Decizia civilă nr. 181/2013. Ordonanta presedintiala

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

DECIZIA CIVILĂ NR.181/A

Ședința publică din 20 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ț. D.

J. ECĂTOR: P. G. G.

GREFIER: B. D.

Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de pârâtul S.

I., domiciliat în B., str. M., nr. 4, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1437 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.

Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 19 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 999 alin.3, art. 998 alin.4 din Noul Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 20 septembrie 2013, ora 15,00, când a decis următoarele:

T.

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr.1437/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția de neregularitate a sesizării instanței, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția neregularității comunicării citației și a cererii, invocate de pârâtul S. I. .

A fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții S. F., S. D., împotriva pârâtului S. I., și în consecință obligă pe pârât să deblocheze calea de acces ce face legătura între calea publică (strada M. ) și proprietatea reclamanților, prin înlăturarea obstacolelor, respectiv prin ridicarea stivei de lemn, depozitate și a gardului situat pe calea de acces, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. _

, ce are ca obiect servitute de trecere.

În caz de refuz a pârâtului, au fost autorizați reclamanții să ridice obstacolele de pe calea de acces pe cheltuiala pârâtului.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Se constată că, prin rezoluția din_ judecătorul cauzei a dispus citarea părților pentru termenul din_, având în vedere prev. art. 998, alin.1 N.C.P.C., raportat la art. 159 teza II, N.C.P.C., ce reglementează termenul pentru înmânarea citației, teza II "în cazuri urgente, sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citației ori a actului de procedură…";.

Nerespectarea termenului de 5 zile invocate de pârâți în cauză, față de dispozițiile legale menționate mai sus, nu duce la anularea actului procedural.

Mai mult, în cererile de ordonanță președințială, întâmpinarea nu este obligatorie, iar pentru o mai bună apărare, instanța a dispus amânarea pronunțării cu 24 ore pentru ca părțile să poată formula concluzii scrise.

La fixarea termenului și la invocarea prev. art. 159 teza II, N.C.P.C., instanța avut în vedere prev. art. 998, alin. 1 și alin.3 N.C.P.C..

Cu privire la nulitatea cererii de chemare în judecată, aceea că aceasta este nulă deoarece nu este trecut C.N.P.-ul reclamanților, instanța, văzând prev. art. 196 N.C.P.C., constată că, lipsa C.N.P.- ului, nu este cauză de nulitate a cererii, în textul legal menționat mai sus, lipsa C.N.P.-ului nefiind trecută ca și cauză de nulitate a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește nulitatea mandatului avocatului, instanța a respins și această excepție, pe motiv că, apărătorul reclamanților depune contractul de asistență juridică ce datează din_, cauza fiind înregistrată la instanță în_ .

În concluzie apărătorul reclamanților a semnat cererea în temeiul contractului de asistență judiciară menționat mai sus.

Pe fondul cauzei, instanța, văzând prev. art. 996 și urm. N.C.P.C., a admis cererea pentru următoarele motive.

În cauză sunt întrunite prev art. 996 alin. 1 N.C.P.C., măsura provizorie ce urmează a fi luată se referă la o cale de acces care face legătura între casele reclamanților și drumul public str.M. și terenul acestora, cale de acces închisă de pârât așa cum rezultă din planșele foto depuse.

După cum s-a arătat și mai sus, măsura este provizorie până la soluționarea dosarului nr._ care are ca obiect servitute de trecere, părțile fiind aceleași.

Urgența măsurii, respectiv " cazuri grabnice";, rezultă din aceea că reclamanții nu pot circula de la domiciliu înspre calea publică și invers, neputând face aprovizionarea animalelor și nici a gospodăriei lor, cu cele necesare traiului de zi cu zi, activități care dacă nu se vor desfășura în mod normal, vor prejudicia material pe reclamanți.

Văzând pe de altă parte și dosarul nr._ ce are ca obiect servitute de trecere, instanța a constatat că între părți există deja un litigiu al

cărui fond urmează a se soluționa în cadrul dosarului de mai sus, măsura luată în cauza de față având în vedere dosarul de mai sus, fiind doar o măsură provizorie și nu invocă fondul, de asemenea, hotărârea pronunțată asupra prezentei cereri nu are caracter definitiv, așa cum susține pârâtul în întâmpinare.

