Decizia civilă nr. 1270/2013. Rectificare carte funciară

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1270/R/2013

Ședința publică din 22 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. POP JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ

I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatoarea

S.C. T. C. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 4346/R din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații Ț. V., C. G., C. L. DE F. F. S. - M., B.C.P.I. S. - M.

, având ca obiect rectificare carte funciară.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă administratorii societății contestatoare, respectiv doamna C. - A.

B. și domnul C. B., care sunt și asociați, asistați de doamna avocat D.

G., cu împuternicire avocațială pentru motivarea și susținerea contestației în anulare la f. 81 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Contestația în anulare declarată de contestatoarea S.C. T. C. S.R.L., a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată intimaților, nu a fost legal timbrată la data înregistrării cererii, însă ulterior, la data de_, a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 82 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_ intimatul Ț. V. a înregistrat la dosar o cerere, prin care arată că în situația în care nu se va putea prezenta la dezbateri în data de_, datorită unor motive medicale, solicită judecarea cauzei în lipsa lui de la dezbateri, la care a anexat cererea prin care s-a adresat M. ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, având calitate de parte vătămată în dosar nr. 13/P/2008.

Având în vedere că prin cererea anterior menționată intimatul Ț. V. a învederat instanței că din motive medicale nu se poate prezenta la dezbateri, Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da intimaților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă administratorii societății contestatoare, respectiv doamna C. - A.

B. și domnul C. B., care sunt și asociați, asistați de doamna avocat D.

G., lipsă fiind celelalte părți.

Administratoarea contestatoarei S.C. T. C. S.R.L., doamna C. -A.

1. depune la dosar un înscris olograf, sub semnătură privată, care a fost eliberat la data de_ de către Spitalul Municipal S. M., respectiv de către Dr. Sorin N. - medic primar ORL, prin care se arată că pacientul Ț. V.

   , având CNP 1., internat în secția ORL în data de_, a dispărut fără urmă din data de_, luând și foaia de observație personală, fără a anunța pe nimeni de intenția sa.

   Reprezentanta contestatorilor depune la dosar un exemplar original din recursul formulat de intimatul Ț. V. împotriva încheierii civile din_, pronunțată în dosar nr._, privind investirea cu formulă executorie a Deciziei civile nr. 4346/R/_ a Curții de Apel Cluj. Totodată, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

   Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei contestatoarei în susținerea contestației în anulare.

   Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în scris, având în vedere că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de modificare prevăzut de art. 312 alin. 3 C. pr. civ., respectiv art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ., privind respingerea acțiunii față de S.C. T.

2. S.R.L., admisă la fond pentru opozabilitate, constatându-se că recurenta

S.C. T. C. S.R.L., n-a avut calitate de pârât în cauză. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor pe care se obligă să le depună la dosar până la sfârșitul dezbaterilor.

Reprezentanta contestatoarei arată că prezenta contestație în anulare a fost expediată prin poștă la_ și înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de_, iar administratorii S.C. T. C. S.R.L. au luat cunoștință de hotărârea pronunțată de către instanța de recurs doar în data de_, când s-au prezentat la Judecătoria S. - M. la termenul de judecată acordat într-un alt dosar, în care intimatul Ț. V. a depus decizia anterior arătată, având în vedere că pe portalul instanței s-a trecut doar soluția pe scurt. Totodată, arată că în conținutul încheierii de ședință din data de_ s-au consemnat aspectele anterior arătate.

De asemenea, reprezentanta contestatoarei arată că în propriul recurs, clienților săi li s-a creat o situație mai grea decât cea pe care o aveau anterior promovării recursului. Totodată, arată că recursul promovat de S.C. T. C.

S.R.L. a fost întemeiat pe prevederile art. 312 alin. 3 C.pr.civ. și art. 304 pct. 6, 7 și 8 C.pr.civ., iar instanța de recurs a constatat că S.C. T. C. S.R.L. nu a avut calitate de parte în proces și, de asemenea, a constatat că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., dar nu s-a pronunțat cu privire la primul motiv de recurs și, în consecință, s-a ajuns la o situație paradoxală. Mai arată că pentru clienții săi, care și-au dezvoltat o mică afacere pe terenul în litigiu, consecințele sunt grave.

În concluzie, reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor pe care le va depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

După închiderea dezbaterilor, reprezentanta contestatoarei a depus la dosar copii certificate de pe următoarele dovezi: bonul fiscal și factura nr. D 6 - 0028 din_, care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 2.168, 65 lei; factura nr. D 6 - 0029 din_ și ordinul de plată emis la data de_ de către Unicredit Țiriac Bank, care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 2.831,35 lei; bonul fiscal și factura nr. D 6 - 0070 din_, care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 1.200 lei.

C U R T E A

Limitele investirii instanței prin contes tația în anulare

Pr in con tes taț ia în anul are înreg is tr ată s ub nu mărul de mai sus l a d ata de_, expediată prin poștă recomandată la data de_ (f. 2 dosar), formulată de contestatoarea S.C. T. C. S.R.LS M.,

în contradictoriu cu intimații Ț. V., C. G., C. L. de F. F. S. M. și Biroul de cadastru și P. itate Imobiliară S. M., s-a solicitat, în temeiul art. 318 alin. 1 C.pr.civ., anularea deciziei civile nr. 4346/R/_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, cu consecința rejudecării recursului declarat de contestatoare împotriva deciziei civile nr. 125/A/_ a Tribunalului Maramureș, și a admiterii acestuia sub aspectul tuturor motivelor de recurs formulate.

Motivele invocate î n susținerea contestației în anulare

În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de modificare prevăzut de art. 312 alin. 3 C.pr.civ., respectiv, art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ., privind "respingerea acțiunii fata de T. C. SRL, admisa la fond pentru opozabilitate, constatându-se ca recurenta SC T. C. SRL n-a avut calitatea de pârât in cauza";.

Acest motiv de recurs se încadrează in dispozițiile art. 304 pct. 5 si 9 C.pr.civ., coroborându-se cu dispozițiile art. 105 alineat 2 si 106 Cod procedura civila in sensul ca s-a dat o hotărâre fata de o persoana juridica - SC T. C. SRL - care nu a avut calitatea de parte in proces, sancțiunea fiind nulitatea hotărârii sub acest aspect.

Vătămarea pricinuită contestatoarei este evidentă, câtă vreme, fara a avea calitatea de parte in proces, s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca ce îi este opozabila contestatoarei si poate fi operata in cartea funciară, aducând atingere dreptului de proprietate al contestatoarei.

Contestatoarea a arătat că prin scriptul intitulat "Recurs împotriva Deciziei civile nr. 125/A/_ a Tribunalului Maramureș";, contestatoarea a formulat 3 motive de recurs, iar instanța de recurs a analizat doar 2 dintre ele, motivele de recurs formulate fiind următoarele:

"Respingerea acțiunii formulata de reclamantul-intimat Ț. V. si fata de SC T. C. SRL, admisa la fond pentru opozabilitate, constatându-se ca recurenta SC T. C. SRL n-a avut calitate de parat in cauza";.

"Înlăturarea dispoziției de constatare a renunțării la judecata de către reclamantul Ț. V. fata de parata SC T. C. SRL";.

"Obligarea intimatului reclamant Ț. V., la plata cheltuielilor de judecată ...";.

Instanța de recurs s-a pronunțat doar cu privire la ultimele doua motive de recurs, omițând sa se pronunțe cu privire la respingerea acțiunii fata de contestatoare, ajungându-se astfel la situația paradoxala in care instanța de recurs constata ca această recurentă nu a avut calitate de parte in proces și, cu toate acestea, hotărârea instanței de fond este pronunțata și împotriva SC T. C. S.R.L., fiindu-i opozabilă.

Altfel spus, societatea este terț in raport cu procesul și, cu toate acestea, există o hotărâre judecătorească, pronunțată in acest dosar, care o privește, o angajează, fiindu-i opozabilă și susceptibilă de executare prin înscrierea ei în cartea funciară.

Instanța de recurs s-a pronunțat doar cu privire la motivele de recurs constând in înlăturarea dispoziției de constatare a renunțării la judecata de către reclamantul Ț. V., respectiv la solicitarea contestatoarei de obligare a reclamantului cu privire la cheltuielile de judecata; i-a scăpat însă să se pronunțe cu privire la primul motiv de recurs, în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă față de contestatoare, cu atât mai mult cu cât instanța de recurs a constatat că niciodată SC T. C. SRL nu a avut calitatea de parte în proces.

Hotărârile judecătorești se pronunța doar in raport cu părțile implicate in dosar nu si in raport cu terții, astfel încât, admițându-se punctul 2 de recurs, în mod obligatoriu și necesar acțiunea trebuia respinsa față de contestatoare.

Instanța de recurs a examinat doar doua din trei motive de recurs, analiza motivelor de recurs începând la pagina 9 alineat 3 din Decizia civila 4346/R/18 octombrie 2012.

Exista o contradicție intre consemnările deciziei de la pagina 9 alineat 3, respectiv alineat 8, in sensul ca la alineatul 3 se consemnează ca recursurile sunt nefondate si instanța urmează sa le respingă, iar la alineat 8 se consemnează ca recursurile sunt întemeiate in parte si urmează sa le admită.

Toata motivarea ce urmează începând cu alineatul 9 pagina 9, tot cuprinsul paginii 10 din hotărâre, respectiv pagina 11 a aceleiași hotărâri, se axează doar cu privire la calitatea contestatoarei, respectiv a pârâtului C. G. (daca si in ce măsura aceștia au fost chemați in judecata, ajungându-se la concluzia ca nu au fost niciodată chemați in judecata și, deci, nu au avut niciodată calitatea de părți in proces), respectiv la cheltuielile de judecata.

Instanței de recurs i-a scăpat primul motiv de recurs, care era de fapt o consecința a faptului că societatea nu a fost chemată în judecată și, deci, nu se poate pronunța o hotărâre judecătorească față de aceasta.

