Decizia civilă nr. 4282/2013. Rectificare carte funciară

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4282/R/2013

Ședința publică din 01 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.

C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele F. M., O. M. ,

P. A. M. și Ș. R. M., împotriva deciziei civile nr. 220 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantele intimate G.

C. și P. - F. M., pe intervenienta intimată T. D., precum și pe pârâții intimați C. L. DE F. F. C. - N., C. J. DE F. F. C.

, R. I., N. M. L. și B. V., având ca obiect acțiune în constatare - grănițuire, servitute, prestație tabulară și rectificare C.F.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtelor recurente, domnul avocat C. I. M., cu împuternicire avocațială pentru asistență juridică și pentru reprezentare în fața

Curții de Apel C., care se află la f. 7 din dosar; reclamanta intimată G. C.

, asistată de domnul avocat G. H., care arată că le reprezintă și pe reclamanta intimată P. - F. M. și pe intervenienta intimată T. D., în baza împuternicirii avocațiale pentru redactare și susținere întâmpinare, precum și pentru reprezentare, pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dosarul se află la primul termen de judecată, în recurs.

Recursul declarat de pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și Ș.

R. M. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării sale.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

Prin memoriul de recurs, pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri (f. 6 din dosar).

La data de_ a fost înregistrată la dosar o "Notă de ședință";, formulată de către pârâtele recurente, prin intermediul domnului avocat C. I. M., prin care arată că depun la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 123,41 lei, la care a fost anexată chitanța ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 124 lei.

Curtea pune în vedere reprezentantului pârâtelor recurente să depună la dosar un timbru judiciar de 3 lei.

Reprezentantul pârâtelor recurente se obligă să depună la dosar un timbru judiciar de 3 lei, până la sfârșitul dezbaterilor.

De asemenea, Curtea constată că la data de_, reclamantele intimate și intervenienta intimată, prin intermediul domnului avocat G. H. au formulat și au depus la dosar o întâmpinare, în 4 exemplare, prin care, în

principal, solicită anularea ca nemotivat a recursului formulat, iar în subsidiar,

solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, obligând recurentele la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Curtea comunică reprezentantului pârâtelor recurente un exemplar din întâmpinarea anterior arătată.

Reprezentantul pârâtelor recurente solicită încuviințarea cererii în probațiune formulată prin memoriul de recurs, respectiv efectuarea unei adrese către O.C.P.I. C., pentru a comunica instanței copii în conformitate cu originalul de pe vechea hartă cadastrală "maghiară";, în temeiul căreia s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate; să comunice dacă există pe această hartă un drum de servitute de trecere; dacă acesta este poziționat pe mijlocul parcelei, precum și traseul, respectiv natura eventualului drum de servitute de trecere.

Reprezentantul pârâtelor recurente arată că în urma studierii documenta- țiilor tehnice întocmite cu privire la imobilul în litigiu, a observat următoarele:

Concluziile raportului de expertiză sunt în contradicție cu cele două declarații de martori luate sub prestare de jurământ, care se găsesc la f. 66 și 77 din dosarul T. ului C. .

Martorii fac referire la un drum de trecere cu piciorul, or concluziile raportului de expertiză sunt în sensul instituirii unui drum de servitute auto.

Drumul de servitute stabilit de dl. expert Erculescu D. nu este un "drum existent";, neexistând niciodată faptic.

Același aspect reiese și din: concluziile doamnei expert Gheorghiță Tatiana, menționate în expertiza tehnică judiciară întocmită în dosarul nr. 6422/2003 al Judecătoriei C. -N. ; din vechea hartă "maghiară";, în temeiul căreia s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate și din documentația cadastrală pentru cad. 1863, întocmită de dl. expert Boacă M., singura aprobată de O.C.P.I. C. .

De asemenea, reprezentantul pârâtelor recurente arată că titlul asupra imobilului putea fi dobândit în trei moduri, respectiv: prin reconstituirea dreptului de proprietate; prin declarațiile martorilor sau prin uzucapiune.

Având în vedere aspectele anterior menționate, reprezentantul pârâtelor recurente apreciază că se impune efectuarea adresei către O.C.P.I. C. .

Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantelor intimate și al

intervenientei intimate cererea în probațiune formulată prin memoriul de recurs și susținută azi de către reprezentantul pârâtelor recurente.

Reprezentantul reclamantelor intimate și al intervenientei intimate arată că se opune efectuării adresei solicitate de reprezentantul pârâtelor recurente, pentru următoarele considerente:

Recurentele puteau face ele însele o adresă către O.C.P.I. C., prin care să solicite să li se comunice o copie certificată de pe vechea hartă "maghiară";, în temeiul căreia s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate.

Domnul expert Erculescu D. a depus la dosar planșa 2, din care rezultă că există drum de servitute, prin urmare, existând această planșă, nu consideră că se impune efectuarea adresei solicitată de reprezentantul pârâtelor recurente.

Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 C.pr.civ. respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul pârâtelor recurente, având în vedere că în recurs este admisibilă doar proba cu înscrisuri.

Reprezentanții părților, prezenți, arată că nu de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la starea de fapt și la probe, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111¹și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului pârâtelor recurente pentru susținerea recursului și reprezentantului reclamantelor intima- te și al intervenientei intimate pentru a pune concluzii asupra recursului care formează obiectul prezentei cauze și, totodată, pune în vedere acestora să se refere și la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la starea de fapt și la probe, invocată, din oficiu, de către Curte.

Reprezentantul pârâtelor recurente arată că prin motivele de recurs nu se referă la starea de fapt, iar prin recurs a invocat art. 304 și art. 305 C.pr.civ. și a arătat că prin modalitatea defectuoasă în care s-a luat declarația martorului B.

I. O., acesta fiind audiat fără să depună jurământul, se strivesc chestiuni de drept.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâtelor recurente împrejura-rea că a pus în discuție inadmisibilitatea motivelor de recurs în care s- a făcut referire la interpretarea probelor de către instanța de recurs și nu a pus în discuție inadmisibilitatea tuturor motivelor de recurs.

Reprezentantul pârâtelor recurente arată că nu a invocat motive de recurs fără a exista o perspectivă legală a normelor legale, care au fost încălcate de către instanța de apel.

Reprezentantul pârâtelor recurente solicită, în temeiul art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 2, 3 și 5 C.pr.civ., în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului C., iar în subsidiar, modifi-carea acesteia în sensul respingerii capătului de cerere al acțiunii reclamanților și cererii de intervenție în interes propriu, având ca obiect constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto pe o lățime de 3 m și o lungime de 54 m, pe drumul existent, în favoarea imobilului înscris în CF nr. 1. C., nr. top. 22484 și CF nr. 18816 C., nr. top._ 5/2, ca fond dominant asupra fondului aservit înscris în CF nr. 1., cu nr. topo. 22486, 22487, 22489, 22490, conform anexei nr. 3 c și planșei nr. 8 c.

Reprezentantul pârâtelor recurente arată următoarele:

Potrivit art. 617 - 619 C.pr.civ. drumul de servitute trebuie să se instituie pe locul cel mai accesibil și care să producă o pagubă cât mai mică fondului aservit.

În speță este vorba de patru coproprietari și acest fapt face extrem de dificilă partajarea terenului la fața locului.

Instanța a dispus proba privind cercetarea la fața locului, iar cu ocazia administrării acestei probe s-a propus instituirea drumului de servitute pe partea dinspre pârâu, pentru că un astfel de drum ar fi cel mai accesibil și mai puțin costisitor, dar instanța a considerat că nu se poate institui drumul de servitute pe acea parte dinspre pârâu, pentru că este un loc mlăștinos.

În cauză sunt probleme mult mai serioase decât această chestiune, respectiv probleme ce țin de nelegalitatea hotărârii instanței de apel.

În pag. 2 din declarația dată de martora Tăuțan V., aceasta a arătat că nu a existat niciodată un drum de servitute, ci o anumită toleranță din partea proprietarilor terenurilor, pentru ca oamenii să-și poată transporta recolta la drumul public.

În cauză nu avem un titlu cu privire la drumul de servitute, nici prin uzucapiune și nici prin așa zisa toleranță a proprietarilor terenurilor.

Nu exista un drum de servitute și totuși un astfel de drum a fost instituit și a fost menționat în raportul de expertiză judiciară de către dl. expert Erculescu

D. .

În aceste condiții, validitatea raportului de expertiză este pusă în mod clar sub semnul întrebării, având în vedere și împrejurarea că în dosarul nr. 6422/

2003 al Judecătoriei C. -N., respectiv în documentația cadastrală depusă în acest dosar există acest drum de servitute și este clar că dl. expert Erculescu D. a prefigurat acest drum.

