Decizia civilă nr. 179/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 179
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP, judecător Judecător: L. M. TEODORA Judecător: C. N. C.
Grefier: V. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul D. R., domiciliat în C.
, str.M., nr.29, județul Sibiu, împotriva sentinței civile nr.806 pronunțată de Judecătoria Jibou la data de 17 octombrie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională - O.U.G. nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la filele 11 - 13 din dosar sunt înregistrate concluzii scrise formulate de recurent.
T., verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.159 1 Cod
procedură civilă, se declară competent în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 806 pronunțată de Judecătoria Jibou la data de 17 octombrie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiata plângerea petentului D. R. formulată în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. -S., fiind menținut ca legal și temeinic procesul-verbal seria CP, nr.1344899/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la numărul de mai sus și formulată în termenul de 15 zile stabilit de art.118 din OUG 195/2002, petentul D. R., în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. a contestat procesul verbal seria CP nr. 1344899/_, prin care a fost sancționat cu 15 puncte amendă, în valoare de 1050 lei, și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, reținându- se în sarcina sa încălcarea prevederilor art.102 alin.3, lit.e, și art.101 alin.1 pct.18
din OUG 195/2002, rep, prin conducerea pe drumurile publice a unui autoturism cu viteza de 109 km/h, pe o porțiune de drum unde maximul admis este de 50 km/h și nerespectarea obligației conducătorului auto de a avea asupra sa documentele stabilite de art.35 din OUG 195/2002, rep.
Petentul a considerat că modul de consemnare a temeiului legal, sub forma de fracție este de natura să creeze confuzie, echivalând practic cu lipsa temeiului legal. Pe fondul cauzei petentul a susținut că din materialul probator nu rezultă cu certitudine fapta reținută în sarcina sa, deoarece nu i s-a comunicat faptul că aparatul
radar utilizat este omologat și verificat metrologic.
Analizând materialul probator prin raportare la susținerile părților, instanța a constatat că prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzută de art.102, alin.3, lit.e și art.101 alin. pct.18 din OUG 195/2002, deoarece în data de_ acesta a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe raza loc. Bârsău-Mare ,cu viteza de 109 km/h, pe o porțiune de drum unde limita maximă de viteză este de 50 km/h, iar la solicitarea polițistului rutier nu a prezentat permisul de conducere, declarând că nu îl are asupra sa.
Pentru aceste motive agentul constatator a făcut aplicarea prevederilor art.102 alin.3, lit.e din OUG 195/2002 și a sancționat petentul cu 15 puncte amendă, în valoare de 1050 lei, aplicând și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 90 de zile.
Instanța a constatat că procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, stabilite de art.16, 17 din OG 2/2001.
Analizând materialul probator depus de către intimat instanța a reținut că viteza de deplasare a autoturismului condus de petent a fost determinată cu un aparat radar omologat, verificat metrologic și folosit de un lucrător de poliție atestat ca operator radar, fiind astfel respectate prevederile art.102, alin. 3, lit.e din OUG 195/2002, conform cărora depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție.
Fapta se sancționează cu amendă din clasa a IV, 9-20 puncte și suspendarea dreptului de conduce autovehicule petentului, timp de 90 de zile.
În privința sancțiunii principale aplicate instanța de fond a reținut că este în limite legale, în cazul încălcării prevederilor art.102, alin.3, lit.e din OUG.195/2002, aplicându-se și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Pentru ambele contravenții s-a stabilit minimul sancțiunii, 9 puncte amendă, respective 6 puncte, care s-au cumulat conform prevederilor art.10 din OG.2/2001.
Instanța a reținut că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, făcând dovada celor reținute în cuprinsul său, până la proba contrarie, prezumție care este una relativă, nefiind răsturnată de către petent prin probe.
Din aceste motive instanța a respins plângerea ca nefondată, menținând procesul verbal ca legal și temeinic.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul D. R., apreciind că sentința este nelegală și netemeinică întrucât instanța la al doilea termen a respins nejustificat cererea de amânare formulată și justificată de apărătorul său ales, procedând la soluționarea cauzei fără a dispune comunicarea înscrisurilor depuse de către intimat. Recurentul a invocat faptul că nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de apărările intimatului și să propună probe fiindu-i încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității. S-a făcut referire și la faptul că instanța nu a analizat toate aspectele de nelegalitate ale procesului verbal invocate de recurent, cu referire la consemnarea în cuprinsul acestuia a dispozițiilor art. 147 indice 1 din OUG nr. 195/2002, actul normativ având doar 137 de articole.
Intimatul IPJ S. nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria CP nr. 1344899/_, petentul D. R. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 1.050 lei si i s-a aplicat sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, în baza art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, art. 147 pct. 1 din OUG nr. 195/2002. În sarcina petentului s-a reținut că în data de_ a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe raza loc. Bârsău-Mare ,cu viteza de 109 km/h, pe o porțiune de drum unde limita maximă de viteză este de 50 km/h, iar la solicitarea polițistului rutier nu a prezentat permisul de conducere, declarând că nu îl are asupra sa.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria CP nr. 1344899/_, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Cazurile de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, referindu-se la lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.