Menținând restul dispozițiilor deciziei recurate, instanța de recurs menține inclusiv hotărârea instanței de fond, care s-a pronunțat în raport cu un terț, agravând situația contestatoarei în propria cale de atac, în sensul că aceasta nu a avut calitate de parte niciodată, dar in acest dosar, in care tocmai se constata că, contestatoarea nu a fost parte, există o hotărâre judecătorească care o privește în mod direct pe contestatoare, vizând dreptul acesteia de proprietate asupra terenului în discuție.

Instanța de fond, arată contestatoarea, a dispus rectificarea înscrierilor potrivit concluziilor raporturilor de expertiza întocmite de inginer Mocan I. M. cu privire la inversarea numărului top 2371/2 "potrivit dispozitivului";.

A dispus rectificarea de carte funciara si restabilirea situației anterioare conform încheierii de CF nr. 1645/1947 cu privire la amplasamentul imobilelor cu nr. top. 2371/1 si 2371/2, in sensul ca locul de fapt al imobilului cu nr. top. 2371/1 a fost preluat eronat, prin inversare, de nr. top. 2371/2, conform raportului de expertiza efectuat de inginer Mocan M. .

A constatat că toate dezmembrările efectuate asupra imobilului nr. 2371/2 sunt eronate si neconforme cu realitatea, prin preluarea unui plan de carte funciara neconform situației reținute prin încheierea de CF nr. 1645/1947, urmând a fi înlăturate.

A constatat că suprafața aferenta nr. top. 2371/1 este de 4536 mp, reconstituita reclamantului prin Ordinul nr. 1066/2004, urmând ca această suprafață să fie evidențiată in înscrierea de carte funciară corect, din dezmembrare nr. top. 2371, potrivit încheierii nr.1645/1947.

Contestatoarea este proprietara asupra nr. top. înainte de dezmembrare, 2371/2/2/1/1 pentru 1420 mp si nr. topo. 2380/2/1/1 pentru 80 mp, așa cum rezulta din cartea funciara nr. 51070 S. M. .

Câtă vreme hotărârea instanței de fond este pronunțată și în raport cu contestatoarea, deși aceasta nu a avut calitate de parte in proces, contestatoarea este in situația de a fi grav prejudiciată, fiindu-i vizat dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească dată într-un dosar în care contestatoarea nu a avut calitatea de parte.

In măsura in care se va lua in discuție si primul motiv de recurs, omis a fi analizat, soluția pe care o solicită contestatoarea este de admitere și a acestuia și, pe cale de consecință, admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de contestatoare.

Pentru toate aceste argumente, contestatoarea solicită admiterea contestației in anulare, atât în principiu, cât si pe fond, cu consecința admiterii recursului și cu privire la capătul de recurs omis a fi analizat, admiterea apelului, modificata hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de contestatoare.

Poziția procesuală a intimatului Ț. V. față de contestația în anulare

Pr in în tâmp in are a f or mul ată, in timatu l Ț. V.

a solicitat respingerea în totalitate a contestației în anulare, ca fiind netemeinică, injustă și inacceptabilă, motivat pe următoarele considerente:

Intimatul solicită respingerea contestației formulate ca tardivă, întrucât înregistrarea contestației în anulare în cauză, potrivit prevederilor art. 324 alin. 1 C. proc. civ., care prevede ca termen limită o lună de zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești a instanței de recurs, care, în cazul de față, este data de 18 octombrie 2012, în timp ce, contestația în anulare s-a formulat pe data de _

.

Intimatul susține că acțiunea în cauză este netemeinică, inacceptabilă și nici legală pentru următoarele motive:

Este vorba de falsificarea cu pixul a Planului cadastral topo. nr. 2371 Sighet și CF mamă nr. 4431 Sighet, pe care s-au accesat cu pixul numerele topografice nr. 2371/2 în partea de Est spre Liniile Ferate CFR Sighet și numărul topografic topo nr. 2371/l s-a accesat cu pixul pe Planul cadastral în partea de Vest, prin inversarea acestora.

Acest lucru reiese din Rapoartele de expertiză dispuse de instanța de judecată a Judecătoriei S. M. în cauzele din dosarele aflate pe rol în stare de judecată din anul 1998, la dosar nr.1420 de la fila nr.19, care s-a făcut de ing. expert topograf Ardelean Alexandru care a descoperit aceste falsuri făcute cu pixul pe Planul cadastral; dosarul nr. 3076/2003, acest Raport de expertiză topografică, fila nr.20, s-a făcut de ing. expert topograf Kalman Tiberiu din Baia Mare în mai 2004, tot pe parcela de teren topo. nr. 2. și CF .nr. 19532 Sighet.

In Raportul de expertiză topografică și evaluare teren CF nr.19532 Sighet și topo. nr. 2371/1 Sighet din cauza dosar nr._ din anul 2008 cu obiect" Revendicare teren topo. nr. 2371/1 și CF nr. 19532 Sighet fila nr. 21, în proces cu pârâtul C. G. din Sighet, strada I. nr. 449/B, județul Maramureș, care se află în Recurs la Tribunalul Maramureș înregistrat sub nr. 541/2009, fiind schimbat numărul de înregistrare al dosarului nr.1569/2007 în februarie 2009, deoarece s-a schimbat judecătorul la judecarea acestui dosar, judecarea recursului de la Tribunalul Maramureș fiind suspendată până la finalizarea cauzei din dosar nr. 541/307/201O de Ia Curtea de Apel Cluj.

Ca o concluzie generală, arată intimatul, din aceste Rapoarte de expertiză rezultă că s-a accesat cu pixul planul cadastral topo nr. 2371, pe care s-au inversat cu pixul numerele topografice din schița de dezmembrare din anul 1947, așa cum rezultă și din Rezoluția nr. 1084/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, lucru inacceptabil și ilegal, cu scopul de a i se

vinde intimatului terenul proprietatea sa, topo nr. 2371/1 Sighet și CF nr. 19S32 Sighet, pentru a se construi pe acesta diverse Societăți Comerciale.

La aceste afaceri au fost amestecați și diverși ingineri din cadrul Comisiei

S. M. de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, așa cum se motivează și în Rezoluția nr. 1084/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

S. -M., care a disjuns la D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj cauza din dosar nr. 596/P/2007, la data de_, care s-a înregistrat la D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj la nr. 13/P/_, fiind în legătură cu falsurile comise cu pixul pe planul cadastral topo. nr. 2371 Sighet începând cu anul 1996; 2001; 2004.

Părinții intimatului au cumpărat în anul 1949, luna decembrie, și terenul topo nr. 2371/2 și CF nr. 4431 Sighet, de la cetățeanul Engel Abraham Wolf, din Sighet str. T. Vladimirescu, cu contract sub semnătură privată, care a plecat în Israel în anul 1950, iar în anul 1950 au mai cumpărat suprafața de 0,60 ha teren în Zăvoi Tisa, vizavi de casa Man de lângă Cimitir Fait, peste D.N. I9 Sighet - Satu Mare, pe malul râului Tisa, teren fâneață și pășune, deoarece părinții intimatului aveau animale mai multe, bovine 4 capete și 30 capete ovine, iar în anul 1955 părinții intimatului au mai cumpărat suprafața de 0,14 ha de la Covaci Dumitru, teren arabil și suprafața de 0,14 ha, cu suma de 5000 lei teren arabil, de la Covaci I., fratele lui Covaci Dumitru, cu suma de 5000 lei, precum și suprafața de 0,16 ha. teren fâneață, care era în mejdă cu fâșia de graniță pe uscat de la Vest de parcela topo nr. 2. Sighet și CF nr. 443l Sighet, iar parcela cumpărată de la Covaci Dumitru era în mejdă tot cu parcela topo nr. 237l/2 spre D.N. 19 Sighet-Satu Mare și paralelă cu D.N. 19 Sighet Satu Mare, iar de la C. V. zis VIădicul, care era achizitor de animale pentru IRIC Sighet, din Cearda nr.7, care era ( satul I. ) aparținător comunei suburbane Sarasău ,a cumpărat 0,60 ha, pășune și fâneață în zăvoi Tisa, peste D.N.I9 de casa Man de lângă Cimitirul Fait.

In total, familia Ț., părinții intimatului, a posedat suprafața de 1.5 ha. teren într-o parcelă care se întindea din partea de Est de lângă Căile Ferate CFR Sighet, paralel cu D.N. 19 Sighet și cuprinde parcela de teren topo. nr. 2371/1, parcela topo. nr. 2., care era în mejdă cu fâșia de graniță pe uscat de la râul Tisa, precum și cele 0,30 ha, în mejdă spre Vest cu parcela topo. nr. 2371/2.

In anul 1957, după viitura râului Tisa, tatăl intimatului a fost citat la Sfatul Popular Raional Sighet cu actele pe terenurile Topo. nr. 2371/2 și terenul cumpărat de la frații Covaci din anul1955, deoarece Statul a preluat de la părinții intimatului, în prima etapă 0,28 ha teren, pentru refacerea frontierei pe uscat de la râul Tisa, care s-a distrus de viitura râului Tisa din anul 1957 și pentru lucrări de taluzări mal stg. de la râul Tisa deoarece era în pericol D.N. 19 Sighet - Satu Mare.

In anul 1958 Sfatul popular raional Sighet a dat în schimb părinților intimatului suprafața de teren de O,28 ha teren din tona Canton CFR Sighet Km. 218 pe partea stg. a D.N. 19 peste pasaj cale ferată de la ieșirea din Sighet spre Satu Mare, care se învecina cu liniile ferate CFR Sighet, D.N. 19 Sighet Satu Mare și cu parcela de teren CF nr. 2362 Sighet și topo. nr. 2331 Sighet, pe care era construită Casa de Vamă din administrarea Primăriei Sighet în suprafață de 863 mp, teren ce era ținut cu chirie de familia Herbil V. din Sighet, str. N. Grigor, cu care familia intimatului era mejdaș până în anul 2005.

