Decizia civilă nr. 181/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 181/R/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: DAN-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. | O. | -S. |
GREFIER: L. | M. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului declarat de reclamanta recurentă Z. D. împotriva Sentinței civile nr. 591/2012, pronunțată în dosarul nr._ al C. -N., privind și pe intimații D. F.
, N. R., C. S., S. V., A. R., C. J. PENTRU S.
D. DE P. RIETATE A. T. D. J. C., C. L. P. S. D. DE P. RIETATE A. T. D. C. C., K. O. N. H. V., K. P. L. I. ,C. I. L. Ș., C. I. LS, S. I. A L. M., C. T. ,
M., C. S., L. ANA, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de_, recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Totodată, se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
A. cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 591/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei H., a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei Z.
în formularea cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ; a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de reclamanta Z. D., în contradictoriu cu pârâții D. F., N. R., C.
S., S. V., A. R., Cârlig T., C. M., C. Sofia, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ,
K. O. născută H. văduvă, K. P. lui I., C. I. lui Ș., toți proprietari tabulari în CF 315 C. ; a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtei C. M. formulată de intervenienta L. Ana.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Reclamanta Z. D. a promovat cererea de chemare în judecată întrucât prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data 16 noiembrie 2001 (f. 11) pârâta D. F., în calitate de promitentă vânzătoare,
s-a obligat să transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului teren și construcții situate în intravilanul localității C., la nr. administrativ 90, în schimbul prețului de 30.000.000 lei vechi, achitat integral (f. 10).
Pârâta D. F. este unica moștenitoare legală a def. P. Ana, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 996/_ eliberat de fostul notariat de Stat Județean C. (f. 8).
La rândul său, def. P. Ana a fost singura moștenitoare legală, ca soție supraviețuitoare, a def. P. M. n, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 70/_ eliberat de fostul Notariat de Stat Județean C. (f. 14).
Prin Titlul de proprietate nr. 27704/411, eliberat la data de_ de
J. C., s-a reconstituit în favoarea def. P. Ana, def. Bota V. și pârâților S. V. și A. R. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3800 mp situat în intravilanul loc. C., com. C., jud. C.
, care este identic cu terenul în litigiu, situat în com. C., sat C., nr. 90, jud. C. și care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data 16 noiembrie 2001 între reclamantă și pârâta D. F. .
Prin înscrisul depus la doar la data de_ pârâta C. L. C. a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată (f. 178-179).
Excepția a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de_ și a fost unită cu fondul cauzei prin încheierea de ședință de la aceeași dată.
Instanța de fond a apreciat că excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta C. L. C. nu este
întemeiată. Astfel, s-a constatat că reclamanta justifică interes în formularea cererii întrucât obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare menționat au fost construcțiile și terenul situate în com. C., sat C., nr. 90, jud. C., identic cu cel înscris în Titlul de proprietate nr. 27704/411 eliberat la data de_ de C. J. C. . Mai mult decât atât, titlul de proprietate a fost emis în favoarea a 4 persoane, iar pârâta D. F., în calitate de moștenitoare a def. P. Ana, a înstrăinat singură, tot terenul înscris în titlu.
În ceea ce privește petitul de constatare a nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 27704/411 eliberat la data de_ de C. J. C., instanța a constatat că s-a invocat de către reclamantă un singur motiv de nulitate, respectiv faptul că terenul în suprafață de 3800 mp nu ar fi fost colectivizat și nu s-ar fi aflat în patrimoniul CAP, astfel că nu putea face obiectul reconstituirii.
toate probele administrate în cauză, cu excepția declarației martorului Nicoară P. (f. 418) instanța a reținut că terenul în litigiu a fost colectivizat, astfel că motivul de nulitate invocat de reclamantă nu subzistă, petitul privind constatarea nulității titlului de proprietate nefiind întemeiat.
