietate al pârâtei asupra bunurilor imobile care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică a fost întabulat în carte funciară conform încheierii nr. 1038-39 CF din_ .
Prin urmare, terenul în suprafață de 500 mp vândut lui B. L. conform contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată face parte din terenul în suprafață de 543 mp înscris CF nr. 2837 Tg. Lăpuș, nr. topo 597/2/1 al
cărei proprietar este pârâta B. R. cu titlu de drept cumpărare și întreținere conform încheierii de carte funciară nr. 1038-39 din_ pronunțată în baza contractului autentificat de BNP Radu A. Podeleanu sub nr. 818/2003.
Prin acțiunea formulată și completată ulterior, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului autentic de vânzare- cumpărare menționat anterior doar în ce privește anexele gospodărești respectiv șura, grajdul și bucătăria și suprafața de 271 mp sau suprafața de 236 mp identificată sub nr. topo. nou 597/2/1/1, imobile situate în localitatea Tg. Lăpuș, str. M., nr. 31, jud. M., pentru fraudă.
Motivele invocate prin acțiune au în vedere, în esență, intervenția unei convenții frauduloase între pârâta B. R. și defuncta Buda I., având ca scop scoaterea din patrimoniul promitentei vânzătoare a imobilului ce a făcut obiectul "promisiunii de vânzare"; încheiate în data de_ între reclamant și defunctă. Reclamantul a arătat că pentru a nu-și executa obligațiile asumate, defuncta Buda I. ar fi încheiat un act având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului pe care se obligase să i-l vândă lui, cu scopul de a-i frauda interesele.
Instanța a constatat că potrivit prevederilor art. 966 din Codul civil de la 1864 obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
Potrivit prevederilor art. 968 Cod civil cauza este nelicită când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Invocând caracterul ilicit al cauzei reclamantul a avut în vedere scopul imediat al convenției care, potrivit afirmațiilor acestuia nu era de a primi prețul (vânzătoarea) și de dobândi în proprietate imobilul (cumpărătoarea) ci, de a-l scoate din patrimoniul promitentei vânzătoare pentru a nu-și respecta obligațiile față de reclamant. Reclamantul are dreptul de a pretinde ca pârâta B. R., în calitate de moștenitoare, să îndeplinească obligațiile asumate de defuncta ei mamă prin înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare";. Deși, teoretic, prin înstrăinarea imobilului a devenit imposibilă îndeplinirea obligațiilor promitentei vânzătoare și nu se poate ignora faptul că anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 818/_ ar afecta interesele unui terț, în măsura în care acestuia din urmă i s-ar putea imputa o culpă, instanța poate constata nulitatea absolută a contractului prin care au fost afectate interesele reclamantului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că, susținerile reclamantului referitoare la fraudarea intereselor sale sunt reale. Astfel, din declarațiile martorilor Hereș S., Buda I., Petrehuș I. și Voievod I.
rezultă că pârâta B. R. a fost prezentă la semnarea convenției încheiate la data de 0_ de către defuncta Buda I. și concubinul acesteia, și prin urmare, avea cunoștință despre intenția mamei sale de a transmite reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu. Chiar pârâta B.
R. l-a chemat pe martorul Buda I. cu scopul de a redacta înscrisul sub
semnătură privată de care se prevalează reclamantul și de a se proceda la delimitarea terenurilor și a construcțiilor ce urmau să îi rămână acesteia pe de-o parte și reclamantului pe de altă parte. În ce privește momentul semnării antecontractului, martorul Buda I. a declarat că suma de bani a fost predată, iar la momentul întocmirii contractului pârâta B. R. nu a avut obiecțiuni cu privire la această tranzacție.
De asemenea, instanța a reținut că în cuprinsul testamentului universal autentificat de BNP Radu A. Podeleanu sub nr. 817/_ prin care defuncta Buda I. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă fiicei sale B. R., s-a făcut mențiune despre revocarea în mod expres a oricăror dispoziții imobiliare anterioare. Nefiind făcută dovada existenței altor convenții vizând imobile în afară de cea încheiată cu reclamantul, este evident că defuncta a avut în vedere înscrisul sub semnătură privată din data de_, iar intenția a fost aceea de a-l lipsi de efecte.
S-a mai arătat că pârâta B. R. nu poate susține că nu a cunoscut intenția mamei sale în condițiile în care testamentul menționat anterior a fost întocmit în aceeași zi în care defuncta Buda I. și fiica ei au încheiat contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică și în condițiile în care printre imobilele care au făcut obiectul vânzării la data de_ se regăseau și cele promise anterior spre vânzare reclamantului prin convenția în mod valabil încheiată la data de 0_, despre care, așa cum s-a reținut anterior, pârâta avea cunoștință.