Acesta a fost audiat ca martor în cauza din dosar nr. l_ de la Judecătoria Sighet, în anul 2012, procesul este în derulare, cu obiect reconstituire la Legea nr. l8/1991, deoarece intimatului Ț. V. a fost pur și simplu expropriat de acest teren în anul 2006, cu încălcarea gravă a art. 44 din Constituție și a art. 25 din Legea nr. 18/1991 și a Legii nr. 169/2007, art. III alin. l litera "a", iar în anul 2007 acest teren s-a vândut cu suma de 150.000 EURO.

Intimatul arată că a depus copie după toate aceste acte la dosarul în cauză pentru Curtea de Apel Cluj, pentru a se vedea aceste abuzuri crase comise din partea comisiei Sighet de aplicarea Legii fondului funciar.

S-a cercetat acest caz și de DNA - Serviciul teritorial Cluj, fiind în derulare dosarul nr._, pentru care s-a cerut strămutarea dosarului prin I.C.C.J. București.

Intimatul Ț. V. arată că posedă în original și contractul încheiat cu Covaci Dumitru, din anul 1955, iar celelalte contracte sub semnătură privată au fost predate de tatălui intimatului la Sfatul popular Raional Sighet în anul 1957, când a fost citat după viitura râului Tisa din anul 1957.

Până în anul 1968 parcela de teren topo. nr. 2371/1 și terenul cumpărat de la cetățenii Covaci Dumitru și Covaci I. au fost acoperite totalmente de apele râului Tisa, fiind pierite definitiv.

Conform prevederilor art. 1311 C.civ., care prevede că, dacă în momentul vânzării lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulă. La fel, orice acte juridice întocmite în legătură cu parcela topo. nr. 2371/2 începând cu anul 1996: dezlipiri, vânzări, toate aceste acte sunt nule, nu au valoare juridică.

Art.1659 cod civil nou prevede că vânzarea bunului pierit în întregime, contractul și orice act încheiat, nu produce niciun efect juridic.

Intimatul solicită instanței să revadă Rapoartele de expertiză topografică de mai sus, pentru a constata că parcela de teren topo. nr. 2371/2 nu mai există, deoarece din parcela topo. nr. 2371/1 și CF 19532 Sighet Tisa a "mâncat"; 30 mp. La fel, prețul terenului topo. nr. 2371/1 era adjudecat de expert evaluator la suma de 30 Euro/mp, sumă tentantă a se comite falsificări cu pixul pe planul cadastral.

Orice încercare de a iniția diverse acțiuni de chemare în judecată a intimatului din partea pârâților SC T. C. SRL Sighet sau C. G. sunt lovite de nulitate absolută, deoarece contractele de vânzare-cumpărare făcute de aceștia sunt nule și nu produc efecte juridice conform art. 1659 C.civ. nou sau art. 1311 Cod Civil vechi.

Este vorba, arată intimatul, de excepția lipsa calității procesuale active din partea acestora.

In cazul terenurilor cu care familia intimatului s-a înscris în C.A.P. Sighet în anul 1962, terenul de la Bariera CFR Sighet, în suprafață de 4536 mp, dobândit prin Sentința Civilă nr. 1611/2003 a Judecătoriei Oradea, definitivă și învestită este vorba de o excepție de fond și anume:

Este adevărat că înscrierea în CF face dovada dreptului de proprietate, dacă nu ar fi existat anumite acte juridice - neoperate în cartea funciară, de natură să îngrădească exercițiul dreptului de proprietate al orișicui pe terenurile cu care familia Ț. s-a înscris în C.A.P. Sighet în anul 1962 cu aceste terenuri, operate și în registrul agricol pe părinții intimatului, dinainte de cooperativizarea din anul 1962. Un astfel de act juridic a fost cooperativizarea din anul 1962.

Potrivit art. 8, art. 11 și art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul CAP se fac în condițiile acestei Legi.

Prin cooperativizare terenurile din litigiu au ieșit din circuitul civil, nu poate face obiectul revendicării, decât doar al reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile legii fondului funciar.

Iată de ce, arată intimatul, pârâții în cauză nu pot să intenteze împotriva intimatului Ț. V. niciun fel de acțiune, deoarece nu au niciun drept, iar actele deținute de aceștia, referitoare la parcelele dezlipite din top. 2371/2, sunt nule, deoarece această parcelă este pierită totalmente, este acoperită definitiv din anul 1968 de apele râului Tisa.

In acest sens, intimatul arată că posedă Decizia nr. 672/1991 a Tribunalului Maramureș, definitivă, și decizia civilă nr. 301/1994 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă și învestită cu formulă executorie, cu motivațiile mai sus menționate, că terenurile în cauză, ale intimatului, sunt scoase din circuitul civil, pe motivele mai sus menționate.

Față de cele mai sus menționate, intimatul solicită să se respingă în totalitate contestația în anulare, ca fiind nefondată, nelegală și inacceptabilă, cu cheltuieli de judecată în sumă de 80 lei, reprezentând cheltuieli de transport și 40 lei reprezentând alte cheltuieli, pentru ziua pierdută.

Termenul de declarare a contestației în anulare

.

Excepția tardivității contestației în anulare, invocată de intimatul reclamant Ț. V. prin întâmpinare, este nefondată, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Potrivit art. 319 alin. 2 C.pr.civ., contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b sau c C.pr.civ.

Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În speță, contestația în anulare a fost expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 18 ianuarie 2013, aspect confirmat de plicul poștal recomandat aflat la fila 2 din dosar, fiind înregistrată la Registratura Curții de Apel Cluj la data de 24 ianuarie 2013.

La termenul de judecată din data de_ (f. 99-101), Curtea de Apel Cluj a pus în discuția reprezentanților contestatoarei împrejurarea referitoare la precizarea momentului în care contestatoarea a luat cunoștință despre decizia atacată prin prezenta contestație în anulare.

Reprezentanta contestatoarei, numita C. A. B., a învederat instanței faptul că a luat cunoștință despre decizia nr. 4346/R/_ a Curții de Apel Cluj la data de 15 ianuarie 2013, când s-a prezentat într-un alt dosar în fața Judecătoriei S. M., ocazie cu care intimatul Ț. V. a depus în respectivul dosar această decizie.

Aceste susțineri ale reprezentantei contestatoarei au fost confirmate de Ț.

V., prezent personal în instanță la termenul de judecată din_, (f. 100).

Așa fiind, Curtea constată că prezenta contestație în anulare a fost promovată în termen legal.

Drept urmare, Curtea va respinge ca nefondată excepția tardivității prezentei contestații în anulare.

Contestația în anulare este întemeiată .

Scur te cons ider aț ii c u pr iv ire l a n atur a ju r id ic ă a con tes taț ie i î n anul are

.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi promovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului -, respectiv, pentru motivele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.

Art. 317 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare de drept comun, în timp ce art. 318 C. proc. civ. constituie sediul legal al contestației în anulare specială.

Contestația în anulare de drept comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ., respectiv, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare

contestație poate fi promovată - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență -, iar pe de altă parte, de împrejurarea că aceste motive să nu fi putut fi invocate pe cale apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.

În speță, însă, din considerentele invocate în susținerea contestației în anulare, coroborate cu temeiul de drept expres invocat de contestatoare în susținerea contestației lor, respectiv, art. 318 alin. 1 C.pr.civ., ne găsim în prezența unei contestații în anulare speciale, fundamentată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 318 alin. 1 C. proc. civ., text legal care prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale -, și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.

Pentru admisibilitatea contestației în anulare specială, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., este necesar să fie întrunită o singură cerință, și anume, dezlegarea dată recursului să fie într-adevăr rezultatul unei greșeli materiale propriu zise, vizând erori materiale în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.

Prin urmare, textul art. 318 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.

În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.

A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.

Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.

În niciun caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ.

Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date

materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbarea stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.

În ceea ce privește teza II din art. 318 C.pr.civ., aceasta are în vedere ipoteza în care instanța de recurs, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții:

Instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Această omisiune să se fi produs din greșeală; cu alte cuvinte, în cazul în care instanța de recurs a analizat, într-adevăr, doar un motiv de casare, pe care l- a găsit nefondat și a arătat, motivându-și soluția, de ce nu pot fi analizate și celelalte motive de recurs, această neanalizare a tuturor motivelor invocate de recurent nu se mai datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanța de recurs, ci are un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu vor mai putea fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs (a se vedea în acest sens, Curtea de Apel București, Secția IV-a Civilă, Decizia nr. 3177/2000).

Această ipoteză în care se poate uza de calea extraordinară de atac a contestației în anulare, reglementată de art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., are, așadar, în vedere omisiunea instanței de recurs de a examina unul din motivele de modificare și/sau de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ., iar nu omisiunea acestei instanțe de a analiza argumentele de fapt, ori argumentele de drept, invocate de parte; aceste argumente trebuie să fi subsumate motivului de modificare/casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi fost dezbătute de recurent în dezvoltarea motivelor de recurs.

Cu alte cuvinte, instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de modificare/casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, de fapt și/sau de drept, pentru a răspunde la motivul de casare, în dezvoltarea căruia au fost invocate aceste argumente, printr-un considerent comun. Practic, se sancționează omisiunea cercetării unui motiv de recurs, iar nu a unor argumente invocate de recurent în dezvoltarea motivelor de recurs (a se vedea în acest sens, Curtea de Apel Craiova,, Secția Civilă, Decizia nr. 66/2000; Tribunalul Suprem, Decizia civilă nr. 84/1970, în C.D. 1970, pag. 258; Tribunalul Suprem, Secția Civilă, Decizia nr. 1271/1987, în R.R.D. nr. 6/1988, pag. 56).