Apreciază că din această perspectivă, hotărârea atacată, este mai întâi de toate, o hotărâre profund nelegală, întrucât s-au încălcat dispozițiile legii aplicabile în materie.

În fața instanței de apel a solicitat efectuarea unei contraexpertize judiciare, dar instanța a respins această probă și a admistrat proba privind cercetarea la fața locului.

Instanța de apel a încercat să răstălmăcească declarația martorului B. I.

O. și a reținut ceea ce martorul nu a spus în fața instanței, ci cu ocazia cercetării la fața locului.

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea flagrantă a legii și nu se sprijină pe considerentele indicate în cererea de apel, astfel încât, în principal se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în modalitatea solicitată prin recurs.

Reprezentantul reclamantelor intimate și al intervenientei intimate arată următoarele:

Chiar dacă recursul a fost motivat în drept în baza art. 304 C.pr.civ., conține motive privind starea de fapt, care nu pot fi luate în considerare în recurs.

Pârâtele recurente nu au solicitat nici o contraexpertiză în fața instanței de fond, ci abia în fața instanței de apel au solicitat această probă.

Dreptul de servitute a existat atât înainte de colectivizare, cât și după colectivizare.

Parcelele de teren aparținând pârâtelor recurente sunt poziționate de-a lungul străzii C., iar cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că nu s- a putut institui un alt drum de servitute în partea de jos a terenului, deoarece acolo există un pârâu, iar terenul este mlăștinos, cu vegetație tânără.

Cu ocazia cercetării la fața locului a fost prezent și dl. R., vecinul părților care a arătat că drumul de servitute se poate institui pe partea de sus a terenului, deoarece nu există o altă posibilitate pentru instituirea acestui drum de servitute.

Cu acea ocazie, chiar și martora Tăuțan V. a spus pe unde se făcea accesul la drumul public, înainte de colectivizare și după colectivizare.

Cu privire la pct. 5 din recurs, referitor la aspectul că instanța de apel a audiat martorul B. I. O., la fața locului, fără să-l oblige la depunerea jurământului, arată că acest martor nu a fost audiat, ci și-a spus doar poziția cu privire la drumul de acces, iar instanța de apel nu a luat nici o declarație la fața locului.

Cercetarea la fața locului a avut loc în data de_, iar în data de_ martorul B. I. O. a fost audiat de către instanța de apel. Cu acea ocazie, martorul a indicat poziționarea drumului de acces, pe planșa din dosarul Judecătoriei C. -N. (f. 136 - 137), respectiv martorul a spus că acel drum este indicat pe planșă.

Apreciază că nu există contradicție între declarațiile martorilor sau între declarațiile B. I. O. și Tăuțan V. și concluziile raportului de expertiză

judiciară efectuat în cauză.

Reprezentantul reclamantelor intimate și al intervenientei intimate solicită, în principal, anularea ca nemotivat a recursului, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, obligând recurentele la plata cheltuielilor de judecată în

recurs, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentantul pârâtelor recurente depune la dosar timbre judiciare în valoare de 3 lei.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 17.591 din data de_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._

, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a intervenientei T. D., invocată de către pârâtele F.

M., O. M., P. A. M. și S. R. M. prin întâmpinare și unită cu fondul cauzei în ședința publică din_, ca neîntemeiată.

S-a admis în parte cererea principală formulată în dosarul nr._ (nr. în format vechi 9357/2005) de reclamantele G. C. și P. F. M., în contradictoriu cu pârâții P. F. M., N. M. L. (în calitate de succesor al pârâtei defuncte P. R. ), B. V., F. M., O. M., P.

A. M., S. R. M., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR C. -N. și C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C., astfel cum a fost precizată, completată și extinsă.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată în dosarul nr._ (nr. în format vechi 9357/2005) de intervenienta T. D., în contradictoriu cu reclamantele G. C. și P. F. M., precum și cu pârâții P. F. M., N. M. L., B. V., F. M., O. M., P.

A. M. și S. R. M., precum și cererea formulată de reclamantele G. C.

, P. F. M. și T. D. în dosarul conexat nr._, astfel cum a fost precizată, completată și extinsă.

S-a mai admis în parte cererea formulată în dosarul conexat nr._ de reclamantele G. C. și P. F. M., în contradictoriu cu pârâtele F.

M., O. M., P. A. M. și S. R. M. .

S-a constatat că reclamantele G. C. și P. F. M., ambele în calitate de descendente de gradul I și pârâta P. F. M., în calitate de soție supraviețuitoare, sunt moștenitoare legale ale defunctului P. F. Iosif, decedat la data de_ .

S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 27783/2087/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. în favoarea pârâtelor F. M., O. M., P.

A. M. și S. R. M., în calitate de moștenitoare ale defunctului F. I., pentru suprafața totală de 1852 mp atribuită în plus față de suprafețele solicitate prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.9376/402/_ .

S-a constatat că suprafața de teren de 3229 mp aferentă parcelei nr.22485 din tarlaua nr.84, cuprinsă în titlul de proprietate nr.27783/2093/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. în favoarea numiților P. F. Iosif și P. R., în calitate de moștenitori ai defunctei P. F. R., se identifică în regim de carte funciară cu terenul înscris în CF nr.18816 C., nr. top. 22485/1, în suprafață de 1710 mp și nr. top. 22485/2, în suprafață de 1852 mp, "fânat la fundătura";.

S-a dispus rectificarea CF nr.1. C., nr. top 22485/2, în sensul radierii nr. top 22485/2, în suprafață de 1852 mp, din aceasta carte funciară și reînscrierea lui în CF nr.18816 C. .

Reclamantele Gherghely C. și P. F. M. au fost obligate să încheie cu intervenienta în interes propriu T. D. un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect suprafața de teren de 3099 mp, identificată în parcela nr.22485, tarlaua nr.84, cuprinsă în titlul de proprietate nr. 27783/2093/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., aferentă nr. top._ 5/2, înscrise CF nr.18816 C., pentru prețul de 1. euro (echivalent în lei 4. RON), în caz contrar prezenta sentință urmând să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în acest sens.

S-a stabilit limita de proprietate dintre terenul proprietatea intervenientei în interes propriu T. D., în suprafață totală de 6577 mp, format din parcelele nr.22484 și nr.22485, tarlaua nr.84, cuprinse în titlul de proprietate nr. 27783/2093/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. și terenul proprietatea pârâtelor F. M., O.

M., P. A. M. și S. R. M., în suprafață totală reală de 19141 mp, înscris în CF nr.1. C., nr. top. 22486, 22487. 22489 și 22490, conform anexei nr.3.c. și planșei nr.8.c. din completarea nr.2, varianta a II-a a raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de expert Erculescu D., respectiv pe traseul 107-108-109-111.

S-a dispus constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto pe o lățime de 3 m și o lungime de 54 m, pe drumul existent, în favoarea imobilului înscris în CF nr.1. C., nr. top.22484 și CF nr.18816 C., nr. top._ 5/2, ca fond dominant, asupra fondului aservit înscris în CF nr.1. C.

, nr. top. 22486, 22487. 22489 și 22490, conform anexei nr.3.c. și planșei nr.8.c. din completarea nr.2, varianta a II-a a raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de expert Erculescu D. .

S-a respins petitul nr.3 din cererea principală introductivă formulată de reclamantele G. C. și P. F. M. în dosarul nr._ (nr. în format vechi 9357/2005), având ca obiect constatarea partajului voluntar intervenit între antecesorul lor, defunctul P. F. Iosif și pârâta defunctă P. R., ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat în ședința publică din _

, raportat la dispozitivul sentinței civile nr.12661/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.6422/2003 al Judecătoriei C. -N. .

S-au respins petitele din cererile deduse judecății în cele două dosare conexate având ca obiect efectuarea formalităților de carte funciară necesare în vederea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate și respectiv a dreptului de servitute dobândite de intervenienta în interes propriu T. Ana ca efect al pronunțării prezentei sentințe, ca neîntemeiate.

Pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și S. R. M. au fost obligate la plata în favoarea reclamantelor G. C. și P. F. M. a sumei totale de 432,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 132,2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, iar suma de 300 lei reprezentând onorariu expert).

Pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și S. R. M. au fost obligate la plata în favoarea intervenientei în interes propriu T. D. a sumei totale de 6163 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2263 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 900 lei reprezentând onorariu expert, iar suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocațial).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ a fost eliberat în favoarea numitului P. F. Iosif și a pârâtei P. R.

