Decizia civilă nr. 112/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 112/R/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător Dan-I. T. Judecător E. L. Grefier E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta M. M., recurenta C. L. PENTRU S. D. DE P.
P. A. T., împotriva Sentinței civile nr. 2647/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. P., intimat C. L. DE F. F.
C. T., având ca obiect, fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe recurs al părților prezente, au fost consemnate în Încheierea Ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 2647/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu intimatele C. L. Pentru S. D. De P. P. A. T.
T., C. L. Pentru S. D. De P. P. A. T. C.
T., C. J. Pentru S. D. De P. P. A. T. C.
, având ca obiect fond funciar, au fost obligate pârâtele C. L. Pentru S.
D. De P. P. A. T. T. Și C. J. Pentru S. D. De P. P. A. T. C. la îndeplinirea formalităților necesare în vederea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru suprafețele de teren de 0,41 ha, respectiv 0,2310 ha, pe un alt amplasament, în condițiile prevăzute de art. 10 din HG nr. 890/2005, au fost respinse restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu intimata C. L. Pentru S.
D. De P. P. A. T. C. T. ca neîntemeiată.
Au fost obligate intimatele C. L. Pentru S. D. De P.
P. A. T. T. Și C. J. Pentru S. D. De P. P.
A. T. C. la plata în solidar, în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 470/_ la Primăria mun. T., reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 5,38 ha conform evidențelor de la registrul agricol (fila 9). A atașat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate acte de stare civilă și adeverința nr. 6671/1991 privind suprafețele de teren ce figurează în registrul agricol pe numele soțului său M. Aurel (fila 10).
Reclamantei i s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 5,16 ha, pentru care i-au fost eliberate adeverințele de proprietate nr. 12384/175 din_ pentru suprafața de 4,67 ha și nr. 12384/662/_ pentru suprafața de 0,49 ha.
Ulterior, pe numele reclamantei au fost emise titlurile de proprietate nr. 1581/1878/_ în suprafață de 0,39 ha și nr. 3007/2118/_ pentru suprafața de 4,36 ha, pe teritoriul mun. T. .
Prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 85/_ (fila 82) a fost admisă contestația reclamantei împotriva modului de soluționare a cererii nr. 298/1998 depusă în temeiul legii nr. 169/1997 de către C. L. T., dispunându-se reconstituirea în favoarea acesteia a suprafeței de 0,41 ha teren reprezentând diferența dintre suprafața însumată înscrisă în adeverințele de proprietate eliberate în baza legii nr. 18/1991 (5,16 ha) și suprafața atribuită prin titluri de proprietate (4,75 ha). Totodată a fost obligată C. L. T. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,41 ha cu respectarea dispozițiilor art. 10 din HG nr. 890/2005.
Prin cererea formulată în temeiul legii nr. 247/2005, înregistrată la Primăria mun. T. sub nr. 241/_ (fila 5) reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5285 ha vie la Sfântul I. și 0,2273 ha din pășunea comunală.
C. L. T. a analizat cererea reclamantei și a stabilit - conform adresei nr. 22004/_ (fila 27) - că aceasta neîntemeiată.
S-a reținut referitor la cota de pășune solicitată, înscrisă în extrasul de CF nr. 337 Poiana, menționăm că aceasta a fost aprobată și înscrisă în anexa 39 poziția 109 fiind emis titlul de proprietate nr. 3283/2765, în favoarea Asociației Composesoratul de Pășunat Poiana. În ceea ce privește extrasul de CF nr. 76 Poiana, nr. top 1006, 1007, suprafața de teren solicitată se află situată administrativ pe raza municipiului C. T. . Față de aceste considerente, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate priviră asupra terenurilor T. a hotărât transpunerea dosarului spre soluționare Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. T. . Suprafețele de teren înscrise în extrasele CF nr. 1976, nr. 2890 și nr. 1653 T., au ca și proprietari tabulari pe numiții Grosman Iacob și soția Gluck Șarolta. In dovedirea solicitării reclamanta a depus un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, datat din anul 1949, anterior colectivizării, fără a fi respectate astfel prevederilor art. 9 (alin. 1) din HG. 890/2005 care stipulează imperativ faptul că: suprafața adusă în cooperativa este cea care rezultă din actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cereri de înscriere în cooperativă, registrul agricol ce Ia data intrării în cooperativă (perioada 1959-1963).