Pe cale de consecință, în baza considerentelor anterioare, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 818/_ de Biroul Notarului Public Radu A. Podeleanu, doar pentru suprafața de 236 mp, identificată sub nr. topo nou. 597/2/1/1, astfel cum a solicitat reclamantul prin acțiunea civilă formulată și completată ulterior, potrivit anexei grafice 5 la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert P. Gavrilă, raport ce face parte integrantă din prezenta.
Procedând la constatarea nulității absolute parțiale în modalitatea expusă instanța a dispus și dezmembrarea nr. top 597/2/1 din CF 2837 Tg. Lăpuș, conform planului de amplasament și delimitare din lucrarea de expertiză (anexa 5 fila 251) și revenirea la situația anterioară de carte funciară în ce privește terenul cu nr. topo nou. 597/2/1/1.
În ce privește solicitarea de validare a convenției încheiată la data de 0_, fie în tot fie parțial (fila 263 dosar), instanța a apreciat că potrivit principiului conversiunii actului juridic, în temeiul art. 977-978 din Codul civil de la 1864, cuprinzând regula de interpretare potrivit căreia "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților"; în sensul de voință reală, respectiv regula potrivit căreia interpretarea se face în sensul în care actul juridic "poate avea un efect, iar nu în cel în care n-ar produce nici unul";, constatând că obiectul convenției consistă într-un teren, astfel încât convenția,
potrivit Titlului X Legea nr. 247/2005, nu se poate face decât prin act autentic, este necesar a se da eficiență juridică convenției deduse judecății, calificând-o ca antecontract de vânzare-cumpărare ale cărui efecte cuprind dreptul promitentului-cumpărător de a încheia un act ce este apt să strămute proprietatea asupra terenului în litigiu, dar și obligația corelativă acestui drept, acela de "a face";, iar nu de "a da";, ce incumbă promitentului-vânzător, având ca obiect îndatorirea acestuia de a încheia același act cu reclamantul, efecte ce se vor putea produce numai prin încheierea actului de vânzare - cumpărare în formă autentică.
Această obligație decurgând pentru ambele parți din promisiunea de a consimți la autentificarea vânzării promise se transmite în caz de deces al uneia din părți prin succesiune la moștenitorii acesteia.
În baza actelor de stare civilă depuse la dosar, instanța a constatat că moștenitoarea promitentei vânzătoare Buda I., înscrisă în Titlul de proprietate nr. nr. 49229/84/_ eliberat de Comisia J. ețeană de fond funciar M., este pârâta B. R., în calitate de fiică.
În privința obligației de a consimți la autentificarea vânzării, deși este una strict personală, doctrina și practica judiciară, au îmbrățișat opinia admisibilității executării silite a promisiunii prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, temeiul juridic fiind găsit în dispozițiile art. 1073, art. 1070 și art. 970 alin. 2 din Codul civil de la 1864. Pentru aceasta s-a arătat că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui antecontract valabil încheiat, dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun, refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de vânzare, partea care acționează să își fi îndeplinit propriile obligații asumate prin antecontract și promitentul vânzător să fie proprietar al bunului, iar promitentul cumpărător să nu fie incapabil de a dobândii acel bun la data pronunțării hotărârii. In ceea ce privește prima condiție, instanța a reținut că antecontractul de vânzare- cumpărare a fost încheiat cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de art. 948-968 din Codul civil de la 1864. De asemenea, prin introducerea cererii de chemare în judecată pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la îndeplinirea obligației constatându-se implicit și refuzul acesteia de a consimți la autentificarea vânzării, iar îndeplinirea celorlalte condiții rezultă din cele expuse anterior.
Având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile legale menționate, instanța a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de 0_ între defuncta Buda I., și reclamantul B.
L. privind șura, grajdul, bucătăria de vară și terenul aferent în suprafață de 236 mp, identificat sub nr. topo nou. 597/2/1/1, în anexa grafică 5 (fila 251) la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert P. Gavrilă, raport ce face parte integrantă din prezenta, astfel cum a solicitat reclamantul prin acțiunea civilă formulată și completată ulterior. Prezenta hotărâre s-a
menționat că ține loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilele identificate mai sus.
În ce privește petitul vizând întabularea dreptului de proprietate al reclamantului, reținând incidența dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 71/2011, instanța a constatat că potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului. Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor. Instanța, în baza art. 23, art. 26 și art. 27 din Legea 7/1996, a dispus întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit de reclamant în cartea funciară.
Pentru diferența de 264 mp dintre suprafața care a făcut obiectul convenției și cea validată, pârâta B. R. a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului suma de 9240 lei, baza de calcul fiind suma de 35 lei/mp. De asemenea, la solicitarea reclamatului, instanța, în temeiul art. 246 alin.