În baza art. 996 alin.2 N.C.P.C., prezenta ordonanță va avea caracter provizoriu și executoriu, urmând a se executa fără somație, sau trecerea vreunui termen.

În baza art. 451 N.C.P.C., instanța a obligat pe pârât să plătească reclamanților cheltuieli de judecată justificate de onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 1437/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, în termenul prevăzut de art. 999 alin.1 Cod procedură civilă, a formulat apel apelantul S. I., solicitând: în principal, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 476 alin.3 Cod procedură civilă și art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, admiterea apelului, anularea în tot a sentinței instanței de fond, cu consecința anulării cererii de chemare în judecată pentru excepțiile invocate prin întâmpinare la fond și obligarea la cheltuieli de judecată în fond și în apel. În subsidiar, în temeiul art. 480 alin.2,3 raportat la dispozițiile art. 476 alin.2 Cod procedură civilă și art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, admiterea apelului, anularea în tot a sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată pe fondul cauzei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel.

În motivele de apel s-au arătat următoarele: prin sentința civilă apelată instanța de fond a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții S. F. și S. D., hotărâre pe care o consideră în tot netemeinică și nelegală.

Pentru susținerea apelului în principal, criticile aduse sentinței instanței de fond sunt: așa cum s-a arătat și prin întâmpinare se apreciază că cererea de chemare în judecată trebuia anulată pentru excepțiile invocate și care au fost respinse de instanța de fond. Cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile prevăzute imperativ de dispozițiile art. 194-197 Cod procedură civilă, sub sancțiunea anulării acesteia prin raportare la dispozițiile art. 176 pct.6 și art. 200 Cod procedură civilă coroborat cu art. 174 și art. 175 Cod procedură civilă, respectiv cererea de chemare în judecată nu cuprinde CNP-ul reclamanților și semnătura acestora. În raport de dispozițiile art. 151 și art. 176 pct.2 Cod procedură civilă invocă excepția lipsei calității de reprezentant a d-nei avocat Timiș V. a, la data depunerii cererii de chemare în judecată, în data de_ . Aceasta nu avea mandat legal de semnare, depunere și reprezentare, fapt ce rezultă și din actele din dosar, respectiv împuternicirea avocațială depusă pentru reclamanți în data de 0_ în baza contractului de asistență juridică nr. 173 din 0_ nu poate acoperi lipsa mandatului

anterior, iar pe de altă parte împuternicirea din alt dosar nu este valabilă în prezentul dosar.

Pe de altă parte, în temeiul art. 178 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 176 pct.6, invocă nulitatea absolută și excepția inadmisibilității completării orale a cererii de ordonanță președințială pe fondul cauzei. Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea apelantului de a debloca calea de acces sau autorizarea lor în acest sens fără a se menționa data până la care să se ia această măsură, iar pe fondul cauzei s-a solicitat oral ca această măsură să fie luată până la soluționarea altui dosar ce s-ar afla în curs de judecată. Apreciază că această solicitare orală vine să completeze cererea de chemare în judecată, fapt inadmisibil după acordarea cuvântului în fond.

În temeiul art. 177 alin.2 și art. 178 alin.2 Cod procedură civilă reclamanții nu-și pot invoca propria culpă pentru a acoperi nulitatea relativă ce devine în acest caz nulitate absolută.

Față de toate acestea solicită admiterea apelului în principal.

Pentru susținerea apelului în subsidiar criticile aduse sentinței instanței de fond constau în: cererea de chemare în judecată trebuia respinsă ca nefondată întrucât nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, respectiv nu era justificată urgența măsurii ce s-a solicitat a se lua, reclamanții motivându-și cererea pe considerentul că încă de la începutul lunii mai apelantul a blocat calea de acces și nu au mai avut pe unde trece. Apelantul apreciază că trecerea intervalului de două luni de la data la care se presupune că s-a blocat calea de acces și până la data solicitării lor în instanță de a se lua o măsură de deblocare în acest sens, arată lipsa caracterului urgent și a preîntâmpinării unei pagube iminente. În condițiile în care timp de două luni au avut pe unde trece, respectiv pe un alt drum pe care reclamanții au acces și nu pe drumul creat la locuința apelantului pe terenul proprietatea sa înseamnă că și de acum încolo au acces la locuința și terenurile lor.

