Decizia civilă nr. 176/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 176/A/2013
Ședința publică din 04 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții apelanți R. M.
-F., R. R., C. M. -F., P. M. -F. împotriva Sentinței civile nr. 23849/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N., privind și pe intimata S. R. PRIN C. LOCAL AL M.
C. N., având că obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților, avocat M. N. Costin, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că motivele de apel au fost comunicate intimatului.
Reprezentantul apelanților arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Solicită de asemenea că redevența ce o achită Universitatea către S. Român prin C. local C. -N., că urmare a contractului de concesiune, să revină proprietarului, respectiv apelanților.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 23849/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții R. M. F., R. R., C. M. F. și P. M. F., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. Local Al M. C. -N. .
Pentru a pronunța această hotărare,instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, terenul în suprafață de 8083 mp - Arător și fânaț la Pietroasa - înscris în C.F. nr. 1. C. -N., nr. cadastral 10453, nr. top. 14147/2/2 - teren provenit din C.F. nr. 5961, înscris în favoarea S. ui Român și concesionat Universității Babeș-Bolyai a aparținut anterior antecesorului reclamanților, Chifor I., fiind confiscat în baza Sentinței penale nr. 416/1954 a T. ului Militar Teritorial Oradea pronunțată în dosar nr. 408/1954.
Prin Decizia nr. 684/19 martie 1997 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosar nr. 2448/1996, ca urmare a admiterii recursului în anulare, Chifor I. a fost achitat și înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii acestuia.
Cu toate acestea, cererea reclamanților, în calitate de moștenitori ai lui Chifor I., de restituire în natură a terenului în suprafață de 8083 mp - Arător și fânaț la Pietroasa a fost respinsă la data de_ și s-a propus acordarea de despăgubiri.
Această din urmă dispoziție a fost contestată de către reclamanți, însă prin Sentința civilă nr. 159/_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ s-a respins irevocabil cererea de anularea a Dispoziției nr. 3279/_ .
În drept, instanța a reținut că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 7/1996, astfel cum se aflau în vigoare anterior aplicării Codului civil din anul 2009, raportat la prevederile art. 80 Legea nr. 71/2011.
Astfel, potrivit art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, prin rectificare înțelegându-se radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
În temeiul art. 34 pct. 1 și 3 din Legea nr. 7/1996 (preluate în art. 908 alin. 1 pct. 1 și 3 Noul Cod Civil) orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Prin prisma acestor prevederi legale și a stării de fapt mai sus expuse, instanța a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, întrucât în speță, înscrierea în terenului în suprafață de 8083 mp - Arător și fânaț la Pietroasa -C.F. nr. 1. C. -N. în favoarea S. ui Român și concesionat Universității Babeș-Bolyai este una valabilă, fiind întrunite condițiile de existență a dreptului de proprietate a S. ui Român.
Astfel, dreptul de proprietate a S. ui Român a fost consfințit prin dispozițiile legale ale art. 10 alin 2 Legea nr. 10/2001, așa cum s-a reținut în considerentele Sentinței civile nr. 159/_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, nefiind posibilă restituirea în natură a terenului în speță, însă cu recunoașterea reclamanților a dreptului la despăgubiri conform Dispoziției nr. 3279/2009 emisă de Primarul Mun. C. -N. .
În raport de cele expuse, instanța reținând neîndeplinirea condițiile necesare pentru rectificarea înscrierilor din C.F. nr. 1. C. -N. și totodată a faptului că demersul judiciar al reclamanților se apropie de un abuz de drept procesual, față de stabilirea în mod irevocabil a drepturilor acestora, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.
Reclamanții R. R., R. M. -F., C. M. F. P.
M. F., au promovat apel împotriva Sentinței Civile nr. 23849/2012 pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca,
solicitând admiterea apelului, modificarea ei în totalitate în sensul admiterii cererii introductive de instanța așa cum aceasta a fost formulată, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanța a interpretat și aplicat greșit atât prevederile art.33 alin. l și 2 din Legea 7/1996 cat și prevederile art.34 pct.3 și 4 din aceeași lege.
Astfel, instanța a omis un fapt esențial, anume că terenul în litigiu a fost trecut în proprietatea S. ui R. cu titlu de pedeapsă complementară aplicată antecesorului reclamanților apelanți Chifor I. prin Sentința penala nr.416/1954 a T. ului Militar Teritorial Oradea, confirmata prin Decizia nr.2085/1954 a T. ului Militar pentru Unități M.A.I.
