Decizia civilă nr. 213/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/R/2013
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. - C. V. JUDECĂTORI: A. - T. N.
C. - M. CONȚ GREFIER: M. - L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. E., împotriva deciziei civile nr. 52 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe pârâții N. I. și N. C., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent S. E., avocat Jucan Ș. ania - Codruța și reprezentantul pârâților intimați N. I. și N. C., avocat Ciortea V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 ianuarie 2013 Judecătoria Zalău a răspuns solicitării Curții și a trimis, spre a fi acvirat la dosarul prezentei cauze, dosarul Judecătoriei Z. nr._, având ca obiect grănițuire.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța și factura fiscală prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1500 lei, la care a fost anexată copia unui extras de cont emis de Banca Transilvania.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 600 lei, și două bonuri fiscale prin care se justifică cheltuielile de transport la instanță, pentru două termene, în valoare totală de 300,08 lei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului și a acțiunii introductive de instanță, așa cum au fost formulate.
Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, conform dovezilor depuse la dosar.
Apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 312 din același cod.
Instanța de apel nu a analizat instituțiile juridice incidente în speță, trecând foarte ușor peste o serie de aspecte legate de cartea funciară, preferând să ignore realitatea. Raportat la această situație, se impune admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecarea apelului, inclusiv pentru a se proceda la administrarea unor probe ce nu au fost administrate la dosar.
Arată că reclamantul a promovat acțiunea în rectificare de carte funciară în baza Legii nr. 7/1996 întrucât există neconcordanțe între înscrierile din cartea funciară și situația reală a imobilului.
Prin cerere, acesta a arătat că înscrierea dreptului pârâților nu este și nu a fost niciodată în concordanță cu situația imobilului dobândit prin act autentic, situație datorată unor erori de natură tehnică, respectiv documentația cadastrală a stabilit un amplasament eronat care a condus la suprapuneri peste terenul reclamantului.
Întabularea cadastrală are o formă în zigzag. În aceste condiții, apreciază că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, care să identifice nu doar eventuale suprapuneri, dar și veridicitatea și corectitudinea raportului de expertiză cadastrală și a documentației în temeiul căreia pârâții și-au întabulat cadastral dreptul de proprietate, precum și modalitatea în care această întabulare suprapune sau nu terenul care aparține reclamantului și topograficul deținut de către aceasta.
În ipoteza în care instanța apreciază că nu se impune casarea cu trimitere, solicită admiterea recursului și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Din punct de vedere juridic, interesul reclamantului este justificat și perfect legitim. În speță este vorba despre încălcarea unui drept real al acestuia, prin urmare, acțiunea promovată este pertinentă și fondată. Pârâții încearcă să lungească în mod artificial accesul lor la drum, ceea ce le permite crearea unui număr mai mare de parcele cu acces direct la drum, parcele construibile având o valoare sensibil mai mare. Pentru aceste motive, apreciază că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocațial și câte 200 lei reprezentând contravaloarea transportului la instanță pentru două termene.
Arată că întabularea pârâților intimați în cartea funciară s-a făcut în mod legal, în baza titlului de proprietate și în baza actelor autentice de vânzare- cumpărare.
Dacă reclamantul a considerat că suprafața de teren acordată prin titlul de proprietate este prea mare, trebuia să atace titlul de proprietate.
Apreciază că nu sunt fondate criticile formulate de reclamant prin recursul declarat, iar întabularea pârâților intimați este legală și corectă și nu lezează în nici un fel interesele legale ale recurentului.
Raportat la cele arătate, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2088/_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._,
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul S. E., în contradictoriu cu pârâții N. I. și N. C., privind anularea parțială a încheierii de întabulare pentru nr. cad. 463, 462, 461/2, 461/1, 386 și 930, înscrise în CF nr. 349 Hereclean, modificarea documentației de întabulare cu consecința modificării limitelor de proprietate prin extindere pe latura NE(pe lățime) peste lotul reclamantului, astfel încât parcela cu nr. cad. 930 să nu se suprapună cu terenul reclamantului de sub nr. top. 453/b/1 și întabularea în cartea funciară.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului N. I. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele
:
"Reclamantul nu contestă în realitate valabilitatea documentației de întabulare, ci solicită modificarea acesteia, astfel încât între proprietatea sa și a pârâților să nu mai existe suprapuneri.
Potrivit art. 907 alin.1 și 3 Cod civ., când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic";.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul S. E.
,
solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
T ribun alul S ăl aj, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 52/_, pronunțată î n dos ar nr. _
, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. E., care a fost obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții N. I. și N. C. .