În plus, motivele de modificare/casare pentru neexaminarea cărora se justifică introducerea unei contestații în anulare, sunt numai cele invocate de parte, în termenul prevăzut de lege pentru motivarea recursului, iar nu și motivele formulate tardiv sau acelea pe care instanța ar fi putut să le ridice din oficiu ( ase vedea în acest sens, Tribunalul Suprem, Secția Civilă, Decizia nr. 1397/1978, în I.G. Mihuță, Repertoriul III, pag. 314, nr. 188; Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă, Decizia nr. 1955/2000).

În sfârșit, omisiunea cercetării unuia din motivele de modificare/casare poate fi invocată pe calea contestației în anulare speciale, în condițiile art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ., doar în ipoteza admiterii recursului numai în parte, nu și atunci când recursul a fost admis în totalitate (C.S.J., Secția Comercială, Decizia nr. 1799/1999, în B.J. - Bază de date).

Nu se poate face contestație în anulare, așadar, pentru omisiunea examinării unui motiv de recurs, dacă recursul a fost admis integral (Tribunalul Suprem, Complet de 7 Judecători, Decizia nr. 16/1980, în R.R.D. nr. 10/1980, pag. 64).

Este adevărat că instanța de recurs nu este obligată să răspundă la fiecare argument al părților, dar nici nu este suficient să se limiteze la a expune, cu valoare de principiu, care sunt considerentele pentru care motivele de recurs au fost respinse.

Nu poate fi reținută incidența art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ. în ipoteza în care, într-adevăr, instanța de recurs a analizat un singur motiv de casare, dar care, odată discutat și rezolvat, a făcut inutilă cercetarea celorlalte motive, întrucât acestea din urmă erau, prin natura lor, subsumate motivului de modificare/casare care a fost analizat și pe care doar îl sprijineau.

Concluzionând, pentru admisibilitatea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ. este necesar ca instanța de recurs, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, să fi omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, motive independente unul de celălalt, și care, dat fiind caracterul lor independent, impuneau o analiză distinctă și separată, a fiecărui motiv de recurs de către

instanța de recurs.

Obiectul recursului contestatoarei

În speță, se constată că prin recursul pe care l-a promovat împotriva deciziei nr. 125/A/_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. _

, recurenta S.C. T. C. S.R.LS M. a invocat două motive de recurs - cheltuielile de judecată neconstituind un petit în sine, stricto sensu -, unul care viza respingerea acțiunii reclamantului Ț. V. și față de S.C. T. C. S.R.L.

S. M., pentru opozabilitate, constatându-se că recurenta S.C. T. C.

S.R.LS M. nu a avut calitatea de pârât în cauză, și altul, prin care se solicita înlăturarea dispoziției, din decizia recurată, de constatare a renunțării reclamantului Ț. V. la judecată față de pârâta S.C. T. C. S.R.LS M. (f. 8 dosar recurs).

Soluția instanței de recurs.

Cur te a de Apel Clu j, înves tită cu soluț ion are a ș i a aces tu i rec urs decl ar at de

S.C. T. C. S.R.LS M., prin dec iz ia c iv il ă nr. 4346/R/_ ,

pronunț ată în dos ar nr._ ,

a admis în parte recursurile declarate de reclamantul Ț. V., și pârâții SC T. C. SRL și C. G. împotriva deciziei civile nr. 125 din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._, care a fost modificată, în sensul că, a fost înlăturată dispoziția prin care s-a constatat că reclamantul a renunțat la judecată față de pârâții C. G. și SC T. C. SRL.

A fost menținut restul dispozițiilor deciziei. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei pronunțate, în esență, următoarele argumente pentru care recursurile erau fondate în parte

:

"Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt întemeiate în parte și în consecință în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 urmează să le admită pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea promovată reclamantul Ț. V. a chemat în judecată pe pârâta C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 S. M. și Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M. .

În ședința publică din_ instanța a pus în discuția reclamantului dacă nu înțelege să cheme în judecată și pe pârâții Cornea G. și SC T. C. SRL, că se impune ca reclamantul să formuleze în scris cererea de chemare în judecată a altor persoane.

Prin notele scrise depuse la dosar în data de_ ,_ ,_ reclamantul învederează instanței că nu înțelege să de judece cu pârâții C. G. și T. C. SRL, iar în ședința publică din_ precizează că nu înțelege să- i cheme în judecată pe acești pârâți, că nu înțelege să se judece cu ei.

În ședința publică din 15 iunie 2011 instanța ia act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii față de cei doi pârâți, pentru ca, prin sentința pe care o pronunță instanța de fond să admită acțiunea pentru opozabilitate și față de C. G. și T. C. SRL

Așa cum s-a reținut, la termenul din_ reclamantul nu a declarat că renunță la judecată față de cei doi pârâți, ci că nu înțelege să-i cheme în judecată.

Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului, peste voința acestuia nu se poate introduce în cauză, din oficiu o persoană care nu a fost chemată în judecată în condițiile prevăzute de art. 112 Cod proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 246 alin. 1 Cod proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. 3 și 4, dacă renunțarea s-a făcut după chemarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli, iar când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.

Prin urmare, având în vedere cele reținute cu privire la faptul că niciodată reclamantul nu a chemat în judecată pe pârâții C. G. și T. C. SRL, soluția instanței de apel de constatare a faptului că reclamantul a renunțat la

judecată față de pârâții C. G. și SC T. C. SRL este nelegală, motiv pentru care instanța va admite în parte recursurile declarate de reclamant și pârâți, va modifica decizia nr. 125 din e mai 2012 a Tribunalului Maramureș în sensul că va înlătura dispoziția prin care s-a constatat că reclamantul a renunțat la judecată fală de pârâții C. G. și T. C. SRL.

Pârâții C. G. și T. C. SRL au solicitat modificarea deciziei atacate și în sensul obligării reclamantului să le plătească cheltuielile de judecată, ocazionate de judecarea în fond și în apel a cauzei. Curtea apreciază că critica sub acest aspect este nefondată:

Conform dispozițiilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că pentru obligarea uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată suportate de celelalte părți este necesar ca aceasta să se afle în culpă procesuală. În cauză nu s-a angajat un raport procesual prin chemarea în judecată a pârâților C. G. și T. C. SRL, deoarece, așa cum s-a reținut, reclamantul a arătat în mod expres că nu înțelege să-i cheme în judecată pe acești pârâți. Prin urmare, reclamantul nu se află în culpă procesuală pentru a putea fi obligat să plătească pârâților cheltuielile de judecată efectuate de aceștia la instanța de fond și de apel.

În ce privește recursul reclamantului, curtea constată că acesta a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8,9 și 10, fără a arăta care dintre motivele invocate se încadrează în aceste dispoziții legale.

În ce privește temeiurile de drept invocate de reclamant, curtea constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., text de lege prin prisma căruia instanța a și procedat la analizarea acestuia.

Prin aceeași declarație de recurs reclamantul a solicitat menținerea sentinței civile nr. 2557/_ a Judecătoriei S. M. . Din motivele de recurs rezultă însă că acestea se referă în exclusivitate la faptul că el nu a înțeles să se judece decât cu C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 S. M. și Biroul de cadastru și P. itate Imobiliară S. M. în acțiunea având ca obiect rectificare de carte funciară.

În ce privește soluția instanței de apel privind respingerea acțiunii formulată de reclamat față de pârâții C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 S. M. și menținerea soluției instanței de fond ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M., curtea apreciază că este legală, pentru următoarele considerente:

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, rectificare de carte funciară, raportat la dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 S.

M. nu poate fi atrasă, pentru aspecte vizând nerespectarea procedurii de emitere a procesului verbal de punere în posesie aspecte care exced cadrului acțiunii în rectificare de carte funciară.

În ce privește lipsa de calitate procesuală pasivă a Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M., legal au reținut cele două instanțe aplicarea în cauză a recursului în interesul legii soluționat prin decizia civilă nr. 72/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție.

În ce privește completările la motivele de recurs depuse în data de_, curtea apreciază că acestea sunt tardive, având în vedere dispozițiile art. 303 alin. 1 Cod proc. civ., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs și faptul că acestea au fost depuse expirarea termenului pentru depunerea recursului, în la data de 14 iulie 2012.

Având în vedere faptul că pârâții C. G. și SC T. C. SRL nu se află în culpă procesuală, nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

De asemenea, având în vedere că soluția de respingere a acțiunii față de

C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 S. M. și Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității lor procesuale pasive, este legală, pârâții nu se află în culpă procesuală, astfel că nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant";.

Caracterul fondat al prezentei contes tații în anulare, pr in prisma art.

318 alin. 1 teza II C. proc. civ.

Se poate, astfel, constata, că instanța de recurs, admițând în parte recursul recurentei S.C. T. C. S.R.LS M., a analizat doar motivul de recurs prin care s-a solicitat înlăturarea dispoziției prin care Tribunalul Maramureș a constatat că reclamantul a renunțat la judecată față de pârâții C. G. și S.C.

T. C. S.R.LS M. .

Însă, Curtea de Apel Cluj, ca instanță de recurs, a omis să se pronunțe în vreun fel asupra primului motiv din recursul recurentei S.C. T. C. S.R.LS

M., respectiv asupra motivului de recurs prin care s-a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului Ț. V. și față de

S.C. T. C. S.R.LS M., care a fost admisă la fond pentru opozabilitate, pe motiv că aceasta nu a avut calitatea de pârâtă în cauză.

Cu alte cuvinte, instanța de recurs a omis, din greșeală, să cerceteze acest prim motiv de recurs din recursul recurentei S.C. T. C. S.R.LS M. .

Argumentele invocate de Curtea de Apel Cluj în motivarea soluției dată celui de-al doilea motiv de recurs, din recursul recurentei S.C. T. C. S.R.L.