Prin Decizia nr.684/1997 a Curții Supreme de Justiție pronunțata în dosar nr. 2448/1996 a fost admis recursul în anulare promovat de către procurorul general și s-a dispus achitarea antecesorului reclamanților apelanți Chifor I. înlăturându-se astfel și pedeapsa complementara a confiscării averii acestuia.
Așa fiind începând cu data pronunțării menționatei decizii penale a Curții Supreme de Justiție, S. și-a pierdut calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu, devenind un simplu detentor precar al acestui imobil.
În aceste circumstanțe, reclamanții apelanți erau pe deplin indreptățiti, în calitate de succesori legali ai defunctului Chifor I., să promoveze acțiunea în rectificare de carte funciara ce formează obiectul prezentului dosar pentru a pune în concordanta situația de CF cu realitățile prezentului.
Fara a analiza aceste aspecte, prima instanța se limitează la a constata că înscrierea terenului în CF în favoarea S. ui este una valabilă. Aceasta apreciere era concordanta cu realitățile de fapt și de drept a cazului dat până la pronunțarea deciziei nr.684/1997 de către Curtea Suprema de Justiție. Prin efectul acestei decizii a fost desființat titlul de proprietate al S. ui astfel incat menținerea înscrierii în CF a S. ui că proprietar cu privire la imobilul în litigiu a devenit ilegala întrucât acesta din urma și-a pierdut titlul în temeiul căruia și-a înscris dreptul de proprietate în CF asupra terenului respectiv.
Concomitent cu încetarea valabilității titlului de proprietate al S. ui, antecesorul de drept al reclamanților apelanți a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, iar reclamanții apelanți în calitate de succesori legali ai acestuia sunt îndreptățiți să solicite rectificarea de CF pentru a pune în concordanta situația de CF cu realitățile actuale stabilite prin decizia Curții Supreme de Justiție menționată anterior.
Prima instanța a interpretat și aplicat greșit și art.10 alin.2 din legea 10/2001.
În cazul dat, S. a concesionat terenul în litigiu Universității Babeș- Bolyai care a ridicat pe acest teren unele construcții. De precizat că la momentul confiscării terenului, și la momentul concesionarii lui, acesta era liber de construcții.
Subliniem în context că Primăria Cluj-Napoca a eliberat concesionarei autorizațiile de construire nr.553/_ ; 688/_ ; 988/_ ; 480/_
, acționând cu totala rea-credința și cu nedisimulata incalcare a legii, întrucât toate aceste autorizații au fost emise la date ulterioare pronunțării Deciziei P. e nr. 684/1997 a Curții Supreme de Justiție la data de 19 martie 1997, în dosar nr. 2448/1996, prin care antecesorul de drept al reclamanților/apelanți a fost achitat pentru faptele penale pentru care acesta a fost inițial condamnat prin Sentința penala nr.416/1954 a T. ului Militar Teritorial Oradea, confirmata prin Decizia nr.2085/1954 a T. ului Militar pentru Unități M.A.I.
În aceste condiții, la data eliberării autorizațiilor de construcție respective, Primăria Cluj-Napoca era în deplina cunoștința de cauza că terenul pe care urmau să se edifice construcțiile respective nu mai aparținea statului ci proprietarului inițial de la care a fost confiscat ilegal. Este motivul pentru care toate cele 4(patru) autorizații menționate sunt vădit nelegale, iar abuzul săvârșit de către Primăria Cluj-Napoca prin Primarul în funcție la data eliberării acelor autorizații are o evidenta conotație penala întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Mai precizează că, în temeiul Deciziei Curții Supreme de Justiție, au formulat, anterior emiterii celor 4(patru) autorizații, doua cereri de retrocedare a terenului în litigiu, înregistrate la Primăria Cluj-Napoca sub nr. 21311/304 din data de_ și respectiv nr. 2797/304 din data de _
. Faptul că menționatele autorizații de construire au fost emise după înregistrarea cererilor de restituire confirmă o dată mai mult, gravitatea abuzului săvârșit de către Primăria Cluj-Napoca și Primarul în funcție la data eliberării acelor autorizații, prin concesionarea terenului revendicat și emiterea autorizațiilor de construire pe terenul respectiv în beneficiu concesionarei.