Motivând decizia pronunțată, T. a reținut în considerentele acesteia, următoarele
:
"Obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea parțială a încheierii de întabulare pentru nr. cad. 463, 462, 461/2, 461/1, 386 și 930, înscrise în CF nr. 349 Hereclean, modificarea documentației de întabulare cu consecința modificării limitelor de proprietate prin extindere pe latura NE (pe lățime) peste lotul reclamantului, astfel încât parcela cu nr. cad. 930 să nu se suprapună cu terenul reclamantului de sub nr. top. 453/b/1 și întabularea în cartea funciară a loturilor reconfigurate.
Ca prim motiv de apel, se invocă faptul că nu sunt incidente prevederile art. 907 alin.1 și 3 Cod civil, deoarece dosarul este disjuns din dosarul nr._ când noul cod civil nu era în vigoare.
Această apărare este întemeiată în condițiile în care la data de 25 ianuarie 2012 s-a făcut precizarea de acțiune privind modificarea documentației, iar apoi în ședința din 4 aprilie 2012 (f.12, 14) s-a depus din nou o precizare de acțiune, iar acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii nr.7/1996, indiferent de data introducerii lor, se soluționează potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz, la data săvârșirii ori procedurii faptului juridic
generator al dreptului supus înscrierii, cu respectarea normelor procedurale în vigoare în momentul introducerii lor (art.80 din Legea nr.71/2011).
Ori respingerea cererii pentru recepția documentației cadastrale și înscrierea în cartea funciară s-a făcut prin Încheierea nr.32916/_ (f.3 din dosar nr._ din care fost disjuns prezenta), ca atare faptul juridic generator s-a născut la cea dată, intrând sub incidența Legii nr.7/1996.
Analizând acțiunea reclamantului din perspective Legii nr.7/1996, instanța constată următoarele:
Nr. cad.463 înscris în CF nr.170/N Hereclean, nr. cad.461 din CF nr.171/N Hereclean, nr. cad. 462 din CF nr.172/N Hereclean, nr. cad. 386 din CF nr.89/N Hereclean prin conversie CFE-50340 și nr. cad. 930 din CF nr.739/N Hereclean prin conversie CFE 50342 identifică terenurile aflate în proprietatea pârâților N. C. și N. I. (f.24, 25, 45-47, 63 din dosarul nr._ ) dobândit prin cumpărare.
Reclamantul solicită rectificarea CF nr.349 Hereclean în sensul reconfigurării loturilor aferente numerelor cadastrale de mai sus cu consecința modificării limitelor de proprietate prin extinderea pe latura NE (pe lățime) peste lotul reclamantului S. E., așa încât parcela de sub cad. 930 să nu se suprapună cu terenul reclamantului de sub top.453/b/1, anularea încheierii de întabulare pentru nr. cad. 463, 462, 461/2, 461/1, 386 și 930 înscrise în CF 349 Hereclean, întabularea în CF a loturilor reconfigurate conform noii documentații.
Acțiunea în rectificare poate fi introdusă dacă există unul dintre cele patru cazuri expres și limitative prevăzute de lege, și anume:
înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
dreptul înscris a fost greșit calificat;
nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În ceea ce privește pct.1 teza I condițiile acesteia nu sunt incidente în cauză, întrucât ea vizează nevalabilitatea încheierii de carte funciară, adică înscrierea nu corespunde cu obiectul cererii sau nevalabilitatea propriu-zisă a înscrieri în CF - ipoteză în care actul juridic, înscrisul constatator al acestuia și încheierea de CF sunt conforme, valabile, însă înscrierea în CF nu s-a conformat acestora.
În ceea ce privește pct.1 teza II, aceasta reglementează situația în care actul juridic prezentat spre întabulare este lovit de nulitate, iar dreptul real ce rezultă din acesta este totuși intabulat.
În ceea ce privește pct.2, acesta nu este incident în speță, întrucât această ipoteză vizează doar situația în care dreptul real imobiliar supus înscrierii a fost corect calificat în actul constatator, însă încheierea prin care s-a dispus înscrierea a fost greșit calificată.
În ceea ce privește pct.3, acesta nu este aplicabil întrucât el vizează încetarea condițiilor de existență a dreptului înscris, a efectelor actului juridic, ori contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâții au dobândit dreptul de proprietate este valabil neintervenind ulterior nici o cauză ulterioară care să-l facă fără efecte.
În ceea ce privește pct.4, nu se poate vorbi de o incidență a acestuia în speță întrucât situația reală actuală a imobilului înscris în CF corespunde cu înscrierea în CF.
