Decizia civilă nr. 1771/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.1771/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. - M. CONȚ
Judecători: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. G. C. C. precum și recursul declarat de pârâta P. O. R. C. împotriva deciziei civile nr. 105 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, având ca obiect rectificare carte funciară- constatarea nulității absolute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta recurentă P.
O. R. C. prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 3 aprilie 2013 a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă P. G. C. C. ca nefiind
întemeiat, cu cheltuieli de judecată .
Curtea, după deliberare lasă cauza la o nouă strigare pentru a da posibilitate părților de a se prezenta la dezbateri.
La cea de-a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat Ciortea V.
, lipsă fiind reprezentantul reclamantei recurente, domnul avocat Hîrza R. Călin care potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 din dosar este mandatat doar pentru redactarea recursului nu și pentru susținerea acestuia.
La întrebarea instanței reprezentantul pârâtei recurente arată că din câte are dânsul cunoștință nu știe ca reclamanta să fi uzat de dispozițiile legii speciale privind revendicarea imobilelor aparținând cultelor religioase și că acea casă parohială veche greco -catolică a fost demolată în anul 1970, iar în schimbul acestei case reclamanta a primit terenul pe care se află magazinul sătesc, cu magazin cu tot, susțineri în acest sens fiind consemnate și în dosarul_ al Judecătoriei Șimleul- Silvaniei la termenul de judecată din 11 septembrie 2012.
Curtea, în temeiul art. 306 al.2 C.pr.civ, invocă din oficiu un motiv de ordine publică referitor la inadmisibilitatea acțiunii în rectificare de carte funciară promovată de reclamantă pe dreptul comun, în condițiile în care reclamanta avea la dispoziție legea specială pentru revendicarea acestor imobile.
Reprezentantul pârâtei recurente apreciază că nu se putea promova o acțiune în rectificare carte funciară.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea propriului recurs și respingerea recursului reclamantei, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosar ( fila 21 ).
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.993/11 septembrie 2012 Judecătoria Șimleu Silvaniei a
respins cererea formulată de către reclamanta P. G. -C. C. prin preot
C., în contradictoriu cu pârâta P. O. R. C., pentru constatare nulitate absolută și rectificare carte funciară.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că în baza art. 13 din Decretele-lege nr. 177 și 358 din anul 1948, pârâții au fost înscriși în cărțile funciare nr. 181, 33, 611 C. ca proprietari, astfel:
în cartea funciară nr. 181 C., prin încheierea nr. 68/_, s-a notat rectificarea numelui parohiei G. -catolice în acela de P. O. R. C.
,
în cartea funciară nr. 33 C., nr. top. 300-1 în suprafață de 721 stj, prin încheierea nr. 68/_, s-a notat rectificarea numelui parohiei G. - catolice în acela de P. O. R. C. ,
în cartea funciară nr. 816 C., nr. top. 1013 în suprafață de 1332 stj, prin încheierea nr. 68/_, s-a notat rectificarea numelui parohiei G. - catolice în acela de P. O. R. C. ,
în cartea funciară nr. 611 C., nr. top. 347 însuprafață de 1060 stj și nr. top. 1012 în suprafață de 2,588 holduri, prin încheierea nr. 68/_, s-a notat rectificarea numelui parohiei G. -catolice în acela de P. O. R. C.
.
Temeiul juridic a efectuării acestor înscrieri a fost Decretul nr. 177/1948 și Decretul nr. 258/1848.
Instanța a reținut că titlul în baza cărora s-au efectuat înscrierile a fost valabil pentru acea dată.
Prin cererea de constatare a nulității absolute a înscrierilor făcute în cărțile funciare 33, 181, 611 C. reclamanta încearcă o adevărată acțiune în revendicare, eludând procedura specială instituită de O.U.G. nr. 94/2004.