1 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecată în ce privește petitul formulat la data de_ vizând rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ între numita Buda I.
, în calitate de promitentă vânzătoare, și reclamant, în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect anexele gospodărești, respectiv, șură, grajd, bucătăria de vară și 5 ari de teren aferent acestora, imobile situate în Tg. Lăpuș, str. M., nr. 31, restabilirea situației anterioare, în sensul obligării pârâtei, în calitate de moștenitoare a defunctei Buda I., la restituirea prețului achitat de cumpărător promitentei vânzătoare, preț reactualizat cu indicele de inflație, începând cu data de_ .
În temeiul art. 274-277 Cod procedură civilă, constatând că pârâta B.
R. se află în culpă procesuală, instanța a obligat-o să plătească reclamantului suma de 2675 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul B. L. și pârâta B. R. .
În recursul declarat de reclamantul B. L. acesta a arătat că solicită modificarea în parte a soluției atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii precizate și completate.
În cuprinsul memoriului de recurs s-a arătat că instanța în mod greșit a arătat în cuprinsul motivării că pârâta are obligația de a achita suma de 9240 lei deoarece această dispoziție nu are corespondent în minuta pronunțată de instanță.
Pe de altă parte s-a arătat că în măsura în care cererea formulată a fost admisă în parte dispunându-se validarea parțială a antecontractului reclamantul nu este îndreptățit la încasarea sultei.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, art. 3041și art. 274 C.proc.civ.
Ulterior la data de 12 august 2012, la dosarul cauzei a fost înregistrată o precizare a motivelor de recurs în cuprinsul cărora s-a arătat că se solicită validarea în întregime a convenției încheiate la data de_, pentru toată suprafața de teren.
Pârâta B. R. a solicitat prin recursul declarat modificarea sentinței atacate în sensul de a se dispune respingerea acțiunii precizate, iar în subsidiar s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului declarat recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit s-a admis cererea reclamantului de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 818 din_ de Biroul Notarului Public Radu A. Podeleanu pentru suprafața de 236 mp identificată sub nr. topo nou 597/2/1/1 din planul de amplasament și delimitare.
S-a susținut că nici prin acțiune și nici prin precizările ulterioare nu a fost invocat motivul de nulitate absolută al cauzei ilicite, iar în discuția părților nu a fost pus acest motiv de nulitate. Din acest punct de vedere s-a arătat că a fost încălcat principiul dreptului la apărare al recurentei, principiul contradictorialității, principiul oralității ceea ce duce la casarea sentinței atacate.
În privința manoperelor dolosive invocate de reclamant s-a arătat că actul de vânzare-cumpărare încheiat nu este afectat de dol și oricum mijloacele viclene nu constituie motiv de nulitate absolută ci de nulitate relativă, astfel că partea poate solicita constatarea acestui motiv în termenul de prescripție prevăzut de lege, respectiv 3 ani de la data încheierii contractului.
Fraudarea intereselor reclamantului creditor cu complicitatea terțului, respectiv a pârâtei B. R. nu poate fi reținută deoarece nici acesta nu constituie motiv de nulitate absolută ci, eventual o condiție pentru admiterea acțiunii revocatorii.
S-a mai arătat că nu au fost fraudate interesele reclamantului în condițiile în care nu a fost achitat prețul de 50.000.000 ROL, preț care nu a fost convenit de părți care erau concubini, prețul menționat în antecontract fiind unul formal, fictiv. Reclamantul nu a îngrijit-o pe Buda I. ci a avut o conduită intolerabilă față de aceasta.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare și promitentului cumpărător îi revin anumite obligații, inclusiv aceea de a se comporta omenește cu promitenta vânzătoare, cel puțin până la perfectarea în formă autentică a contractului.
S-a mai susținut că nu se poate reține nici reaua-credință a promitentei vânzătoare Buda I., la momentul la care a fost întocmit testamentul pentru că s-ar fi revocat orice alte dispoziții anterioare, pe de o parte pentru că nu a fost atacată dispoziția testamentară, iar pe de altă parte au fost avute în vedere alte dispoziții imobiliare testamentare.
Reaua-credință nu constituie în sine un motiv de nulitate absolută, iar buna-credință este prezumată. La momentul încheierii contractului era necesară încheierea unui act juridic care să aibă ca și obiect întreținerea lui Buda I. .
S-a mai susținut că reclamantul este de rea-credință deoarece solicită validarea antecontractului deși știe că nu a achitat prețul de 50.000.000 lei.
Reclamantul nu a mai invocat alte motive de nulitate absolută a contractului atacat.
