Decizia civilă nr. 179/2013. Prestație tabulară

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 179/R/2013

Ședința publică de la 11 Aprilie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: C. N. ,judecător JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: I. S.

GREFIER: V. V.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. BN împotriva sentinței civile nr.2686 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect prestație tabulară.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat S. N., lipsă fiind toate celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:

Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, motivat, comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Se constată că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare în termen util din partea reclamantului intimat S. N. .

Reclamantul intimat S. Nicoale, personal, arată că susține întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris și depune la dosar copia sentinței civile nr.1201 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud, cu privire la apartamentul nr.1 din imobilul înscris în C.F.1642 N. . Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea recursului.

Reclamantul intimat S. N. solicită respingerea recursului ca nefiind fondat, păstrarea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra prezentului recurs constată:

Prin sentința civilă nr.2686/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții S. N. și S. M. împotriva pârâților SC G. C. și L. SA N. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. G. A

F. P. B. N. și, în consecință: s-a constatat validitatea ,,contractului de vânzare- cumpărare apartament în condițiile Legii nr. 112/1995";, încheiat sub nr. 7/_, între reclamanții

S. N. și S. M., în calitate de cumpărători și pârâta SC G. C. și L. SA N.

, în calitate de vânzătoare, având ca obiect apartamentul nr. 2, cu o suprafață utilă de 66,55 mp și suprafețele aferente dependințelor, anexelor gospodărești și împrejmuirilor (pivniță - 7,33 mp; șopron - 35,93 mp, poartă - 0,94 m liniari) și înscris în CF 4744 N. nr. top aferente nr. top 269/1/II și nr. top nou 269/2/1 și pe care se regăsește casa de locuit în regim S + P, cu structura: la subsol - 1 beci; la parter - 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol și curte în intravilan, cu titlu cumpărare bun comun, conform identificării și atribuirii din tabelul de mișcare parcelară din raportul de expertiză tehnic întocmit în cauză de expert R. I. și respectiv prețul convenit de 5.803.740 lei vechi (la nivelul anului 1996), dispunându-se ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamanților, strict asupra lotului 1 de teren, în suprafața totală de 116 mp, ce încorporează nr. top 269/1/2 și nr. top nou 269/1/2/1 și pe care se regăsește casa de locuit în regim S

+ P, cu structura: la subsol - 1 beci; la parter - 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol și curte în intravilan, cu titlu cumpărare bun comun, conform tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză tehnic întocmit în cauză de expert R. I., restul suprafețelor de teren aferente nr. top noi 269/2/2, 270/1/1, 270/1/2, 269/2/3, 269/2/4, 270/1/3 rămânând pe vechii proprietari de CF până la clarificarea și individualizarea loturilor printr-o acțiune de partaj și conform corecturii instanței în tabel, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele.

Conform extrasului de CF 4744 N. nr. top aferente 269/1/II și 269/2, imobilul în suprafață totală de 569 mp, de natură apartament II și edificii economice cu curte comună, în intravilan, constituie proprietatea tabulară a S. ui R. prin notarea Decretului nr. 111/1951, iar pârâta SC. G. C. și L. SA, are drept de administrare asupra acestui imobil. La data de_ reclamanții S. N. și M., au cumpărat de la pârâta SC. G. C. și L. SA, în calitate de vânzătoare, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7/1996, imobilul teren și construcțiile amplasate pe acest imobil, cu prețul de 5.803.740 lei vechi (la nivelul anului 1996) și conform modalității convenite potrivit clauzelor contractuale și prin corelare cu dispozițiile Legii nr. 112/1995, care guvernează regimul juridic al acestei convenții.Prețul astfel determinat s-a achitat în mai multe transe, astfel încât conform adeverinței emise de SC "G. C. și L. "; SA, în data de_, anexată la dosar, se atestă că soții reclamanți au achitat integral suma convenită. Deoarece acest imobil teren este dobândit în timpul căsătoriei de către reclamanți, implicit are calitatea de bun comun și este guvernat de principiul comunității matrimoniale de bunuri.

