Decizia civilă nr. 18/2. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.18 2/R/2013 Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. I. B.
GREFIER: L. D.
S-au luat în examinare recursurile civile declarat de pârâta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, precum și de către pârâta B. M. împotriva sentinței civile nr. 2032/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de 19 decembrie 2012 în dosarul nr. _
, având ca obiect fond funciar - anulare titlu de proprietate.
La apelul nominal al părților se prezintă reprezentanta pârâtei - recurente C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. - Năsăud, consilier juridic Roxana T., pentru reclamantul intimat se prezintă avocat
S. Dan I. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta - recurentă B.
M., reclamantul - intimat Ș. I. F. N., precum și pârâții - intimați B. F. ,
B. M., B. A., B. D. V., B. S. G., B. A. și C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar B. .
Procedura de citare nu este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 15 aprilie 2013, răspuns la adresa emisă către Consiliul Local B.
, din care rezultă că ridul Poderei nu este același cu ridul H., sunt riduri diferite și sunt în imediata vecinătate unul de altul.
Reprezentanta pârâtei - recurente C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, consilier juridic Roxana T. și reprezentantul reclamantului-intimat, avocat S. Dan I., arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării recursului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentanta pârâtei - recurente C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, consilier juridic Roxana T., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință.
Reprezentantul reclamantului-intimat, avocat S. Dan I., solicită respingerea recursului formulat de recurenta B. M., a se menține ca legală și temeinică sentința atacată pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 625 lei în recurs, sens în care depune înscrisuri justificative. Cu privire la recursul declarat de recurenta C. J. pentru stabilirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 2032/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de 19 decembrie 2012 în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta B. M. .
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Ș. I. F. N. în contradictoriu cu pârâții C. locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, B. F., B. M., B.
M. , B. A. , B. D. V. , B. S. G. și B. A. .
S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 822/_ eliberat pe numele defunctului B. S. Sever, în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, teren situat în extravilanul localității B., astfel că suprafața reconstituită acestuia va fi diminuată de la 7032 mp, la 2032 mp.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuieli de judecată către reclamant, în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probelor administrate a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la C. L. B. sub nr. 377/_, defuncta Șfagău M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 0,23 ha teren arabil "Pe Podirei";, 0,14 ha teren arabil "La H. ";, 0,10 ha curți clădiri
"La H. "; și 0,22 ha în "Vadul Coldăului";. Potrivit înscrierilor din Registrul Agricol, defuncta Șfagău M. figura cu suprafața de 0,47 ha, din care 0,14 ha "La H. ";. Aceasta a fost validată pe anexa 2a B., poziția 126, cu suprafața de 0,50 ha și i s-a eliberat adeverința nr. 126/_ pentru suprafața de 0,50 ha, însă până în prezent nu i-a fost emis titlu de proprietate. Prin testamentul autentificat sub nr. 4108/_ de către fostul notariat de Stat Județean B. -Năsăud, defuncta Șfagău M. l-a instituit legatar universal pe reclamant.
Defunctul B. Sever a fost validat pe anexa 9 B. poziția 34, cu suprafața de 0,50 ha. Prin procesul verbal de punere în posesie nr. 864/_, acesta a fost pus în posesie cu o suprafața de 7032 mp situată în extravilanul B., ridul "H. ";, ulterior fiindu-i emis TP nr. 822/_ pentru această suprafață de 7032 mp, titlu contestat în prezenta cauză.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta B. M. , s-a constatat că acesta, moștenitor testamentar al defunctei Șfagău M., a invocat în susținerea pretențiilor sale, faptul că antecesoarei sale i s-a validat suprafața de 0.50 ha, fiindu-i emisă adeverința de proprietate, iar în Registrul Agricol aceasta figura cu teren în ridul "H. ";. Astfel, reclamantul consideră că antecesoarea sa era îndreptățită la suprafața de 5000 mp, el pretinzând astfel un drept de proprietate asupra terenului respectiv și susținând că se suprapune cu suprafața de 5000 mp reconstituită în titlul atacat. Totodată, prin adresa nr. 6807/2012, C. locală B. a comunicat că nu s-a eliberat titlu de proprietate numitei Șfagău M. pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol, întrucât terenul se
regăsește în titlul de proprietate 822/1995 al numitului B. Sever, înscris în anexa 9
B., la poziția 34, cu suprafața de 0,50 ha, și nu a fost pus în posesie pe un alt amplasament. Prin urmare reclamantul justifică un interes în cauză și are calitate procesuală activă, astfel că se va respinge excepția invocată, motivele invocate în susținerea cestei excepții ținând de fondul cauzei și vor fi analizate în cele ce urmează.