Sub un alt aspect, pârâta a arătat că instanța de fond nu a calificat contractul depus la dosarul cauzei care are natura juridică a unui contract de întreținere și nu de vânzare-cumpărare deoarece părțile au evaluat prestațiile doar pentru stabilirea taxelor notariale. Din acest punct de vedere s-a arătat că în mod greșit s-a indicat faptul că scopul încheierii contractului nu a fost acela de a încasa prețul ci acela de a scoate bunul din patrimoniul promitentei vânzătoare.
Contractul de întreținere nu poate fi desființat dacă nu a fost atacat înainte de moartea întreținutei care nu a înțeles să-l atace chiar pentru faptul că pârâta a asigurat cele necesare traiului.
În privința soluției date de instanța de fond s-a arătat că instanța nu putea să dispună validarea antecontractului de vânzare-cumpărare în condițiile în care nu exista posibilitatea de a se anula contractul de întreținere. Un alt impediment pentru validarea antecontractului s-a arătat că este acela al lipsei prețului.
S-a mai susținut că în fapt nu s-a încheiat o promisiune de vânzare- cumpărare ci s-a perfectat o convenție de uzufruct viager prin care defuncta Buda I. i-a lăsat reclamantului B. L. cu care a trăit 20 de ani imobilele în discuție pentru a fi folosite pe durate vieții sale.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că nu a fost achitat prețul, astfel că, instanța de fond în mod greșit a reținut această plată. Martorii a căror declarații au fost reținute de instanță au declarat mincinos că suma de bani a fost achitată, declarațiile respective fiind părtinitoare.
De asemenea, pârâta a mai arătat că instanța nu a făcut verificări privind posibilitatea reclamantului de a achita suma de 50.000.000 ROL la momentul încheierii antecontractului și nici nu a verificat semnătura defunctei deși s-a invocat faptul că nu Buda I. a semnat înscrisul depus la dosar.
Sub un al treilea aspect invocat de pârâtă aceasta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor 2 excepții invocate iar celelalte excepții au fost respinse. Astfel nu au fost soluționate excepțiile neaducerii atingerii principiului securității raporturilor juridice, excepție invocată la termenul din
data de 4 noiembrie 2010, aceasta fiind reiterată în concluziile scrise la pct. 1.10.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește suprafața de teren de 3 ari din cei 5 pretinși a fi fost cumpărați, excepția neexecutării antecontractului de către reclamant, excepția puterii de lucru judecat, excepția nulității antecontractului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pentru petitul având ca și obiect validarea antecontractului de vânzare-cumpărare au fost soluționate greșit.
În ceea ce privește mențiunea instanței care a arătat că pârâta datorează suma de 9240 lei reclamantului având în vedere faptul că dreptul la acțiune este prescris, iar plata unei astfel de sume de bani ar face ca reclamantul să se îmbogățească fără justă cauză.
S-a mai arătat că prima instanță, în mod greșit a admis petitul privind întabularea dreptului în favoarea reclamantului deoarece planul de amplasament și delimitare nu este avizat de OCPI, nu există atribuit numărul cadastral.
De asemenea, s-a învederat instanței faptul că acțiunea nu poate fi considerată admisibilă prin simplul fapt că prin Decizia nr. 328/A/2005 a T. ui M. s-a arătat că există posibilitatea formulării unei acțiuni în validarea antecontractului sau în rezoluțiunea antecontractului, ci trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
S-a mai arătat că prima instanță a obligat pârâta la plata unor cheltuieli de judecată mult prea mari și nu a ținut cont de faptul că reclamantul a renunțat la judecată în ceea ce privește cererea principală.
La dosarul cauzei au fost depuse la data de 6 martie 2013, Concluzii scrise din partea recurentei B. R., prin acestea fiind invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., iar la data de 11 martie 2013 la dosarul cauzei au fost depuse Concluzii scrise de către aceeași recurentă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
Motivele de recurs formulate pot fi încadrate în 2 categorii. Astfel, recurenta B. R. a invocat motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., susținând că minuta pronunțată de judecător în ședință publică a fost semnată doar pe verso, astfel că aceasta nu este semnată pe fiecare pagină, fiind încălcate prevederile art. 258 C.proc.civ., respectiv motivul re recurs care vizează modificarea sentinței atacate, acesta fiind prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
În ceea ce privește susținerile reprezentantului recurentei, susțineri formulate prin concluziile scrise depuse prin registratura instanței la data de _
, potrivit cărora minutele sunt scrise de grefier, faptul că "judecătorul nu-și asumă responsabil și conștient"; dispoziția din minută decât în măsura în care aceasta este semnată pe fiecare pagină nu vor fi avute în vedere de instanță
deoarece acestea sunt simple presupuneri ale reprezentantului recurentei, care nu au fost dovedite.