S. M., nu au răspuns și primului motiv de recurs din recursul acestei recurente, și nici nu au justificat, nici măcar parțial, neanalizarea acestui prim motiv de recurs de către instanța Curții de Apel Cluj.

Nu există în considerentele deciziei pronunțate în recurs niciun argument care să conducă la ideea că instanța de recurs a apreciat că prin analizarea celui de-al doilea motiv de recurs nu s-ar mai justifica, ori ar fi inutilă, cercetarea primului motiv de recurs, astfel încât, nu se poate reține că omisiunea analizării și cercetării primului motiv de recurs, de către instanța de recurs, ar fi fost una deliberată.

Cu alte cuvinte, neexistând nicio aparență a existenței unei omisiuni deliberate de cercetare a primului motiv de recurs - care să poată fi dedusă din argumentele pe care se sprijină soluția de admitere a celui de-al doilea motiv de recurs -, se poate aprecia în sensul că instanța de recurs a omis pur și simplu, din greșeală, să cerceteze primul motiv de recurs din recursul recurentei S.C. T.

C. S.R.LS M. .

Așa fiind, Curtea constată că în cauză sunt pe deplin incidente prevederile art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ., respectiv, este admisibilă contestația în anulare promovată de contestatoare, și întemeiată pe acest temei legal.

Pe cale de consecință, în temeiul argumentelor de drept și de fapt mai sus expuse și a prevederilor art. 320 C.pr.civ., Curtea va admite prezenta contestație în anulare, conform dispozitivului prezentei decizii.

Întrucât contestația în anulare împotriva deciziei nr. 4346/R/_ a Curții de Apel Cluj a fost promovată doar de către unul dintre recurenți, respectiv, de către recurenta S.C. T. C. S.R.LS M., decizia din recurs va fi anulată doar în parte, în privința soluției dată recursului contestatoarei, și tot în aceste limite, se va dispune rejudecarea recursului declarat de S.C. T. C. S.R.LS M. .

Caracterul fondat al recursului declarat de recurenta S.C. T. C. S.R.LS M. .

Rejudecând recursul recurentei S.C. T. C. S.R.LS M., Curtea

cons tată c ă aces ta e s te f ondat, în r apor t de d ispoz iț iile ar t. 304 pc t. 9 ș i pc t. 5 C.

proc. civ.,

pentru motivele ce urmează a fi expuse :

Cu privire la recursul declarat de S.C. T. C. S.R.LS M., Curtea constată, prin prisma art. 306 alin. 3 C. proc. civ., că toate criticile din recurs, prin care se invocă încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. final C. proc. civ., art. 82, art. 85 și art. 109 C. proc .civ., se circumscriu practic motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 105 alin. 2 C. proc. civ..

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2557/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu

M ar maț ie i în dos ar nr._

, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legilor F. ului F. a Municipiului S. M. și pentru opozabilitate cu S.C.

T. confort S.R.L. și C. G. .

S-a dispus rectificarea de carte funciară și restabilirea situației anterioare, conform încheierii de C.F. nr. 1645/1947, cu privire la amplasamentul imobilelor cu nr. top. 2371/1 și 2371/2, în sensul că locul de fapt al imobilului cu nr. top,

2371/1 a fost preluat eronat prin inversare, de nr. top. 2371/2, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de ing. Mocan M. .

S-a constatat că toate dezmembrările efectuate asupra imobilului nr. 2371/2 sunt eronate și neconforme cu realitatea, prin preluarea unui plan de carte funciară modificat cu pixul, necorespunzător situației reținute prin încheierea de c.f. nr.1645/1947, fiind înlăturate; s-a constatat că suprafața aferentă nr. top.2371/1, este de 4536 mp, reconstituită reclamantului prin Ordinul nr. 1066/2004 emis de Prefectura Județului Maramureș, urmând ca această suprafață să fie evidențiată în înscrierea de carte funciară, corect din dezmembrare nr. top. 2371 potrivit încheierii nr. 1645/1947;

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M. .

A fost respinsă acțiunea față de aceasta și a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de S.C. T. confort S.R.LS M. .

A fost disjunsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C.

T. confort S. M., având ca obiect constatarea nulității absolute a Ordinului nr.1066/_, emis de Prefectura Județului Maramureș și a fost obligată pârâta C. L. Pentru Aplicarea Legilor F. ului F. a Municipiului

S. M., să plătească reclamantului suma de 1185,00 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele

:

"Prin sentința civilă nr. 1611/_, dosar nr. 9395/2002 a Judecătoriei Oradea a fost obligată pârâta C. LS M. să întocmească documentația și să facă propunerea, iar Prefectul Județului Maramureș, să emită ordinul de restituire în favoarea reclamantului, a suprafeței de 4600 mp, teren fâneață înscris în c.f. nr. 7197 S. M., cu nr. top. 2371/1 ce a fost trecut în proprietatea Statului Român.

Ordinul nr.1066/_ emis de Prefectura Județului Maramureș, a consfințit dreptul de constituire a proprietății terenului cu suprafața de 4536 mp, în favoarea reclamantului, pe malul râului Tisa, cu nr. top. 2371/1, având ca vecini: la nord - dig de protecție, la est-cale ferată, la sud - DN-19, la vest - nr. top. 2371/2, care a fost înscris în cartea funciară cu încheierea nr.824/_ a Biroului de Carte F. ă S. M. .

Din analiza dezmembrărilor verificate și prin deplasarea instanței la Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M., a rezultat că acțiunea reclamantului nu este opozabilă și față de dobânditorii beneficiari ai dezmembrărilor invocate, în speță C. G. și T. confort S. M. . Deși

instanța a dispus citarea acestora pentru opozabilitatea procedurii de judecată, reclamantul a declarat expres că nu solicită chemarea în judecată a acestora în calitate de pârâți, dat fiind principiul disponibilității procesului civil.

S.C. T. confort S.R.LS M. a depus cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a ordinului prefectului nr. 1066/_, cu privire la terenul în suprafață de 4536 mp, emis în favoarea reclamantului și radierea din c.f. nr. 19532 Sighet, cu nr. top. 2371/1.

Cu privire la accesarea nr. top. 2371/ 1 și 2371/2, cu pixul pe harta cadastrală, prima instanță a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Mocan I. M., care a concluzionat că ulterior pe planul de carte funciară apar modificări făcute cu pixul care inversează amplasamentul imobilelor 2371/1 și 2371/2, în sensul că locul de fapt a imobilului 2371/1, conform cu încheierea de carte funciară, este preluat de imobilul 2371/2, creat din pix pe planul de carte funciară. Prin urmare s-a

conchis că toate dezmembrările efectuate asupra imobilului 2371/2 sunt eronate întrucât s-a ținut seama de planul de carte funciară care nu a fost actualizat în mod corespunzător, identificările efectuate la înscrierile în cartea funciară au ținut seama de planul de carte funciară modificat cu pixul, plan care nu corespunde cu situația reținută în încheierea de c.f. mr.1645/1947.

Raportând aceste concluzii la aspectele în detaliu evidențiate prin raportul de expertiză întocmit de același expert în dosarul nr._, prin care s-a realizat și amplasamentele prin verificarea situație din teren cu ortofotoplanul zonei, a rezultat în aprecierea primei instanțe că imobilul de sub nr. top. 2371/1 a fost evidențiat ca amplasament și întindere în dosarul de carte funciară 1645/1947 și se poate reconstitui în mod cert prin raportare la aliniamentul liniei de cale ferată care este redat în schiță. Celălalt imobil de 3000 mp, trecut ulterior de la S.C. Planetara la Dunca I., a avut o schiță de dezmembrare cu nr. 2268/1996 care nu a fost corect întocmită și care nu a respectat amplasamentul corect al nr. top. 2371/2 și 2371/1. Toate actele juridice efectuate asupra imobilului nr. 2371/2 înscris inițial în c.f. nr.9050 Sighet, au afectat dreptul de proprietate al reclamantului întrucât prin schița de dezmembrare nr. 2268/1996, amplasamentul real al nr. top. 2371/1 a fost preluat sub nr. top.2371/2 și dezmembrat ulterior, este concluzia finală a expertului.

În concret, amplasamentul terenului reconstituit reclamantului, asupra căruia trebuia să-și exercite prerogativele dreptului de proprietate, de folosință și dispoziție, este preluat de către celălalt proprietar, al altei suprafețe concrete cu alt amplasament, iar ulterior înstrăinată la intervenienta S.C. T. confort S.R.L., care a edificat construcții pe teren.

Instanța a considerat că modalitatea de dezmembrare a terenului preluat de S.C. Planetara, Dunca I. și ulterior de intervenientă, nu a avut amplasamentul corect și nu a respectat planurile de parcelare deja existente în colile respective de proprietate, iar accesarea unor nr. topografice prin inversare a planurilor nu constituie, o modalitate legală de dezmembrare, astfel că s-a produs prejudicierea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la amplasamentul acestuia și implicit întinderea acestui drept.

Instanța a apreciat că la înscrierea dreptului de proprietate pe S.C. Planetara, Dunca I. și ulterior pe reclamantă, nu au fost respectate dispozițiile legale privind înscrierea în cartea funciară, dreptul legal constituit nu trebuie să fie doar scriptic evidențiat în proprietatea unei persoane ci amplasamentul lui să fie în concordanță cu modul de dobândire.

Pe cale de consecință, prin raportare la prevederile art. 36 din Legea nr.7/1996 și Regulamentului de aplicare a acesteia, instanța a dispus rectificarea înscrierilor potrivit concluziilor raporturilor de expertiză întocmite de ing. Mocan

I. M., cu privire la inversarea nr. top.2371/2, potrivit dispozitivului. Instanța a constatat lipsa calității procesuale pasive a B.C.P.I. S. M., având în vedere și decizia în interesul legii și a respins ca nefondată excepția prescripției. Cu privire la cererea de intervenție, instanța a dispus disjungerea și judecarea separată a acesteia, deoarece judecarea cererii principale ar fi întârziată prin intervenția formulată și care nu are legătură cu obiectul cererii principale ce vizează doar înscrierea dreptului în cartea funciară și nu cercetează modul de dobândire.