Urmare a transpunerii cererii de reconstituire nr. 241/2005 către C.
L. C. T., aceasta analizând cererea a hotărât respingerea acesteia, comunicând reclamantei prin adresa 14188/_ faptul că terenul solicitat se află în proprietatea privată a SC JTT B. EȘTI, iar la data de_ nu se afla în patrimoniul CAP (fila 43).
Împotriva modului de soluționare a cererii de către cele două Comisii locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. și C. -T., reclamanta a formulat contestație la C. J. C., respectiv contestația înregistrată la Primăria mun. T. sub nr. 22549/_ împotriva adresei nr. 22004/_ (fila 26) și contestația înregistrată la Primăria mun. C. T. sub nr. 15565/_ (fila 41).
Prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 421/_ (fila 126), a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva soluției Comisiei Locale C. T., apreciindu-se că aceasta este întemeiată.
S-a stabilit astfel că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare după defuncta Florea Victoria (bunică), fiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cota de 1/6 din terenurile înscrise în CF nr. 76 Poiana, sub nr. top_, care a aparținut antecesoarei sale și a fost preluată de la aceasta. Ca atare, s-a dispus obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. T. să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea contestatoarei pentru suprafața de 2310 mp (reprezentând cota de 1/6 din terenurile înscrise în CF nr. 76 Poiana, cu nr. top_ ), în natură pe, un alt amplasament sau prin acordare de despăgubiri.
Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize topografice în cauză, în vederea identificării terenurilor solicitate a fi reconstituite în proprietate de către reclamantă.
Expertul a stabilit că imobilul cu suprafața de 4100 mp reprezintă o diferență de teren dintre suprafețele aprobate prin adeverințele de proprietate și cele din titlurile de proprietate și întrucât terenurile nu au fost puse în posesie pe vechile amplasamente, diferența de teren nu poate fi identificată.
În ceea ce privește suprafața de teren de 5285 mp, având destinația vie în Sfântul I., aceasta se identifică cu imobilele înscrise în C.F. nr. 1976 T.
, prevăzute la A+1 cu nr. top. 4370, având destinația vie în Szentyanos cu suprafața de 533 stj.p., respectiv 1919 mp, nr. top. 4371, având destinația grădină în Szentyanos cu suprafața de 66 stj.p., respectiv 238 mp și nr. top. 4372, având destinația casă și curte în Szentyanos cu suprafața de 50 stj.p., respectiv 180 mp; C.F. nr. 2890 T., prevăzute la A+1 cu nr. top. 4373/1, având destinația vie în Szentyanos cu suprafața de 370 stj.p., respectiv 1332 mp și nr. top. 4374/1, având destinația vie în Szentyanos cu suprafața de 30 stj.p., respectiv 108 mp; C.F. nr. 1653 T., prevăzute la A+1 cu nr. top. 4373/2, având destinația arător în Szentyanos cu suprafața de 30 stj.p., respectiv 108 mp și nr. top. 4374/2, având destinația arător în Szentyanos cu suprafața de 389 stj.p., respectiv 1400 mp, este liber de construcții, necultivat și nefolosit situat în tarlaua 74.
Terenul în suprafață de 2273 mp reprezintă o parte din imobilul care a fost înscris în C.F. nr. 76 Poiana, nr. top. 1006, 1007 și care, după alipirea cu alte imobile, a fost localizat cu nr. top. nou 1835 (nr. cad. 1217) în C.F. nr. 4818 C. T., ultimul proprietar fiind S.C. JTT IMPORT EXPORT
S.R.L. Ulterior imobilul a fost dezmembrat în 3 imobile noi care se găsesc în
C.F. 7225, 7226 și 7227. Expertul a constatat însă că imobilul a făcut parte din terenul fostelor sere C. T. care acum este un teren liber, nefolosit, dar aflat în proprietate particulară, care n-a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și face parte din teritoriul administrativ al municipiului T. .
Reclamanta a solicitat prin ultimele precizări formulate în fața instanței, ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate să se facă pentru o suprafață de 12795 mp, din care 6300 mp situat în tarla 74 identificat cu nr. cadastral 2511 și care, așa cum rezultă din actele depuse de către C. L. și de către Oficiul de Cadastru, se află la dispoziția Comisiei Locale în rezervă, precum și pentru terenul în suprafață de 6495 mp, identificat cu nr. cadastral 2517/1, care are destinația de tufăriș și care se află momentan în administrarea Ocolului Silvic.