Deși în cadrul contractului de vânzare-cumpărare a fost stipulată o clauză care prevede ca acesta are valoare de înscris autentic și constituie titlu executoriu, în circumstanțele în care nu s-a operat înscrierea acestui act în termenul prevăzut de dispozițiile Legii nr. 7/1996 pentru notarea acțiunilor sau operațiunilor imobiliare și care vizează transmisiunea de terenuri și construcții în evidențele de CF, practic singura modalitate accesibilă pentru operarea acestei notări, rezidă în promovarea prezentei acțiuni, astfel încât hotărârea judecătorească să constituie în final actul juridic în baza căruia se va solicita înscrierea dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare.

Prin înscrisul intitulat ,,contract de vânzare-cumpărare apartament în condițiile Legii nr. 112/1995";, încheiat sub nr. 7/_, între reclamanții S. N. și M., în calitate de cumpărători și pârâta SC G. C. și L. SA N. în calitate de vânzătoare, s-a transmis apartamentul nr. 2, compus din 2 camere de locuit cu o suprafață utilă de 66,55 mp și care a constituit inițial obiectul contractului de închiriere nr. 2331 din imobilul înscris în CF 4744 N. nr. top aferente 269/1/II și 269/2 și prețul convenit de 5.803.740 lei vechi (la nivelul anului 1996), achitat integral în rate, dar cu determinarea acestora în momentul stabilirii acordului de voință și concomitent cu predarea imobilului. Potrivit convenției de vânzare-cumpărare anexate, s-a reținut survenirea unei transmisiuni imobiliare, în modalitatea redată și părțile cocontractante, cu configurarea elementelor de bază: predare imobil apartament și suprafața de teren aferentă, cât și a dependințelor, anexelor gospodărești, a împrejmuirilor evidențiate în contract și achitarea integrală a prețului convenit.

Din concluziile lucrării tehnice s-a reținut că imobilul în litigiu este amplasat în intravilanul orașului N. și se structurează prin raportare la localizarea construcțiilor în trei loturi de teren:

  • lotul 1

    de teren în suprafața totală de 116 mp

    , ce încorporează nr. top 269/1/II și nr. top nou 269/2/1 și pe care se regăsește casa de locuit în regim S + P:

  • lotul 2

    de teren în suprafața totală de 367 mp,

    ce încorporează nr. top 269/2/2 și nr. top nou 270/1/1, care are destinația de curte comună;

- lotul 3

de teren în suprafața totală de 92 mp

, ce încorporează nr. top nou 270/1/2, de natură arabil.

Menționează prima instanță că în circumstanțele în care se uzitează în comun imobilul teren aferent construcției se preconizează ca lotul 2 de teren să rămână, cu destinația de curte comună, în stare de indiviziune și conform propunerii efectuate de către expertul tehnic atât pentru reclamanți, cât și pentru ceilalți proprietari tabulari vizându-se și nr. top 270/1.

Printr-o însumare a suprafețelor de teren redate în cadrul contractului de vânzare cumpărare, s-a reținut că suprafața utilă a construcției casă de locuit și a dependințelor, anexelor gospodărești și a împrejmuirilor (pivniță, șopron, poartă), rezultă o suprafață totală de 110,75 mp, iar propunerea tehnică care implică și o lotizare a terenului în raport de modul de folosință și cu

reținerea limitelor determinate de clauzele contractuale rezultă o suprafață totală de 116 mp pentru lotul nr. 1 și respectiv 92 mp pentru lotul nr. 2, cu menținerea stării de coproprietate (indiviziune forțată) pentru lotul nr. 3, de natură curte.

În speță însă nu s-a formulat și un petit de partajare teren, iar potrivit clauzelor contractuale

cumpărătorul dobândește dreptul de propri etate as upra te renului de sub co nstrucție

conform art. 33 din HG nr. 20/1996. În aceste circumstanțe în mod cert nu se poate dispune cu privire la partajul terenului efectuat extralitigiu de către expert și față o justificare concretă privind modalitatea de dobândire a terenului aferent construcției (prin raportare la modalitatea de dobândire a apartamentului în condiții similare proprietarii construcțiilor au efectuat demersuri pentru atribuire teren prin ordinul prefectului sau respectiv prin prisma dispozițiilor legilor reparatorii sau invocând alte moduri originare de dobândire drept de proprietate).