În baza art.274 din C.proc.civ., instanța a dispus obligarea pârâtei C. L.

S. M., la cheltuieli de judecată de 1185,00 lei conform solicitării reclamantului";.

Obiectul apelului declarat de apelanta S.C. T. C. S.R.LS M.

.

Împotriva acestei sentințe au decl ar at apel nu miț ii C. G., S.C. T .

C. S.R.LS M. și C. LS M. pentru Aplicarea Legii F. ului

F., în speță, interesând însă, în raport de limitele rejudecării recursului, ca urmare a admiterii contestației în anulare, doar apelul declarat de S.C. T. C. S.R.LS M. .

Prin apelul pe care l-a promovat, s-a invocat, în esență, faptul că sentința apelată este nelegală, câtă vreme, deși afirmativ reclamantul a renunțat la judecată împotriva apelantei, totuși, instanța de fond a admis cererea reclamantului, de rectificare a CF, și împotriva apelantei, pentru așa-zisă opozabilitate, în condițiile în care în Dreptul Procesual Român nu există reglementată sintagma "pentru opozabilitate"; (f. 10 dosar apel).

Soluția instanței de apel.

Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 125/A/_, pronunțată în dosar nr._

, a admis apelurile declarate de apelanții C. G., SC T. confort SRL, C. L. pentru Aplicarea Legilor F. ului F. S. M., împotriva sentinței civile nr. 2557/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. pentru Aplicarea Legilor F. ului F. S. M. .

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu C. L. pentru Aplicarea Legilor F. ului F. S. M., ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

S-a constatat că reclamantul Ț. V. a renunțat la judecată față de pârâtele SC T. confort SRL și C. G. .

A fost respinsă cererea pârâților SC T. confort SRL și C. G. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și s-a constatat rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de SC T. confort SRL, a fost înlăturată obligația pârâtei C. L. de Aplicare a Legilor F. ului F. de a achita reclamantului suma de 1185 lei, cheltuieli de judecată.

Au fost menținute dispozițiile din sentința apelată privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M., la respingerea acțiunii reclamantului Ț. V. față de acest pârât și la disjungerea cererii de intervenție în interes propriu, formulată de SC T. confort SRL.

A fost respins apelul declarat de SC T. confort SRL împotriva încheierii de ședință din data de_, pronunțată în dosarul nr._ .

Au fost respinse cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

Motivând hotărârea, Tribunalul a reținut în considerentele acesteia, următoarele

:

"Apelul declarat de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. M. a fost apreciat ca fiind fondat, iar excepția lipsei calității procesuale pasive invocată a fost apreciată întemeiată.

Calitatea procesuală pasivă, ca o condiție pentru dobândirea calității de parte în procesul civil, presupune identitatea între persoana chemată în judecată și cea care este subiect pasiv în raportul juridic dedus soluționării judiciare, în sensul că față de aceasta trebuie să se urmărească realizarea conținutului specific respectivului raport juridic. Lipsa calității procesuale pasive este valorificabilă procesual prin invocarea excepției aferente, care are caracter de fond și de ordine publică, drept consecință poate fi invocată și direct în apel. Reclamantul este cel care trebuie să justifice atât propria calitate procesuală activă, cât și pe cea pasivă, iar aceasta justificare își are sorgintea în însăși acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost în speță, formulată de reclamant și soluționată de prima instanță, soluție neapelată de reclamantul Ț. V. .

Prima instanță a soluționat acțiunea având în vedere dispozițiile art. 50, art. 36 din Legea nr. 7/1996, constatând că la înscrierea dreptului de proprietate pe SC Planetara, Dunca I. și ulterior pe reclamantă, nu au fost respectate dispozițiile legale privind înscrierea în cartea funciară.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost calificat de către prima instanță, calificare la care reclamantul a achiesat, C. locală de aplicare a legii fondului funciar nu are calitate procesuală pasivă. În acțiunea de rectificare de carte funciară din speță, în considerarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, calitatea procesuală pasivă a Comisiei locale S.

M., ca organ colegial, nu poate fi atrasă de faptul afirmat de intimat că persoane neidentificate din componența acesteia ar fi accesat cu pixul planul cadastral. Aspectele invocate vizând nerespectarea procedurii de emitere a procesului verbal de punere în posesie exced cadrului acțiunii în rectificare de carte funciară și petitelor formulate de către reclamant. C. locală nu este înscrisă în cartea funciară, iar acțiunea formulată nu este aptă să confere calitate procesuală pasivă acestei entități, nefiind aplicabilă ipoteza reglementată prin prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991 republicată. Drept consecință, se va înlătura și dispoziția de obligare a Comisiei locale S. M. la cheltuieli de judecată.

Întrucât a fost admisă de prima instanță excepția lipsei calității procesual pasive a Biroului de Cadastru și P. itate Imobiliară Maramureș, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta, iar hotărârea nu a fost apelată sub acest aspect, rezultă că acțiunea formulată de reclamant a fost, în ansamblul său, introdusă față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fiind respinsă ca atare.

Apelul declarat de pârâtul C. G. a fost apreciat ca fiind fondat, în limitele determinate prin considerentele ce urmează:

Conform celor consemnate în practicaua încheierii de ședință din data de 2 februarie 2011, la termenul de judecată respectiv prima instanță a pus în discuție reclamantului Ț. V. dacă înțelege să cheme în judecată pe C. G. și SC Planetara SA, având în vedere CF 16357 unde sunt înscriși aceștia. Reclamantul a indicat adresele celor două persoane și a arătat că dacă se impune, va formula în scris cerere de chemare în judecată. S-a dispus citarea celor doi pârâți, după formularea cererii în scris.

În data de_ reclamantul a depus la dosar prin serviciul registratură un înscris olograf prin care a indicat adresa exactă a pârâților, având în vedere că instanța a dispus citarea.

C. G. și SC T. confort au fost citați, fără a li se comunica o copie de pe cererea respectivă.

Pentru termenul de judecată din 9 martie 2011 reclamantul a depus la dosar note de ședință, soluționarea cauzei fiind amânată pentru data de_, când SC T. confort SRL a formulat întâmpinare, comunicată reclamantului, care a solicitat amânarea cauzei pentru a se pronunța cu privire la aceasta.

Prin notele de ședință depuse în data de_, reclamantul Ț. V. a precizat că pârâți în cauză sunt doar C. L. de Aplicare a Legii fondului funciar S. M. și Biroul de Cadastru F. S. M., arătând că nu i-a chemat în judecată pe C. G. și SC T. C. SRL.

În data de 2 mai 2011 C. G. a formulat note scrise prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Comisiei locale S. M. și faptul că Biroul Cadastru și P. itate Imobiliară Sighet nu are personalitate juridică,

O.C.P.I. nu este parte în proces și oricum nu ar avea calitate procesuală pasivă, aceeași excepție fiind invocată și în privința sa.

În ședința publică din_ reprezentantul pârâte SC T. confort SRL a depus completare la întâmpinare, care s-a comunicat reclamantului, acesta refuzând să o primească motivat de faptul că societatea nu este parte în proces.

C. G. a mai formulat note scrise, iar în ședința publică din data de 18 mai 2011 reclamantul a precizat că nu înțelege să se judece cu pârâții SC T. confort Sighet și C. G., deși au fost citați, nu înțelege să-i cheme în judecată. Reprezentanții pârâților, față de precizarea reclamantului, au solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Soluționarea cauzei a fost amânată pentru data de_, când s-a luat act de renunțarea la judecată față de SC T. confort Sighet și C. G. .

În minuta și dispozitivul sentinței civile apelate însă, acțiunea reclamantului Ț. V. a fost admisă inclusiv față de C. G. și SC T. confort SRL, "pentru opozabilitate";.

În prealabil instanța de apel a reținut că reclamantul Ț. V. nu a promovat vreo cale de atac împotriva încheierii de ședință din data de 15 iunie 2011 prin care s-a luat act de renunțarea sa la judecată față de C. G., pe cale de consecință acesta nu mai este legitimat să invoce lipsa intenției sale de chemare în judecată a celor doi pârâți.

Această încheiere de ședință nu a format nici obiectul apelului celorlalte părți, fiind invocată doar ca argumentare a criticii că totuși hotărârea a fost pronunțată și în contradictoriu cu C. G. și SC T. confort SRL. De altfel, apelantul C. G. nu s-a opus renunțării la judecată, solicitând doar obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.

Principiul disponibilității, specific procesului civil, reclamă de lege lata ca judecata să se desfășoare în contradictoriu cu acele persoane (în calitate de pârâți) pe care reclamantul înțelege să le cheme în judecată prin manifestare expresă de voință. Consecutiv, hotărârea judecătorească poate statua asupra raporturilor juridice care implică părțile rămase în litigiu și își produce efectul de opozabilitate doar față de persoanele care au păstrat calitatea de parte până la momentul pronunțării acesteia. Întrucât reclamantul Ț. V. a renunțat la

judecată față de apelantul C. G. (și SC T. confort SRL), hotărârea primei instanțe a fost schimbată în sensul constatării incidenței anterioare a manifestării de voință a reclamantului, cu consecința că acțiunea introductivă nu a fost admisă față de cei doi pârâți, nici chiar pentru opozabilitate.

În ce privește cheltuielile de judecată în primă instanță, instanța de apel a reținut că aplicarea disp. art. 246 al. 3 C.pr.civ. presupune comunicarea cererii de chemare în judecată, or scriptul olograf aflat la fila 174 din dosarul de fond nu a fost comunicat celor doi pârâți.