Instanța a reținut așadar, că în ceea ce privește suprafețele de teren de 0,41 ha - diferență de suprafață neatribuită în temeiul legii nr. 18/1991 - și 2310 mp reprezentând cota din terenul înscris în CF 76 C. T., îndreptățirea reclamantei la reconstituire a fost stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 85/_ respectiv prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 421/_, care nu au fost contestate sau modificate până în prezent, astfel încât instanța a dispus cu privire la aceste suprafețe întocmirea formalităților necesare pentru punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate.
S-a constatat de asemenea că deși prin Hotărârea Comisiei Județene
C. nr. 421/_ a fost obligată la punerea în posesie C. L. C. T.
, în fapt, potrivit raportului de expertiză tehnică depus la dosar, terenul înscris în CF 76 C. T. se află pe raza administrativ teritorială a mun. T.
. Prin urmare, instanța a stabilit în sarcina Comisiei Locale T. obligația de punere în posesie a reclamantei cu privire la acest teren.
În ceea ce privește amplasamentele terenurilor, acestea nu sunt libere din punct de vedere juridic. Astfel suprafața de 0,41 ha nu a putut fi identificată prin raportul de expertiză, iar suprafața de 2310 mp reprezintă în prezent proprietate particulară întabulată în cartea funciară ca atare.
Prin urmare instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, în condițiile prevăzute de art. 10 din HG nr. 890/2005.
În ceea ce privește terenul pentru care contestația reclamantei nu a fost soluționată de către C. J., respectiv suprafața de 5285 mp vie la Sfântul I., instanța a apreciat că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituire, argumentele Comisiei Locale T. fiind corecte.
Astfel, potrivit prevederilor art. 9 alin. 1 teza finală din legea nr. 18/1991 "Suprafața adusa in cooperativa este cea care rezulta din actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor";.
În mod corect a reținut C. L. că data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta este mult anterioară perioadei cooperativizării astfel încât nu poate fi luat în considerare pentru stabilirea în favoarea acesteia a unei suprafețe suplimentare față de cele anterior reconstituite în proprietate.
Pe de altă parte, instanța a constatat că potrivit probelor administrate la dosarul cauzei, amplasamentul solicitat de către reclamantă, în tarlaua 74, se află în administrarea Ocolului Silvic T., fiind proprietatea statului român, astfel încât nu s-ar putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia, acesta neaflându-se la dispoziția Comisiei Locale.
Totodată s-a reținut că pentru suprafața de 2273 mp pășune comunală solicitată de reclamantă, reconstituirea dreptului de proprietate s-
a făcut în favoarea Asociației Composesoratul de Pășunat Poiana, fiind inadmisibilă reconstituirea dreptului de proprietate pentru același teren și în favoarea reclamantei.
Consecutiv s-a reținut că potrivit art. 27 alin. 1 din legea nr. 18/1991
"Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.";
Prin urmare, operațiunea de delimitare și parcelare a terenurilor este urmată de întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, iar ulterior, pe baza acestuia, a propunerilor și a documentelor înaintate de comisia locală, în care trebuie să fie precizate parcela, tarlaua, suprafața, vecinătățile, comisia județeană eliberează titlul de proprietate.
Potrivit prevederilor art. 64 din legea nr. 18/1991, " (1) In cazul in care comisia locala refuza înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeana sau punerea efectiva in posesie, persoana nemulțumita poate face plângere la instanța in a cărei raza teritoriala este situat terenul. (2) Daca instanța admite plângerea, primarul va fi obligat sa execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectiva in posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanța. (3) Dispozițiile art. 53 alin. (2) se aplica in mod corespunzător.";
Raportat la prevederile legale anterior citate, instanța a reținut că nu este posibilă obligarea Comisiilor de fond funciar la plata de daune cominatorii, calitate procesuală pasivă pentru o astfel de solicitare neputând avea decât Primarul.
Ca atare, având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a admis doar în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtelor C. L. Pentru S. D. De P. P. A. T. T. Și C. J. Pentru S. D. De P. P. A. T. C. la îndeplinirea formalităților necesare în vederea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate în favoarea reclamantei, pentru suprafețele de teren de 0,41 ha, respectiv 0,2310 ha, pe un alt amplasament, în condițiile prevăzute de art. 10 din HG nr. 890/2005.
