Decizia civilă nr. 178/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 178/R/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | N. | , judecător |
JUDECĂTOR: C. | I. | |
JUDECĂTOR: I. | S. | |
GREFIER: V. | V. |
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții B. T. și B. M. împotriva sentinței civile nr.12102 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._
, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. A. L. pentru reclamanți, lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurenților arată că susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris, nu formulează cereri prealabile soluționării recursului.
Se constată că la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit de instanță.
Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, motivat, comunicat, legal timbrat potrivit dovezilor depuse la dosar și, nemaifiind alte chestiuni prealabile soluționării cauzei, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul reprezentantului recurenților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți, av.B. A. L., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris potrivit motivelor invocate pe care le susține în totalitate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.12102/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a admis excepția lipsei calității procesual active a pârâtului comuna B. B., prin primar, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților T. S., T. K., S. M. și B. D. și în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. M. și B.
T., în contradictoriu cu pârâții comuna B. B., prin primar, T. S., T. K., S. M. și B. D., având ca obiect uzucapiune, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele.
Cu privire la excepția lipsei calității de folosință a pârâților față de care s-a extins acțiunea, instanța de fond a reținut că aceștia sunt înscriși în cartea funciară în anul 1888( fila 24) deci în urmă cu 124 de ani, chiar reținând că s-ar fi născut la acea dată și nu ar avea deja o vârstă la data înscrierii în cartea funciară, în prezent ar avea 124 de ani, ori conform unei prezumții un om nu trăiește o asemenea perioadă, coroborat cu mențiunile din publicația Cartea Recordurilor ,ce arată că cel mai în vârstă om de pe planetă a fost desemnat Jiroemon Kimura, născut în anul 1897, astfel că instanța reține că ei sunt decedați. În conformitate cu art. 7, alin. 1 din decretul 31/1954 capacitatea de folosință a persoanei fizice începe o dată cu nașterea persoanei și încetează o dată cu moartea ei, astfel instanța reținând că pârâții față de care s-a extins acțiunea au decedat, reține că acestora le-a încetat capacitatea de folosință. Pentru a ajunge la această concluzie instanța a ținut cont și de faptul că cei patru pârâți nu figurează în registrele civile ( fila 34), astfel este imposibilă dovedirea nașterii sau decesului lor cu acte de stare civilă, situație în care nașterea lor sau decesul lor se face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu prezumții.
Cu privire la calitatea procesual activă a comunei B. -B., s-a reținut că prin decizia dată în recurs în interesul legii nr. 2/2011, statul nu poate avea calitate procesual pasivă în acțiunile cu obiect uzucapiune, decât dacă este emis pe certificat de vacanță succesorală, în cauza de față nu este emis un asemenea certificat de vacanță succesorală, astfel că statul nu poate avea calitate procesual pasivă. In absenta unui asemenea certificat, nu exista conflict intre parți aflate pe poziții de contrarietate juridica si deci statului nu i se poate opune, in calitate de pârât, pretenția reclamantului asupra unei moșteniri față de care statul este terț .
Trecerea terenurilor din intravilan în proprietatea comunei, prin decesul proprietarilor, invocată de reclamanți, conform art. 26 din legea 18/1991, se face pentru terenurile care rămân la dispoziția comisiilor de fond funciar, mai exact terenurile agricole aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei de producție de la membrii cooperatori sau alte persoane care au decedat și nu au moștenitori. În cauza dedusă judecății, reclamanții nu au dovedit că zona unde e situat terenul a fost cooperativizată sau că terenul în cauză a fost în patrimoniul cooperativei agricole de producției.
Este adevărat că raportat la art. 68 din legea 36/1995, orice persoană interesată poate solicita constatarea moștenirii ca vacantă și eliberarea certificatului de vacanță succesorală, însă cu privire la imobilele din cauză nici o persoană nu a solicitat acest lucru și nici reclamanții din cauză, fără o astfel de solicitare neputându-se emite certificatul de vacanță succesorală.
Este adevărat că art. 680 cod civil de la 1864 prevede că în lipsa de moștenitori legali sau rezervatari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, dar acest lucru se face conform dispozițiilor speciale privind formalitățile privind moștenirile vacante și nu prin simplul fapt al decesului unei persoane ce nu are moștenitori. Totodată art. 686 din cod civil de la 1864 precizează că nimeni nu poate fi obligat la acceptarea unei succesiuni, iar în lipsa formalităților prevăzute de art. 725 din același cod, respectiv cererea persoanei interesate și a procurorului, adresată tribunalului de primă instanță ce numește un curator al succesiunii, ce urmează a face un inventar al bunurilor din succesiune, nu se poate considera că statul a devenit proprietar al bunurilor din acea succesiune privită ca vacantă.