, ambii în calitate de moștenitori ai defunctei P. F. R., titlul de proprietate nr.27783/2093, pentru o suprafață totală de teren de 1 ha 7005 mp, situată în extravilanul municipiului C. -N. (fila 5).

În vederea întabulării dreptului său de proprietate asupra suprafețelor de teren cuprinse în titlul de proprietate mai sus menționat numitul P. F. Iosif a promovat o acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr.6422/2003 al Judecătoriei

C. -N., finalizat prin sentința civilă nr.12661/_ ; prin această hotărâre judecătorească s-a constatat că în baza unui partaj voluntar intervenit între cei doi titulari din titlul de proprietate în discuție întreaga suprafață de teren înscrisă în acesta i-a revenit numitului P. F. Iosif și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al acestuia asupra parcelelor de teren cuprinse în titlul de proprietate menționat, cu excepția parcelei nr.22485 din tarlaua nr.84, în suprafață de 3229 mp, parcelă care, în baza raportului de expertiză judiciară topografică întocmit în acel dosar de către expert tehnic judiciar Gheorghiță Tatiana, s-a constatat că se identifică în regim de carte funciară cu imobilul cu nr. top. 22485/1 din CF nr.18816 C. ; de asemenea, prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea privind rectificarea suprafeței parcelei cu nr. top. 22485/1 înscrisă în CF nr.18816 C., de la suprafața de 1710 mp înscrisă în cartea funciară la suprafața reală de 3099 mp, constatată în urma expertizei judiciare efectuată de către expert Gheorghiță Tatiana. Pentru a soluționa astfel aceste capete de cerere instanța a reținut că proprietarul tabular al imobilului cu nr. top. 22485/1 din CF nr.18816 C. este numitul B. V., iar reclamantul P.

F. Iosif nu și-a extins acțiunea față de acesta, motiv pentru care s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art.19 din Decretul-Lege nr.115/1938 (filele 10 - 12).

Conform certificatului de deces seria DP nr.058917/_ (fila 19) la data de_ a survenit decesul numitului P. F. Iosif, iar cele două reclamante, în calitate de descendente de gradul I, precum și pârâta P. F. M., în calitate de soție supraviețuitoare, sunt moștenitoare legale ale acestuia (potrivit actelor de stare civilă existente la filele 15 - 17 din dosar).

Conform înscrisului sub semnătură privată depus la filele 33, 34 din dosar, la data de_, între cele două reclamante, în calitate de promitente- vânzătoare și intervenienta în interes propriu, în calitate de promitentă- cumpărătoare, a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect, între altele, și terenul "fânaț la Fundătura";, în suprafață de 3229 mp, cuprins în titlul de proprietate nr.27783/2093/_, nr. top. 22485; potrivit convenției părților, prețul pentru terenul mai sus menționat a fost stabilit la suma de 43 euro/mp; ulterior, la data de_, părțile au încheiat un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare din_, intitulat

"completare la antecontract";, prin care au modificat prețul de vânzare pentru terenul în suprafață de 3229 mp, nr. top. 22485, de la 43 euro/mp la 40 euro/mp.

În ceea ce le privește pe pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și

S. R., instanța reține că la data de_ a fost eliberat în favoarea pârâtelor

F. M., O. M., S. R. și a numitei F. M., în calitate de moștenitoare ale defunctului F. I., titlul de proprietate nr.27783/2087 (fila

174) pentru o suprafață totală de teren de 4 ha 693 mp, din care fac parte și parcelele nr.22486 (în suprafață de 9801 mp), nr.22487 (în suprafață de 9800 mp), nr.22489 (în suprafață de 712 mp) și nr. 22490 (în suprafață de 680 mp) - toate situate în tarlaua nr.84 și care se învecinează cu terenul din titlul de proprietate al reclamantelor și constituie obiectul prezentului litigiu.

Suprafața de teren totală de 20993 mp aferentă parcelelor mai sus enumerate cuprinse în titlul de proprietate al pârâtelor a fost înscrisă în favoarea acestora în CF nr.1. C. -N., în baza expertizei tehnice judiciare întocmită de expert tehnic Boacă M. în dosarul nr.12470/1998 al Judecătoriei C. -N. (filele 50 - 60) și a sentinței civile nr.7989/_ pronunțată în acest dosar; astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză judiciară întocmit de expert tehnic Boacă M., s-a constatat că amplasamentul format din parcelele nr.22486, nr.22487, nr.22489 și nr.22490, cuprinse în tarlaua nr.84 și înscrise în titlul de proprietate mai sus menționat, se identifică în regim de carte funciară cu imobilele cu nr. top. 22486, 22487, 22489, 22490 și o porțiune de 1851 mp din imobilul cu nr. top. 22485 înscris în CF nr.18816 C. -N. . Ca atare, expertul a propus o dezmembrare a parcelei cu nr. top. 22485 din CF nr.18816

C. -N. în două noi parcele, astfel: parcela cu nr. topo 22485/1 în suprafață de 1710 mp, care să se reînscrie în CF nr.18816 C. -N. în favoarea vechiului proprietar și parcela cu nr. topo 22485/2 în suprafață de 1851 mp, care să fie comasată cu parcelele cu nr. top 22486, 22487, 22489 și 22490, formându-se astfel un singur corp funciar, în suprafață de 20993 mp, care să se înscrie într-o carte funciară nouă în favoarea pârâtelor din prezenta cauză F. M., O. M.

, P. A. M. și S. R. .

În cuprinsul raportului de expertiză topografică judiciară întocmit în prezenta cauză de expert tehnic judiciar Erculescu D., astfel cum a fost acesta refăcut și completat, s-a reținut de către expert că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor F. M., O. M., S. R. și a numitei F.

M., finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr. 27783/2087/_, s-a realizat în mod greșit, prin atribuirea unei suprafețe de teren de 1852 mp în plus față de suprafața de teren solicitată de către pârâte prin cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr.18/1991. De asemenea, expertul a constatat, în urma măsurătorilor efectuate, că sub aspect faptic suprafața suplimentară de teren de 1852 mp se suprapune parțial cu suprafața aferentă parcelei nr.22485 din titlul de proprietate al reclamantelor, iar în regim de carte funciară aceasta se

identifică în imobilul cu nr. top. 22485/2, transcris din CF nr.18816 C. în CF nr.1. C. în favoarea pârâtelor.

Examinând în acest context mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a intervenientei T. D., invocată de către pârâtele F.

M., O. M., P. A. M. și S. R. M. prin întâmpinare și unită cu fondul cauzei în ședința publică din_, instanța de fond a apreciat-o ca fiind vădit neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, contrar celor susținute de către pârâtele în discuție, instanța de fond a reținut că reclamantele (împreună cu pârâta P. F. M. ) sunt titularele dreptului de proprietate asupra întregii parcele cu nr. top 29485, fânaț la "Fundătura"; înscrisă în CF nr.18816 C. -N. - drept de proprietate ce a fost dobândit cu titlu de moștenire legală după defunctul P. F. Iosif - beneficiar (împreună cu defuncta P. R. ) al reconstituirii dreptului de proprietate dispusă în temeiul Legii nr.18/19991 prin titlul de proprietate nr. 27783/2093/_ și ulterior devenit unic proprietar al parcelei de teren respective ca efect al partajului voluntar intervenit între el și defuncta P. R. și constatat prin sentința civilă nr.12661/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.6422/2003. Cât despre împrejurarea că dreptul de proprietate al reclamantelor și, de asemenea, dreptul de proprietate al antecesorului lor nu au fost înscrise încă în cartea funciară, instanța consideră că acest fapt nu prezintă nicio relevanță din perspectiva existenței dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantelor, în condițiile în care acest drept s-a născut prin efectul legii (în patrimoniul antecesorului lor) și s-a transmis, în

virtutea regulilor care guvernează devoluțiunea legală, în patrimoniul reclamantelor, independent de înscrierea sa în cartea funciară; de asemenea, instanța reține că acest drept de proprietate este opozabil terților și fără înscrierea sa în cartea funciară, în temeiul disp. art.26 alin.1 și 2 din Legea nr. 7/1996.

Prin urmare, reținând că reclamantele sunt proprietare asupra parcelei de teren în discuție, rezultă că acestea justifică în mod evident calitate procesuală activă în ceea ce privește petitul de grănițuire dedus judecății prin extinderea de acțiune depusă în ședința publică din_ (conform art.584 C.civ.), precum și cu privire la petitul privind rectificarea CF nr.1. C. -N., ce formează obiectul dosarului conexat nr._ (reclamantele încadrându-se în sfera noțiunii de persoană interesată, astfel cum este aceasta definită prin disp. art.89 alin.2 din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, întrucât sunt titularele dreptului de proprietate asupra imobilului constând în parcela cu nr. top. 22485/2, în suprafață de 1851 mp, transcrisă din CF nr.18816 în CF nr.1. în favoarea pârâtelor, în urma operațiunii de dezmembrare a nr. top. 22485 din CF nr.18816).