Referitor la petitul acțiunii, instanța a constatat că titlul în baza căruia s- au efectuat mențiunile în cărțile funciare a fost valabil la data efectuării acestor înscrierii, astfel încât respinge cererea reclamanților.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 105/_, pronunțată în dosar nr._
, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. G. C. C.
, împotriva sentinței civile nr. 993 din 11 septembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
S-a reținut în considerentele deciziei că obiectul prezentului litigiu îl constituie acțiunea reclamantei P. G. C. C. de constatare a nulității absolute a titlurilor în baza cărora s-au operat înscrierile în C.F.-urile 181 C., 33 C. și 611 C. precum și rectificările C.F.-urilor nr.181 C., 33 C. și 611
.
Soluționarea acestor cereri aparține instanțelor de judecată de drept comun, așa cum corect a apreciat și Tribunalul Sălaj, instanța inițial investită
care prin sentința civilă nr.2618/_ a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Pe fondul cauzei este de reținut că pârâta P. O. R. C. a fost înscrisă în C.F.-urile nr.181, 33 și 611, ca proprietar în baza art.13 din Decretele Lege nr.177 și 358/1948. Astfel în Cartea Funciară nr.181 C. prin Încheierea nr.68/_ s-a notat rectificarea numelui Parohiei G. Catolice în acela de P.
C. (f.14-dosar fond).
În Cartea Funciară nr.33 C. top nr.300-1 în suprafață de 721 stj s-a notat rectificarea numelui Parohiei G. Catolice în P. O. C., prin încheierea nr.68/_ (f.9-10-dosar fond).
În Cartea Funciară nr.816 C. top 1013 în suprafață de 1332 stj s-a notat rectificarea numelui Parohiei G. Catolice în parohia O. R. C. prin Încheierea nr.68/_ (f.11-dosar fond).
În Cartea Funciară nr.611 top 347 în suprafață de 1060 stj și top 1012 în suprafață de 2588 holduri s-a notat rectificarea numelui Parohiei G. Catolice în
O. R. C. prin Încheierea nr.68/_ (f.12-dosar fond).
Temeiul juridic al rectificărilor de carte funciară din P. G. C. C. în P. O. R. C. îl constituie Decretul nr.177/1948 și Decretul nr.258/1948, astfel că titlul în baza cărora s-au efectuat înscrierile a fost valabil pentru acea dată.
Faptul că în acțiunea sa civilă reclamanta apelantă a invocat O.G. nr.64/2004 nu leagă instanța de judecată cu privire la stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.
De altfel, așa cum este formulată acțiunea reclamantei, este o acțiune civilă de drept comun având ca obiect anularea titlului care a stat la baza înscrierii în cartea funciară și rectificarea cărții funciare (f.1-7-dosar fond).
Raportat la obiectul acțiunii civile a reclamantei că titlul în baza căruia s- au efectuat mențiunile în cărțile funciare a fost valabil la data efectuării acestor înscrieri, rezultă că în mod justificat prima instanță a respins s-au făcut înscrierile în C.F. și rectificare carte funciară.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta P. G. C.
, cât și pârâta P. O. R. C. .
Prin recursul declarat, reclamanta P. G. C. C.
a solicitat admiterea recursului, în principal, raportat la art. 304 pct. 3 C.pr.civ., coroborat cu art. 312 al. 2 și 3 C.pr.civ., casarea în totul a soluțiilor atacate, în sensul trimiterii spre rejudecare a acțiunii introductive către instanța competentă să judece prezentul litigiu și anume, Tribunalul Sălaj, în conformitate cu OG 64/2004, în care legiuitorul a stabilit fără dubiu competența de soluționare a acestor litigii.În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei civile nr. 105/_ și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
În fapt, acțiunea introductivă, în afara constatării nulității absolute a titlului ce a stat la baza unor încheieri de înscriere în Cartea Funciară, are capete de petit privind rectificarea încheierii de Carte Funciară asupra unor terenuri, între care și unul cu o fostă casă cantorială. Legiuitorul, prin O.G. 64/2004, a stabilit în mod clar și fără dubiu o competență specială în această materie specială, în favoarea T. ui locului. Acest lucru este întărit atât de practică, cât și de doctrina de specialitate. Astfel, condițiile impuse de Decretul nr. 126/1990, astfel cum a fost modificat prin O.G. 64/2004 și prin Legea nr. 182/2005, sunt legate cu strictețe de revendicările potrivit dreptului comun asupra lăcașelor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii G. Catolice și în prezent, au fost preluate de către Biserica O. .