De asemenea, instanța constată că prevederile art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă instituie sancțiunea nulității exprese a dispozitivului pentru ipoteza nesemnării acestuia de către judecători. Ca orice nulitate expresă, aceasta nu mai implică dovedirea vătămării (ea fiind prezumată), ci doar întrunirea celorlalte două cerințe prevăzute de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Ca orice normă care instituie o sancțiune, se apreciază că prevederile anterior evocate trebuie interpretate restrictiv, iar nu extensiv.
Norma legală pretinde semnarea dispozitivului. Semnătura se aplică la finalul unui act, cu semnificația însușirii depline a întregului conținut al acestuia. În speță această sancțiune a nulității nu este operantă pentru acest motiv deoarece minuta tehnoredactată depusă la fila 279 din dosarul de fond, poartă semnătura judecătorului pe pagina a doua. Analizând minuta aflată la dosar se constată că aceasta cuprinde 2 pagini tehnoredactate față-verso, înscrisul aflat
la fila 279, fiind semnat doar la sfârșitul minutei.
În condițiile în care pronunțarea s-a realizat în ședință publică, fapt menționat în cuprinsul minutei, aspect necontestat de părți, având în vedere faptul că minuta este scrisă pe 2 pagini și constituie un tot unitar, pagina 1 fiind completată în mod logic de dispozițiile cuprinse în pagina a 2-a, iar prima pagină din minută (fila 279 față) nu poate fi înlocuită fără a afecta pagina a 2-a din minută (fila 279 verso), precum și constatarea că cele 2 pagini constituie un tot unitar, iar în măsura în care doar una dintre pagini (față sau verso) ar fi însușite de judecător acestea nu ar avea nici o logică, se consideră că minuta pronunțată de judecător ca și rezultat al deliberării este înscrisul aflat la fila 279 (față-verso).
Trimiterea la prevederile art. 401 din Noul C.proc.civ., în condițiile în care în prezenta cauză este aplicabil codul de procedură civilă de la 1865 nu poate fi avută în vedere de instanța de judecată. Dispoziția aplicabilă în prezenta cauză este cea din art. 258 C.proc.civ. care impune semnarea minutei, legiuitorul nefăcând diferențieri între semnarea pe fiecare pagină, filă, paragraf sau alineat din minută, ci impune doar semnarea minutei care se realizează la sfârșitul acesteia.
Rațiunea pentru care legiuitorul a impus judecătorilor, după ce urmare a deliberărilor au ajuns la o soluție de a întocmi minuta și de a o semna este aceea de a se constata care sunt judecătorii care au participat la deliberare. În prezenta cauză soluționarea cauzei s-a realizat de către un singur judecător, astfel că se poate verifica dacă a participat sau nu la deliberare. Nu se poate susține că judecătorul a deliberat doar în privința dispozițiilor consemnate, în continuare, pe fila 279 verso, iar în privința dispozițiilor consemnate pe pagina de la fila 279-față nu ar fi deliberat.
În privința acestui motiv de casare invocat de recurenta Botoș R., instanța apreciază, cu majoritate, că acesta nu este fondat.
În privința motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct.9 C.proc.civ., respectiv pronunțarea unei hotărâri fără temei legal, ori darea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea legii, precum și analiza cauzei sub toate aspectele în temeiul art.3041C.proc.civ., instanța le apreciază în parte întemeiate.
Starea de fapt poate fi rezumată astfel: reclamantul B. L. a trăit în concubinaj cu Buda I. o perioadă îndelungată. Defunctei Buda I. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 543 mp teren având categoria de folosință "curți construcții";. Acest fapt rezultă din cuprinsul înscrisului depus în copie la fila 8 din dosarul constituit la fond.
La data de 1 decembrie 2002 între Buda I. și B. L. s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată depus la fila 7 din dosar, potrivit căruia Buda I. ar fi înstrăinat cu păstrarea dreptului de folosință "parte din imobilul situat pe str. M. nr. 31, respectiv șura, grajd și bucătărie precum și 5 ari teren situat la aceeași adresă contravaloarea sumei de 50.000.000 lei sumă achitată la data redactării prezentului contract";.
Promitenta vânzătoare a decedat la data de_, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de deces depus la fila 10 din dosar.
La data de 24 iulie 2003, sub nr. 818 a fost autentificat de BNP Radu A. Podeleanu, actul juridic denumit de părți "Contract de vânzare-cumpărare imobiliar cu clauză de întreținere";. Potrivit acestui înscris, Buda I. a înstrăinat fiicei sale B. R., nuda proprietate asupra imobilului, aceasta păstrându-și folosința bunurilor până la decesul vânzătoarei. Și reclamantul B.
L. este beneficiarul dreptului de folosință asupra bunurilor care fac obiectul acestui contract, constituindu-se un drept în favoarea acestuia prin același act juridic.