Cu privire la susținerile reclamanților că în această situație ei nu-și pot valorifica dreptul, invocând hotărârile CEDO, Malhaous contra Cehiei și Faimblat contra României, instanța le găsește neîntemeiate, statul român prin prevederile art. 130 din decretul lege 115/1938 a prevăzut procedura de urmat în situația uzucapiunii cu proprietari tabulari decedați fără urmași, procedură necontencioasă, deși instanța la termenul de judecată din_ exercitându-și rolul activ a solicitat reclamanților să precizeze dacă doresc judecarea în procedură contencioasă sau necontencioasă, aceștia au hotărât să se judece într-o procedură contencioasă ce presupune judecarea în contradictoriu cu un pârât, iar în cazul de față pentru considerentele anterioare, pârâții indicați de reclamanți nu pot avea calitatea procesuală, respectiv capacitate de folosință, astfel că s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Împotriva hotărârii expuse au declarat recurs, în termen legal, reclamanții B. T. și B.
M. , solicitând, în principal, in temeiul art. 312 pct.5 C.pr.civ., casarea in intregime a Sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; în subsidiar, in temeiul art. 304 pct.7,8,9, raportat la art.304Al C.pr.civ., respectiv caracterul devolutiv al recursului, situație in care instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegala si netemeinica, cu consecința admiterii in intregralitate a acțiunii civile formulate de reclamanți pentru următoarele motive:
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință, reclamanții au considerat faptul ca parații sunt proprietarii tabulari inscrisi in C.F.. Aceasta intrucat, daca se tine seama de condițiile impuse de lege pentru realizarea uzucapiunii si de justificările, îndeosebi de ordin sociologic aduse in sprijinul existentei sale, prescripția achizitiva ar putea fi încadrata in categoria sancțiunilor de drept civil, in sensul ca prin ea s-ar sancționa neglijenta prelungita a titularului dreptului in exercitarea prerogativelor pe care i le conferă acesta. Daca cei care au calitate procesuala pasiva sunt proprietarii tabulari, evident ca au efectuat adresa la Primăria Comunei B.
-B. pentru a vedea daca figurează in registrele de stare civila, daca au succesori si a afla adresele unde sa fie citați. Răspunsul a fost negativ, conform adresei atașate la dosarul de fond. In ceea ce privește capacitatea de folosința a paraților, menționează faptul ca, capacitatea de folosința a persoanei fizice inceteaza odată cu moartea persoanei, data morții fiind si data incetarii acestei
capacități. Poate fi vorba de o moarte constatat fizic (direct, adică prin examinarea cadavrului), fie de o moarte declarata pe cale judecătoreasca. In speța, nu a avut loc examinarea vreunor cadavre (nu au certificat de deces) si nici nu s-a declarat moartea pe cale judecătoreasca (nu au hotărâre judecătoreasca de declarare a morții). In motivarea hotărârii insa, se arata ca moartea este un fapt juridic care poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, deci inclusiv prezumții. In opinia reclamanților, faptul morții se poate dovedi numai cu certificat de deces sau cu hotărâre judecătoreasca de declarare a morții. Prezumțiile simple (judecatoresti) pentru a fi admisibile, trebuie îndeplinite doua condiții: a)prezumtia sa aiba o greutate si puterea de a naște probabilitatea; b)sa fie admisibila proba testimoniala. In ceea ce privește admisibilitatea probei testimoniale in dovedirea faptelor juridice stricto sensu, subliniază faptul ca de regula, faptele naturale (precum decesul) se probează in principiu cu certificat de deces, in mod excepțional este admisibila proba cu martori Art. 13. - (1) în cazul prevăzut la art. 9, starea civilă se poate dovedi prin orice mijloace de probă în fața instanței judecătorești, în situațiile prevăzute la art. 103 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare. In opinia reclamanților, instanța de fond a prezumat ca sunt intrunul din cazurile prevăzute in art.103 din Legea 287/2009 (fostul art.10 din Legea 119/1996), respectiv: a)nu au existat registre de stare civila, b)registrele de stare civila au fost pierdute ori distruse in totalitate sau in parte, c) nu este posibila procurarea din străinătate a certificatelor de stare civila sau a extraselor dupa actele de stare civila, d)intocmirea actelor de stare civila a fost omisa. Mai apoi, cealaltă prezumție se refera la faptul ca este imposibil ca o persoana