Mai mult o atare circumstanță de partajare a terenului trebuie să implice chemarea în judecată pentru opozabilitate și a celorlalți coproprietari (proprietari ai imobilelor apartamente) sau a posesorilor faptici, introducerea și a imobilului înscris în CF 26754 nr. top 270/1 și evident pentru o tranșare și a situației privind lotul nr. 3, cu destinația de curte comună și propus pentru menținerea stării de indiviziune (în conținutul raportului de expertiză se relevă doar sumar că acest imobil reprezintă curte comună care se află și în folosința altor trei familii) și implicit un acord pentru modalitatea de partajare conform modului actual de folosință. O atare ipoteză poate fi clarificată într-un alt litigiu având ca obiect partaj și prin uzitarea raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză ca mijloc de probă tehnică și cu respectarea principiului contradictorialității.

Raportat la starea de fapt reținută, momentul încheierii contractului - anul 1996, prin prisma dispozițiilor art. 969 Cod civil, art. 1294 și următoarele Cod civil, art. 22-24 din Decretul- Lege nr. 115/1938, coroborat cu art. 1073-1077 Cod civil, dispozițiile Legii nr. 7/1996, s-a admis petitul de validitate contract de vânzare-cumpărare, conform dispozitivului.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Decretul-Lege nr. 115/1938 pârâtul-vânzător are obligația legală și contractuală de a preda înscrisurile necesare pentru intabulare, astfel încât pentru neconformare devin incidente dispozițiile art. 24 din același act normativ.

Prin raportare la acest petit, s-a apreciat că sunt incidente și dispozițiile art. 1, 2, 5 alin. 2 din titlu X al Legii nr. 247/2005 care vizează necesitatea transmiterii imobilelor terenuri proprietate privată aflate în circuitul civil printr-un act încheiat în formă autentică, sens în care refuzul uneia dintre părți de a încheia acte în această formă împuternicește instanța de judecată să adopte o hotărâre care să țină loc de act autentic.

Raportat la momentul înregistrării acțiunii, în paralel și cu momentul pronunțării hotărârii, precum și intrarea în vigoare a Noului cod civil la data de_, s-as apreciat că sunt incidente în drept prin corelare cu petitele formulate și corespondența temeiului legal pentru petite și prevederile art. 896, art. 1650 și urm, 1669 și urm. Cod civil.

În baza art. 44, art. 46 din Decretul - Lege nr. 115/1938, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 7/1996 și cu corespondența în prevederile art. 876 și următoarele și cu aplicarea art. 885 și următoarele Noul Cod civil, s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamanților, strict asupra lotului 1 de teren, în suprafața totală de 116 mp, ce încorporează nr. top 269/1/II și nr. top nou 269/2/1 și pe care se regăsește casa de locuit în regim S

+ P, cu structura: la subsol - 1 beci; la parter - 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol și curte în intravilan, cu titlu cumpărare bun comun, conform tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză tehnic întocmit în cauză de expert R. I., restul suprafețelor de teren aferente nr. top noi 269/2/2, 270/1/1, 270/1/2, 269/2/3, 269/2/4, 270/1/3 vor rămâne pe vechii proprietari de CF până la clarificarea și individualizarea loturilor printr-o acțiune de partaj.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva hotărârii expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F. P. B. -N.

, solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea ei spre rejudecare instanței de fond și în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate, pentru următoarele motive:

Critică soluția instanței de fond, motivând în acest sens cu faptul că bunurile proprietate publică aparținând S. ui R. sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții fiind lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art.