Din adresa nr. 3096/_ (f.101) emisă de C. locală B., rezultă că nu deține cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de defunctul B. Sever, iar ulterior, prin adresa 4818/_, a comunicat că nici în Registrul de înregistrări a cererilor depuse în baza Legii 18/1991, nu se regăsește vreo cererea de reconstituire formulată de B. Sever (actuala comisie locală de fond funciar necunoscând motivele pentru care B. Sever a fost validat și înscris în anexa 9 B. de către comisia locală de la acea vreme).
La termenul din_, pârâta B. M. prin mandatar, a arătat că nici moștenitorii defunctului B. S. Sever nu dețin cererea de reconstituire formulată de antecesorul lor. De asemenea, deși la termenul din_ s-a pus în vedere pârâților să precizeze la ce dată și în ce mod a intrat defunctul B. Sever în posesia terenului în litigiu și să depună copie după fila din registrul agricol, aceștia nu au depus la dosar cele solicitate.
Prin urmare, deși defunctului B. S. Sever i s-a validat suprafața de 5000 mp, în cauză nu s-a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire pentru această suprafață, iar titlul de proprietate i s-a emis pe o suprafață de 7032 mp (deci mai mult decât i s-a validat), chiar C. locală B. solicitând reducerea suprafeței din titlu. Tot această comisie a arătat prin adresa nr. 6807/2012 (f.151) că nu s-a eliberat titlu de proprietate numitei Șfagău M. pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol, întrucât terenul se regăsește în titlul de proprietate 822/1995 al numitului B. S. Sever, înscris în anexa 9 B., la poziția 34, cu suprafața de 0,50 ha, și nu a fost pus în posesie pe un alt amplasament.
Principiul consacrat de legea fondului funciar, în forma în vigoare la data depunerii cererii de reconstituire de către Șfagău M., este acela al reconstituirii dreptului în baza cererii depuse de cel îndreptățit, iar în cauză, nu s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate decât de către defuncta Șfagău M. (nefiind depusă la dosar nici o cerere în acest sens formulată de def. B. S. Sever, comisia locală arătând că nu deține o astfel de cerere, nici nu se regăsește în Registrul cererilor depuse în baza Lg. 18/1991, iar moștenitorii defunctului B. S. Sever au arătat că nici ei nu dețin o astfel de cererea formulată de antecesorul lor). Prin urmare, titlul de proprietate contestat a fost emis pe numele unei persoane care nu a solicitat reconstituirea, deci pentru o suprafață ce nu a fost solicitată de acest defunct, și, mai mult, suprafața reconstituită este mai mare decât cea validată acestuia.
Astfel, raportat la prevederile art. 8 al. 3 din legea nr. 18/1991R, potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, și având în vedere că eliberarea titlului de proprietate se face în beneficiul titularului cererii de reconstituire, al persoanei căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate, iar defunctul B. S. Sever nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp (ce face obiectul cauzei), de fapt el nu a solicitat deloc reconstituirea dreptului de proprietate, urmează a se reține că în mod greșit a fost eliberat TP nr. 822/_ pentru suprafața de 5000 mp, cum s-a solicitat.
Date fiind cele sus arătate, raportat la limitele investirii instanței, prima instanță a constatat că titlul de proprietate contestat a fost emis nelegal pentru suprafața de 5000 mp, suprafață care nu a fost nici solicitată la reconstituire și nici dovedită de către defunctul B. Sever, astfel, că a fost admisă acțiunea formulată și, în limitele investirii, s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 822/_ eliberat pe numele defunctului B. S. Sever, în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, teren situat în extravilanul localității B., astfel că suprafața reconstituită acestuia va fi diminuată de la 7032 mp, la 2032 mp.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții ca părți căzute în pretenții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a fi exonerată recurenta de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei în solidar cu ceilalți pârâți.