Astfel, prin toate înscrisurile depuse la dosar și prin răspunsurile la interogatoriu pârâta C. L. C. a indicat că terenul a fost colectivizat, terenurile din intravilanul com. C. fiind înscrise în CAP (f. 85, 173-175, 178-181). Împrejurarea că în arhivele Comisie Locale C. sau ale Primăriei
C. nu a fost găsită cererea de înscriere în CAP nu are nicio relevanță, câtă vreme din alte probe rezultă cu certitudine că terenul a fost colectivizat.
De asemenea, potrivit registrului agricol din anii 1956-1958 și din anii 1959-1962 (f. 106-107, 108) terenul figura înscris la poziția def. P. M. n - soțul def. P. Ana. În registrul agricol din anii 1981-1985 (f. 143-144) pentru gospodăria de la nr. 90 - gospodărie CAP - terenul în litigiu figura la poziția def. P. Ana.
Nu în ultimul rând, din înscrisurile comunicate de C. L. C. (f. 180-181) rezultă def. P. Ana a fost membru și pensionar CAP. Chiar P. Ana a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, moștenit de la S. T. - proprietar tabular în CF 315 C. (f. 15)
Toate probele menționate se circumscriu celor menționate de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată și cu modificările ulterioare și conduc la concluzia că terenul a fost colectivizat, motivul de nulitate invocat de reclamantă nefiind dovedit.
Prin petitul 2 al cererii de chemare în judecată precizată reclamanta a solicitat instanței să se constate că numiții P. M. n și soția P. Ana au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor teren în suprafață de aproximativ 3865 mp și construcție casă de locuit situate în intravilanul localității C., la nr. administrativ 90, posesia fiind începută anterior anului 1946, imobile care în regim de carte funciară se
identifică în CF nr. 115 C. sub nr. top. 290/2 și CF nr. 315 C. sub nr. top. 290/1, toate celelalte petite subsecvente fiind accesorii petitului de uzucapiune și depinzând de soluționarea acestuia.
Potrivit declarației martorului Nicoară P. (f. 418), născut în anul 1929 în loc. C., imobilul în litigiu - teren în suprafață de 30-40 de ari și construcții - era folosit de S. T., atunci când martorul avea vârsta de 6-7 ani. După ce S. T. a decedat, terenul a continuat să fie folosit de către copii lui, respectiv doi băieți și două fete. La cca. 6-7 ani de la decesul lui S.
T., fiica sa P. Ana și soțul popa M. n s-au mutat în casă și au început să folosească singuri terenul și construcțiile, pe care le-au folosit până la decesul lor. Martorul a mai declarat că în anii 1945-1946 terenul și casa erau folosite de S. T. .
Potrivit certificatului de deces aflat la f. 59 S. T. a decedat la data de_, astfel că, raportat la declarația martorului - anul începerii posesiei de către def. P. M. n și P. Ana ar fi 1959-1960.
Martorul M. I. (f. 419) născut în anul 1939 în loc. C., la nr. 93 - vecin cu imobilul în litigiu - imobilul de la nr. 90 era folosit la vârsta de 6-7 ani a martorului (anii 1945-1946) de către părinții def. P. Ana. O perioadă de timp după decesul părinților, nimeni nu a folosit casa și terenul, ulterior
P. Ana și soțul său mutându-se în casă și folosind terenul și casa până la deces.
Așadar și acest martor indică anul începerii posesiei după decesul lui
S. T., respectiv după anul 1953.
Și din declarația martorului Sîrzea Iosif (f. 438) rezultă că în anii 1945- 1946 terenul și casa erau folosite de S. T., care spre sfârșitul vieții sale a fost îngrijit de fiica P. Ana și soțul ei, aceștia continuând să folosească imobilul după moarte lui S. T. .
Reclamanta a indicat ca temei de drept al dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune dispozițiile art. 1846 C. civ.