De asemenea, instanța de fond a considerat că și intervenienta în interes propriu T. D. justifică legitimare procesuală activă cu privire la ambele capete de cerere mai sus menționate, de vreme ce aceasta este titulara unui drept de creanță asupra aceleiași parcele de teren, drept izvorând din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantele și, în plus, aceasta a dedus judecății în prezentul dosar o acțiune în prestație tabulară prin care tinde la valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat.

Pentru toate aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a intervenientei T.

D., invocată de către pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și S. R.

M. prin întâmpinare.

Analizând în continuare capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.27783/2087/_ eliberat în favoarea pârâtelor, cu privire la suprafața totală de 1852 mp atribuită în plus față de suprafețele solicitate prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.9376/402/_, instanța de fond a reținut următoarele:

Astfel cum rezultă din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pârâta F. M. în nume propriu, precum și în numele celorlalte trei moștenitoare ale defunctului F. I., cerere înregistrată sub nr.9376/_ la Primăria Municipiului C. -N. (fila 438), s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, între altele, și pentru următoarele suprafețe de teren: 1) teren fânaț la "Fundătura";, în suprafață de 1 iug. 1105 stg. p. (9729 mp), înscris în CF nr.17854, nr. top. 22486; 2) teren fânaț la "Fundătura";, în suprafață de 1 iug. 621 stg. p. (7988 mp), înscris în CF nr.17854, nr. top. 22487; 3) teren fânaț la

"Fundătura";, în suprafață de 198 stg. p. (712 mp), înscris în CF nr.19889, nr. top. 22489; 4) teren fânaț la "Fundătura";, în suprafață de 198 stg. p. (712 mp), înscris în CF nr.18308, nr. top. 22490.

Potrivit extraselor CF nr.17854 C. -N., nr.18308 C. -N. și nr.19889

C. -N. (fi.5,7,8 din dosarul nr.12470/1998) suprafețele indicate în cererea de reconstituire pentru parcelele mai sus menționate corespund întrutotul cu suprafețele de carte funciară ale parcelelor respective, suprafața totală a acestora fiind de 19141 mp. De asemenea, în urma măsurătorilor efectuate de către expert judiciar Erculescu D. s-a constatat că suprafețele reale ale celor patru parcelele de teren în discuție corespund cu suprafețele de carte funciară.

Or, din titlul de proprietate nr.27783/2087/_ rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la parcelele de teren în discuție s-a realizat pentru suprafețe de teren diferite de suprafețele din cartea funciară ale acestora, după cum urmează: 1) parcela nr.22486 - suprafața de 9801 mp; 2) parcela nr.22487 - suprafața de 9800 mp; 3) parcela nr.22489 - suprafața de 712 mp; 4) parcela nr.22490 - suprafața de 680 mp. Totalizând suprafețele indicate în titlul de proprietate rezultă o suprafață de 20993 mp, cu 1852 mp mai mult decât suprafața totală de carte funciară a acestora și, totodată, față de suprafața solicitată de către pârâte prin cererea de reconstituire. Această diferență de suprafață a rezultat în principal din majorarea cu 1812 mp a suprafeței aferente parcelei nr. 22487 (de la suprafața reală și, de asemenea, suprafața de carte funciară de 7988 mp la suprafața de 9800 mp), precum și din majorarea cu 72 mp a suprafeței aferentă parcelei nr.22486 (de la suprafața reală și, de asemenea, suprafața de carte funciară de 9801 mp la suprafața de 9729 mp); cât privește suprafața de teren aferentă parcelei nr.22490, instanța constată că în titlul de proprietate apare menționată suprafața de 680 mp, în timp ce suprafața reală și de carte funciară a acestei parcele este de 712 mp (rezultând astfel un minus de suprafață de 32 mp).

Rezultă așadar, că titlul de proprietate nr.27783/2087/_ a fost emis în mod nelegal în ceea ce privește suprafața totală de 1852 mp atribuită în plus față de suprafețele solicitate prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și, totodată, în privința cărora acestea au făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorului lor prin extrasele de carte funciară anexate cererii de reconstituire, fiind lovit de nulitate absolută parțială, conform art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, întrucât în privința suprafeței în discuție pârâtele nu erau persoane îndreptățite la reconstituire.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța de fond a admis capătul de cerere analizat și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.27783/2087/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. în favoarea pârâtelor

F. M., O. M., P. A. M. și S. R. M., în calitate de moștenitoare ale defunctului F. I., pentru suprafața totală de 1852 mp atribuită în plus față de suprafețele solicitate prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 9376/402/_ .

Ca o consecință a admiterii petitului privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al pârâtelor și având în vedere că diferența de suprafață de 1852 mp atribuită în plus acestora a întabulată în CF nr.1. C. prin dezmembrarea nr. top. 22485 din CF nr.18816 C. (în nr. top. 22485/1 în suprafață de 1710 mp și nr. top. 22485/2 în suprafață de 1852 mp) și transcrierea nr. top 22485/2 în CF nr.1. C., în temeiul art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, instanța de fond a admis și capătul de cerere privind rectificarea CF nr.1. - ce formează obiectul dosarului conexat nr._ - instanța a dispus rectificarea CF nr.1. C., nr. top 22485/2, în sensul radierii nr. top 22485/2, în suprafață de 1852 mp, din aceasta carte funciară și reînscrierea lui în CF nr.18816 C. .

În temeiul art.650 și urm. C. civ., instanța a admis petitul nr.4 din cererea de chemare introductivă formulată de reclamante, constatând că reclamantele G.

C. și P. F. M., ambele în calitate de descendente de gradul I și pârâta

P. F. M., în calitate de soție supraviețuitoare, sunt moștenitoare legale ale defunctului P. F. Iosif, decedat la data de_ .

Având în vedere disp. art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, conform cărora "în situația in care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie

contractul, partea care si-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract";, instanța de fond a admis primul petit din cererea de intervenție în interes propriu dedusă judecății de către intervenienta în interes propriu T. D. în dosarul nr._ (nr. în format vechi 9357/2005) și a obligat pe reclamante să încheie cu aceasta un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect suprafața de teren de 3099 mp, identificată în parcela nr.22485, tarlaua nr.84, cuprinsă în titlul de proprietate nr.27783/2093/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., aferentă nr. top._ 5/2, înscrise CF nr.18816 C., pentru prețul de 1. euro (echivalent în lei 4. RON), în caz contrar prezenta sentință urmând să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în acest sens.

De asemenea, în temeiul art.584 C. civ. și având în vedere constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al pârâtelor cu privire la suprafața de 1852 mp, instanța de fond a admis și capătul de cererea privind grănițuirea celor două terenuri în litigiu, stabilind limita de proprietate dintre terenul proprietatea intervenientei în interes propriu T. D., în suprafață totală de 6577 mp, format din parcelele nr.22484 și nr.22485, tarlaua nr.84, cuprinse în titlul de proprietate nr.27783/2093/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. și terenul proprietatea pârâtelor F. M., O. M., P. A. M. și S. R. M., în suprafață totală reală de 19141 mp, înscris în CF nr.1. C., nr. top. 22486, 22487. 22489 și 22490, conform anexei nr.3.c. și planșei nr.8.c. din completarea nr.2, varianta a II-a a raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de expert Erculescu D., respectiv pe traseul 107-108-109-111.

Totodată, având în vedere că potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză (completarea a II-a), coroborat și cu schița imobilelor anexată acestuia (filele 326, 332), parcelele cu nr. top. 22484 și 22485, aparținând reclamantelor, reprezintă locuri înfundate în sensul disp. art.616 C. civ., neavând nicio ieșire la calea publică (str. C. ), instanța a apreciat ca fiind

întemeiat și capătul de cerere privind instituirea unei servituți de trecere (pietonală și auto) în favoarea celor două parcele mai sus menționate, motiv pentru care, cu luarea în considerare și a împrejurării că, astfel cum rezultă din același raport de expertiză, propunerea expertului privind instituirea dreptului de servitute a avut în vedere drumul existent în prezent care traversează terenul pârâtelor (motiv pentru care instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite apărările pârâtelor conform cărora prin instituirea dreptului de servitute pe traseul propus de expert s-ar cauza o diminuare a valorii economice a terenului pârâtelor), astfel că a admis și capătul de cerere în discuție și a dispus constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto pe o lățime de 3 m și o lungime de 54 m, pe drumul existent, în favoarea imobilului înscris în CF nr.1. C., nr. top. 22484 și CF nr.18816 C., nr. top._ 5/2, ca fond dominant, asupra fondului aservit înscris în CF nr.1. C., nr. top. 22486, 22487. 22489 și 22490, conform anexei nr.3.c. și planșei nr.8.c. din completarea nr.2, varianta a II-a a raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de expert Erculescu D. .