11, alin 2 din Legea 213/1998. Instanța a apreciat în mod greșit faptul că terenurile din litigiu se află în circuitul civil și că sunt supuse regulilor de drept comun. Pentru a evidenția faptul ca hotărârea instanței de fond este una greșită în conformitate cu prevederile legale, se impun câteva precizări. Titularii domeniului public sunt indicați la art. 136 alin.(2) din Constituție, republicata, precum si de artl si 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, unde se precizează ca proprietatea publica aparține statului si unităților administrativ- teritoriaie, precum si ca aceste persoane juridice de drept public exercita posesia, folosința si dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. Deci, titulari ai domeniului public sunt titularii dreptului de proprietate publica: statul, județul, municipiul, orașul si comuna. Sfera proprietății publice potrivit Legii nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, potrivit art.3 alin.(l) din Legea nr.213/1998, domeniul public este alcătuit, in afara de bunurile prevăzute la art.136 alin.(3) din Constituție, republicata, din bunurile enumerate in anexa acestei legi, dupa cum urmeaza; Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: bogățiile de orice natura ale subsolului, in stare de zăcământ; spațiul aerian; apele de suprafața, cu albiile ior minore, malurile si cuvetete lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogățiile lor naturale si cu potențialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apefor maritime, caile navigabile interioare; pădurile si terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de producție ori de administrație silvica, iazurile, albiile pâraielor, precum sî terenurile neproductive incluse in amenajarnentele silvice, care fac parte din fondul forestier național si nu 14ic27b sunt proprietate privata; terenurile care au aparținut domeniului public al statului inainte de 6 martie 1945; terenurile obținute prin lucrări de indiguiri, de desecări si de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor si stațiunilor de cercetări științifice si ale unităților de invatamant agricol si silvic, destinate cercetării si producerii de semințe si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa;( .} Ceea ce interesează în speța de față este sublinierea privind faptul că aparțin domeniului public al S. ui terenurile care au aparținut domeniului public a! statului înainte de 06 martie 1945. Conținutul juridic al dreptului de proprietate, indiferent ca este vorba de dreptul de proprietate privata sau de dreptul de proprietate publica, va cuprinde trei atribute sau prerogative: posesia (jus possidendi), folosința (jus utendi si jus fruendi) si dispoziția flus abutendi), ca elemente care configurează puterea pe care o are proprietarul asupra bunului ce formează obiectul dreptului de proprietate. Posesia (jus possidendi) consta in posibilitatea recunoscuta in favoarea titularului dreptului de proprietate de a stăpâni bunul care ii aparține in materialitatea lui. Folosința (jus utendi si jus fruendi) conferă titularului dreptului de proprietate posibilitatea de a utiliza bunul respectiv, precum si dreptul de a culege fructele acestuia. Dispoziția (jus abutendi) reprezintă atributul dreptului de proprietate care conferă titularului sau dreptul de dispoziție materiala si dreptul de dispoziție juridica, Astfel, dispoziția materiala este prerogativa pe care o are proprietarul de a dispune dupa voința sa de substanța materiala a bunului, adică de a-1 consuma, transforma sau distruge, in condițiile legii. Dispoziția juridica este prerogativa recunoscuta in favoarea titularului dreptului de proprietate de a dispune de bunul respectiv prin acte juridice, adică de a-l înstrăina, cu titlu oneros sau gratuit, prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte, ori de a-l greva in favoarea altor persoane, in condițiile legii.

Mai mult decât atât, în CF nr. 4744 N., în înscrierile privitoare la proprietate apare ca fiind proprietar tabular asupra terenului în intravilan S. R. cu drept de administrare pentru SC

G. C. și L. SA N. . Prin urmare, consideră ca fiind greșită interpretarea instanței de fond privind terenul în litigiu, ca nefăcând parte din domeniul public al statului sau al unităților sale administrativ teritoriale, mai mult decât atât instanța admite cererea de validare a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și SC G. C. și L. SA N., încheiat la data de_, vânzătorii din speța în litigiu neavând la data încheierii contractului și nici la data prezentei un drept de proprietate asupra imobilului care a făcut obiectul vânzării, ci așa cum lesne se poate observa și din actele extrase de pe CF 4744 N., un drept de administrare asupra imobilului în litigiu. Fără a analiza în speță respectarea prevederilor Legii 112/1995, act normativ special în baza căruia a fost încheiat contractul de vanzare-cumpărare a cărui validare se solicită prin acțiunea introductivă și precizată, instanța de fond a admis acțiunea, în mod greșit, reclamanților și s-a dispus înscrierea în CF pe numele reclamanților asupra imobilului în litigiu.