Or, în regiunile în care transmiterea drepturilor reale imobiliare este supusă regimului Legii pentru unificarea dispozițiilor de carte funciară din 27 aprilie 1938, respectiv în regimul de carte funciară, dobândirea acestor drepturi prin uzucapiune se poate face numai în condițiile art. 27, 28 din lege, respectiv numai atunci când s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale ce pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, dacă titularul dreptului a posedat cu bună-credință timp de 10 ani (art. 27), precum și atunci când o persoană posedă un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară (art. 28).
În acest sens a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Decizia nr. LXXXVI (86) din_ prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că "În situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului -Lege nr. 115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului - Lege nr. 115/1938";.
Potrivit art. 329 alin. ultim teza finală C.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Scopul reglementării recursului în interesul legii este tocmai acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, pe întreg cuprinsul țării.
Nu în ultimul rând, așa cum s-a reținut anterior, terenul a fost înscris în CAP, astfel că nu putea face obiectul dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse, având în vedere anul începerii posesiei asupra construcțiilor și terenului în litigiu de către def.
P. Ana și P. M. n, instanța a respins cererea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.
În ceea ce privește toate celelalte petite ale cererii de chemare în judecată, respectiv operațiuni de carte funciară și obligare la încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect parcela de teren și construcțiile în litigiu, acestea sunt accesorii petitului de uzucapiune. Întrucât nu s-a constat dobândirea dreptului de proprietate asupra parcelei de teren și construcțiilor în litigiu prin uzucapiune, pentru teren existând emis un titlu de proprietate cu 4 titulari, celelalte capete de cerere au urmat soarta celui principal, cu care sunt în strânsă legătură, fiind respinse.
Întrucât cererea principală urmează a fi respinsă, cererea de intervenție în interesul pârâtei C. M. formulată de intervenienta L. Ana urmează a fi admisă, reclamanta fiind parte căzută în pretenții.
Împotriva sentinței civile examinate a declarat recurs în termen legal reclamanta Z. D. (f. 6-14), solicitând, raportat la prevederile art.
312 coroborat cu art. 304 și art. 304¹ din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, în principal, în sensul admiterii cererii de chemare în judecata așa cum a fost formulata și precizata, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentarii probatoriului administrat în cauza și continuării judecații cu privire la toate petitele din acțiune. Solicită respingerea cererii de intervenție în interesul altei persoane. Cu cheltuieli de judecată în fața primei instanțe și în recurs.
În motivele cererii, recurenta a arătat că, raportat la probatoriul administrat în cauza, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinica și nelegala.
Astfel, în mod eronat a fost respins petitul privind constatarea nulității absolute a Titlului de P. rietate atacat și ca o consecința a respingerii acestui petit a respins și celelalte petite din cererea de chemare în judecata. Motivarea instanței a fost aceea că cererea de anulare a titlului de proprietate atacat este nefondata, concluzia pe care a tras-o instanța fiind că terenul în litigiu a făcut parte din CAP, motiv pentru care a respins cererea subsemnatei recurente.
Instanța, raportat la soluția adoptata nu a procedat la o analiza temeinica a situației juridice a terenului în litigiu respectiv: Daca acest teren a fost inscris în CAP., când a fost introdus și de către cine. Dar mai ales cine sunt persoanele îndreptățite la eliberarea titlului de proprietate atacat.
Recurenta apreciază că trebuie analizate 2 situații și anume: situația 1 în care terenul nu a făcut parte din CAP, situație în care se impune anularea totala a titlului de proprietate atacat și situația 2 în care daca am admite că terenul a făcut parte din CAP se impune anularea parțiala a titlului de proprietate atacat în sensul radierii din titlul de proprietate a persoanelor neindreptatite la eliberarea titlului de proprietate atacat;
Cu privire la prima situație menționata anterior recurenta a arătat că din probatoriul administrat în cauza rezultă următoarele: martorii audiați în cauza în unanimitate au afirmat faptul că terenul cu casa și gradina din localitatea C. de la nr. 90 nu a fost niciodată introdus în CAP; pârâtul Cârlig T. care locuiește în vecinătatea imobilului în litigiu a afirmat la rândul sau că este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecata formulata de reclamanta, că gradina nu a fost înscrisa în CAP, numitul S.