Așadar atâta timp cât acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este admisibilă numai pentru a îndrepta o eroare existentă în cartea funciară,
eroare care nu privește dreptul de proprietate în materialitatea sa - așa cum o invocă reclamantul - iar nu pentru a radia dreptul de proprietate al unei persoane și a-l înscrie în beneficiul unei alte persoane, acțiunea reclamantului este nefondată, astfel că soluția primei instanțe bazate chiar pe o altă motivare, apare ca temeinică și legală, urmând astfel, ca în baza art.296 Cod procedură civilă apelul să fie respins, cu consecința păstrării hotărârii instanței de fond";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. E.
, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2088 din 16 mai 2012; iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, prin admiterea apelului și a acțiunii, așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul deciziei recurate și, în esență, motivarea acesteia, apreciindu-se că hotărârea instanței de apel este nelegală, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., coroborate cu prevederile art. 312 C.pr.civ..
În ceea ce privește prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., recurentul consideră că hotărârea instanței nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Astfel, reclamantul a solicitat practic rectificarea de carte funciară conform prevederilor Legii nr. 7/1996. Cu toate acestea, instanța a analizat extrem de succint, fără vreun fel de motivare concretă, cererea formulată de către reclamant, bifând doar fiecare dintre cele patru posibilități de rectificare a cărții funciare, fără să analizeze în detaliu și fără să administreze vreo probă raportat la această solicitare a reclamantului.
Sub acest aspect, consideră recurentul că instanța nu a analizat practic instituțiile juridice incidente în speță, motivarea făcută fiind doar un simulacru. Or, raportat la prevederile art. 6 din CEDO chiar și o motivare insuficientă a unei hotărâri judecătorești echivalează cu o lipsă de motivare, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta situație, astfel încât, sunt încălcate inclusiv prevederile Convenției mai sus amintite.
Instanța a trecut foarte ușor peste o serie de aspecte legate de rectificarea de carte funciară, preferând ca în mod expeditiv să ignore realitatea.
Este evident, din cauzele tot mai frecvente de pe rolul instanțelor, faptul că situații ca cea a recurentului sunt tot mai frecvente. Practica judecătorească este departe de a fi unitară, din contră hotărârile sunt chiar contradictorii. Cu toate acestea, indiferent de soluția pronunțată, instanța trebuie să dovedească la rândul său că nu a tratat cu superficialitate problema dedusă judecății pentru a convinge părțile de veridicitatea hotărârii pronunțate.
Recurentul consideră că în cazul de față aceasta nu s-a întâmplat, astfel încât, hotărârea este nelegală prin prisma pct. 7 al art. 304 C.pr.civ.
Sub acest aspect, soluția cea mai corectă este casarea hotărârii și trimiterea acesteia spre rejudecarea apelului, pentru a permite inclusiv administrarea unor probe în prezenta cauză, probe care nu au fost administrate la dosar.
De asemenea, apreciază recurentul, hotărârea recurată este nelegală și prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., întrucât hotărârea atacată este lipsită de temei legal, respectiv, fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005), în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Rezultă că ori de câte ori există neconcordanță între cartea funciară și realitatea extratabulară, rectificarea este în principiu calea de eliminare a acestei contradicții.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 și art. 100 din Regulament, orice persoană poate cere rectificarea de carte funciară, dacă înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Acțiunea în rectificare poate fi valorificată pe cale de acțiune principală, când se cere anularea încheierii de carte funciară, ori a înscrierii nevalabile, radierea dreptului stins sau a înscrierii devenite inexacte, ori pe cale accesorie în
cadrul procesului principal, prin care se cere desființarea titlului pârâtului sau
calificarea exactă a dreptului tabular.
Acțiunea în rectificare este o acțiune reală sau personală, după caz, în realizare de drepturi.
Acțiunea în rectificare are caracter principal, când este fondată pe alte temeiuri decât nevalabilitatea sau ineficacitatea actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, respectiv înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Dreptul de a cere rectificarea înscrisurilor de carte funciară, derivă din încălcarea unui drept real sau de creanță, ori a unui alt drept vătămat prin înscrierea săvârșită în cartea funciară și totodată, este o acțiune în realizare de drepturi.
