Decizia civilă nr. 197/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.197
Ședința publică din 26 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M., judecător
D. G., președinte secție civilă
K. M., președinte instanță
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul P. I., domiciliat în localitatea L., comuna Creaca, nr.2, jud. S., împotriva sentinței civile nr.4041 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza
în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.4041 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de către petentul P. I. , în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S., a fost modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr.0935641 întocmit de către intimat la data de_, în sensul că s-a dispus înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Au fost menținute celelalte dispoziții cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.0935641 din data de_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.0935641 din data de_, petentul P. I. a fost sancționat contravențional cu
amenda în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.120 alin.1 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de_, ora 18.35, a condus auto marca Opel cu nr._ pe DN 1 H km 77, prin loc.Crișeni și a efectuat depășirea auto_ în zona de acțiune a indicatorului ";trecere pentru pietoni";.
În urma administrării probei testimoniale cu ascultarea martorului Conache
G. C., conducătorul autoturismului depășit, instanța a reținut faptul că petentul a depășit autovehiculul acestuia încălcând marcajul longitudinal continuu, în acel loc fiind și o trecere de pietoni.
Verificând potrivit art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului- verbal CP nr.0935641 din data de_ instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, instanța a apreciat că, starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității iar petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare, motiv pentru care, a reținut că procesul-verbal seria CP nr.0935641 din data de_ a fost temeinic întocmit iar fapta săvârșită de către contravenient întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002. Nu se poate susține aici existența unei erori de fapt, cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei conform prevederilor art.11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor întrucât, pentru ca eroarea să opereze ca și o cauză exoneratoare trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că, aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă. Or, în speță era suficientă îndeplinirea din partea petentului a unei obligații de vigilență, a unei atenții sporite în apropierea trecerii de pietoni pentru a observa existența acesteia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, amenda în cuantum de 280 lei, minimul prevăzut de lege, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: "; Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță, fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret ridicat, petentul a efectuat manevra depășirii în zona de acțiune a trecerii de pietoni, astfel că nu se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului, această
din urmă sancțiune nefiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunilor contravenționale.
În ce privește solicitarea petentului de a se înlătura de către instanță sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, instanța a admis-o apreciind că se impune această măsură raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: " Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei."; Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: " Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …";
Art.100 alin.3 din O.U.G. 195/2002 prevede la rândul său faptul că: " Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e)nerespectarea regulilor privind depășirea.";
Astfel, prin modalitatea în care este redactat acest text se impune aplicarea automată de către agentul constatator a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu este în măsură să se pronunțe asupra legalității și oportunității aplicării sancțiunii conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care nu face nici o distincție între sancțiunile principale și cele complementare sub acest aspect. O interpretare contrară ar fi de natură să aducă atingere liberului acces la justiție al contravenientului, deoarece acest acces ar fi doar unul "teoretic și iluzoriu"; atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
În cauza dedusă judecății, din administrarea probelor a reieșit că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii întrucât petentul nu a pus în pericol siguranța vreunui pieton, circulând cu o viteză redusă, în condiții de drum accidentat, astfel cum relevă depoziția martorului audiat care a recunoscut că a accelerat în momentul efectuării depășirii, având o viteză de 30-40 km/h, instanța apreciind, având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în special lipsa dovedirii antecedentelor contravenționale ale petentului care se află astfel la prima abatere de acest gen și existând indiciile că aplicarea măsurii periclitează siguranța financiară a familiei sale, că sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile apare astfel ca fiind disproporționată, impunându-se înlăturarea acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. I. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.0935641 din data de_ și a modificat procesul-
verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.0935641 din data de_ în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Au fost menținute celelalte dispoziții cuprinse în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.0935641 din data de_ .
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs petentul, solicitând admiterea acestuia și anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Hotărârea este criticată pentru netemeinicie, recurentul susținând că cel ce face proba trebuie să o dovedească conform principiului statornicit de art.1169 Cod civil, în cauza de față, conform acestui principiu sarcina probei îi revenea agentului constatator care trebuia să facă dovada celor menționate în procesul verbal.
Verificând cu prioritate termenul de declarare a recursului, tribunalul reține următoarele :
Potrivit art.301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art.303 alin.1 din același act normativ recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În cazul în speță sentința civilă nr.4041/25 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. a fost comunicată recurentului la data de 14 noiembrie 2012, iar recursul acestuia a fost înregistrat la Judecătoria Zalău la data de 4 decembrie 2012, deci cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Cu alte cuvinte ultima zi pentru înregistrarea recursului petentului era data de 03 decembrie 2012 și nu data de 4 decembrie 2012.
În consecință, în baza art.312 alin.1 și art.301 Cod procedură civilă se va respinge ca tardiv recursul declarat de petent împotriva sentinței civile nr.4041 din 25 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Pentru aceste motive
În numele L E G I I, D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de către petentul P. I. împotriva sentinței civile nr.4041 din 25 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||||
L. | M. | D. | G. | K. | M. | V. | V. |
Red.KM/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: L. D.
| ← Decizia civilă nr. 283/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 639/2013. Plângere contravențională → |
|---|