Petentul a invocat în cuprinsul precizării la plângerea formulată și motivele de recurs că ar exista un motiv de nulitate absolută a procesului verbal constând în aceea că agentul constatator a menționat greșit unul dintre textele legale în baza căruia a fost sancționat. T. reține că indicarea juridică greșită a faptei de către agentul constatator nu se regăsește printre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, iar pentru a interveni anularea procesului verbal pentru motivul menționat, contravenientul trebuie să dovedească nu numai faptul că au fost încălcate de agentul constatator dispozițiile art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, ci și faptul că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. În acest sens s-a pronunțat și Î. în decizia nr. XXII din 19 martie 2007 de admitere a recursului în interesul legii.
În cauza de față, tribunalul constată că agentul constatator a făcut referire la dispozițiile art. 147/ 1 din OUG nr. 195/2002, în realiate fiind vorba de dispozițiile
art. 147 pct. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 care prevăd obligația conducătorului auto de a avea asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de inmatriculare sau de inregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare. Petentul nu a făcut dovada că menționarea mai puțin exactă a textului legal de către agentul constatator i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
În privința temeiniciei procesului - verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost descrisă în mod corect în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens au fost avute în vedere planșa foto depusă la dosarul cauzei (f.15-17) și suportul CD (f.18), care atestă faptul că autoturismul condus de petent rula cu o viteză de 109 km/h și relevă împrejurarea că fapta contravențională s-a săvârșit în interiorul localității. Planșa foto permite identificarea autoturismului condus de petent după marca și număr de înmatriculare vizibil atât în planșa foto ce indică viteza de 109 km./h, cât și pe inregistrarea de pe suport electronic.
La dosarul cauzei a fost depus de către intimatul pârât buletinul de verificare metrologică, cu valabilitate de 1 an, din care rezultă că aparatul radar, mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea, a fost verificat metrologic la data de_, iar agentul constatator P. Vasile deține atestat de operator radar (f.9-10).
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond a constatat în mod legal și temeinic legalitatea și temeinicia întocmirii procesului- verbal de constatare și sancționare contravențională a petentului D. R., prezumția de nevinovăție de care se bucură aceasta fiind răsturnată.
În cuprinsul plângerii petentul a arătat că nu a condus autoturismul cu o viteza de 109 km/oră, cu atât mai mult cu cât nu se menționează nicăieri că aparatul radar utilizat era un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Așa cum s-a arătat mai sus la dosar a fost depusă copia buletinului de verificare metrologică.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare invocată de recurent pentru respingerea cererii de amânare formulată de apărătorul ales al acestuia, tribunalul constată că la termenul de judecată din data de 08 august 2012 instanța a dispus amânarea cauzei la cererea apărătorului ales al petentului care se afla în concediu de odihnă. Pentru următorul termen de judecată a fost formulată o altă cerere de amânare de către apărătorul ales al petentului, care a fost respinsă de instanță. T. apreciază că este neîntemeiată susținerea petentului referitoare la faptul că dreptul său la apărare a fost încălcat, deoarece ar fi fost în imposibilitate să ia cunoștință de apărările intimatului și să formuleze cereri în probațiune. Intimatul a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal anterior primului termen de judecată, iar acestea puteau fi studiate de către recurent sau apărătorul său ales, dacă ar fi manifestat interes procesual în acest sens. În privința probelor, tribunalul reține că petentul avea obligația să menționeze în cuprinsul plângerii formulate dovezile de care înțelegea să se folosească pentru a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia procesului verbal. Acesta nu a făcut referire nici în plângerea formulată
și nici în motivele de recurs la mijloacele de probă care în urma administrării ar fi putut dovedi temeincia plângerii sale.
Deși recurentul a menționat în recursul formulat că nu a condus autoturismul cu viteza de 109 km/h afirmația sa în acest sens nu este susținută de niciun mijloc de probă, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acesteia fiind înlăturată prin mijloacele de probă expuse anterior.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care prevăd că sancțiunile aplicate trebuie individualizate în funcție de gradul de pericol al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și la dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, tribunalul apreciază că sancțiunile aplicate petentului reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârșite. În legătură cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor. Gradul de pericol social al contravenției săvârșite de petent este destul de ridicat raportat la faptul că aceasta a condus autoturismul cu o viteză excesiv de ridicată, pe raza localității Bârsău Mare, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate de către petentul recurent D. Marius, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 806 din_ a Judecătoriei Jibou.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul recurent D. R., domiciliat în C., str.M., nr.29, județul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 806 din_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
DP | L. | M. C. N. | -C. | V. A. |
Red./Dact.L.M
2 ex/11 martie 2013 Jud. fond G. M.
| ← Decizia civilă nr. 55/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 340/2013. Plângere contravențională → |
|---|