În situația data Universitatea concesionara achita redevența stabilita prin contractul de concesiune concedentului care și-a pierdut orice titlu asupra acestui imobil și care încasând pe nedrept respectiva redevența realizează o imbogatire fara justa cauza în paguba reclamanților apelanți care sunt succesori legali ai defunctului proprietar Chifor I. al terenului în litigiu.
De subliniat că reclamanții apelanți au formulat cerere de restitituire a imobilului în litigiu pe data de 25 martie 1998 care a fost înregistrata la Primăria Cluj-Napoca sub nr. 2797/1998 și prin care se solicita restituirea terenului inscris în CF 5960 nr. topo 14147/1 în suprafața de 14.336 mp și CF 5961 nr.topo 14147/2 în suprafața de 5755 mp. La aceasta cerere până în prezent nu au primit răspuns.
Din analiza art. 10 (2), rezulta că acest text legal se referă la terenurile cu construcții existente la data confiscării, iar nu la terenuri libere de construcții la acea data, așa cum este și cazul terenului în litigiu.
În fine, aprecierea primei instanțe potrivit căreia promovarea cererii de rectificare CF ce formează obiectul prezentului dosar "se apropie de un abuz de drept procesual fata de stabilirea în mod irevocabil a drepturilor acestora" pare șocanta în condițiile în care drepturile acestora, ca moștenitori legali ai defunctului Chifor I., victima a unei condamnări penale pentru infracțiune politica în perioada regimului comunist, au solicitat în esența să fie respectata decizia Curții Supreme de Justiție prin care a fost anulata sentința de condamnare și măsura complementara a confiscării averii acestuia.
Faptul că reclamanții apelanți au promovat anterior o acțiunea pe Legea 10/2011 care a fost soluționată irevocabil, în sensul respingerii cererii
, nu are semnificația juridică a pierderii dreptului lor de a cere rectificarea de CF în temeiul menționatei decizii a instanței supreme. Respinerea cererii introductive de instanța întemeiata pe dipozitiile Legii 10/2001 prin care s-a solicitat restituirea în natura a terenului respectiv s-a întemeiat în principal pe faptul că terenul solicitat nu era liber, pe el fiind ridicate unele construcții de către Universitatea concesionarea.
Acțiunea în rectificare de CF este o acțiune distinctă de acțiunea în revendicare astfel incat ea poate fi promovată atunci când situația de CF a unui imobil nu corespunde cu realitatea existenta la acel moment.
Nu s-a formulat întâmpinare în apel.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
T. ul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996 republicată, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, prin rectificare înțelegându-se radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, rectificarea înscrierilor în cartea funciară putându-se face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitiva și
irevocabilă.
Art. 34 din aceeași lege, prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitiva și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului
înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanta cu situația reală actuala a imobilului.
Prin demersul judiciar promovat, reclamanții tind să obțină reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al antecesorului lor, Chifor I., pe considerentul că acesta a fost achitat pentru faptele penale pentru care fusese inițial condamnat prin Sentința penală nr.416/1954 a T. ului Militar Teritorial Oradea, menținută prin Decizia nr.2085/1954 a T. ului Militar pentru Unități M.A.I., hotărare prin care s- a dispus și confiscarea averii,ca pedeapsă complementară.
Este vorba despre imobilul teren în suprafață de 8083 mp. arător fanaț la Pietroasa, înscris în CF nr.1. C., nr. cad.10453, nr. top.14147/2/2 provenit din CF nr.5961 C., actualmente înscris în favoarea S. ui R. și concesionat Universității Babeș-Bolyai.
T. ul reține că acțiunea în rectificare este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 35 din Legea nr.7/1996, acțiunea prin care persoana interesată tinde la radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni necesare punerii în concordanță a cuprinsului cărții funciare cu situația juridică a imobilului.
Ca atare, solicitarea apelanților se impune a fi analizată din această perspectivă, respectiv în ce măsură, cuprinsul cărții funciare corespunde cu situația juridică a imobilului ,tribunalul apreciind, în acord cu prima instanță că, în prezent, această concordanță există.
Astfel, se reține că reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului Chifor I. ,prevalandu-se de sentințele penale menționate precum și de Decizia nr.684/1997 a Curții Supreme de Justiție prin care, admițandu-se recursul în anulare, s-a pronunțat achitarea antecesorului lor Chifor I., au urmat procedura specială instituită de prevederile Legii nr.10/2001,revendicand imobilul în litigiu.