Instanța a respins restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu intimata C. L. Pentru S. D. De P. P. A. T. C. T. .
În temeiul art. 274 C.pr. civ., reținând culpa procesuală a pârâtelor C.
L. Pentru S. D. De P. P. A. T. T. Și C. J. Pentru S. D. De P. P. A. T. C., precum și faptul că reclamantei i-a fost admisă acțiunea doar cu privire la o parte din pretenții, le-a obligat pe acestea la plata în solidar, în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 2647 / 25 mai 2012 pronunțată de către judecătoria T. a declarat recurs parata C. L. Pentru S.
D. De P. P. A. T. T. solicitand admiterea recursului, în conformitate cu prevederile art.3041 si art.304 2 pct.8 si 9 Cod Pr.Civ. și modificarea sentinței atacate.
In motivare s-a arătat că intimatei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,75 ha, în baza adeverinței de registru agricol pentru perioada 1959-1963 pe numele M. Aurel, fiind emise titlurile de proprietate nr.3007/2118 pentru suprafața de 4,36 ha și nr.
1581/1878 pentru suprafața de 0,39 ha. Din CF 205 Poiana, nr. top 974, 974/2 și CF 337 Poiana, nr.top 799/1/2, 117, 118, 558, 799/1/1, rezultă o suprafață totală de 1,49 ha, astfel încât intimata nu justifică vreo suprafață mai mare decât cea reconstituită.
Prin cererea nr.241/2005 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,5285 ha teren situat în zona cu denumirea Sfântul I., suprafața de 0,2273 ha teren situat în locul cu denumirea Porcolab și teren cuprins în pășunea comunală, depunând ca acte doveditoare CF" nr.205 Poiana, CF 337 Poiana, CF 273 Poiana, CF 76 poiana, CF nr.1976, CF" 2890 și CF 1653 T. .
C. locală de fond funciar T. a respins cererea reclamantei pe motiv că suprafața de teren cuprinsă în pășunea comunală a fost aprobată în anexa nr.39, poz.109, fiind emis titlul de proprietate nr.3283/2765 în favoarea Asociației Composesoratul de Pășunat Poiana. Suprafața de teren aferentă nr.top 1006, 1007 din CF nr.76 Poiana- respectiv 0,2273 ha este situată pe teritoriul administrativ al municipiului Cîmpia T., așa cum rezultă și din Raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, astfel cererea reclamantei privind acest teren a fost transferată pentru soluționare la Primăria municipiului C. -T. . Suprafețele de teren înscrise în CF 1976, CF 2890 și CF 1653 au fost cumpărate în baza unui contract de vânzare- cumpărare sub semnătură privată de la numiții Grosman lacob și soția Gluck Sarolta în anul 1949, deci anterior colectivizării, C. locală constatând că nu sunt întrunite condițiile art.9 al.in.1 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, care stipulează că suprafața adusă in cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cereri de înscriere in cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă (perioada 1959 1963..,).
Prin adresa nr.12039/_ s-a arătat că în urma măsurătorilor efectuate de compartimentul cadastru din Primăria Turda, s~a constatat că în suprafața măsurată există un drum de exploatare care duce la casele de locuit situate la limita din vestul terenului solicitat de către reclamantă, drum pe care expertul nu 1-a menționat în Raportul de expertiză. Astfel, în partea vestică a amplasamentului măsurat există trei imobile - case de locuit așa încât, dacă ar fi pus în posesie, s-ar bloca accesul proprietarilor la acele imobile, și mai mult acest drum nu poate fi mutat întrucât la limita nordică a amplasamentului măsurat este Ocolul Silvic T., iar la limita sudică a amplasamentului este râul Arieș.
Suprafața de 0,41 ha reprezintă suprafața rezultată în urma aplicării procentului de diminuare de 7% în zona Poiana, nu a putut fi identificată de expert în Raportul de expertiză, dacă este situată pe raza administrativ- teritorială a municipiului T. .
Mai mult decât atât, procentul de diminuare a fost aplicat tuturor persoanelor îndreptățite și care au fost puse în posesie, astfel încât dacă ar fi pusă în posesie intimata pârâtă i s-ar crea un privilegiu față de ceilalți cărora li s-a aplicat procentul de diminuare de 7%, conform art.14, alin.(3) din Legea nr.18/1991.