La aceeași dată, respectiv la 24 iulie 2003, a fost încheiat și testamentul universal, înscris autentificat sub nr. 817 de BNP Radu A. Podeleanu (f.32). Potrivit acestui înscris Buda I. a instituit ca și legatar universal pe B. R. . În cuprinsul testamentului arătat se menționează și faptul că se revocă în mod expres orice alte dispoziții imobiliare făcute anterior datei semnării actului.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de_, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare- cumpărare imobiliar cu clauză de întreținere, motivul de nulitate indicat fiind frauda.
Având în vedere aspectele invocate de părți, instanța va avea în vedere doar acest motiv de nulitate a actului juridic, respectiv frauda.
Instanța, rezumând aspectele reținute mai sus, constată că reclamantul a susținut că defuncta Buda I. a înțeles să încheie cu fiica sa, pârâta B. R. actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere pentru a nu putea fi obligat la executarea antecontractului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat.
Se reține că actul sub semnătură privată încheiat de B. L. cu Buda I. nu a dat naștere unor drepturi reale în patrimoniul reclamantului. Singurul drept
care s-a născut în patrimoniul reclamantului a fost acela de beneficiar al unui drept de creanță constând în obligația de a face asumată de promitenta- vânzătoare. Înscrisul respectiv nu poate fi valorificat ca și contract de vânzare- cumpărare ci doar ca și antecontract de vânzare-cumpărare. Din cuprinsul actului depus la fila 7 din dosar, având în vedere și faptul că bunurile care au făcut obiectul antecontractului nu au fost indisponibilizate în nici un fel instanța reține că imobilele menționate în antecontractul de vânzare-cumpărare au rămas în circuitul civil, proprietarul acestora-defuncta Buda I. având posibilitatea, până la momentul transferului legal al dreptului de proprietate să dispună prin acte juridice între vii sau prin acte juridice mortis causa cu privire la acestea.
Pentru executarea obligațiilor rezultate din actul juridic încheiat de părți, reclamantul avea posibilitatea de a solicita cocontractantului Buda I. să se prezinte la notar, iar în caz contrar să solicite instanței de judecată să suplinească consimțământul debitorului, consimțământ necesar a fi dat în formă autentică și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
La momentul la care instanța ar urma să verifice condițiile necesare pentru a putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, este nevoie să se verifice dacă sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, exceptând condiția legată de consimțământul uneia dintre părți, dat în formă autentică.
Astfel, la momentul validării antecontractului se constată că partea din patrimoniul căreia urmează a fi transferat dreptul trebuie să fie proprietarul bunului ce urmează a fi înstrăinat. La data de 24 iulie 2003, din patrimoniul promitentului vânzător a ieșit dreptul de proprietate a bunurilor care fac și obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, promitenta vânzătoare arătând doar că înțelege să-și păstreze dreptul de a folosi respectivele bunuri înstrăinate recurentei B. R. .
Recurenta B. R., fiica defunctei Buda I. cumulează atât calitatea de moștenitor legal cât și calitatea de legatar universal, aceasta fiind instituită legatar potrivit testamentului autentic din data de 24 iulie 2003.
Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că terenurile care au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare și a contractului de vânzare- cumpărare cu clauză de întreținere este în fapt terenul înscris în CF 2837 Tg. Lăpuș nr. topo 597/2/1 al cărui proprietar tabular este B. R., imobilul fiind dobândit, potrivit înscrierii în CF, prin cumpărare.
De asemenea în mod corect s-a reținut că sunt incidente în cauză prevederile art. 968 C.civ., potrivit cărora cauza este nelicită atunci când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Într-adevăr, reclamantul are interes în promovarea capătului de cerere având ca și obiect anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între Buda I. și B. R., deoarece în măsura în care acest contract ar fi anulat, bunul s-ar reîntoarce în patrimoniul defunctei, astfel că validarea ar putea fi dispusă, deoarece recurenta B. R. în calitate
de moștenitoare a acestui patrimoniu este obligată să îndeplinească obligațiile asumate de antecesoarea sa, inclusiv cea care rezultă din actul juridic încheiat la data de 1 decembrie 2002.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că scopul imediat al contractului nu l-a constituit plata prețului ci intenția a fost aceea de a scoate bunul din patrimoniul promitentei vânzătoare.
Analizând contractul a cărui nulitate a fost solicitată se constată că într- adevăr acesta este un contract translativ de proprietate. În timp ce reclamantul a susținut că acesta este un contract de vânzare-cumpărare, pârâta a arătat că acest contract este unul de întreținere. Indiferent de felul contractului, se reține
că scopul mediat al actului juridic este unul licit, indiferent că acesta este de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sau un contract de întreținere.