În niciun caz astfel de imobile, lăcașuri de cult și case parohiale, nu pot face obiectul retrocedării în condițiile O.U.G. 94/2000 cu modificările ulterioare, potrivit art. 1 alin. 1, 2 și 3 din acest act normativ.
Pe cale de consecință, instanța competentă să soluționeze litigiul în fond era Tribunalul Sălaj și astfel, orice discuții legate de fondul problemei sunt inutile.
Prin propriul recurs, pârâta P. O. R. C.
a solicitat admiterea recursului și în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării reclamantei apelante P. G. C. C., la plata cheltuielilor de judecată avute cu ocazia judecării cauzei în apel, în sumă de 1800 lei RON, reprezentând onorar avocațial pentru judecata în apel, justificat cu chitanța nr. 95 din_ depusă la dosar; cu cheltuieli de judecată în recurs. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, atunci când nu ne-a acordat cheltuielile de judecată solicitate în apel, atât prin întâmpinarea depusă cât și oral cu ocazia dezbaterilor, deși a
respins apelul formulat de reclamanta apelantă P. G. C. C. .
Motivul de recurs invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pârâta P. O. R. C. a formulat întâmpinare
la recursul formulat de către recurenta reclamantă P. G. C. C., prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei P. G. C. C. ca nefiind întemeiat, menținând hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice. Cu obligarea reclamantei recurente, la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
In ceea ce privește solicitarea făcută în principal de către recurentă, aceea de a casa hotărârile atacate și de a trimite cauza spre rejudecare instanței competente, care în opinia recurentei este Tribunalul Sălaj, se fac următoarele precizări:
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 105/_, în mod absolut corect a dispus respingerea apelului formulat de reclamantă, constatând că, raportat la obiectul acțiunii introductive, litigiul a fost soluționat în mod corect, în fond, de către Judecătoria Șimleu Silvaniei.
Astfel, deoarece imobilele pentru care s-a solicitat rectificarea cărților funciare nu au destinația de locaș de cult ori case parohiale, prin sentința civilă nr. 2618 din data de_, Tribunalul Sălaj a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Șimleul Silvaniei, constatând, raportat la obiectul litigiului dedus judecății, că competența în soluționarea dosarului revine judecătoriei.
Hotărârea T. ui Sălaj este una cât se poate de corectă, deoarece în ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor operate în cartea funciară, competența materială de soluționare aparține, având în vedere dispozițiile Legii 7/1996, Judecătoriei și nu T. ui Sălaj. Nu se poate susține cu succes că Tribunalul Sălaj ar fi competent, în baza art. 3 alin 4 din Decretul- lege 126/1990, să soluționeze orice litigiu în care este parte P. G. C.
.Prevederile art. 3 alin. 4 se referă la litigiile care se nasc ca urmare a neînțelegerilor părților, în ceea ce privește situația juridică a locașurilor de cult si a caselor parohiale care au aparținut Bisericii G. Catolice. Ori imobilele ce fac obiectul înscrierilor în CF nr. 181 C., CF 33 C. și CF 611 C., nu fac parte din categoria lăcașelor de cult și nici a caselor parohiale (care ar putea fi încadrate în categoria lăcașelor de cult), astfel că acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile Decretului Lege nr. 126/1990.
Celelalte imobile ce au aparținut cultelor religioase - altele decât locașurile de cult și care au fost preluate de către de către stat, său de orice alte persoane juridice, le sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000.