In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Cod proc civ., Legea 213/1998.

Intimatul S. N., legal citat, s-a prezentat în instanță

și s-a opus admiterii recursului.

Recursul nu este fondat.

Din cuprinsul considerentelor hotărârii rezultă fără nici un dubiu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fiind evident caracterul amplu al motivelor reținute de instanța de fond și congruența situației de fapt reținute, ce corespunde realității, cu normele juridice care fundamentează în soluția adoptată. Se constată că instanța de fond a realizat o amplă analiză a probelor care au fost administrare, a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, a evocat normele substanțiale incidente și aplicarea lor la speță, soluția exprimată prin dispozitiv fiind corolarul motivelor ce o preced. Ca atare, o astfel de hotărâre permite pe deplin exercitarea controlului judiciar.

Critica principală a recursului se referă la faptul că terenul nu poate forma obiect al vreunui act juridic pe considerentul că fiind proprietate publică a statului este un bun inalienabil, imprescriptibil, insesizabil.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a reținut că recurentul nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că terenul în litigiu ar constitui proprietate publică a statului. In lipsa acestei dovezi, ce incumba fără dubiu recurentului, și care să fie de natură a răsturna, neechivoc, concluzia contrară ce rezultă limpede și unitar din probele administrate în cauză, se impune. În cauza pendinte se mai reține că potrivit art. 1169 C.civ. cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, recurentul avea obligația de a dovedi că bunul în litigiu constituie proprietate publică a statului și că terenul în litigiu se încadrează în una din categoriile de bunuri prevăzute expres în cuprinsul Legii nr. 213/1998. Conform art. 3 al acestui act normativ domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite la pct. I în anexa care face parte integrantă din lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege. Domeniul privat al statului este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea sa și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul are un drept de proprietate privată. Prin urmare, pornind de la această dispoziție legală și având în vedere înscrisurile depuse la dosar din care se constată că statul a devenit proprietar tabular ulterior datei de_, respectiv în baza Decretului nr. 111/1951, văzând lipsa oricărei contraprobe în acest sens, atât în fața primei instanțe cât și în calea de atac a recursului, din care să rezulte neechivoc că terenul în litigiu ar face parte din una din categoriile de bunuri expres și limitativ enumerate la pct. I din anexa la Legea nr. 213/1998, se conchide că terenul în discuție nu constituie proprietate publică, astfel că nu îi sunt specifice caracterele imprescriptibilității, inalienabilității și insesizabilitătii. Așa fiind, înseamnă că sunt aplicabile prevederile art.4 din legea nr.213/1998 potrivit căreia domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.

Nici critica nelegalei transmisiuni a proprietății terenului nu subzistă. Este adevărat că actul de înstrăinare a imobilelor a fost întocmit de administratorul edificatelor, sub aspectul vânzării- cumpărării construcțiilor neexitând controverse, reproșul pârâtului-proprietar tabular neparticipant la convenție vizând strict terenul . Esențial este însă că reglementarea raporturilor juridice în conexiune cu achiziția terenului aferent construcției s-a realizat în etapa judiciară cu participarea tuturor celor interesați pe de o parte și, pe de altă parte, că transmisiunea proprietății terenului a operat ope legis către cumpărătorul construcțiilor, în termenii Legi nr. 112/1996 și ai HG nr. 20/1996 în vigoare la momentul achiziției,_, în care situație între părțile contractante nu se impunea cu necesitate să se regăsească la acel moment și S. român, fiind suficientă participarea administratorului desemnat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul declarat se va respinge ca nefondat

Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.art.312 Cod procedură civilă:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul sector 5, B., str.A., nr.17, reprezentat de D. G. a F. P.

B. -N.

, cu sediul în municipiul B., str. 1 D., nr.3-8, județul B. -N., împotriva sentinței civile nr.2686/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .

Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte, Judecători, Grefier,

C. N. C. I. - I. S. V. V.

Red.dact. N.C._ Jud fond.PAT

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 179/2013. Prestație tabulară