Cât privește petitul nr.3 din cererea principală introductivă formulată de reclamante în dosarul nr._ (nr. în format vechi 9357/2005), având ca obiect constatarea partajului voluntar intervenit între antecesorul lor, defunctul

P. F. Iosif și pârâta defunctă P. R., instanța de fond l-a respins ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat în ședința publică din_, raportat la dispozitivul sentinței civile nr.12661/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.6422/2003 al Judecătoriei C. -N. .

De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiate și petitele din cererile deduse judecății în cele două dosare conexate având ca obiect efectuarea formalităților de carte funciară necesare în vederea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate și respectiv a dreptului de servitute dobândite de intervenienta în interes propriu T. Ana ca efect al pronunțării prezentei sentințe, întrucât potrivit disp. art.42, 43 din Legea nr.7/1996 comasarea,

dezmembrarea și transcrierea unui imobil reprezintă operatiuni de competenta Oficiului de Cadastru si P. itate Imobiliara, prin birourile sale teritoriale, si presupun efectuarea operatiunilor de identificare cadastrala a parcelelor care se formeaza prin comasare sau dezmembrare; or, cata vreme documentatia cadastrala nu a fost inca întocmita, nu este întrunita o condiție de temeinicie a cererii de comasare, transcriere și dezmembrare. Conținutul pe care trebuie sa il aiba documentatia cadastrala pentru dezmembrarea sau comasarea unui imobil este prevazut de art.15 și respectiv 16 din Ordinul nr.634/_ . Intrunirea conditiilor acolo enumerate poate fi verificata doar dupa intocmirea documentatiei cadastrale, iar instanta, fata de imperativul principiului legalitatii, nu poate impune unei autoritati administrative autonome, cum este Agentia Nationala de Cadastru si P. itate Imobiliara prin structurile sale organizatorice din teritoriu sa procedeze la efectuarea unor operatiuni ce fac obiectul competentei sale specializate, cu nerespectarea conditiilor legale pentru efectuarea acestor operatiuni.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată ocazionate părților de prezentul litigiu, ținând cont de disp. art.274 C. proc. civ., de faptul că în raport de soluțiile pronunțate cu privire la cererile deduse judecății în cele două dosare conexate pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și S. R. M. apar ca fiind părți căzute în pretenții, aflându-se prin urmare în culpă procesuală, și,

totodată, de poziția procesuală a acestora de opunere la admiterea cererilor reclamantelor și a intervenientei în interes propriu, astfel, instanța de fond a obligat pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și S. R. M. la plata în favoarea reclamantelor a sumei totale de 432,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 132,2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, iar suma de 300 lei reprezentând onorariu expert), precum și la plata în favoarea intervenientei în interes propriu T. D. a sumei totale de 6163 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care suma de 2263 lei reprezentând taxa

judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 900 lei reprezentând onorariu expert, iar suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocațial).

Prin decizia civilă nr. 220 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._,

s-a respins ca nefondat apelul declarat de paratele P. A. M., F.

M., O. M. si S. R. M. împotriva sentinței civile nr. 17591/2011 pronunțata la data de_ in dosar nr._ al J. i C. -N., care a fost păstrată în întregime.

Apelanții au fost obligați sa plătească intimatei interveniente T. D. suma de 3.000 lei cheltuieli de judecata in apel.

Analizând punctual criticile invocate în apelul declarat, tribunalul a considerat că acestea sunt neîntemeiate și le-a respins cu următoarea argumentație:

Referitor la excepția constatării decăderii reclamantelor G. C. și P.

F. M. din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, cu consecința din partea instanței de fond de a se pronunța doar asupra cererii de chemare în judecată așa cum a fost extinsă de către reclamantele Ghergely C. si P. -F. M. la termenul de judecată din data de_, în contradictoriu cu apelantele și asupra cererii de intervenție în interes propriu formulată de

către intervenienta în interes propriu T. D. la termenul de judecată din data de_ .

Apelantele au reiterat pe cale de excepție solicitarea făcută la termenul de judecată din data de_, în temeiul art.103 alin. 1 C.pr.civ. și art. 132 alin. 1 C.pr.civ., în sensul constatării decăderii reclamantelor G. C. și P. F.

M. din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, modificare și extindere ce avut loc la termenul de judecată din_, cu mult după prima zi de înfățișare, care, potrivit apelantelor a fost termenul de judecată din data de_, iar completarea și extinderea de acțiune nu se încadrează în cazurile de excepție de la regula întregirii și modificării acțiunii la prima zi de înfățișare, prevăzută de art. 132 alin. 2 C.pr.civ.

S-a mai arătat că, completarea și extinderea de acțiune s-a făcut la mai mult de un an după depunerea de către ing. expert Erculescu D. completării 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară, care a stat la baza formulării acesteia, fapt ce exclude complet incidența art. 132 alin. 2 C.pr.civ.

Deși în completarea 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară, ing. expert Erculescu D. propune extra-petita varianta II care implică anularea titlului de proprietate al pârâtelor, nesolicitată ia acea dată de către reclamante, acestea au înțeles să precizeze acțiunea potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, doar la termenul de judecată din data de_, cu încălcarea prevederilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ.

Mai mult, completarea și extinderea de acțiune s-ar fi făcut cu încălcarea principiului securității circuitului civil și a puterii de lucru judecat, raportat la Sentința civilă nr. 12661/2004, pronunțată în dosarul nr. 6422/2003 al Judecătoriei C. -N., irevocabilă, care a dispus întăbularea suprafeței de 3478 mp, în limitele realității de carte funciară

T. ul, analizând aspectele invocate, a considerat că în mod corect instanța de fond a respins la termenul de judecată din data de_ excepția constatării decăderii reclamantelor din dreptul de a modifica și completa cererea de chemare in judecata (filele 416, 417), instanța de fond argumentând judicios respingerea execepției, de soluționarea acestor cereri, a depins de soluția pronunțata cu privire la petitul de constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._ emis pe numele apelantelor, iar în situația in care s-ar fi constatat decăderea reclamantelor din dreptul de a promova acest petit, acțiunea acestora completată s-ar fi judecat separat, ceea ce ar fi condus, fie la suspendarea prezentului dosar pana la soluționarea irevocabila a cererii de constatare a nulității parțiale absolute a TP, fie la conexarea celor doua dosare.

Totodată, pentru soluționarea acestui petit, instanța fondului a avut in vedere si probatoriul administrat in acest dosar precum si faptul ca petitul de constatare a nulității abs.parțiale a TP nu reprezintă in sine o noua pretenție, străina de raportul juridic dedus judecații, ci, dimpotrivă, acest capăt de cerere a fost formulat tocmai pentru soluționarea litigiului existent intre părti legat de limitele de proprietate ale terenurilor si de identificarea in regim de cf.

Intimatele au arătat ca, prin reiterarea acestei excepții, fara a se aduce critici efective motivării hotărârii instanței fondului asupra argumentelor care stau la baza respingerii acestei excepții, motivele de apel preluând practic completarea la întâmpinare depusa la fond, aspectele invocate de apelante s-a afla in situația unui apel nemotivat.

T. ul a reținut că deși, conform disp.art.287 pct.3 Cprc, cererea de apel trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul. în realitate prin motivele de apel deși nu se aduce nicio critica nouă încheieri apelate, în apelul declarat au fost enumerate aspectele apreciate de pârâte a fi

relevante privind excepția invocată, nefiind necesare alte motive decât cele prezentate în fața instanței de fond cu ocazia invocării excepției.

Referitor la cererea subsidiară de apel prin care se solicită se schimbarea in parte a sentinței apelate, in sensul respingerii cererii de constituire a unui drept de servitute de trecere pietonala si auto pe o lățime de 3 m si o lungime de 54 m pe drumul existent in favoarea imobilului inscris in CF 1. C. nr.top 22484 si CF 18816 C. nr.top_ 5/2, ca fond dominant, asupra fondului aservit inscris in CF 1. C. nr.top 22486, 22487, 22489 si 22490, conform anexei 3c si planșei 8c, susținându-se că, contrar celor reținute în dispozitivul sentinței civile atacate, drumul de servitute stabilit de ing. expert Erculescu D. nu este un "drum existent", neexistând niciodată faptic, împrejurare care reiese din concluziile expertei Gheorghiță Tatiana din expertiza tehnică judiciară întocmită în dosarul nr. 6422/2003 al Judecătoriei C. -N. .