Acest aspect este confirmat și de Soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în Plenul Judecătorilor Secției de contencios a înaltei Curți de C. și Justiție din 19 aprilie 2010, conform căreia procedura instituita prin O.U.G. nr.94/2000 nu își găsește aplicare în cererile formulate de Biserica R. Unita cu Roma (greco-catolica) privind restituirea bunurilor care au aparținut cultului greco-catolic, cu destinația lăcaș de cult si casa parohiala, întrucât în privința bunurilor respective sunt aplicabile dispozițiile legii speciale în materie, si anume ale Decretului-lege nr. 126/1990.
per a contrario, în litigiile având ca obiect imobile care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolica), altele decât locașuri de cult și case parohiale, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. 94/2000.
Susținerea recurentei potrivit căreia dispozițiile O.U.G. 94/2000 nu ar fi aplicabile în cauză, deoarece imobilele ce fac obiectul înscrierilor în cărțile
funciare a căror rectificare se solicită nu fac parte din cele enumerate în cuprinsul art. 1 și 2 din OUG 94/2000, nu poate fi primită.
Astfel, așa cum rezultă din Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, aprobate prin Hotărârea nr. 1164/2002, publicată în M.O. nr. 805/2002 și aplicabile începând cu data de_, dispozițiile O.U.G. 94/2000 își găsesc aplicare în prezenta cauză.
Din acest text de lege rezultă cu claritate că dispozițiile O.U.G. 94/2000 se aplica și în cazul imobilelor preluate abuziv și aflate în prezent în posesia unor persoane juridice de drept privat.
Câtă vreme imobilele ce fac obiectul acestui dosar nu pot fi încadrat© în categoria imobilelor cu destinație de locaș de cult ori case parohiale, instanța în mod corect a constatat că, având în vedere prevederile art. 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare (rep.), competența de soluționare a litigiului privind rectificarea de carte funciară aparține Judecătoriei Șimleu Silvaniei, indiferent că parte în proces este P. G. -C. C. .
Referitor la Decizia nr. 1319/R din 7 iunie 2007 a Curții de A. C., depusă de recurentă ca practică judiciară, arătăm că aceasta vizează o cu totul altă situație, cea a revendicării unei case parohiale, situație în care revendicarea poate fi făcută doar în condițiile Decretului Lege nr. 126/1990, modificat prin
O.G. nr. 64/2004 și prin Legea nr. 182/2005. În speța de față insă, imobilele înscrise în cărțile funciare a căror rectificare se solicită, nu fac parte din categoria lăcașelor de cult și nici nu sunt case parohiale.
Mai mult, pentru o mare parte din imobilele înscrise în CF, s-a dispus reconstituire/constituirea dreptului de proprietate în favoarea altor persoane care nu sunt parte în acest litigiu.
În prezent, urmare a unei înțelegeri cu Primăria C., Biserica G. -C. a primit terenul pe care se află magazinul sătesc, împreună cu magazinul sătesc, pe care l-a consolidat, construind la parter biserică, iar la etaj casă parohială.
Pentru aceste considerente solicită a se dispune respingerea recursului ca nefiind întemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Verificând hotărârea atacată, Curtea apreciază că este nefondat recursul reclamantei și este fondat recursul pârâtei, în considerarea celor ce succed
:
Sub aspectul competenței materiale de soluționare a prezentului proces, esențială rămâne calificarea acțiunii civile în justiție exercitată de reclamanta P.
G. -catolică C. .
Or, independent de temeiul de drept invocat în mod expres în cuprinsul cereri introductive, cererile concrete ale reclamantei și motivele de fapt care le însoțesc relevă caracteristicile unei acțiuni de drept comun în rectificarea
înscrierilor în cartea funciară, grevată pe o acțiune în constatarea nulității titlului de întabulare. În absența unor dispoziții procedurale speciale și derogatorii de la dreptul comun, care să conferă tribunalului competența soluționării în primă
instanță a unor astfel de acțiuni, primesc incidență dispozițiile art. 1 C.pr.civ., competența aparținând instanței de drept comun, care este judecătoria, în speță Judecătoria Șimleu Silvaniei.