T. decedând înainte de colectivizare; din înscrisurile depuse la dosar de către C. L. de fond Funciar nu rezulta că terenul în litigiu ar fi fost inscris în CAP de către titularii Titlului de proprietate atacat dar nici de către
T. antecesorul acestora; de altfel, așa cum rezulta din certificatul de deces al numitului S. T. acesta a decedat în anul 1953 anterior colectivizării, astfel incat este certa imprejurarea că acesta nu avea cum sa
introducă terenul în CAP; raportat la data decesului numitului S. T. rezulta că poziția 34 din anexa 3 comunicata de către C. L. este lovita de nulitate; la poziția menționata anterior figurează înscrisa că persoana care a introdus terenul în CAP - Sucoi T. iar că moștenitori ai acestuia persoanele titulare a titlului de proprietate atacat; din analiza anexei 3 despre care fac vorbire rezulta imprejurarea că S. T. nu a introdus nici o suprafața de teren în CAP;Daca la rubrica a doua a anexei 3 în dreptul
fiecărei persoane care a introdus teren în CAP este prevăzuta o anumita suprafața, rog onorata instanța sa observe că dintre toate persoanele menționate în anexa singura persoana în dreptul căreia nu se face nicio mențiune despre suprafața introdusa este numitul S. T. ; în dosar nu exista nicio dovada a faptului că numitele P. Ana, Bota V., pârâta A.
R. și pârâtul S. V. ar fi introdus vreo suprafața de teren în CAP sau ar fi figurat cu poziții deschise în registrul agricol cu privire la imobilul în litigiu; în Certificatul de Moștenitor după defuncta P. Ana apare că facand parte din masa succesorala a acesteia casa și terenul situat în C. la nr. adm 90, că fiind proprietate extratabulara; în același certificat de moștenitor apare de asemenea un alt teren situat pe raza localității C. despre care se afirma că a fost dobândit în baza Legii 18/1991; Daca situația ar fi fost aceeași și pentru terenul situat în C. la nr. 90 apreciez că în Certicatul de moștenitor ar fi apărut aceeași mențiune și anume că a fost dobândit în baza Legii 18/1991; prin urmare concluzia care se desprinde din conținutul Certificatului de Moștenitor după P. Ana este că terenul de la nr. 90 nu a fost inscris în CAP și nu a făcut obiectul legilor fondului funciar; Certificatul de Moștenitor după P. Ana este pe deplin valabil și nu a fost contestat în niciun fel de către nicio persoana.
Raportat la aspectele menționate anterior rezulta imprejurarea că terenul în litigiu nu a fost niciodată introdus în CAP nici de către titularii titlului de proprietate atacat și nici de către antecesorul acestora.
Având în vedere aspectele menționate recurenta apreciază că soluția pe care trebuia sa o pronunțe prima instanța era de anulare a titlului de proprietate atacat și nu de respingere a petitului de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate.
Consideră recurenta că în mod greșit prima instanța a apreciat că titlul de proprietate este legal intocmit preluând oarecum din motivarea intampinarii formulata în cauza de către pârâta N. R. moștenitoarea defunctei Bota V. una dintre titularele titlului de proprietate atacat. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta N. R. (care intamplator este și funcționar al Primăriei C. ) aceasta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că titlul de proprietate este legal intocmit și că la dosar exista cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de titularii dreptului de proprietate, inclusiv de către defuncta P. Ana.
Eliberarea titlurilor de proprietate nu este condiționată doar de existenta unor cereri formulate la legea fondului funciar, fiind imperios necesara dovedirea faptului că acest teren a fost inscris în CAP de către persoanele solicitante sau de către antecesorii acestora, că sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul solicitat, că au avut deschise poziții în registrul agricol etc.