Prin Dispoziția nr.3279/2009 a Primarului M. C. -N., menținută prin Sentința civilă nr.159/2011 a T. ului C., s-a propus acordarea în favoarea apelanților, de despăgubiri în condițiile legii speciale
privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv-Titlul VII din Legea nr.247/2005 pentru terenul arător fanaț la Pietroasa, înscris inițial în C.F. nr.5961 C. nr. top. 14147/2/2 .
Această dispoziție fiind contestată, a fost supusă controlului judecătoresc, formand obiectul dosarului civil nr_ al T. ului C. .
Așa cum reiese din cuprinsul Sentinței civile nr.159/2011 a T. ului
C. pronunțată în dosarul nr._, s-a reținut în mod irevocabil, că apelanții, ca moștenitori ai fostului proprietar tabular Chifor I., au calitate de persoane îndreptățite la obținerea de măsuri reparatorii conform prevederilor Legii 10/2001, și că imobilul revendicat, anterior descris, face obiectul reglementării acestei legi speciale de reparație.
Potrivit aceleiași hotărari judecătorești s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind incidente prevederile art.10 al.2 din Legea nr.10/2001, apelanții fiind însă îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul preluat de stat, potrivit procedurii speciale instituite de Titlul VII din Legea nr.247/2005. Cu alte cuvinte, această hotărare a confirmat existența dreptului de proprietate pe care statul îl exercită actualmente asupra acestui imobil, concomitent cu statuarea asupra drepturilor, mai precis a naturii acestora, pe care reclamanții le mai pot pretinde asupra imobilului în cauză.
În acest context se constată, contrar susținerilor apelanților, că în prezent, S. R. exercită în mod legitim dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, imobil asupra căruia are înscris dreptul de proprietate, astfel încat nu există nicio neconcordanță între situația de carte funciară și situația juridică a acestuia. Ori, așa cum s-a arătat anterior, numai o astfel de neconcordanță ar justifica admiterea acțiunii în rectificare, conform dispozițiilor art.33,art.34 și art.35 din Legea nr.7/1996.
În ce privește criticile apelanților referitoare la greșita interpretare și aplicare de către prima instanță, a prevederilor art.10 al.2 din Legea nr.10/2001, acestea nu pot fi reținute, deoarece incidența acestor dispoziții legale asupra situației juridice a imobilului a fost tranșată prin Sentința civilă nr.159/2011 a T. ului C., astfel încat nu poate fi pusă în discuție pe calea prezentului demers.
De asemenea, sunt lipsite de relevanță în cauză și chestiunile legate de momentul emiterii autorizațiilor de construire invocate, deoarece, pe de o parte, acestea au fost analizate la pronunțarea Sentinței civile nr.159/2011 a T. ului C., iar pe de altă parte, întrucat exced obiectului cererii de chemare în judecată cu care reclamanții au investit instanța. Aceeași este și situația în ce privește susținerile referitoare la pretinsa îmbogățire fără justă cauză a intimatului, care, la randul lor, exced obiectului prezentei cauze.
Împrejurarea relevată de apelanți, că nu li s-a răspuns cererii de restituire înregistrată sub nr.2797/1998 la Primăria Cluj-Napoca, nu constituie o critică la adresa sentinței contestate, și prin urmare, nu va fi analizată ca atare, apelanții avand posibilitatea de a recurge la procedurile legale în vederea soluționării respectivei solicitări.
În ce privește referirea primei instanțe la faptul că "demersul judiciar al reclamanților se apropie de un abuz de drept procesual";, tribunalul nu o consideră ca nerezonabilă. Aceasta întrucat, apelanții tind practic, prin intermediul acestei acțiuni, să obțină o dublă despăgubire pentru preluarea imobilului de către stat, în condițiile în care au primit deja o reparație, constand în recunoașterea dreptului de a obține despăgubiri, conform Sentinței civile nr.159/2011 a T. ului C. .
Așa fiind, avand în vedere considerentele mai sus arătate, T. ul în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții R. R., R. M. F., C. M. F. ,
P. M. F. împotriva Sentinței civile nr. 23849/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va păstra în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții R. R., R.
M. F., C. M. F., P. M. F.
împotriva Sentinței civile nr. 23849/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2013.
Președinte,
M. O. -S.
Judecător,
D. -I. T.
Grefier,
G. -C. Ț.
G.Ț. 04 Aprilie 2013
Red. M. / Tehnored C.H-_
Jud. fond. Ș. -B. T. an - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 4129/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 363/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