Motivele de recurs formulate de reclamantă, circumscrise acestei probleme de drept, se dovedesc a fi neîntemeiate în raport cu dispozițiile Decretului-lege nr. 126/1990, astfel cum a fost modificat și completat prin O.G. nr. 64/2004 și Legea nr. 182/2005, conform cărora fac obiectul reglementării prin acest act normativ cererile care vizează situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma (G. -catolică) și au fost preluate de Biserica O. R. . Întrucât în speță nu se solicită restituirea unui lăcaș de cult ori a unei case parohiale, este exclusă incidența Decretului- lege nr. 126/1990, a cărui aplicare ar fi atras competența de primă instanță a tribunalului.
Situația juridică a tuturor celorlalte imobile care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv cu sau fără titlu de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, altele decât lăcașele de cult, face obiectul reglementării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, care reglementează o procedură specială de urmat, pentru retrocedarea în natură a imobilelor, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 1 alin. 3. Cererea de retrocedare se adresează unei comisii speciale, înăuntrul unui anumit termen, care este de decădere, iar deciziile comisiei de retrocedare pot fi atacate la secția civilă a tribunalului, conform prevederilor art. 2 și urm. din O.U.G. nr. 94/2000.
Prin urmare, reclamanta își putea exercita dreptul la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în condițiile reglementate prin O.U.G. nr. 94/2000, ținând seama de categoria de folosință a acestor imobile, iar atâta timp cât nu a urmat procedura specială prevăzută de acest act normativ, o cerere de restituire directă exercitată pe calea dreptului comun tinde la eludarea normelor speciale, inclusiv cele referitoare la competența materială.
Rămâne ca acțiunea de drept comun în rectificarea cărții funciare să intre în competența de soluționare a judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Întrucât recursul reclamantei vizează exclusiv aceste chestiuni de drept și ele se dovedesc a fi neîntemeiate, recursul se va respinge ca nefondat.
Cu referire la recursul pârâtei, Curtea constată că acesta este întemeiat, fiind circumscris exclusiv obligației de plată a cheltuielilor de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 105/2012 a T. ui Sălaj, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, însă instanța a omis a se pronunța cu privire la cererea de obligare a apelantei, parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Observă Curtea că pârâta intimată a făcut dovada cheltuielilor de judecată pretinse în apel, în limitele sumei de 1.800 lei, prin chitanța de plată a onorariului avocațial depusă în original la fila 41 din dosarul instanței de apel, înaintea termenului de judecată din_ (pag. 42 dosar).
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 274 C.pr.civ., rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul pârâtei se va admite, iar reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei cheltuielile de judecată determinate acesteia în apel, în cuantum de 1.800 lei.
Totodată, în baza dispozițiile art. 316 raportat la art. 274 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei și cheltuielile de judecată
determinate acesteia în recurs, în limitele sumei de 1.650 lei, justificate prin chitanța de plată a onorariului avocațial depusă în original la fila 21 dosar.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta P. O. R. C. împotriva deciziei civile nr. 105 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că, obligă reclamanta apelantă să-i plătească pârâtei intimate suma de 1.800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține restul dispozițiilor din decizia recurată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. G. C. C.
, în contra aceleiași decizii.
Obligă pe intimata P. G. C. C. să plătească recurentei P. O.
C. suma de 1.650 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C.
-M. CONȚ
D.
-L.
B.
A.
C.
GREFIER
-D. G.
Red.DB/dact.MS 3 ex.
Jud.fond: L.S.
Jud.apel: R.M.P. /G.Drăgan
| ← Decizia civilă nr. 2516/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 4633/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