În aceste condiții, are calitate procesuală activă într-o acțiune în rectificarea înscrierilor din cartea funciară, persoana care a avut un drept înscris în cartea funciară, persoana care are un drept înscris în cartea funciară, persoana care ar urma să aibă un drept înscris în cartea funciară, cel care nu a fost niciodată înscris în cartea funciară, omis de la înscrierea în cartea funciară, în condițiile art. 59 din Legea nr. 7/1996, precum și alte persoane, instituții sau autorități publice (de exemplu: art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997), care justifică un interes legitim.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 662/2009. În cauză, reclamantul a arătat că înscrierea dreptului pârâților nu este și nu a fost niciodată în concordanță cu situația imobilului dobândit prin act autentic, situație datorată unor erori de natură tehnică (documentația cadastralăa stabilit un amplasament eronat
), care au condus la suprapunerea peste terenul
aparținând reclamantului.
Acest aspect este evident și prin raportare la documentația topografică și cea cadastrală existente la dosarul cauzei.
Pe scurt, pentru a edifica instanța asupra istoriei acestor suprafețe de teren, recurentul arată următoarele.
Inițial a fost vorba despre un singur corp funciar, nr. top. 453, partajat ulterior între doi frați - nr. top. 453/a, 453/b, în două părți aproape egale. Mai apoi, acesta din urmă a fost împărțit încă o dată în 4 porțiuni - 453/b/1, 453/b/2, 453/b/3 și 453/b/4.
Topograficele /1 și /3 aparțin amândouă reclamantului, ele fiind aproximativ egale cu celelalte, împărțirea fiind realizată de către antecesorii comuni ai părților, pentru echilibrarea situației dintre diverșii moștenitori. Liniile de separație dintre aceste terenuri sunt linii drepte, parcelele fiind forme geometrice perfecte, clare.
Abia ulterior, prin întabularea pârâților în cele trei tranșe, a apărut forma neregulată a acestora, care se lățește pe măsură ce se apropie de terenul care aparține reclamantului în proprietate. Mai mult, pătrunderea lotului întabulat cadastral pe terenul reclamantului este cu atât mai evidentă cu cât corpul funciar din care acesta din urmă face parte este un dreptunghi perfect, peste care
se suprapune în mod vizibil lotul purtând nr. top. 453/b/2/b/1, aparținând pârâților.
In aceste condiții, consideră recurentul, este evidentă eroarea de natură tehnică existentă în prezenta cauză și care poate ajunge să greveze în mod nejustificat și fără temei legal dreptul reclamantului, care are o valabilitate și o forță juridică egală cu cel al pârâților.
Recurentul apreciază că se impune efectuarea unei expertize de specialitate
,care să identifice nu doar eventuale suprapuneri, ci să verifice și veridicitatea și corectitudinea raportului de expertiză cadastrală și a documentației în temeiul căreia pârâții și-au întabulat cadastral dreptul de proprietate, precum și modalitatea în care această întabulare suprapune sau nu terenul care aparține reclamantului și topograficul deținut de către acesta.
In acest sens, recurentul a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, prin care să fie obligată instanța la efectuarea acestei expertize și la identificarea corectă nu doar a suprapunerilor, ci și la verificarea documentației pârâților, ceea ce instanța de fond și de apel nu au făcut.
Față de aceste considerente, recurentul solicită ca în baza art. 312 C.pr.civ., să se admită recursul, să se modifice decizia și să se trimită cauza spre rejudecare, pentru stabilirea amplasamentului corect al suprafeței de teren în litigiu.
În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază totuși că se poate pronunța și în această situație, recurentul solicită a dispune admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
Este evident, pe de o parte, din schițele existente la dosarul cauzei, că reclamantul recurent, care și folosește faptic terenul în litigiu, este proprietar al întregii parcele purtând nr. top. 453/b/1, întabularea cadastrală a pârâților intrând nepermis de mult asupra acestei parcele.
Deși pare inițial lipsit de justificare un astfel de act, ceea ce acordă o prezumție de bună-credință pârâților (oricum nerelevantă sub aspect juridic în prezenta cauză), motivele și rațiunea acestora este de fapt una foarte simplă.
Terenul dobândit de către ei, pe care încearcă să îl întabuleze, se află situat de-a lungul unui drum, ceea ce se poate observa inclusiv de pe harta existentă la dosarul cauzei.
Acest teren, deși figurează în toate evidențele drept teren agricol (iar recurentul îl și lucrează ca atare) este de fapt mult mai valoros decât terenul pe care îl deține recurentul către interiorul parcelei inițiale și având nr. top. 453/b/3, deoarece zona este una în dezvoltare, iar terenurile din jur sunt de fapt terenuri pe care sunt edificate construcții.