Pe de altă parte nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 996 alin. 5 Cod procedură civilă, respectiv luarea unor măsuri cu caracter vremelnic și care nu pot face posibilă restabilirea situației de fapt anterioară. În acest sens reclamanții nu au justificat existența vreunui drept prestabilit anterior sau în curs de soluționare, iar pe de altă parte din modul de formulare al cererii de chemare în judecată rezultă că măsurile ce s-au solicitat a fi luate să fie cu caracter definitiv. Ori pe calea ordonanței președințiale instanța nu poate lua măsuri cu caracter definitiv, ci numai tranzitoriu.

Completarea cererii după acordarea cuvântului pe fondul cauzei de către reclamanți, oral, în fața instanței, nu este legală și nu poate duce la admiterea cererii, fapt ce atrage inadmisibilitatea acesteia.

În altă ordine de idei, sentința instanței de fond este nelegală și prin nerespectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil și just (art. 6 paragraf 1 CEDO prin raportare la art. 159 Cod procedură civilă). Deși

apelantul a cerut termen pentru pregătirea apărării justificat, cererea a fost respinsă și cauza a fost lăsată la a doua strigare pentru a se soluționa, iar pe fondul cauzei au fost ridicate chestiuni de către reclamanți ce nu au fost invocate în cererea de chemare în judecată, ce apreciază apelantul că sunt nulități absolute.

În drept s-au invocat de către apelant dispozițiile art. 999, art. 466 și următoarele, art. 451 Cod procedură civilă.

Cererea de apel este legal timbrată.

La data de_, intimații S. F. și S. D. au depus întâmpinare, redactată de avocat Timiș V. a, prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței civile nr. 1437/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, ca fiind temeinică și legală.

La data de_, intimații, prin avocat Timiș V. a, au depus la dosar note de ședință, învederând instanței că sentința atacată a fost pusă în executare-fila 16.

În ședința publică din_, reprezentanta apelantului a depus la dosar fișa - informații dosar - extras de pe portalul instanțelor, învederând instanței că în dosar nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus, având ca obiect servitute, cererea de chemare în judecată a fost anulată ca urmare a neîndeplinirii de către reclamanți a obligațiilor stabilite, prin hotărârea nr. 1437/2013 - fila 21.

Apelantul a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând sentința civilă nr. 1437/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe baza motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, art. 999 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Reclamanții au solicitat instanței, pe cale de ordonanță președințială: obligarea pârâtului de a debloca calea de acces care face legătura între drumul public str. M. și proprietățile reclamanților, prin înlăturarea obstacolelor create, respectiv: ridicarea stivei de lemn și a gardului realizat pe calea de acces. În caz contrar solicită autorizarea reclamanților de a ridica obstacolele, pe cheltuiala pârâtului; solicită să se dispună ca executarea să se facă fără somație sau trecerea vreunui termen; solicită cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.

Așa cum se arată în doctrină, având în vedere caracterul sumar al procedurii, cererea de ordonanță președințială nu trebuie să cuprindă toate elementele cererii de chemare în judecată, ci este suficient să se indice numele și domiciliul părților, măsura care se solicită a fi ordonată, justificarea urgenței acestei măsuri, probele invocate și semnătura.

În speță, anularea cererii de chemare în judecată nu se putea dispune în condițiile art. 200 alin.3 din Noul Cod de procedură civilă, deoarece nu lipsesc elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată, prevăzute de art. 196 din Noul Cod de procedură civilă, care se aplică în primul rând cererilor

introductive, fiind plasat în Cartea a II-a Titlul I Secțiunea a 2-a din Noul Cod de procedură civilă, intitulată "Cererea de chemare în judecată";.