Apelanții susțin că, a existat o înțelegere verbală între bunicul pârâtelor și bunicii proprietarilor terenurilor aflate deasupra celui în litigiu, spre liziera pădurii, în sensul unui drum care a fost utilizat alternativ de către antecesorii părților pentru adunarea recoltei, anterior intrării în C.A.P., însă această înțelegere de fapt nu a fost valabilă decât în împrejurări precis determinate- pentru adunarea recoltei, în campaniile agricole și doar pe timpul vieții bunicilor părților, în perioada interbelică și cel târziu până la data intrării în C.A.P, ultima în care terenurile în litigiu au fost utilizate ca terenuri agricole, fapt care nu a echivalat cu existența unei servituti permanente și pe un drum existent de servitute.

Apelanții au mai arătat că, contrar afirmațiilor expertului, nu putea exista un drum de servitute ci cei mult un drum oarecare pentru că, odată cu preluarea la C.A.P. a terenurilor, orice drept de servitute, chiar dacă ar fi existat, s-ar fi stins prin confuziune, modalitate de stingere a servitutilor prevăzută fii art. 638 C.civ., care a operat prin aceea că o terță persoană, în cauză statul român, a dobândit dreptul de proprietate asupra ambelor fonduri.

In plus se mai susține că, orice drept de servitute existent anterior preluării terenurilor de către stat s-a stins prin neuz, ca urmare a nefolosirii acestuia timp de 30 de ani. (art. 639,640 C.civ.).

Apelanții mai reiterează punctul de vedere pe care l-au formulat la termenul de judecată din_ cu privire la drumul de servitute, în sensul că înființarea unui drum de servitute șerpuit și care trece pe centrul terenului aflat în proprietatea pârâtelor, le provoacă pagube acestora, contravenind disp. art. 617 C.civ. care impune ca trecerea să se facă pe calea cea mai scurtă și să producă o pagubă mai puțină fondului aservit.

Pagubele pe care drumul de servitute le produce apelantelor sunt extrem de serioase, întrucât drumul de servitute, prin traseul său, pe centrul terenului aflat în proprietatea pârâtelor, face extrem de dificilă partajarea acestui teren, în condițiile în care există patru proprietare ale acestuia, iar orice formă actuală de partaj cu un drum de servitute care trece prin centrul terenului ar fi păgubitoare pentru cel puțin două dintre proprietarele pârâte în prezenta cauză.

Se critică și caracterul gratuit al servitutii instituită în cauză, care contrastează flagrant principiului de drept al despăgubirii proprietarului fondului aservit, prevăzut de art. 616 C.civ.

Se mai contestă totodată nestabilirea faptică a limitelor terenului și nemarcarea terenului cu țăruși cu caracter definitiv.

T. ul, pentru clarificarea aspectelor invocate de apelanți, privind existența uni drum de servitute și modul de folosire a drumului, eventual poziționarea acestuia, a procedat la audierea martorilor Tăuțan V. si B. loan

O., procedând la o deplasare la fața locului pentru a se constata configurația

terenului din litigiu și găsirea unei variante optime pentru o eventuală servitute de trecere.

Din depoziția martorilor rezultă că în aceiași zonă în care expertul tehnic a propus drumul de servitute, exista anterior un drum de trecere a proprietarilor terenurilor, drum ce era folosit pentru aducerea la drumul public a recoltelor agricole.

T. ul a mai reținut din probele dosarului inclusiv în urma deplasării de la fața locului ca, parcela intervenientelor in suprafața totala de 6577 mp nu are acces direct la drum fiind un teren înfundat, singura posibilitate de acces la teren fiind instituirea unui drum de servitute peste parcela apelantelor.

Totodată, s-a constatat la fata locului, in mod clar, existenta unui drum de acces peste parcela apelantelor si ca acest drum este cel constatat prin expertiza executata de către dl.expert Erculescu D. si marcat pe expertiza.

Totodată, s-a constatat faptul ca zona de lângă parau este o zona ocupata cu vegetație tânără, iar zona din imediata vecinătate este o zona mlăștinoasa, nefiind posibil un alt drum de acces mai aproape de parau, astfel că singura variantă de drum de acces care ar deranja cel mai puțin parcela apelantelor este cel existent care se suprapune peste drumul marcat in expertiza topografica efectuata in fata instanței de fond.

T. ul a reținut că în mod corect instanța de fond a rezolvat petitul privind instituirea unei servituți de trecere, avându-se în vedere completarea nr. 2 la Raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza de către dl.expert Erculescu D. în care s-a propus instituirea unei servituti de trecere peste terenul paratelor-apelante pe traseul stabilit si marcat pe schița, cu mențiunea expresa ca acest drum se identifica cu traseul drumului de exploatare existent si ca anterior accesul se făcea pe același traseu cu acordul proprietarilor.

Împrejurarea ca dreptul de servitute nu este înscris in CF este recunoscut si prin expertiza iar la baza stabilirii acestei servituți a stat tocmai acest drum existent si folosit atât înainte cat si după colectivizare.

Referitor la pretinsa paguba produsa apelantelor ca urmare a instituirii acestui drum de servitute, tribunalul a reținut că, varianta propusa prin expertiza de instituire a acestui drum peste drumul existent înlătura posibilitatea vreunui prejudiciu, iar daca acesta s-ar crea apelantele pot solicita despăgubiri in condițiile legii.

Dealtfel, apelantele nu au precizat concret în ce constă eventualul prejudiciu cauzat de varianta drumului de acces, neproducând nicio probă în acest sens.

T. ul a apreciat ca așa cum a fost instituit drumul de servitute este cel mai puțin împovărător pentru fondul aservit.

Referitor la critica instituirii unei servituți de trecere fără acordarea de despăgubiri compensatorii pentru folosirea drumului, tribunalul a reținut că acest aspect al daunelor nu a fost invocat de apelanți în fața instanței de fond, aceștia având constant o poziție procesuală de respingere a instituirii servituții, astfel că în această fază a procesului nu se pot formula petite noi de acțiune.

Susținerile apelanților că, contrar afirmațiilor expertului, nu putea exista un drum de servitute ci cei mult un drum oarecare pentru că, odată cu preluarea la C.A.P. a terenurilor, orice drept de servitute, chiar dacă ar fi existat, s-ar fi stins prin confuziune, modalitate de stingere a servitutilor prevăzută de art. 638 C.civ., care a operat prin aceea că o terță persoană, în cauză statul român, a dobândit dreptul de proprietate asupra ambelor fonduri, precum și faptul că, orice drept de servitute existent anterior preluării terenurilor de către stat s-a stins prin neuz, ca urmare a nefolosirii acestuia timp de 30 de ani. (art. 639,640 C.civ.), nu au nicio relevanță juridică, în cazul de față s-a stabilit existența unei

servituți de trecere convenționale între proprietarii terenurilor din zonă, nefiind stabilit un termen limită și nici nu au fost determinate fizic persoanele care pot folosi drumul de acces.

O alta critica din apel are in vedere nestabilirea faptica a limitelor terenului si nemarcarea terenului cu țăruși cu caracter definitiv, susținere care este contrazisa chiar de expertiza judiciara efectuata in cauza așa cum aceasta a fost completata de mai multe ori, limitele terenului fiind clar stabilite atât pe plan cat si la fata locului, iar marcarea cu țăruși s-a efectuat provizoriu urmând ca după rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii sa se definitiveze si țărușarea.

Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat legală și temeinică sentința civilă nr. 17591/_ pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei

C. -N., motiv pentru care în baza art.294 și următoarele C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de paratele P. A. M., F. M., O. M. si S.

R. M. impotriva Sentintei civile nr. 17591/_ pronunțata in dosar nr._ al J. i C. -N., care a fost păstrată în întregime.

În baza art. 274 C.pr.civ., apelanții au fost obligați să plătească intimatei interveniente T. D. suma de 3000 lei cheltuieli de judecata in apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și Ș.

R. M. au formulat recurs

, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul respingerii capătului de cerere din acțiunea reclamanților și din cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect constituirea unui drept de servitute de trecere pietonală și auto, pe drumul existent.