În motivarea recursului s-a susținut că în cazul pârâtei recurente nu sunt nu sunt incidente prevederile art.274 Cod procedură civilă întrucât prin întâmpinarea formulată s-a solicitat de pârâtă să-și dovedească susținerile, iar celorlalți pârâți să depună la dosar actele emiterii titlului atacat, iar față de această poziție nu se poate reține culpa procesuală a comisiei județene, trebuind analizată culpa părților la declanșarea litigiului. A mai arătat că la pronunțarea soluției de prima instanță, pârâta recurenta a sesizat că nu a fost depusă cererea de numitul B. Sever, situație în care nu se poate reține o poziție de respingere a petitului formulat de reclamant și că pe baza celor sesizate de comisie prima instanță și-a motivat soluția adoptată. Recurenta a mai reliefat faptul că membrii comisiei județene nu sunt remunerați pentru desfășurarea activității în comisie și că acesta nu are buget propriu, cheltuielile necesare tipăririi și eliberării titlurilor de proprietate fiind suportate de Ministerul administrației și internelor, iar cheltuielile pentru comunicarea titlurilor sunt suportate de persoanele care le primesc.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9, 304/1 și art.274 Cod procedură civilă și art.52 din legea nr.18/1191 republicată.
Recursul declarat de pârâtă este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs pârâta B. M.
, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acesta nu are interes legitim în prezenta cauză, solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, acesta neavând reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în scris în titlul de proprietate atacat. În subsidiar, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii privind anularea în parte a T.P. nr.822/0_ în sensul diminuării suprafeței reconstituite de la 7032 mp la 2032 mp.
În motivarea recursului pârâta a susținut faptul că se impunea excepția invocată de acesta fiindcă instanța de fond investită cu judecarea prezentei cauze trebuie să pornească de la examinarea îndeplinirii condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv de la întrunirea cerințelor de a fi parte în proces.
Astfel, raportat la prevederile art. III al. 2 din legea 169/1997, trebuie examinat în primul rând interesul legitim al reclamantului de a cere anularea titlului de
proprietate emis defunctului B. Sever, interes justificat numai dacă acesta, la rândul său, are reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren. În caz contrar, acesta nu are nici un folos practic în urma anulării titlului de proprietate al pârâtei, pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa, atât timp cât nu are, la rândul său, un drept asupra terenului. Din actele dosarului rezultă că antecesorului reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de teren ce se afla în alt rid "Cleja Blastelnic";, decât ridul "H. ";, în care a fost reconstituit terenul defunctului B. Sever, astfel că reclamantul nu invocă un drept propriu asupra acestui teren sau un alt drept lezat. În concluzie, consideră că acesta nu justifică nici un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni.
Pe fondul cauzei s-a susținut că în mod greșit instanța a admis acțiunea formulată fiindcă nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prev. de art. III al. 1 lit. a din Legea 169/1997. Defunctul B. Sever a fost îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 7032 mp în baza art. 19 din Legea 18/1991, acesta desfășurându-și activitatea în cadrul CAP -ului până în anul 1990. Întreaga suprafață reconstituită în favoarea defunctului B. Sever se afla în locul numit "H. ";, în timp ce defuncta Șfagău M. figurează în Registrul Agricol cu suprafața de 1400 mp teren arabil la H., iar restul suprafeței reconstituită în favoarea acesteia este în cu totul altă parte decât în locul în care a fost reconstituit terenul defunctului B. Sever. Mai mult în adeverința nr.126/_ s-a menționat ca numitei Șfagău M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 0,50 ha, dar fără a se menționa unde se găsește acest teren, situație în care reclamantul trebuia să-și dovedească susținerile cu extrase de carte funciară pentru a putea fui localizat terenul solicitat.
În drept, s-au invocat prevederile Legii 18/1991, art. 299-316 Cod procedură civilă. Recursul declarat de pârâtă este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâta B. M. solicitând respingerea recursului declarat ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu obligarea pârâtei recurente la cheltuieli de judecată în recurs.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arăta că este nefondată critica recurentei privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive fiindcă reclamantul este moștenitorul testamentar al defunctei Șfagău M., căreia i-a fost reconstituită și validată suprafața de 0,50 ha teren în baza legii nr.18/1991, iar din registru agricol rezultă că figura cu teren în ridul H., teren ce a fost preluat la CAP. S-a mai reliefat faptul că prin adresa nr.6807/2012 C. locală B. a comunicat că nu s-a eliberat titlu de proprietate numitei Șfagău M. pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol, întrucât terenul se regăsește în titlul de proprietate atacat, situație în care reclamantul justifică un interes legitim și are calitate procesuală activă.