În ceea ce privește afirmația pârâtei N. R. dar și a Comisiei Locale de fond funciar C. care a comunicat și un inscris dorind sa arate că defuncta P. Ana a fost membra în CAP și pensionara în CAP, recurenta învederează instanței că aceasta împrejurare nu face nicidecum dovada faptului că terenul din C. de la nr. adm. 90 a fost introdus în CAP.
Așa cum rezulta din probele de la dosar defuncta P. Ana impreuna cu soțul P. M. n au locuit anterior la nr. adm 147 unde dețineau o alta gospodărie. Este foarte probabil că cei doi sa fi introdus în CAP alte terenuri cu care figurau anterior la nr. adm. 147.
Recurenta nu neagă împrejurarea că defuncta P. Ana și defunctul sau sot ar fi fost membri CAP, și că ar fi introdus teren în CAP, dar nu acest teren de la nr. 90. Acest aspect este susținut și de afirmația pe care a facut-o mai sus cu privire la mențiunile din Certificatul de Moștenitor după defuncta P. Ana, dar și de probele testimoniale și de poziția procesuala a pârâtului Cârlig
.
Referitor la intampinarea pârâtei N. R. de la fila 21 din dosar este relevant ce se menționează în aceasta "La dosar exista cererile inclusiv a numitei P. Ana care a solicitat și alte teren intravilan situat în C. nr. 147, unde a locuit inainte precum și teren extravilan, pentru care s-a emis un alt titlu de proprietate", "Acest teren a făcut obiectul Legii 18/1991, a fost în CAP, de aceea a fost solicitat spre reconstituire, defuncat P. ANA a fost membru CAP, a și fost pensionara CAP, în jurul anilor 1956-1960 se muta în acest imobil cu acordul fraților ei...", "dar aceștia au stat bine mersi pana la sfârșitul vieții lor". Sigur că prin afirmațiile făcute pârâta N. R. se opune implicit la admiterea acțiunii.
În pofida opoziției acestei parate sunt anumite impreiurari certe care rezulta și din poziția procesuala a acesteia respectiv imprejurarea că P. Ana a solicitat terenuri de la o alta poziție, și faptul că dintre toți copiii lui S. T. a fost singura care a folosit imobilul din C. de la nr. adm. 90 fara a fi tulburata vreo data în posesie și fara a fi emise pretenții din partea fraților acesteia.
Or, potrivit declarațiilor de martori chiar daca defuncta P. Ana și soțul acesteia P. M. n s-au mutat doar prin anii 1953 în imobilul de la nr. 90, aceștia au fost singurii care au folosit imobilul casa și teren și în timpul vieții numitului S. T. inca înainte de 1947. În condițiile în care defunctul S.
T. era în vârsta și bolnav în ultimii ani ai vieții sale, soții P. Ana și P. M. n erau singurele persoane care lucrau gradina și intretineau casa de la nr. adm. 90.
Recurenta procedează la analiza înscrisurilor conținute de dosarul de fond funciar existent la dosarul cauzei la filele 33-39, arătând totodată că prin întâmpinarea depusa la fila 57 din dosar de către pârâta N. R. se arata că exista pe numele lui P. Ana teren extravilan în suprafața de 1,17 ha dobândit în baza Legii nr.18/1991 pentru care are titlu de proprietate. Raportat la aceasta afirmație concluzia este că Titlul de proprietate a fost eliberat în baza cererii lui P. Ana din 1991 și că acea cerere privea deci doar alte terenuri nu și cel de acasă din C. nr. 90.
În continuare recurenta procedează la analiza argumentelor expuse în susținerea pozițiilor procesuale exprimate de către pârâți și a probelor administrate, apreciind în esență, că instanța nu a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății și a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică.
A mai arătat recurenta că atât încheierea de admitere în principiu a cererii de intervenție în interesul pârâtei C. M., cat și soluția de admitere a cererii de intervenție pronunțata de instanța prin sentința atacata.