In ceea ce privește suprafața de teren de 0,2273 ha, așa cum rezultă din Raportul de expertiză, este situată pe raza administrativ-teritorială a municipiului Cîmpia T., este intabulat și transcris în CV 4818 Cîmpia T.
în favoarea lui Cîmpia Ser Cîmpia T., fiind proprietate particulară.
Din economia prevederilor legale citate anterior, se desprinde în mod clar și neechivoc că, așa cum rezultă din punctul de vedere exprimat de către expert în Raportul de expertiză și din punctul de vedere exprimat de
către compartimentul Cadastru și topografic din cadrul Primăriei municipiului T., terenurile solicitate nu pot fi puse în posesie.
In drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 18/1991, republicată, Legea nr.169/1997, Legea nr.247/2005, HG nr.890/2005, cu modificările și completările ulteriore, Cod Pr.Civ.
Reclamanta M. M. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.2467/2012, pronunțată de Judecătoria Turda în Dos;C.nr._
,solicitand admiterea recursului cu consecința modificării în parte a sentinței atacate și a admiterii cererii sale în sensul de a fi pusă în posesie și cu suprafața de 5285 mp vie +4000 mp arabil pe amplasamentul situat în zona numită Sfântul Ion, tarlaua 74, deoarece așa cum rezultă din toate probele administrate în cauză terenul este liber din toate punctele de vedere,cu obligarea comisiilor la emiterea unui titlu de proprietate pentru acestea terenuri, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, ocazie cu care să se stabilească dacă terenul era în patrimoniul CAP la data de 1 ianuarie 1990, cu ce titlu se află acum în posesia Ocolului Silvic și de la ce dată, și de asemenea pentru suplimentarea probatoriului cu privire la persoana de la care au fost preluate aceste suprafețe de teren la CAP.
Hotărârea atacată nu este motivată, motivele pe care se sprijină sunt contradictorii, motiv de recurs prev.de art.304 pct.7 C.p.c.
Instanță de fond a reținut că "în ceea ce privește amplasamentul terenurilor, acestea nu sunt libere din punct de vedere juridic, suprafața de 0,41 Ha neputand fi identificată prin raportul de expertiză,..."
Așa cum se arată, această suprafață nu este o suprafață de teren determinată, fiind vorba despre o diferență de teren. În consecință, expertul nu o poate identifica nefiind vorba despre un imobil determinat sau măcar determinabil.
În altă ordine de idei, atâta timp cât nu a fost determinat în concret, nu se poate vorbi că acest teren este ocupat din punct de vedere juridic.
În sfârșit, instanța nu arată care ar fi fost motivul pentru care această suprafață de teren nu putea fi predată în posesie pe amplasamentul solicitat și identificat de expert prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
În ceea ce privește suprafața de 5282 mp. teren, aceasta este proprietate tabulară a persoanelor care figurează ca și vânzătoare în contractul de care s-a prevalat. Nu există absolut nicio probă din care să rezulte că terenul a trecut în proprietatea Statului sau când a trecut în proprietatea Statului și cu ce titlu, respectiv dacă acest teren era sau nu în patrimoniul CAP la data de 1 decembrie 1990.
Cu toate că nimeni nu a contestat că acest teren a fost preluat de la reclamantă la CAP, că expertul a arătat explicit că este liber, nu a fost pus în posesia vreunei persoane.
Sub acest aspect, reținerile că ar fi în posesia Ocolului Silvic, fără a se arăta când și cum a ajuns în posesia acestuia sau cu ce titlu, nu duc la concluzia că există un impediment la punerea în posesie cu acest teren.
Hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legilor fondului funciar, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 C.p.c.
În acest sens, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5285 mp teren cu destinația de vie la Sf.Ion. problema care nu a fost soluționată este punerea în posesie cu acest teren și implicit, emiterea unui titlu de proprietate.
S-a dorit emiterea unui titlu de proprietate doar asupra unei suprafețe de 1000 mp. vie, nu asupra întregii suprafețe la care era îndreptățită.
Persoana invocată de către Primăria Turda, că apare "ca deținător" al terenului revendicat este un fost vecin, decedat în anul 1974,respectiv d-na
S. . S. M., deci nu poate fi deținătoarea acestui teren.
Intimata C. L. Pentru S. D. De P. P. A.