Referitor la criticile privind fondul cauzei intimatul a susținut că sunt nefondate fiindcă, pe de o parte, lui B. Sever i s-a eliberat titlul de proprietate pentru 7032 mp, mai mult decât suprafața validată de comisie pe anexa 9, poziția 34, iar pe de altă parte, ținând cont de prevederile art.8 alin.3 din legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cere, iar din probatoriul administrat reiese că defunctul B. Sever nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 5000 mp ce face obiectul cauzei, caz în care reiese fără nici un dubiu că în mod greșit a fost eliberat titlul de proprietate atacat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârte, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea hotărârii atacate, motiv pentru care ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Recursul pârâtei C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud vizează modificarea sentinței atacate în sensul de a fi exonerată recurenta de la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reliefează că potrivit art.52 din legea nr.18/1991 republicată, în sensul acestei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ- jurisdicțională. C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă*) sunt aplicabile.
Așadar, față de aceste prevederi legale exprese, tribunalul arată că aserțiunea recurentei că în cazul acesteia nu sunt aplicabile prevederile art.274 Codului de procedură civilă este în vădită contradicție cu acest text legal. Aceste prevederi legale permit ca să fie obligate comisiile de fond funciar la plata de cheltuieli de judecată în măsura în care sunt în culpă procesuală, dar și ca aceste comisii să solicite asemenea cheltuieli în cazul în care partea adversă cade în pretenții și acestea au dovedit existența și întinderea cheltuielilor solicitate. În ce privește susținerile recurentei că nu are buget propriu, acest lucru nu poate atrage exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată, atât timp cât legiuitorul a indicat expres că sunt aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, pe de o parte, iar pe de altă parte, această situație trebuie eventual să o invoce în faza executării silite în cazul în care reclamantul va efectua demersuri în vederea recuperării cheltuielilor de judecată împotriva acestei pârâte.
Tribunalul constată că pârâta este în culpă procesuală față de soluția luată de prima instanță care a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 822/_ eliberat pe numele defunctului B. S. Sever, în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, fiindcă pârâta recurentă a emis titlul de proprietate contestat și trebuia să verifice documentația întocmită înainte de eliberarea titlului și să constate lipsa cererii de reconstituire din partea defunctului anterior arătat. Faptul că pârâta a făcut referire în întâmpinare depusă în primă instanță la acest lucru nu este suficient pentru a se reține lipsa culpei procesuală a acesteia, în condițiile în care dacă se verificau corespunzător documentele anterior eliberării titlului atacat nici nu ar mai fi trebuit eliberat titlul de proprietate emis în lipsa unei cereri scrise din partea persoanei anterior menționate.
Tribunalul mai arată că nici nu sunt incidente în cazul pârâtei recurente prevederile art.275 Cod procedură civilă, fiindcă aceasta prin întâmpinarea depusă la fond f.28-33 a făcut referire la situația de fapt a cauzei, dar nu a recunoscut pretențiile deduse judecății, dimpotrivă a avut o poziție relativ ambiguă în sensul că nici nu s-a opus admiterii acțiunii și nici nu a solicitat respingerea acesteia. Pentru a fi aplicabile prevederile indicate pârâta trebuia ca până la prima zi de înfățișare să arate neechivoc
prin întâmpinare ori în ședința de judecată că este de acord cu admiterea acțiunii formulate, nefiind suficientă pentru exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată o poziție echivocă exprimată în întâmpinare față de pretențiile deduse judecății de reclamant.
Tribunalul constată că pârâta nu a invocat critici concrete privind faptul că a fost obligată în solidar cu pârâții persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanță, situație în care nu se poate analiza dacă această măsură este corectă și legală, adică existau raporturi juridice strânse ori un interes juridic comun între pârâta comisia județeană și pârâții persoane fizice care să impună obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Nici recursul pârâtei B. M. nu este fondat potrivit celor ce fi arătate în cele ce urmează.
Contrar celor susținute de această pârâtă reclamantul intimat are calitate procesuală activă și justifică un interes legitim în atacarea titlului de proprietate emis pe numele defunctului B. Sever, situație în care soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta B. M. este legală și judicioasă.
În acest sens, tribunalul arată că pentru justificarea legitimității procesuale active trebuia ca reclamantul să solicite anularea unui titlu de proprietate privitor la o suprafață de teren cu privire la care autoarea acestuia să fi formulat la rândul ei cerere de reconstituire și care să nu fi fost încă soluționată definitiv ori să se fi dispus reconstituirea asupra aceleași suprafețe de teren.