Astfel, prin cererea de chemare în judecata reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate atacat, iar instanța a respins cererea.
Pârâta C. M. a fost de acord prin întâmpinare cu anularea titlului de proprietate, dar instanța nu a ținut cont de aceasta poziție procesuala, ceea ce este în contradicție cu soluția de admitere a cererii de intervenție în interesul pârâtei C. M. formulata de intervenienta L. Ana.
în cauza pârâta C. M. nu a formulat nici o cerere reconventionala sau apărări prin care sa emită pretenții cu privire la terenul în litigiu, singurul aspect relevat de către pârâta C. M. viza raportul de expertiza unde pe schița din dosar expertul a materializat un drum de acces despre care pârâta afirma că nu ar exista. Aspectul menționat de pârâta și reluat de către intervenienta nu are nicio legătura cu obiectul dosarului respectiv cu pretențiile reclamantei, deoarece reclamanta nu a solicitat nici instituirea vreunui drum de servitute și nici a vreunui drum de acces peste terenul pârâtei sau al intervenientei;
În drept, au fost invocate prevederile art. 312 coroborat cu art. 304 și art. 304¹, art. 274 din Codul de procedură civilă.
Intimata N. R. a formulat întâmpinare în recurs arătând următoarele (f. 39):
Nu sunt reale susținerile recurentei în sensul că Titlul de proprietate eliberat în anul 1996, pe numele celor 4 moștenitori (Bota V., P. Ana, A.
R. și S. V. ) nu este corect.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul constată următoarele:
Motivul de recurs vizând soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 27704/211/_, emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., este nefundat.
Prin Titlul menționat (f. 13 dosar judecătorie, vol. I), s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 3.800 mp., situat în intravilanului satului C., în favoarea defunctei P. Ana, a defunctei Bota
V., antecesoarea în drepturi a pârâtelor N. R. și C. S., și a pârâților S. V. și A. R.
Titlul de proprietate analizat a fost eliberat în baza cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 a fondului funciar de către P. Ana (f. 34 dosar judecătorie), Bota V. (f. 33), A. R. (f. 35). În cererea formulată către de P. Ana aceasta a menționat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la
grădina casei de la nr. 90 "în cotă parte cu frații mei";. În cererile formulate de ceilalți titulari s-a menționat de asemenea antecesorul comun, S. T., și faptul că reconstituirea se solicită în cotă parte cu ceilalți frați.
T. ul constată de asemenea că cererile au fost înregistrate după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, la data de_ și_, titularii .
Rezultă din cele expuse că persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul care a aparținut lui S. T. au formulat cererile menționate, recunoscându-și reciproc calitățile și cotele, așa cum au arătat expres în cuprinsul cererilor examinate, iar necesitatea formulării acestor cereri a fost determinată de apartenența terenului în patrimoniul C.A.P. După emiterea titlului de proprietate, niciunul dintre titulari sau moștenitorii acestora nu au contestat legalitatea titlului emis. De altfel nici promitenta vânzătoare a imobilului în litigiu, pârâta D. F., nu a contestat acest titlu.
D. perspectiva celor expuse nu are relevanță faptul că terenul a fost înscris în registrul agricol la poziția defunctului P. M. n (f. 106-108 dosar judecătorie, vol. I), iar ulterior a defunctei P. Ana (f. 143-144), din moment ce, cu ocazia formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate P. Ana a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate a celorlalți frați.
La solicitarea instanței C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a comunicat copii ale Anexelor nr. 3 privind Tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, la poziția nr. 34 fiind evidențiat S. T. cu cei patru moștenitori: P. Ana, Bota V., A.