Astfel, ceea ce încearcă pârâții să facă, de fapt, este de a lungi în mod artificial accesul lor la drum, ceea ce permite crearea unui număr mai mare de parcele cu acces direct la drum, parcele construibile și tocmai de aceea cu o valoare sensibil mai mare.
În aceste condiții, interesul pârâților este evident, aceasta fiind de fapt și explicația pentru care ei, fără nici un fel de respect pentru dreptul reclamantului, îl încalcă, prin folosirea documentației lor cadastrale, deși aceasta este în mod vizibil eronată.
Așa cum s-a arătat, și din punct de vedere juridic, interesul reclamantului este justificat și perfect legitim, fiind vorba despre încălcarea unui drept real de-al său, iar acțiunea acestuia perfect pertinentă și fondată.
Recurentul arată că ne aflăm în situația în care raportat la acest interes justificat de către reclamant, are caracterul unei acțiuni principale, prin care se solicită anularea încheierii de carte funciară, petit promovat deja de către recurent ca atare.
În consecință, apreciază recurentul, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în toate gradele de jurisdicție, conform chitanțelor de la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, intimații N. I. și N. C.
au solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului înaintat de reclamantul S. E., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs, motivat pe următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea parțială a încheierii de întabulare pentru terenurile cu nr. cadastral 463, 462, 461/2, 461/1, 386 și 930 din CF 349 Hereclean și modificarea documentației de întabulare în sensul reconfigurării loturilor de teren arătate mai sus, în sensul extinderii acestora pe lățime prin extinderea pe latura de NE peste lotul reclamantului S. E., astfel încât porțiunea de teren sub nr. cadastral 930 să nu se mai suprapună cu terenul reclamantului de sub top. 453/b/l.
Ori din simpla lecturare a acțiunii introductive, rezultă că reclamantul
dorește să schimbe forma geometrică a terenului pârâților, prin schimbarea
lungimii acestuia și creșterea lățimii terenului pârâților,
prin atribuirea unei porțiuni de teren din terenul despre care reclamantul susține că îi aparține, dar nu a putut produce niciun fel de dovezi în acest sens, iar în CF reclamantul nu este întabulat.
Chiar dacă terenul de pe latura de nord-est ar aparține reclamantului, - modificarea configurației geometrice a terenului pârâților ar putea fi făcută numai cu acordul pârâților și nu pe calea unei acțiuni în rectificare de CF.
Cum reclamantul nu poate contesta faptul că întabularea în CF a pârâților s-a făcut în mod legal, dorințele acestuia de a modifica proprietatea pârâților pe lățime pe latura de nord est și a se reduce lungimea terenului intimaților la capătul unde se învecinează cu terenul reclamantului, fără modificarea suprafeței, nu sunt suficiente pentru a se modifica întabularea în cartea funciară, prin admiterea acțiunii introductive în ceea ce privește terenul proprietatea pârâților.
Inițial la cartea funciară antecesorul de drept al pârâților, Stanciu Gligor (Gherghely la CF) era proprietarul unui teren de 13.226 m.p., care era notat pe terenul cu nr. top. 453/b/2 (Stanciu Gligor era tatăl pârâtei N. C. și socrul pârâtului N. I. .)
Pârâții au cumpărat de la acesta, în trei rânduri, întreg acest teren în suprafață de 13.226 m.p., pe măsura în care antecesorului pârâților i s-a reconstituit dreptul de proprietate. Inițial acesta a primit doar 8.000 m.p. din suprafața pe care o avea, deoarece constituirea dreptului de proprietate a fost limitată la 10 ha/familie, iar apoi după modificarea Legii 18/1991 a primit și diferența până la 13.226m.p.)
Mai întâi, pârâții au cumpărat cu act autentic 421 din 26 februarie 1997 terenul de 8.000 m.p. cu nr. top. 453/b/2/a, apoi în anul 2006 prin contractul autentic nr. 8989 din 7 septembrie 2006 au mai cumpărat 3.000 m.p., iar prin contractul autentic nr. 5529 din 30 iunie 2008 au cumpărat diferența de 2226
m.p. din terenul inițial de 13.226 m.p.
Din aceste terenuri, în suprafață totală de 13.226 m.p., pârâții au înstrăinat altor persoane suprafața de 2.000 m.p., deci pârâții mai au în proprietate doar 11.226 m.p.
In cartea funciară terenurile părților din acest proces se află situate pe terenurile cu nr. top. inițial 453/b care a fost dezmembrat după cum urmează:
Reclamantul S. E. i-ar reveni terenul cu nr. top. 453/b/l și 453/b/3,- dar în evidența funciară nu este întabulat reclamantul S. E. pentru nici o
porțiune de teren, dar pretinde că terenul, de pe latura de nord - est al terenului pârâților, i-ar aparține.