Din susținerile reclamantului se reține că acesta a invocat faptul că singurul scop avut în vedere de părțile contractante a fost acela de a frauda interesele sale, în sensul de a scoate bunul din patrimoniul promitentei vânzătoare, fiind din acest punct de vedere indiferent că actul juridic are natura unui contract de vânzare-cumpărare (astfel cum l-au denumit părțile) sau este un contract de întreținere.
Se constată că la momentul la care s-a încheiat Contractul de vânzare- cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 818/_ de BNP Radu
A. Podeleanu, bunul imobil care a făcut obiectul contractului se afla în patrimoniul înstrăinătorului, nu era grevat de sarcini, se afla în circuitul civil și nici nu exista nici un impediment pentru înstrăinarea acestuia.
Faptul că recurenta-pârâtă avea cunoștință că în privința bunului s-a încheiat o convenție (convenție care nu poate fi calificată ca și act juridic valabil decât ca și antecontract de vânzare-cumpărare) nu poate duce la concluzia că actul juridic încheiat cu respectarea formalităților prevăzute de lege, act care este apt să transfere dreptul de proprietate este nul absolut pentru cauză ilicită.
În măsura în care s-a achitat suma de 50.000.000 lei la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, această sumă nu poate constitui prețul bunului vândut, ci cel mult contraprestația pentru obligația asumată de a transfera dreptul de proprietate, obligație care poate, la momentul la care se încheie contractul în formă autentică să fie transformată în prețul vânzării.
Din acest punct de vedere faptul că la momentul respectiv s-a încheiat un act juridic valabil care dă naștere unei obligații de a face, nu a indisponibilizat bunul și nu poate duce la concluzia că, debitorul obligației de a face dacă transferă, legal, dreptul de proprietate unei alte persoane acest contract este lovit de nulitate absolută.
Se consideră că referirea din cuprinsul testamentului la revocarea oricăror altor dispoziții imobiliare nu poate fi interpretată decât în sensul că se revocă expres orice alte dispoziții testamentare legate de imobilele deținute în proprietate de testatoare. Legatul este un act juridic unilateral, iar prin
intermediul unui legal nu poate fi revocată decât dispoziția testamentară anterioară, iar nu acte juridice bilaterale, deoarece o astfel de manifestare de voință, astfel cum a fost reținută de instanța de fond nu ar fi valabilă, ori actele juridice se interpretează în sensul în care acestea produc efecte juridice, iar nu în sensul în care acestea și-ar pierde valabilitatea.
Instanța consideră că motivele invocate de recurentă potrivit cărora instanța nu a pus n discuția părților motivul de nulitate absolută constând în cauza ilicită nu este fondat, deoarece din cuprinsul cererilor formulate de reclamantul B. L. rezultă că acesta este motivul de nulitate invocat, astfel că pârâta a avut posibilitatea de a-și formula apărări. Fraudarea intereselor invocată de reclamant nu constituie dol-caz în care este incidentă nulitatea relativă a actului juridic, astfel cum s-a susținut în memoriul de recurs ci constituie, astfel cum în mod corect a reținut instanța motiv de nulitate absolută.
Instanța nu a avut în vedere nici susținerea că martorii a căror depoziție a fost reținută de instanță au declarat mincinos deoarece aceasta este o simplă susținere care nu a fost dovedită printr-o hotărâre penală de condamnare pentru mărturie mincinoasă.
De asemenea se constată că instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere prin care săi se solicite să constate valabilitatea sau nevalabilitatea antecontractului încheiat la 1 decembrie 2002, astfel că nu avea obligația de a se pronunța asupra acestui aspect.
În privința excepției neaducerii atingerii principiului securității raporturilor juridice, a excepției neexecutării contractului se reține că acestea sunt apărări de fond, iar nu veritabile excepții. În ceea ce privește excepția prescripției, excepția puterii de lucru judecat, a calității procesuale pasive a pârâtei, se consideră că acestea au fost corect soluționate de instanța de fond. Dreptul la acțiune nu este prescris, deoarece reclamantul se afla și la data sesizării instanței în posesia bunurilor, între prezenta cauză și dosarul soluționat prin Decizia civilă nr. 328/A din_ a T. ui M. nu se poate reține puterea de lucru judecat, iar pârâta are calitate procesuală pasivă, deoarece este singura persoană care a acceptat moștenirea promitentei vânzătoare, sub acest aspect aceasta având calitate procesuală pasivă deoarece este succesoarea în drepturi și obligații a promitentei vânzătoare.
Reținând aceste aspecte, instanța apreciază că nu este incident în cauză motivul de nulitate invocat de reclamantul-recurent, respectiv faptul că la momentul întocmirii contractului a căruia anulare se solicită s-a avut în vedere doar fraudarea intereselor reclamantului, din acest punct de vedere scopul imediat fiind nelicit.