De asemenea, instanța a reținut că temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, iar în apel o atare culpă nu poate fi reținută în sarcina intimatului Ț. V., care a precizat că nu înțelege să se judece în contradictoriu cu cei doi apelanți, C. G. și SC T. confort SRL. La fond, acesta a renunțat la judecată față de cei doi pârâți.

Apelul declarat de SC T. confort SRL a fost admis, pentru considerentele următoare:

Argumentația vizând renunțarea reclamantului la judecată față de apelanta SC T. confort SRL, ca pârâtă, arătată în cadrul analizei temeiniciei apelului declarat de C. G. este identică, de asemenea sunt aceleași motivele care determină instanța de apel să respingă cererea de obligare la cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar, SC T. confort SRL a

invocat excepția prescripției dreptului la acțiunea în rectificare de carte funciară.

Asupra acestei excepții prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii ca nefondată, dispoziție care nu este legală și temeinică, în contextul în care s-a renunțat la judecată față de pârâta care a invocat excepția respectivă, aceasta nefiind ulterior invocată din oficiu. Tribunalul a apreciat că, drept consecință a renunțării la judecată, apărările și excepțiile pârâtului vizat rămân fără obiect, nemairaportându-se la o pretenție care să vizeze pârâtul respectiv, sens în care hotărârea primei instanțe va fi modificată și sub acest aspect.

Instanța a reținut că după ce s-a luat act de renunțarea la judecată față de SC T. confort SRL, aceasta a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu, formulată în contradictoriu cu Ț. V., C. locală S. M., C. Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar, Primăria Municipiului S. M. și Prefectul județului Maramureș, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 1066/_ emis reclamantului Ț. V., pentru terenul în suprafață de 4536 mp situat în S.

M., radierea dreptului acestuia din cartea funciară, rectificarea de carte funciară.

Prin încheierea de ședință din data de_ cererea de intervenție a fost disjunsă, iar acțiunea principală reținută spre soluționare, dispoziția de disjungere fiind reluată prin minuta sentinței civile nr. 2557/_ .

Judecarea conexuală a celor două cereri nu mai este posibilă, raportat la soluția pronunțată asupra apelului promovat de C. locală de Aplicare a Legii fondului funciar S. M., întrucât cererea reclamantului, urmare a admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți rămași în judecată, a devenit practic necontencioasă (fără pârâți), or soluția trimiterii spre rejudecare nu se mai justifică. Pe cale de consecință, apelul declarat de SC T. confort SRL împotriva încheierii de ședință din data de_ a fost respins";.

Limitele investirii instanței de recurs prin recursul contestatoarei.

Împ o tr iv a aces te i dec iz ii au decl ar at recur s, în ter menul leg al, recl aman tul Ț.

V. și pârâții C. G. și SC T. C. S.R.L.

, în speță, interesând însă, în raport de limitele rejudecării recursului, ca urmare a admiterii contestației în anulare, doar recursul declarat de S.C. T. C. S.R.LS M. .

Prin propriul recurs, recurenta SC T. C. SRL

a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul Ț. V., și față de S.C. T. C. S.R.LS M.

, care a fost admisă la fond pentru opozabilitate, constatându-se că recurenta nu a avut calitatea de pârât în cauză; înlăturarea dispoziției de constatare a renunțării la judecată de către reclamantul Ț. V. față de SC T. Conform SRL.

În motivarea recursului

s-a arătat că prin încheierea din 15 iunie 2011 a instanței de fond s-a luat act de renunțare la judecată din partea reclamantului față de SC T. C. SRL, deși nu s-a formulat vreo cerere din partea reclamantului pentru chemarea lor în judecată. Mai mult, instanța de apel nu a fost investită cu constatarea faptului că reclamantul a renunțat la judecată față de C. G. și SC T. C. SRL, această renunțare fiind constatată prin

încheierea de ședință din 15 iunie 2011, încheiere împotriva căreia nu s-a formulat recurs.

Considerentele de drept și de fapt care fundamentează, în rejudecarea

recursului, ca urmare a admiterii contestației în anulare, soluția de

admitere a recursului contestatoarei.

Curtea constată că acțiunea nu putea fi admisă față de S.C. T. C.

S.R.LS M. pentru opozabilitate, în condițiile în care, în respectarea principiului disponibilității în procesul civil, lipsea cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva acestei pârâte, care nu a fost legal

împrocesuată la judecarea cauzei în primă instanță, astfel încât, în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 82 și art. 85 C.pr.civ.

Se impune înlăturarea din dispozitivul deciziei recurate a constatării renunțării reclamantului la judecată, în condițiile în care instanța de apel nu a fost învestită cu această constatare, această renunțare fiind practic constatată prin încheierea de ședință din_, încheierea care era supusă numai recursului, și care nu a fost atacată niciodată.

Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei S.

M., sub nr._, reclamantul Ț. V. a chemat în judecată doi pârâți: Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M. și C. LS M. de Aplicare a Legii F. ului F., solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acești doi pârâți, să dispună rectificarea prin radiere a numerelor topografice 2371/2/1 și 2371/1 din CF nr. 7197 (f. 1 dosar fond).

Nicăieri în dosarul instanței de fond, în condiții procedurale, așa cum impune art. 82 C.pr.civ., art. 112 C.pr.civ., art. 109 C.pr.civ., coroborat cu art.

132 și art. 134 C.pr.civ., reclamantul nu a formulat o cerere de chemare în judecată a S.C. T. C. S.R.LS M., acesta arătând constant, prin notele de ședință depuse la dosar (f. 61, 66, 81, 95, 100, 102, 115, 128, 155, 165 dosar fond), că își menține cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată inițial, dezvoltând exhaustiv în cuprinsul acestor note de ședință motivele pentru care, în opinia reclamantului, se impunea rectificarea cărții funciare în sensul solicitat prin petitul cererii de chemare în judecată.

Judecătorul fondului, din oficiu, a pus în discuția reclamantului, la termenul de judecată din 0_, împrejurarea dacă reclamantul nu înțelege să cheme în judecată pe numitul C. G. și pe SC PLANETARA S.A. Sighet, ca urmare a faptului că nr. topografic inițial a fost dezmembrat, existând coli funciare noi, nr. 4431 și nr. 16357, unde sunt înscriși acești proprietari tabulari (f. 173 dosar fond).

Prezent personal în instanță la termenul de judecată din 0_, reclamantul a arătat că S.C. PLANETARA S.A. Sighet a fost preluată de S.C. Tehnocomfort S.R.LS M., și că dacă se va impune, va formula o cerere de chemare în judecată a acestor persoane (f. 173 dosar fond).

Deși reclamantul - singurul care putea dispune de proces, în conformitate cu principiul disponibilității consacrat în art. 129 C.pr.civ. -, nu a declarat că își extinde acțiunea față de aceste persoane, ori că ar dori să le cheme în judecată, totuși, instanța a dispus citarea în cauză, pentru următorul termen de judecată, a lui C. G. și S.C. Tehnocomfort S.R.LS M. (f. 173 verso dosar fond).

Prin cererea înregistrată la data de 0_ reclamantul a depus la dosar un script prin care a arătat că "având în vedere că în ședința din 0_ instanța a dispus citarea pârâților C. G. și S.C. T. C. S.R.L. Sighet"; precizează adresele acestora (f. 174 dosar fond), fără însă să declare expres că înțelege să își extindă acțiunea și față de aceștia, ori că dorește să se judece cu aceștia.

Mai mult decât atât, printr-o notă de ședință depusă la dosar la 0_ (f. 180 dosar fond), reclamantul precizează faptul că "greșit s-a reținut în procesul verbal de ședință din 0_ "; că reclamantul ar fi susținut că ar fi făcut vreo precizare cu privire la cei doi pârâți.

S-a mai arătat de către reclamant că aceste precizări nu au fost făcute de reclamant, deoarece nu s-a discutat așa ceva în ședința de judecată din 0_, și că instanța de judecată i-a cerut doar să indice domiciliul lui C. G. și a lui S.C. T. C. S.R.LS M. .

Față de aceste solicitări ale instanței, precizează reclamantul, reclamantul Ț. V. a prezentat un înscris olograf la Registratura Judecătoriei S. M.

, în data de 0_, prin care a indicat adresele corecte ale lui C. G. și

S.C. T. C. S.R.LS M. .

În continuarea acestor note de ședință reclamantul a arătat că nu înțelege să cheme în judecată și alte persoane în cadrul acestui proces și că roagă

instanța de judecată să nu tergiverseze fără nicio justificare pronunțarea în fond a soluției (f. 181-183 dosar fond).

În pofida acestei poziții procesuale expres precizate de către reclamant, instanța de fond a continuat, totuși, să îi citeze în cauză pe C. G. și pe S.C.

T. C. S.R.LS M. (f. 186 dosar fond).

Note de ședință în același sens au fost depuse de reclamant la dosar și la data de_ (f. 194-196 dosar fond).

Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, S.C. T. C. S.R.L.

S. M., a invocat excepția neîntrunirii de către reclamant a cerințelor legale prevăzute în mod imperativ de art. 112 și art. 109 C.pr.civ., în condițiile în care reclamantul nu a fixat cadrul procesual, în raport cu această pârâtă, sub aspectul pretențiilor deduse judecății, solicitând totodată instanței să îi pună în vedere reclamantului să precizeze în mod expres și neechivoc care este capătul de cerere în privința căruia înțelege să se judece în acest proces, în contradictoriu cu

S.C. T. C. S.R.LS M., care sunt probele de care înțelege să se prevaleze în contradictoriu cu această societate și care este argumentația de fapt și temeiul de drept al solicitărilor adresate justiției în contradictoriu cu această societate (f. 199-201 dosar fond).

Întâmpinarea a fost depusă la dosar pentru termenul din 0_, când reclamantul a solicitat amânarea cauzei pentru a se pronunța cu privire la întâmpinare (f. 203 dosar fond).