Pârâții au în proprietate terenul cu nr. top. 453/b/2, în suprafață de
13.226 m.p., care acum este întabulat pe numerele cadastrale 930, 386, 461/1, restul suprafeței de 2.000 m.p. este întabulat pe nr. cadastral 462 și 463, care aparțin altor persoane, care l-au dobândit prin cumpărare de la pârâți și care nu sunt părți în acest proces.
Întabularea pârâților în cartea funciară s-a făcut în mod legal în baza titlului de proprietate la care s-a făcut referire anterior și în baza actelor autentice de vânzare-cumpărare.
Intimații pârâți menționează că sub nr._ S. E. a promovat o acțiune judiciară pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea pârâților și terenul reclamantului, care nu este întabulat în CF. Cum reclamantului recurent nu-i conveneau expertizele administrate în dosar_ a înaintat acțiunea judiciară în dosarul de față, încercând pe calea acțiunii în rectificare de CF, formulată în dosarul de față, să determine o anumită linie de hotar dorită de acesta.
În prezent dosarul_ este suspendat până la soluționarea dosarului de față.
Cum criticile formulate de recurent în recursul său sunt nefondate, intimații solicită respingerea acestui recurs, întabularea pârâților în cartea funciară fiind legală și corectă și nelezând în niciun fel interesele legale ale recurentului.
Recursul reclamantului este nefondat.
L imitele înves tir ii ins tanțe i.
Reclamantul a învestit instanța cu o cerere, așa zis de rectificare de CF, disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei Z., având ca obiect grănițuire, cerere prin care a solicitat "redimensionarea laturilor loturilor în sensul extinderii pe partea de nord-vest, deoarece sunt tot aceiași proprietari, având în vedere că nu a avut cunoștință că proprietatea reclamantului se suprapune cu terenul pârâților"; (încheierea din_ - f. 1 dosar fond).
După disjungere, dosarul a fost înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei Z., reclamantul precizându-și în scris acțiunea, în sensul că, solicită "modificarea documentației care stă la baza întabulării în CF a numărului cadastral 463, 462, 461/2, 461/1, 386 și 930, în sensul modificării limitelor de proprietate cu extindere pe latura de nord - est pe lățime, peste lotul reclamantului S. E., fără modificarea suprafeței loturilor, în așa fel încât, în urma redimensionării, să nu existe suprapunere peste lotul înscris sub nr. top 453/b/1 al reclamantului S. E. "; (f. 2 verso dosar fond).
Ulterior, reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune, pentru termenul de judecată din_ (f. 12-13, 14 dosar fond), prin care a solicitat "anularea parțială a încheierii de întabulare pentru numerele cadastrale 463, 462, 461/2, 461/1, 386 și 930, înscrise în CF nr. 349 Hereclean; modificarea documentației de întabulare în sensul reconfigurării loturilor aferente nr. cadastrale 463, 462, 461/2, 461/1, 386 și 930, cu consecința modificării limitelor de proprietate cu extindere pe latura de nord - est pe lățime, peste lotul reclamantului S. E., așa încât parcela de sub nr. cadastral 930 să nu se suprapună cu terenul reclamantului de sub nr. top 453/b/1; întabularea în CF a loturilor reconfigurate conform noii documentații";.
În motivarea acestei ultime precizări de acțiune, reclamantul a arătat că pârâții dețin un teren care se învecinează cu terenul său, pe toată lungimea lui, teren compus din mai multe parcele alipite, dobândit prin cumpărare și moștenire, și că la înscrierea în CF pârâții nu au ținut cont de limitele
proprietăților, astfel că o parcelă în suprafață de 930 mp se suprapune cu terenul al cărui proprietar este reclamantul.
Prin această așa zisă rectificare de carte funciară reclamantul dorește, conform propriei susțineri, "nu modificarea suprafeței loturilor, ci doar înlăturarea suprapunerii terenului pârâților peste terenul reclamantului";.
Cererea de rectificare a cărții funciare a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 26 alin. 1, art. 33 alin. 6 și art. 51 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Din dosarul având ca obiect grănițuire, acvirat prezentei cauze, se desprinde cu evidență ideea că reclamantul dorește așa zisa stabilire a mejdiei dintre parcela sa și parcela pârâților, de asemenea manieră încât, să se înlăture suprapunerea terenului pârâților peste terenul său.
D ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile în c auz ă.