Examinând înscrisurile existente la dosar, tribunalul constată că reclamantul este moștenitorul testamentar al defunctei Șfagău M., căreia i-a fost reconstituită și validată suprafața de 0,50 ha teren în baza legii nr.18/1991 potrivit adeverința nr.126/_ . Din registru agricol rezultă că defuncta figura cu teren în ridul H. 24 ari și 23 ari în ridul Podirei, iar din cele comunicate comisia locală reiese că acestea sunt riduri diferite, dar sunt situate în imediata vecinătate unul de altul. Mai trebuie reliefat că din adresa nr. 6807/2012 emisă de C. locală B. reiese că i nu s-a eliberat titlu de proprietate numitei Șfagău M. pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol, întrucât terenul se regăsește în titlul de proprietate 822/1995 al numitului B. Sever, înscris în anexa 9 B., la poziția 34, cu suprafața de 0,50 ha, și nu a fost pus în posesie pe un alt amplasament.
Așa fiind, tribunalul arată că în această situație, reclamantul are calitate procesuală activă fiindcă suprafața de 5000 mp reconstituită în favoarea defunctei menționate vizează tocmai terenul din ridul H. înscris în titlul de proprietate atacat, urmând a se stabili în ce măsură soluția dată de fondul cauzei este corectă și legală.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul constată că potrivit art. 8 al. 3 din legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar în speță nu s-a făcut dovada că defunctul B. Sever ar fi formulat vreo cerere de reconstituire ori de constituire a dreptului de proprietate privind terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, situație în care soluția pronunțată de prima instanță este legală și corectă, impunându-se anularea parțială a titlului de proprietate nr. 822/_ eliberat pe numele defunctului B. S. Sever, în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp, teren situat în extravilanul localității B., astfel că suprafața reconstituită acestuia va fi diminuată de la 7032 mp, la 2032 mp.
Apărările recurentei pârâte B. M. în sensul că defunctul B. Sever era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 7032 mp potrivit art.19 din legea nr.18/1991 fiindcă și-a desfășurat activitatea în cadrul CAP, nu poate atrage admiterea recursului atât timp cât nu s-a făcut dovada că există vreo asemenea cerere scrisă formulată de acesta, nefiind posibil să se stabilească dreptului de proprietate în lipsa unei manifestări de voință exprimată în scris sub forma unei cereri, așa cum expres prevede art.8 alin.3 din aceeași lege.
Nici susținerile recurentei potrivit cărora defuncta Șfagău M. nu a deținut o suprafață totală de 5000 mp în ridul H. nu pot determina respingerea acțiunii ca neîntemeiate, fiindcă, pe de o parte, reiese din cele arătate de comisia locală că nu s- a eliberat titlu de proprietate numitei Șfagău M. pentru suprafața de 0,50 ha teren agricol, întrucât terenul se regăsește în titlul de proprietate 822/1995 al numitului B. Sever, înscris în anexa 9 B., la poziția 34, iar pe de altă parte, lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate din partea defunctului pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate atacat face de prisos alte verificări suplimentare privind vechiul amplasament al terenului deținut anterior colectivizării de către autoarea reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondate ambele recursuri declarate de pârâte împotriva sentinței civile nr.2023/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că, față de soluția respingerii recursului, pârâta recurentă B. M. se află în culpă procesuală și că intimatul reclamant a formulat întâmpinare doar în ce privește recursul acestei pârâte, solicitând doar de la aceasta cheltuieli de judecată în recurs, motiv pentru care va fi obligată pârâta recurentă B. M. să plătească intimatului reclamant Ș. I. F. N.
, suma de 625 lei cheltuieli de judecată în recurs, din care suma de 600 lei reprezintă onorariu avocațial achitat potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar f.22-38, iar suma de 25 lei reprezintă cheltuieli de transport pentru mandatarului intimatului reclamant la un termen de judecată de la B. la B. și retur, potrivit bonului de achiziție combustibil depus la dosar f.39.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, cu sediul în B., Piața Petru Rareș, nr.1, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2023/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. M., cu domiciliul în B.
, str. H., nr. 2, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2032/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurenta pârâtă B. M. să plătească intimatului reclamant Ș. I. F.
N., cu domiciliul în B., str. Ion C., nr. 41, jud. B. -Năsăud, suma de 625 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
M. | L. B. G. | C. | F. | R. | I. B. L. D. |
MLB// 2ex.// 23 aprilie 2013Jud. fond C. K. L.
| ← Încheierea civilă nr. 250/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 357/2013. Fond funciar → |
|---|