Astfel, se consideră întemeiat recursul declarat de recurenta B. R., acesta urmând a fi admis în sensul că instanța va dispune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul B. L. având ca și obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu
clauză de întreținere autentificat sub nr. 818/_ de BNP Radu A. Podeleanu, deoarece această cerere nu este întemeiată.
De asemenea, se constată că celelalte capete de cerere formulate au caracter subsidiar acestei prime cereri formulate, astfel că instanța va respinge și solicitarea de a se constata că pârâta B. R. este singura moștenitoare a defunctei Buda I., de a se valida antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 1 decembrie 2002 încheiat între Buda I. și B. L. și capătul de cerere având ca și obiect întabularea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul B. L., instanța având în vedere faptul că cererea formulată de acesta urmează a fi respinsă în totalitate, instanța reținând că aspectele criticate care vizau modificarea sentinței atacate în sensul de a se admite în totalitate acțiunea formulată nu sunt fondate.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de părți se reține că potrivit art. 274 C.proc.civ.,partea care a căzut în pretenții poate fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul-recurent B. L. este partea care a căzut în pretenții, astfel că acesta va fi obligat la plata cheltuielilor avansate de pârâte-recurentă B. R. atât la fond cât și în recurs.
Se constată că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezintă onorariul avocațial în sumă de 1900 lei (chitanțele 1462/_ fila 22 și 1512/_ fila 49), precum și cheltuielile efectuate la fond, respectiv 2000 lei onorariu avocațial (chitanța nr. 1384 din_ fila 255 dosarul de fond și chitanța nr. 1309/_ fila 25), precum și suma de 850 lei cu titlu de cheltuieli de transport.
Solicitarea formulată prin concluziile scrise depusă după închiderea dezbaterilor potrivit cărora se solicită și acordarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar achitate în recurs nu va fi avută în vedere deoarece la momentul dezbaterii cauzei s-a solicitat pentru recurs doar suma de 1900 lei sumă ce reprezintă onorariul avocațial, fapt ce rezultă și din cuprinsul Concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei în ședință publică din data de 6 martie 2013.
Având în vedere cele de mai sus, instanța în temeiul art. 312 raportat la prevederile art.304 C.proc.civ., cu aplicarea dispozițiilor art.3041C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul B. L. și va admite recursul declarat de recurenta B. R., sentința atacată urmând a fi modificată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantul B. L., urmând a fi menținute celelalte dispoziții care nu sunt contrare acestei soluții a instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. L. domiciliat în Târgu Lăpuș str. M. nr. 31A jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 401 pronunțate la data de_ de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de B. R. domiciliată în Târgu Lăpuș str. M. nr. 31 jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 401 pronunțate la data de_ de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B. L. domiciliat în Târgu Lăpuș str. M. nr. 31A jud. M., în contradictoriu cu pârâta B. R. domiciliată în Târgu Lăpuș str. M. nr. 31 jud. M. .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurentul-reclamant B. L. să plătească recurentei-pârâte B.
R. suma de 4750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
P. M. B. | W. | D. | S. | -T. A. | M. C. |
Cu opinie separată
în sensul admiterii ambelor recursuri, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în rejudecare, fiind incident motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Red./dact./M.B.P./_ /verificat_ /2ex.
J. ecător la fond C. B.
OPINIE SEPARATĂ
Opiniez în sensul că se impunea admiterea ambelor recursuri, casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
Prima pagină din minută nu a fost semnată de judecătorul primei instanțe, așa cum rezultă clar din fila nr. 279 din dosarul primei instanțe.
Potrivit art. 258 alin.1 Cod procedură civilă după ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii, care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.
Cerința semnării minutei are rolul de a garanta neschimbarea hotărârii și de a asigura posibilitatea verificării legalității compunerii completului de judecată.
Pentru a garanta neschimbarea hotărârii este necesar a se semna minuta pe fiecare pagină în situația în care aceasta este cuprinsă pe mai multe pagini, cum este speța de față. Doar așa se poate reține împlinită condiția legală de semnare a minutei. Or, în cauza de față doar o parte din minută, ultima pagină, de pe verso, apare ca fiind semnată. Neputând opera nulitatea doar pentru o parte din minută, cea nesemnată, în această situație operează nulitatea absolută a întregii minute, nefiind necesară dovada existenței vreunei vătămări (a se vedea în acest sens decizia civilă nr.1147 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău).
J. ECĂTOR
W. D.
Red.W.D._
T.red.B.D./_
2 ex.
J. ecător la fond:B. C.
| ← Decizia civilă nr. 328/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 23/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