Prin prisma art. 129 alin. final C.pr.civ. judecătorii sunt ținuți să se pronunțe întotdeauna strict asupra obiectului cererii deduse judecății, în limitele învestirii lor.
Reclamantul și-a întemeiat cererea de rectificare de carte funciară pe prevederile art. 26 alin. 1, art. 33 alin. 6 și art. 51 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, texte care anterior intrării în vigoare a N.C.C., prevedeau următoarele:
Art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 prevedea că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele.
Potrivit art. 33 alin. 6 din aceeași lege, procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale.
În sfârșit, potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, modificată prin
O.U.G. nr. 64/2010, aprobată prin Legea nr. 133/2012, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe calea amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv, de titular, în baza unei documentații cadastrale.
Niciunul din textele legale invocate de reclamant în susținerea precizării sale de acțiune nu conține niciun fel de referire la cazurile în care se poate solicita rectificarea unei cărți funciare, cazuri care, evident, sunt cele reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/1996, text legal care prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Desigur, pentru admisibilitatea unei acțiuni în rectificare de carte funciară, în condițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, era necesară existența, prealabil solicitării de rectificare de CF, a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se constate existența vreuneia din ipotezele menționate de acest text legal, și aceasta pentru că, de principiu, acțiunea în rectificare de CF este o acțiune subsidiară, subsecventă, care se grefează întotdeauna pe o acțiune principală.
Este adevărat că art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 prevede că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația
juridică reală, se poate cere rectificare sau, după caz, modificarea acesteia, dar nu este mai puțin adevărat că această rectificare ori modificare se poate face doar în condițiile stipulate de art. 33 alin. 2, 3, 4, respectiv, art. 34 și urm. din aceeași lege.
Reclamantul nu a solicitat rectificarea cărții funciare pe motiv că ar fi prezentă vreuna din ipotezele reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/1996, ci pe motiv că o parte din terenul pârâților, respectiv, 930 mp, se suprapune peste terenul reclamantului, considerent pentru care reclamantul ar fi dorit, ca pe calea acțiunii pendinte, să "împingă"; terenul pârâților lângă terenul său, fără însă să îi modifice suprafața ori forma laturilor, ci doar amplasamentul efectiv.
Or, o atare împrejurare nu se circumscrie ipotezelor în care se poate face o rectificare de CF în condițiile textelor legale mai sus invocate.
Scur te cons ider aț ii c u pr iv ire l a c ircu ms tanțele de f ap t ale c au ze i.
Din starea de fapt, succint reținută în cauză de primele două instanțe, - și la care instanța de recurs este datoare să se raporteze -, coroborată cu expertiza întocmită în dosarul de grănițuire de expert inginer I. Mircea (f. 65 dosar acvirat), rezultă faptul că reclamantul are o suprafață de 1,1742 ha, conform schiței de punere în posesie, situată pe nr. top 453/b/1, în timp ce pârâții au o suprafață de 1,3226 ha, situată pe nr. top 453/b/2/a, 453/b/2/b/2, 453/b/2/b/1, terenurile părților suprapunându-se pe o suprafață de 3154 mp, (2226 mp + 928 mp), aferent nr. cad. 930, întabulat în CF nr. 50342 Hereclean, nr. cadastral asupra căruia proprietari tabulari figurează pârâții (f. 45 dosar acvirat).
Pârâții au cumpărat terenul litigios de la Stanciu Gligor, (contracte de vânzare-cumpărare f. 17-21 dosar acvirat), prin trei contracte de vânzare- cumpărare, autentificate, la rândul său, Stanciu Gligor dobândind acest teren prin titlul de proprietate nr. 51694/40426/_ (prin reconstituirea dreptului de proprietate) și prin titlul de proprietate nr. 23110/76996/_ (prin reconstituirea dreptului de proprietate, în virtutea calității sale de proprietar în CF nr. 350 Hereclean nr. top 453/b/2, teren în suprafață de 13.226 mp, asupra căruia acesta și-a întabulat dreptul de proprietate prin donație în anul 1939 - f. 22 dosar acvirat).