La data de_ reclamantul a depus la dosar o nouă notă de ședință, arătând că pârâții în cauză sunt C. de Aplicare a Legii F. ului F. S. M. și Biroul de Cadastru și P. itate Imobiliară S. M. (f. 207-214 dosar fond), obiectul cererii fiind cel menționat în cererea de chemare în judecată.

La termenul de judecată din data de 0_ reprezentantul S.C. T. C.

S.R.LS M. a depus la dosarul cauzei o completare la întâmpinare (f. 257-260 dosar fond), pe care reclamantul a refuzat să o primească, motivat pe faptul că această societate nu este parte în proces (f. 262 dosar fond).

La termenul de judecată din_ reclamantul, prezent personal în instanță, a precizat, încă o dată, că nu înțelege să se judece cu S.C. T. C.

S.R.LS M. și cu C. G., deși au fost citați în cauză, și că nu înțelege să îi cheme în judecată (f. 275 dosar fond).

La termenul de judecată din data de_, reclamantul arată că renunță la judecată față de pârâții S.C. T. C. S.R.LS M. și C. G. (f. 292 dosar fond).

Prin sentința fondului, Judecătoria Sighetu Marmației a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț. V., în contradictoriu și cu S.C. T. C. S.R.L.

S. M., pentru opozabilitate, dispunând, printre altele, și rectificarea cărților funciare cu privire la numerele topografice 2371/1 și 2371/2, și restabilirea situației anterioare de CF, conform încheierii de CF nr. 1645/1947.

Curtea constată că, în pofida precizărilor exprese și repetitive ale reclamantului, în sensul că nu înțelege să cheme în judecată pe S.C. T. C.

S.R.LS M. și că nu dorește să se judece cu această societate, cu încălcarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil - principiul consacrat de art. 129 C.pr.civ. -, precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 82, art. 85, art. 109, art. 112, art. 132 și art. 134 C.pr.civ., instanța de fond a pronunțat o soluție vădit nelegală, admițând acțiunea reclamantului, pentru așa zisa opozabilitate, în contradictoriu cu o persoană care nu a fost niciodată chemată în

judecată și cu care reclamantul nu a dorit niciodată să se judece în acest dosar, prin această soluție provocându-i-se lui S.C. T. C. S.R.LS M. o vătămare procesuală în sensul stipulat de art. 105 alin. 2 C. proc. civ..

În dreptul procesual civil român, în reglementarea în vigoare anterior Legii nr. 134/2010, trebuia respectat cu fidelitate principiul disponibilității părților asupra cadrului juridic al acțiunii, art. 129 alin. final C.pr.civ. prevăzând în mod expres că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății, în timp ce art. 129 alin. 4 C.pr.civ. prevede că judecătorul este în drept să le ceară părților să prezinte explicații oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, însă, doar cu privire la starea de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor.

Ca atare, peste voința părților, instanța nu poate introduce în cauză, din oficiu, o persoană care nu a fost chemată în judecată în condițiile prevăzute de art. 112 C.pr.civ.

Introducerea în cauză, din oficiu, a unei părți netrecute în cererea de chemare în judecată, este inadmisibilă (a se vedea în acest sens C.S.J. Secția Comercială, Decizia nr. 3782/1998; Curtea de Apel Bacău, Secția Civilă, Decizia nr. 154/1997, în Jurisprudența 1997, pag. 24).

Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului. În acest context, introducerea în cauză a altor persoane, din inițiativa instanței, este nelegală și nu poate fi explicată în baza principiului rolului activ al judecătorului, deoarece acesta se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în

limitele legii și în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului. Instanța nu trebuie să dispună, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a unei persoane cu care reclamantul declară în mod expres că nu înțelege să se judece

(Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă, Decizia nr. 794/1997, în C.P.J.C. 1993-1998, pag. 262).

Așadar, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces, în pofida voinței reclamantului, deoarece, potrivit principiului disponibilității, doar părțile au această posibilitate. Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, ele având posibilitatea de a dispune de proces după cum doresc, însă, doar în condițiile reglementate de codul de procedură civilă (C.S.J., Secția Comercială, Decizia nr. 2135/1999, în B.J. - Bază de date).

În apel, în pofida învestirii sale exprese cu aceste critici aduse hotărârii fondului, instanța de apel se limitează doar la a admite în parte apelul declarat de

S.C. T. C. S.R.LS M., schimbă în parte sentința apelată și constată, printre altele, că reclamantul Ț. V. a renunțat la judecată față de pârâții S.C. T. C. S.R.LS M. și C. G. .

Constatarea renunțării la judecată poate fi dispusă, potrivit art. 246 C.pr.civ., în condițiile în care reclamantul, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, declară că renunță la judecată.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 246 alin. 3 C.pr.civ., coroborat cu art. 246 alin. 4 C.pr.civ., se desprinde cu evidență concluzia că renunțarea la judecată trebuie și poate să fie făcută doar în contradictoriu cu pârâtul din cererea de chemare în judecată, ori cu alte părți legal împrocesuate.

Or, în speță, așa zisa renunțare la judecată a reclamantului față de S.C. T.

C. S.R.LS M. a intervenit în condiții neprocedurale, câtă vreme, reclamantul nu a chemat niciodată în judecată această societate în calitate de

pârâtă, și câtă vreme, S.C. T. C. S.R.LS M. nu a avut niciodată calitatea de pârât în fața primei instanțe.

Prin urmare, Curtea constată că în mod nelegal Tribunalul Maramureș a constatat renunțarea reclamantului Ț. V. la judecată față de S.C. T. C.

S.R.LS M. .

Soluția legală care se impunea a fi pronunțată de către Tribunalul Maramureș în apel, era aceea de respingere a acțiunii reclamantului, în contradictoriu cu S.C. T. C. S.R.LS M., pe motiv că cererea reclamantului, față de această societate, nu a fost regulat făcută.

Nu era admisibilă admiterea acțiunii reclamantului și față de S.C. T. C.

S.R.LS M., pentru așa zisă opozabilitate, în condițiile în care S.C. T.

C. S.R.LS M. nu a avut niciodată calitatea de parte în cauză, și în condițiile în care, în conformitate cu dispozițiile art. 36 și art. 37 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri în cartea funciară nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a

fost admisă.

Art. 37 din Legea nr. 7/1996, anterior modificării sale prin dispozițiile NCC, prevedea următoarele:

"(1) Hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă.

(2) Dacă acțiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară, hotărârea judecătorească va fi opozabilă și terțelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere";.

Or, rectificarea unei înscrieri în cartea funciară putea fi făcută doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 34-36 din Legea nr. 7/1996.

De altfel, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, anterior modificărilor ce i-au fost aduse prin NCC, prevedea că "hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor";, opozabilitate care se realiza doar în condițiile stipulate de art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege.

Așa fiind, Curtea constată că recursul recurentei S.C. T. C. S.R.LS

M. este fondat, impunându-se a fi admis în temeiul art. 304 pct. 5 și pct. 9 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., cu consecința modificării în parte a deciziei recurate, în sensul înlăturării dispozițiilor privitoare la: constatarea că reclamantul Ț. V. a renunțat la judecată față de pârâta S.C. T. C.

S.R.LS M. ; admiterea acțiunii reclamantului, pentru opozabilitate, și în contradictoriu cu S.C. T. C. S.R.LS M. .

Având în vedere limitele admiterii contestației în anulare, respectiv, limitele în care, ca urmare a admiterii contestației în anulare, s-a impus rejudecarea doar a recursului formulat de recurenta S.C. T. C. S.R.L., în temeiul art. 320 C.pr.civ., vor fi menținute celelalte dispoziții din decizia Curții de Apel Cluj nr. 4346/R/_ .

În temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., vor fi menținute restul dispozițiilor din decizia Tribunalului Maramureș.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 C.pr.civ., față de căderea sa în pretenții, în cadrul contestației în anulare, intimatul Ț. V. va fi obligat să îi plătească contestatoarei suma de 6.200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, aferent contractului de asistență juridică nr. 225004/_ (f. 81), sumă justificată prin facturile fiscale, bonurile fiscale și ordinul de plată depuse la filele 202-205 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite contestația în anulare

declarată de contestatoarea S.C. T. C.

1. S. M., împotriva deciziei civile nr. 4346/R din_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o anulează în parte, sub aspectul soluției dată recursului declarat de recurenta S.C. T. C. S.R.L., și rejudecând, admite recursul (contestatoarei) recurentei S.C. T. C. S.R.L., în contra Deciziei civile nr. 125/A/_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar civil nr._, pe care o modifică în parte, astfel:

   Înlătură dispoziția privind constatarea că reclamantul Ț. V. a renunțat la judecată față de pârâta S.C. T. C. S.R.L.

   Înlătură dispoziția din sentința apelată nr. 2557/_ a Judecătoriei S.

   - M., pronunțată în dosar civil nr._, referitoare la admiterea acțiunii reclamantului Ț. V., pentru opozabilitate, și în contradictoriu cu S.C. T. C. S.R.L.

   Menține restul dispozițiilor din decizia Tribunalului Cluj și din decizia Curții de Apel Cluj.

   Obligă pe intimatul Ț. V. să plătească contestatoarei suma de 6.200 lei, cheltuieli de judecată.

   Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.

   PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
   A. - A. POP	C.	- M.	CONȚ	I. - D. C.

   GREFIER

   1. A. M.

Red.CMC/dact.MS 3 ex./_

Jud.apel: D.Waltner/A.Stamate-Tămășan Jud.fond: I.Nemeș Pop

← Decizia civilă nr. 2235/2013. Rectificare carte funciară		Decizia civilă nr. 2516/2013. Rectificare carte funciară →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 269/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 243/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 2338/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 2235/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 2516/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 1771/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 4633/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 75/2013. Rectificare carte funciară