Analizând contractul de asistență juridică nr. 37812/_, se reține că doamna avocat Timiș V. a a fost angajată de reclamanți la data de_ -fila 24 din dosarul de fond.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_ de reclamanți prin avocat Timiș V. a, care își justifică în dosar calitatea de reprezentant cu contractul de asistență juridică și împuternicirea avocațială, filele 15 și 24 din dosarul de fond, prin urmare în mod eronat se susține că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată, ea fiind semnată de avocatul reclamanților - fila 4 din dosarul de fond.

Nu subzistă nici criticile vizând aplicarea dispozițiilor art. 159 Cod procedură civilă, deoarece nu s-a probat existența vreunei vătămări. Pârâtul prin avocat a avut posibilitatea să-și formuleze toate apărările, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din_ -filele 21, 22 din dosar.

Prima instanță a amânat pronunțarea pentru_, dând posibilitatea părților să depună și concluzii scrise.

Așa fiind, tribunalul constată că excepțiile invocate de către pârât au fost în mod corect respinse de către prima instanță.

În ceea ce privește soluționarea cererii de ordonanță președințială, tribunalul constată că prima instanță în mod greșit a admis cererea de ordonanță președințială, reținând în mod greșit că ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 996 alin.1 Cod procedură civilă, care reglementează condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Întrucât în materie de ordonanță președințială nu există o urgență principială, judecătorul trebuie să arate împrejurările de fapt concrete din care rezultă, în speța respectivă, urgența.

Urgența trebuie să persiste pe tot parcursul judecății atât în primă instanță, cât și în căile de atac.

Dacă până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive dispare urgența, nu mai e necesară luarea, respectiv confirmarea unei măsuri vremelnice.

Reclamanții trebuiau să probeze că, dacă nu s-ar lua măsura provizorie solicitată la momentul respectiv, ar suferi o pagubă iminentă.

Paguba este iminentă pentru că încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță dacă nu se schimbă împrejurarea prezentată de către reclamanți.

Ca atare, dacă prejudiciul este doar eventual, cererea nu poate să fie admisă.

Caracterul vremelnic al măsurii dispuse pe cale de ordonanță președințială trebuie să rezulte fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanței președințiale în care se arată durata măsurii.

Conform art. 996 al. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.

Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate. Tocmai de aceea, s-a decis în mod constant că o obligație de a face nu poate să fie dispusă pe cale de ordonanță președințială decât atunci când tinde la încetarea unor acte abuzive.

În condițiile art. 996 alin.5, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

În cauză nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale.

Adeverințele nr. 10226/_ și 10227/_ se referă la mențiuni din Registrul Agricol al Orașului B., mențiuni care au caracter declarativ și nu sunt apte să probeze susținerile reclamanților.

Planșele fotografice de la filele 7-8 nu se constituie în probe concludente.

Reclamanții nu au probat aparența dreptului în sensul art. 996 Cod procedură civilă.

În dosarul nr._, având ca obiect constituire servitute de trecere, prin încheierea nr. 1467/_, definitivă, a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul din prezenta cauză.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 999 Cod procedură civilă, raportat la art. 480 alin.2 teza finală Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că: va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții S. F. și S.

D., în contradictoriu cu pârâtul S. I. . Va înlătura obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată. Va menține restul dispozițiilor sentinței nr. 1437/_ .

În baza art. 453 Cod procedură civilă, intimații-reclamanți vor fi obligați la plata către apelantul-pârât a sumei de 505,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat în apel și a sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat la fond, cheltuieli de judecată justificate cu chitanțele aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite apelul declarat de către apelantul-pârât S. I., domiciliat în B.

, str. M. nr.4, CNP 1., împotriva sentinței civile nr. 1437/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că: Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții S. F. și S. D., domiciliați în B., str. M. nr.6A, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. I., domiciliat în B., str.

M. nr.4, jud. M. .

Înlătura obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor sentinței nr. 1437/_ .

Obligă pe intimații-reclamanți la plata către apelantul-pârât a sumei de 505,15 lei cheltuieli de judecată în apel și a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,_ .

PREȘEDINTE

J. ECĂTOR

GREFIER

Ț. D.

P. G.

G.

B.

D.

Red.Ț.D./_

T.red.B.D./_

5 ex.

J. ecător la fond:G. Mariș

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 181/2013. Ordonanta presedintiala