Împrejurarea că o parte din terenul pârâților N., se suprapune peste terenul reclamantului, în niciun caz nu poate fi rezolvată pe calea unei simple acțiuni de rectificare de CF, ci doar pe calea unei acțiuni având ca obiect anularea titlurilor de proprietate ale lui Stanciu Gligor, a proceselor verbale de punere în posesie a acestuia, a schițelor în baza cărora s-a făcut punerea în posesie a acestuia în temeiul Legii fondului funciar, constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate, prin care pârâții N. au cumpărat de la Stanciu Gligor terenul litigios, constatarea eventualei nulități a documentațiilor în baza cărora pârâții s-au întabulat în CF, și doar după eventuala soluționare favorabilă a unei astfel de acțiuni, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, se poate recurge la rectificarea CF în sensul dorit de reclamant.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Curtea constată că acest motiv din recursul reclamantului este nefondat, neputându-se reține, așa cum nefondat apreciază recurentul, că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori că ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Nu se poate reține nici motivarea succintă a hotărârii recurate, axată pe lipsa administrării vreunor probe în sensul solicitat de reclamant, în condițiile în care, în raport de limitele stricte ale învestirii instanței prin cererea dedusă judecății, instanța de apel era ținută să se pronunțe strict în aceste limite, adică,
să analizeze dacă în speță sunt sau nu întrunite condițiile în care se poate dispune rectificarea cărții funciare, în sensul pretins de reclamant.
În mod legal, cu respectarea întrutotul a prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., instanța de apel a analizat de ce nu este posibilă, prin prisma dispozițiilor legale incidente, rectificarea cărții funciare în sensul solicitat de reclamant, motiv pentru care Curtea constată că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Nu se poate reține nici incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv, încălcarea dreptului la un proces echitabil, decurgând dintr-o motivare insuficientă, în condițiile în care motivarea instanței de apel nu face altceva decât să răspundă criticilor reclamantului - la rândul lor, solicitările reclamantului fiind superficiale și lipsite de acuratețe juridică -, și să argumenteze, din punct de vedere legal, de ce nu este posibilă rectificarea cărții funciare în sensul dorit de reclamant.
Față de limitele învestirii instanței prin cererea dedusă judecății de către reclamant, limite care nu se circumscriau dispozițiilor Legii nr. 7/1996 care reglementează și permit, totodată, o rectificare de CF, nu se impunea, așa cum nefondat apreciază recurentul, administrarea vreunei probe în cauză, pentru a se dovedi că se impune rectificarea cărții funciare a pârâților, pe motiv că terenul acestora se suprapune cu terenul reclamantului.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9C.pr.civ.
Reclamantul a susținut că au fost încălcate prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, ale art. 36 din aceeași lege, ale art. 100 din Regulament și ale art. 59 din Legea nr. 7/1996.
Prin prisma art. 316 C.pr.civ., coroborat cu art. 294 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată că invocarea pentru prima dată în recurs a unor temeiuri juridice noi (art. 100 din Regulament, art. 36, art. 33 alin. 1 și art. 59 din Legea nr. 7/1996), care nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, intră sub incidența excepției inadmisibilității, neputând fi analizate pentru prima dată în recurs.
În ceea ce privește pretinsa încălcare de către instanța de apel a prevederilor art. 33 alin. 1 și art. 36 din Legea nr. 7/1996, Curtea constată că aceste temeiuri juridice noi au fost invocate pentru prima dată în recurs, intrând deci sub incidența art. 294 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 316 C.pr.civ., întrucât în fața primei instanțe, reclamantul a invocat doar prevederile art. 26 alin. 1, art. 33 alin. 6 și art. 51 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Nu se poate reține, așadar, așa cum nefondat apreciază recurentul, că instanța de apel ar fi încălcat ori aplicat greșit texte de lege, câtă vreme, textele legale pretins încălcate de tribunal, nu au constituit temei juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv, aceste texte de lege nu au fost procedural invocate de reclamant, în fața primei instanțe, în susținerea cererii sale.
Curtea constată, așadar, că în cauză nu poate fi reținută aplicarea ori încălcarea greșită a legii, ori lipsa de temei legal a hotărârii recurate, așa cum nefondat apreciază recurentul.
Drept urmare, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care se evocă starea de fapt a cauzei
, Curtea constată că acestea intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, circumscriindu-se astfel prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimaților
N. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, din care 600 lei, onorariu avocațial justificat prin chitanța de plată nr. 183/_, aferent contractului de asistență juridică nr. SJ001396/_ (f. 16, 29), iar 200 lei, contravaloarea transport la instanță (f. 28), conform bonului fiscal nr. 79/_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul S. E. împotriva deciziei civile nr. 52 din 11 septembrie 2012 a T. ui S., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului N. I. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
M. -C. V. | A. | -T. | N. | C. | -M. | CONȚ |
GREFIER
M. -L. T.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: E.R.U. D. Jud.apel: D.Gavril/M. Kende
| ← Decizia civilă nr. 363/2013. Rectificare carte funciară | Încheierea civilă nr. 72/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