inscrisa in CF in 1888 sa mai fie in viata, raportandu-se la mențiunile din Cartea Recordurilor. Potrivit art. 1199 c.civ. prezumțiile sunt "consecințele ce legea sau magistratul trase din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei B. - B., considera ca orice persoana interesata poate solicita sa se constate vacanta succesorala atunci când reprezentantul statului rămâne în pasivitate si nu cere el însuși sa se constate acest lucru, iar în prezenta cauza reclamanții urmaresc sa stabileasca un drept în raport cu statul, pe care îl considera moștenitor al defunctiilor T. Cozma, T. S., S. M. si Bugnar D. . Astfel, potrivit dispozițiilor art.26 alin.l din Legea nr.181991, "terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fara moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, dupa caz si în administrarea primăriilor...". Totodată, potrivit art.25 din Decretul nr.311954, "Statul este persoana juridica în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații. El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop". Din coroborarea textelor legale sus-mentionate cu dispozițiile art.680 Cod civil "în lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului" rezulta ca moștenitor în cazul succesiunilor vacante este statul, dar nu prin Ministerul Finanțelor, ci prin unitatea administrativ teritoriala de la ultimul domiciliu al defunctului De altfel, în doctrina, dar si în practica judiciara s-a apreciat ca, spre deosebire de ceilalți moștenitori, statul, în privința dreptului având ca obiect moștenirea vacanta, nu are un drept de opțiune succesorala. Mai mult decât atat, potrivit art.1.135 NCC "daca nu sunt moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacanta." Astfel, in opinia lor, din momentul intrării in vigoare a NCC, in speța, se pune problema vacantei succesorale, insa data deschiderii moștenirii nu a fost prezumata de instanța de fond.) Decizia 2/2011 a I. pronunțată în recurs în interesul legii cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului român prin MFP sau a unitățile administrațiv-teritoriale, în acțiunile având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale a fost publicată în MO 365/2011. Menționează faptul ca, in speța este vorba de o acțiune având ca obiect uzucapiune iar nu constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale. In aceste condiții, I. admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință: stabilește că, în situația acțiunilor având ca obiect constatarea calității de unic moștenitor asupra unei mase succesorale statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanță succesorală. Condițiile invocate sunt următoarele: -statul nu este parte în raportul juridic dedus judecății și nu se află într-o opoziție de interese față de reclamant pentru a i se legitima poziția de pârât în cadrul litigiului. -promovând acțiunea, reclamantul se prevalează de vocația sa succesorală concretă la moștenirea defunctului, ceea ce înseamnă că, ab initio. este contestată orice vocație a
statului, având în vedere dispozițiile art. 680 C.civ., potrivit cărora bunurile trec la stat "în lipsă de moștenitori legali sau testamentari". In același sens sunt dispozițiile art. 85 din Legea 36/1995, potrivit cărora "în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii". Subliniază faptul ca, orice succesiune se deschide având un certificat de deces, deci si succesiunea vacanta, ori in speța, desi onorata instanța de judecata a prezumat faptul morții proprietarilor tabulari (neavand certificat de deces), nu a indicat data morții acestora, si prezenta sentința recurata nu folosește la deschiderea succesiunii vacante, si in consecința suntem in imposibilitate de a ne valorifica drepturile situație in care putem afirma ca s-a incalcat art.6 din CEDO. Asa cum s-a arătat in precizarea de acțiune, în jurisprudenta CEDO, în cauza Malhous contra Cehiei si în cauza Faimblat contra României, se impune fiecărui stat semnatar al Convenției sa reglementeze cai juridice interne pentru ca orice persoana ce invoca o încălcare a Convenției sa aiba acces la acestea si sa fie eficiente, în măsura care permit sa se ajungă la o decizie cu privire la temeinicia plângerii si la un remediu adecvat pentru orice încălcare constatata.
În drept, invocă art.6 CEDO, art.35 din Decretul 31/1954, art.85 din Legea 35/1995, art.680 c.civ., art.26 din Legea 18/1991, art.69 si urm din legea 215/2001, art.304, art.304Al, art.312 C.pr.civ.