R. și S. V., cu privire la terenul în litigiu, iar la poziția nr. 66este menționat defunctul P. M. n și moștenitorii P. Ana și P. M. (f. 86-87 dosar judecătorie, vol. I). Este de remarcat faptul că în tabelul menționat există 75 de poziții, toate persoanele evidențiate la rubrica moștenitori formulând cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
C. locală C. a susținut că terenul în litigiu a fost înscris în
C.A.P. dar nu deține cererile de înscriere. A mai precizat pârâta că în C.A.P. au fost cuprinse suprafețe de teren și prin comasare sau alte forme (f. 178- 179 dosar judecătorie, vol. I). Instanța de fond a statuat corect în sensul că, față de probatoriul administrat, nu are relevanță împrejurarea că nu se găsesc cererile de înscriere în C.A.P.
T. ul apreciază că din întreg materialul probator al cauzei rezultă că terenul a fost înscris în C.A.P., iar persoanele evidențiate în titlul de proprietate contestat au justificat calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. De altfel, chiar și poziția recurentei este contradictoriu deoarece afirmă că nu neagă faptul că defuncta P. Ana și soțul P. M. n au fost membri C.A.P. și că ar fi adus teren în C.A.P., dar susține "nu acest teren de la nr. 90";. Or, din cele expuse rezultă că terenul era evidențiat în registrul agricol la poziția defuncților. Ulterior însă, P. Ana a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire a celorlalți moștenitori după defunctul S. T. .
Pentru motivele arătate, criticile recurentei vor fi apreciate nefondate. T. ul apreciază că nu se impune examinarea detaliată a tuturor argumentelor expuse de către recurenta, deoarece aceasta a reiterat în motivele de recurs
întreaga situație de fapt dedusă judecății și a procedat la analiza tuturor înscrisurilor și probelor administrate.
Motivul de recurs vizând admiterea în principiu a cererii de intervenție formulată de L. Ana în favoarea pârâtei C. M. și soluția de admitere a acestei cereri ca urmare a respingerii cererii principale, este nefondat.
Este real faptul că în cuprinsul întâmpinării de la fila 324 pârâta C.
M. a arătat că nu se opune cu privire anularea titlului, dar este necesar ca poziția procesuală exprimată de pârâtă să fie analizată în integralitatea ei, deoarece prin scriptele anterioare (f. 71-72, dosar judecătorie, vol. I), pârâta a arătat că deține casă și teren în zona în care este situat terenul în litigiu, astfel încât, întreaga sa apărare a avut în vedere identificarea corectă a terenului în litigiu. Mai mult, chiar și în cuprinsul respectivului script pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de ing. Morar I. și a contestat citarea sa.
Referitor la susținerea recurentei în sensul că din lecturarea cererii de intervenție accesorie ar rezulta că ea este făcută de fapt în interesul intervenientei, în condițiile în care afirmă că se învecinează cu proprietate reclamantei, este de remarcat faptul că terțul care intervine nu este un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. În practica judiciară și în literatura de specialitate s-a apreciat că intervenientul are un interes propriu în participarea la judecata procesului care se poartă între anumite persoane, deoarece că prin aceasta poate evita să fie acționat ulterior în
judecată de partea în favoarea căreia a intervenit. Or, din cele expuse rezultă că atât pârâta cât și intervenienta au teren care se învecinează cu cel în litigiu.
Pentru motivele arătate T. ul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând să fie menținută.
Pentru considerentele expuse, T. ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurentei, în cauză nefiind prezent nicun motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 1-9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z. D. împotriva Sentinței civile nr. 591 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei H., care va fi menținută în totul.
În baza prevederilor art. 274 C.pr.civ. se va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z. D. împotriva Sentinței civile nr. 591 din_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei H., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător,
Dan-I. T. | E. L. | M. O. -S. |
Grefier, L. M. |
L.M. 19 Februarie 2013 Red. L.E/Tehnored. C.H. 2 ex./_
J. fond S. Jeni M. - Judecătoria Huedin
| ← Decizia civilă nr. 94/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 321/2013. Fond funciar → |
|---|