În motivarea recursului, pârâtele au arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.pr.civ., motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., fără a cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Susținerile instanței de apel sunt rezultatul unei interpretări flagrant neconforme cu conținutul declarațiilor celor 2 martori audiați în cauză, Tăuțan

V. și B. I. O. care au menționat că nu există un drum de servitute cu un traseu constant și bine stabilit care să graveze parcele proprietate recurentelor.

Este adevărat că în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului martorul B. a indicat în teren că acel drum pe care l-a reperat instanța la aproximativ 70 m. de la pârâu este drumul pe care se făcea accesul la teren. Această declarație de martor luată la fața locului încalcă prevederile art. 193 C.pr.civ., întrucât martorul nu a depus în prealabil un jurământ ceea ce atrage incidența art. 105 alin. 2 C.pr.civ. și implicit a art. 304 pct. 5 C.pr.civ.

Pe de altă parte, există contradicție între ceea ce s-a consemnat că a declarat martorul B. la fața locului și declarația martorului B. în ședința publică din_, în condițiile în care aceasta din urmă a fost luată concomitent cu prezentarea spre recunoaștere a unor planșee și fotografii de la dosarul cauzei.

În condițiile unor contradicții în declarațiile aceluiași martor, era de datoria instanței, în vederea aflării adevărului, să procedeze la reaudierea martorului și la confruntarea acestuia cu martora Tăuțan V. . Mai mult decât atât, dacă instanța de apel a hotărât să dea eficiență unei declarații de martor luată neprocedural, fără prestare de jurământ, trebuia să înlăture celelalte două declarații de martor, motivare care nu se regăsește în decizia recurată, în contradicție cu art. 261 pct. 5 C.pr.civ.

Este de remarcat că la cercetarea la fața locului nu s-au efectuat măsurători de către instanță sau de către părțile prezente, nici măcar cu mijloace obișnuite de măsurat (ruletă), astfel încât toate distanțele indicate și consemnate în procesul-verbal sunt rezultatul estimărilor unor persoane fără studii tehnice de specialitate și au o precizie cel puțin discutabilă.

În mod criticabil s-a reținut de către instanța de apel că, la fața locului, s-a constatat existența drumului de acces peste parcele recurentelor ca fiind cel indicat de exp. Erculescu, deoarece nu orice drum pe care trece cineva devine automat un drum de servitute, iar instanța de apel nu a stabilit cine trecea pe acel drum, în procesul-verbal nefiind consemnat nimic sub acest aspect.

Servitutea de trecere este o servitute continuă și aparentă, a cărei dobândire se poate realiza prin următoarele modalități: prin titlu, ceea ce nu este cazul în speță întrucât martorii au vorbit despre toleranța diferiților vecini de a trece prin diferite locuri, nu pe un traseu anume, pe parcele lor; prin destinația proprietarului, ceea ce nu este cazul întrucât imobilele nu au aparținut aceluiași proprietar; prin uzucapiune, ceea ce din nou nu este cazul, întrucât nici proprietarii actuali sau anteriori ai pretinsului fond dominant nu au adus probe ale unei posesii utile și neîntrerupte exercitate asupra pretinsului drum de servitute.

Este adevărat că un drum de servitute poate fi constituit și ca efect al dispozițiilor art. 614 - 619 C.civ., dar nu pot fi ignorate dispozițiile imperative ale art. 618 C.civ., conform cărora drumul de servitute trebuie să treacă prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc urmează a fi deschisă.

În speță nu s-a dovedit dobândirea servituții de trecere prin uzucapiune prin mijlocul parcelei recurentelor, iar instanța de apel s-a limitat să afirme că așa cum a fost instituit drumul de servitute este cel mai puțin împovărător pentru fondul aservit, concluzie care nu a fost motivată în nici un fel, ceea ce echivalează cu o veritabilă lipsă de motivare a deciziei recurate.

În aceste condiții, valoarea economică a parcelei recurentelor este diminuată substanțial, iar o eventuală ieșire a recurentelor din starea de coproprietate ar duce la o fărâmițarea excesivă a terenului, cu consecințe păgubitoare pentru recurente. Deși recurentele și-au arătat disponibilitatea de a acorda un drum de servitute pe marginea pârâului, respectiv la marginea parcelei lor, acesta fiind locul prin care s-ar pricinui cea mai mică pagubă, instanța de apel a respins cererea în probațiune privind efectuarea unei lucrări tehnice care să permită identificarea acestei căi.

Mai mult decât atât, instanța de apel a stabilit cu de la sine putere și în absența vreunei opinii tehnice avizate că drumul de lângă pârâu are vegetație tânără și este mlăștinos și astfel nu se poate realiza pe acolo un drum de servitute, fără a argumenta pe bază de probe această concluzie.

Instanța de apel nu s-a preocupat de interesul proprietarilor fondului aservit și nici de armonizarea deciziei sale cu practica instanței supreme.

T. ul și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză deși acesta este în contradicție cu cele două declarații de martori care fac referire la un drum de trecere cu piciorul, or, concluziile expertizei sunt în sensul instituirii unui drum de servitute auto, fără ca expertul să explice de ce a propus un astfel de drum.

De altfel, un alt expert care a efectuat măsurători pentru eliberarea titlul de proprietate în zona litigioasă, exp. M. Boacă, a formulat obiecțiuni la expertiza întocmită de exp. Erculescu și a afirmat că un drum de servitute pe parcela recurentelor nu există pe planșele cadastrale vechi. Această concluzie rezultă și din expertiza întocmită de exp. Gheorghiță Tatiana în dosarul nr. 6422/2003 al Judecătoria Cluj-Napoca.

Reclamantele intimate GHERGHELY C., P. -F. M. și intervenienta intimată T. D. au formulat întâmpinare

prin care au solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată (f.24-28).

În susținerea poziției procesuale, intimatele au arătat că din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că hotărârea instanței de apel este criticată pentru netemeinicie, iar conținutul motivelor de recurs nu are nicio legătură cu prevederile legale invocate, respectiv art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ.

În subsidiar, motivul de casare invocat de recurente este fantezist întrucât la cererea lor au fost audiați martorii Tăuțan V. și B. I. O. . Declarația acestuia din urmă a fost luată sub prestare de jurământ în ședința publică din_ și a fost o declarație completă care nu mai necesita luarea unui supliment de declarație cu ocazia cercetării la fața locului, astfel încât nu se impunea luarea jurământului acestuia.

Nu există nicio contradicție între declarațiile acestui martor și cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și nu există contradicții între declarațiile acestor 2 martori, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art. 105 alin. 2 C.pr.civ..

Nu sunt nereale criticile reclamantelor referitoare la probațiunea administrată întrucât instanța de apel a constatat pe baza analizării întregului probatoriu administrat că singurul drum de acces care ar fi cel mai puțin păgubitor pentru parcele recurentelor este cel existent și care este folosit în prezent și care se suprapune în drumul marcat în expertiza tehnico-topografică.

Pârâții intimați C. L. DE F. F. C. -N., C. J. DE F. F. C.

, R. I., N. M. L. și B. V.,

deși legal citați, nu și-au delegat reprezentat în instanță și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele

:

Prin întâmpinare, reclamantele intimate GHERGHELY C., P. -F. M. și intervenienta intimată T. D. au invocat excepția nemotivării recursului, iar în susținerea poziției procesuale, intimatele au arătat că din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că hotărârea instanței de apel este criticată pentru netemeinicie, iar conținutul motivelor de recurs nu are nicio legătură cu prevederile legale invocate, respectiv art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ.

La termenul de judecată din data de_, Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111¹și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, dar și excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.

Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, în temeiul acestor texte legale, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, dar

și asupra excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Potrivit art. 302¹alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Examinând cererea de recurs Curtea constată că aceasta cuprinde atât motive de nelegalitate și dezvoltarea lor, potrivit art. 302¹alin. 1 C.pr.civ C.pr.civ, cât și motive de netemeinicie care se referă la reanalizarea stării de fapt, ca urmare a reinterpretării probelor de către instanța de recurs astfel încât nu se poate susține cu succes de către reclamantele și intervenienta intimate că recursul este în întregime nul pentru nemotivarea acestuia considerent pentru care Curtea, în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin.1, art. 302¹alin. 1 și art.306 C.pr.civ. va respinge excepția nulității cererii de recurs invocată de intimate prin întâmpinare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, Curtea o va admite, pentru următoarele argumente:

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,

"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, pârâtele recurente nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.5, pct.7 și pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei și o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză din perspectiva pârâtelor, respectiv: contradicțiile dintre declarațiile martorilor B. I. și Tăuțan V. ; declarația contradictorie a martorului B. I. luată la cercetarea la fața locului; concluziile raportului de expertiză sunt în contradicție cu declarațiile celor doi martori; neefectuarea de către instanța de apel a unor măsurători la fața locului; aprecierea de către instanța de apel a caracterului de teren mlăștinos, cu

vegetație tânără a terenului de lângă pârâu; a inexistenței unui drum pe planșele cadastrale vechi.

Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurente și intimate, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs fiind cele strict privitoare la prevederile art.304 pct.5, pct.7 și pct.9 C.pr.civ.

Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 111¹din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

În dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art.304 pct.5 C.pr.civ. recurentele au arătat că instanța de apel a luat o declarație martorului B. I., la cercetarea la fața locului, cu încălcarea art.193 C.pr.civ., fără ca martorul să depună în prealabil jurământul ceea ce atrage incidența art.105 alin.2 C.pr.civ. existând și contradicții între ceea ce a declarat martorul în fața instanței de apel și ceea ce a declarat la cercetarea la fața locului.

În opinia Curții acest motiv de recurs nu este fondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, conform art. 304 C.pr.civ., "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate. 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2. ";

Acest din urmă text legal statuează că "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

În prezenta cauză, în ședința publică din_, reprezentantul pârâtelor apelante, dl. av. M. C. I., a solicitat tribunalului înlocuirea martorului încuviințat inițial și anume, Fluieraș S., cu martorul B. I. O., motivând că martora nu se poate prezenta în fața instanței având o vârstă înaintată și

probleme de sănătate. T. ul a încuviințat înlocuirea martorului și a procedat la audierea martorul B. I. O. a cărui declarație a fost luată la același termen de judecată. Totodată, instanța de apel a încuviințat cererea în probațiune solicitată de reprezentantul intimatelor, dl. av. H. G., privind cercetarea la fața locului la data de_, cerere la care reprezentantul pârâtelor a achiesat și a prorogat cererea privind efectuarea unei expertize topografice solicitată de reprezentantul pârâtelor, până după cercetarea la fața locului (f.77, 78 dosar apel).

La data de_ s-a efectuat cercetarea la fața locului iar în cuprinsul procesului verbal întocmit s-a consemnat că "Martorul B. I. audiat în instanță la termenul de judecată din data de_, precizează și indică în teren că acel drum pe care arată că se făcea accesul este drumul reperat de instanță la aproximativ 70 m de la pârâu"; (f.81, f.82 dosar apel).

Din cele mai sus expuse rezultă că numitul B. I. O. a fost audiat în calitate de martor la termenul de judecată din_ în mod procedural, după depunerea jurământului prevăzut de art.193 alin.1 C.pr.civ. Pârâtele nu au solicitat audierea acestui martor și cu ocazia cercetării la fața locului motiv pentru care instanța de apel nu a dispus citarea acestuia și nu a procedat la luarea unei declarații acestei persoane în calitate de martor. Întrucât această persoană a fost prezentă fără a fi citată, pârâtele fiind acelea care au avut interesul ca B. I. O. să fie prezent la cercetarea de la fața locului, instanța de apel s-a limitat a consemna în procesul verbal precizarea acestuia referitoare la indicarea drumului de acces în teren.

Având în vedere că numitul B. I. O. nu a fost audiat în calitate de martor la cercetarea la fața locului din data de_, Curtea constată că în speță nu au fost încălcate prevederile art.193 C.pr.civ. potrivit cărora înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"; .

Vătămarea invocată de recurente referitoare la existența unor contradicții între declarațiile acestui martor din ședința publică și de la cercetarea la fața locului nu poate fi susținută cu succes întrucât, pe de-o parte nu intră sub incidența art.105 alin.2 C.pr.civ., iar pe de altă parte, această neregularitate a actelor de procedură trebuia invocată, conform art.108 alin.3 C.pr.civ., până la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond, respectiv la termenul de judecată din_, ceea ce nu s-a întâmplat.

Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În susținerea acestei critici recurentele menționează că dacă instanța de apel a hotărât să dea eficiență unei declarații de martor luată neprocedural, fără prestare de jurământ, trebuia să înlăture celelalte două declarații de martor, motivare care nu se regăsește în decizia recurată, în contradicție cu art. 261 pct. 5 C.pr.civ.

Acest motiv de recurs este apreciat de Curte ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.

M. ivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.

Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de pârâte, implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a calificat și a soluționat în mod temeinic și legal cererea reclamantelor și a intervenientei de constituire a unui drum de servitute.

În considerentele deciziei atacate instanța de apel a motivat în fapt soluția de respingere apelului luând în considerare toate dovezile administrate, respectiv probele testimoniale, cercetarea la fața locului și raportul de expertiză tehnică topografică, probe care nu sunt contradictorii astfel că nu se impunea înlăturarea declarațiilor testimoniale sau a raportului de expertiză topografică.

Din depoziția martorilor a rezultat că în aceiași zonă în care expertul tehnic a propus drumul de servitute, exista anterior un drum de trecere a proprietarilor terenurilor, drum ce era folosit pentru aducerea la drumul public a recoltelor agricole. Parcela intervenientelor in suprafața totala de 6577 mp nu are acces direct la drum fiind un teren înfundat, singura posibilitate de acces la teren fiind instituirea unui drum de servitute peste parcela pârâtelor. Totodată, s-a constatat la fata locului, in mod clar, existenta unui drum de acces peste parcela pârâtelor si ca acest drum este cel constatat prin expertiza întocmită de către dl.expert Erculescu D. si marcat pe raportul de expertiză.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ. potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii Curtea constată că acesta nu este întemeiat pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

În susținerea acestei critici pârâtele recurente au arătat, pe de-o parte că nu pot fi ignorate dispozițiile imperative ale art. 618 C.civ., conform cărora drumul de servitute trebuie să treacă prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc urmează a fi deschisă, iar pe de altă parte, că instanța de apel a respins cererea în probațiune privind efectuarea unei lucrări tehnice care să permită identificarea unui drum de servitute pe marginea pârâului, respectiv la marginea parcelei lor, acesta fiind locul prin care s-ar pricinui cea mai mică pagubă.

Contrar aserțiunilor pârâtelor recurente Curtea constată că tribunalul a motivat în fapt și în drept această critică invocată de pârâte prin cererea de apel în sensul că pretinsa paguba produsa pârâtelor ca urmare a instituirii drumului de servitute indicat de expert în raportul de expertiză, peste drumul de exploatare existent folosit cu acordul proprietarilor vecini înlătura posibilitatea producerii vreunui prejudiciu, iar în ipoteza în care acest prejudiciu ar deveni cert și actual pârâtele pot solicita despăgubiri in condițiile legii.

În prezenta cauză pârâtele nu au precizat concret în ce constă eventualul prejudiciu cauzat de varianta drumului de acces propusă de expert, neproducând nicio probă în acest sens, ci doar s-au limitat să afirme că valoarea economică a parcelei pârâtelor este diminuată substanțial, iar o eventuală sistare a coproprietății între pârâte ar duce la o fărâmițare excesivă a terenului, cu consecințe păgubitoare.

Art.167 alin.1 C.pr.civ. statuează că dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

În aceste condiții, în mod legal tribunalul, ținând seama de ansamblul probelor administrate, a respins cererea în probațiune formulată de reprezentantul pârâtelor la termenul de judecată din_ privind efectuarea

unui nou raport de expertiză topografică apreciind că o astfel de probă nu este concludentă pentru soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.5, pct.7 și pct.9 C.pr.civ. astfel

încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele F. M., O. M., P. A. M. și Ș. R. M. împotriva deciziei civile nr. 220 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține ca fiind legală.

În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentele, aflate în culpă procesuală, să plătească intimatei

T. D. suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând

onorariul avocațial dovedit prin chitanța de plată anexată la f. 30 din dosar.

PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele F. M., O. M. ,

P. A. M. și Ș. R. M. împotriva deciziei civile nr. 220 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă pe numitele recurente să plătească intimatei T. D. suma de

1. 0 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din 01 noiembrie 2013.

   PREȘEDINTE,					JUDECĂTORI,
   I. -D. C.	A.	-A.	P.	C.	-M. CONȚ

   GREFIER,

   1. -A. M.

Red.A.A.P./_ .

Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D.G.Roșu.

Jud.tribunal: V.G. ; C.V.Balint.

← Decizia civilă nr. 14/2013. Rectificare carte funciară		Decizia civilă nr. 204/2013. Rectificare carte funciară →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4147/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 142/2013. Rectificare carte funciară Încheierea civilă nr. 35/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 14/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 204/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 4129/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 176/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 363/2013. Rectificare carte funciară