Recursul nu este fondat.
Pretențiile reclamanților B. M. și T. vizând dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei porțiuni din terenul identificat cu date de carte funciară în c.f. 1377 B. -
B. și prin edificare asupra casei de locuit de la nr. adm. 351 al com.B. -B. de pe terenul înscris în c.f. 25003 B. -B., respectiv radierea din această carte funciară a casei de lemn înscrisă și întabularea drepturilor de proprietate astfel dobândite sunt îndreptate în final împotriva pârâtei comuna B. B., prin primar, pentru proprietarii tabulari T. S., T. K., S.
M., B. D., respectiv împotriva pârâților proprietari tabulari nominalizați, despre care se afirmă în acțiunea promovată că sunt decedați și nu au urmași, atragerea în proces a pârâtei comuna
B. -B. fiind justificată ca decurgând din considerarea statului român ca moștenitor a proprietarilor tabulari față de care au extins acțiunea.
Soluția defavorabilă dată acțiunii promovate de prima instanță, pentru considerentul lipsei calității procesual pasive a pârâtei comuna B. -B. și a lipsei capacității de folosință a pârâților T. S., T. K., S. M., B. D., este judicioasă.
Din prima perspectivă, în mod corect prima instanță a dat eficiență dezlegărilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din cuprinsul Deciziei nr. 2/2011 dată în interesul legii ce statuează că in situatia actiunilor în care se reclamă că statul are calitatea de unic mostenitor asupra unei mase succesorale aparținând unor defuncți ce, afirmat, nu au succesori legali sau testamentari, statul, prin Ministerul Finanțelor Publice sau unitatea administrativ teritorială, nu are calitate procesuala pasiva decat in ipoteza in care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanta succesorala. Contrar tezei reclamanților recurenți, vocatia succesorala abstracta ex lege acordată de legiuitor nu ii confera statului legitimare procesuala pasiva in astfel de cauze, intrucat vocatia sa succesorala este subsidiara vocatiei succesorale a rudelor si a eventualilor legatari universali, potrivit art. 680 din Codul civil. Întrucât nu exista un raport juridic obligational intre el si reclamant, atat timp cat nici statul si nicio alta persoana nu invoca un drept asupra mostenirii, persoana interesata avand la indemana procedura notariala reglemenattă în acest sens, statul nu are calitate procesuala pasiva decat in ipoteza in care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanta succesorala. În cauză un atare certificat neexistând, rămâne de conchis în sens identic primei instanțe în privința lipsei legitimării procesual pasive a comunei B. -B. pe teritoriul căruia este amplasat imobilul în discuție.
Din al doilea punct de vedere, este evidentă lipsa capacității de folosință a pârâților proprietari tabulari al căror drept de proprietate s-a înscris în cartea funciară în anul 1888. Concluzia corespunde afirmațiilor reclamanților din însăși cererea dedusă judecății potrivit cărora aceste persoane sunt decedate, astfel încât contrazicerea ei de către aceiași reclamanți, în recurs, nu poate antrena efectul desființării hotărârii judecătorești ce i-a dat curs tocmai pentru considerentul, demonstrat de scriptele depuse la dosar -informațiile furnizate de Consiliul Local al comunei B. -
și înscrierea din cartea funciară-, conformității cu realitatea. Rămâne circumscrisă
imposibilității probabilitatea ca persoanele în ființă în anul 1888 când dreptul lor de proprietate este întabulat în cartea funciară să se mai afle în viață în anul 2012 când s-a promovat acțiunea îndreptată contra lor.
Eronat se afirmă în calea de atac și că reclamanții recurenți s-ar afla în imposibilitatea realizării dreptului afirmat în circumstanțele date, legiuitorul intern reglementând procedurile necesare în sensul urmărit, indicate în hotărârea atacată, astfel încât antrenarea lor este la latitudinea exclusivă a reclamanților.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312Cod proc. civ. recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. T. și B. M. , cu domiciliul procesual ales la C. ul de avocat B. A. L., cu sediul în municipiul B., str.Iosif V., nr.1, sc.B, ap.21, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.12102/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Judecători, G. ier,
N. C. I. - I. S. V. V.
Red.dact. N.C._ Jud fond B.M
| ← Decizia civilă nr. 411/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 467/2013. Uzucapiune → |
|---|