T. C. T., a depus întâmpinare față de recursul declarat de C.
L. Pentru S. D. De P. P. A. T. T., solicitand respingerea acestuia ca nefundat.
Terenul în suprafață de 2273 mp reprezintă o parte a imobilului care a fost înscris în CF nr.76 Poiana, nr.top.1006, 1007 și care după alipirea cu alte imobile face parte din imobilul înscris în CF 4848 C. T., nr.top. 1835 ( nr.cad. 1217), având ca proprietar pe SC JTT IMPORT EXPORT SRL.
Din cuprinsul raportului de expertiză, reiese faptul că acest teren a făcut parte din terenul fostelor sere C. T., teren care acum este nefolosit, dar aflat în proprietatea particulară a SC JTT IMPORT EXPORT SRL. Acest teren, nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și face parte din teritoriul administrativ al municipiului T. .
In aceste condiții, corect, instanța de fond a reținut că deși prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr.421/_, C. L. C. T. a fost obligată la punerea în posesie a reclamantei cu această suprafață de teren, obligația de punere în posesie cu acest teren îi revine Comisiei Locale T. .
Analizând recursul declarat de reclamanta M. M. prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul apreciază că acesta este parțial fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru început se reține că recurenta a formulat critici referitoare la soluția adoptată asupra cererii de reconstituire a terenurilor în suprafață de 0,41 ha și respectiv de 5285 mp.
În ce privește cea dintai suprafață, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Astfel, în temeiul Legii nr.18/1991 și a cererii înregistrate de reclamantă sub nr.470/1991 la Primăria Mun. T., s-au emis în favoarea acesteia adeverințele de proprietate nr.12384/175/_ pentru suprafața de 4,67 ha și nr.12384/662/_ pentru suprafața de 0,49ha, așadar pentru suprafața totală de 5,16 ha.
De asemenea, s-au emis în favoarea reclamantei titluri de proprietate pentru suprafața totală de 4,75 ha respectiv cu nr.1581/1878/_ și nr. nr.3007/2118/_ .
Dată fiind diferența între suprafața înscrisă în adeverințele de proprietate și cea menționată în cele două titluri de proprietate, reclamanta a formulat contestație, admisă prin Hotărarea nr.85/_ de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. .
Astfel, C. locală de fond funciar T. a fost obligată la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurentei pentru diferența de 0,41 ha teren, cu respectarea dispozițiilor art.10 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, această hotărare nu a fost contestată și prin urmare, îndreptățirea recurentei la reconstituirea
dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,41 mp. teren nu mai poate fi pusă în discuție.
În ce privește amplasamentul, așa cum a reieșit din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, dat fiind faptul că nu s-a efectuat punerea în posesie a terenurilor, iar suprafața de 0,41 ha reprezintă o diferență de teren,aceasta nu poate fi identificată. Față de aceste concluzii, care nu au fost combătute cu alte probe de către recurentă, în mod corect s-a apreciat ca nefiind liber vechiul amplasament ,urmand ca punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate să se facă potrivit prevederilor art.10 din HG nr.890/2005.
Conform dispozițiilor art.10 al. 1 din HG nr.890/2005 "În situațiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceasi localitate sau intr-o localitate invecinata. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire iar termenul in care răspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta in termen de 30 de zile, daca persoanele indreptatite nu optează pentru primirea de despăgubiri.";
Din aceste prevederi se desprinde ideea că, în cazurile ca și cel de față, dacă vechiul amplasament nu este liber, se impune urmarea procedurii prevăzute de textul legal citat, însă sarcina și totodată competența identificării suprafețelor disponibile revine Comisiei locale, reclamanta nefiind îndreptățită să solicite direct instanței acordarea unui anumit amplasament și prin aceasta, să eludeze procedura instituită de art.10 din HG nr.890/2005 .
În ce privește suprafața de 5285 mp. teren vie la Sfantul I., tribunalul apreciază criticile recurentei ca fiind întemeiate.
Astfel, în dovedirea îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe, reclamanta s-a prevalat de un contract sub semnătură privată încheiat la data de_ cu proprietarii tabulari Grosman Iacob și soția Gluck Sarolta, act pe care instanța nu l-a luat în considerare, cu singurul argument că actul este mult anterior perioadei cooperativizării .
Potrivit dispozițiilor art.11 al.1 din Legea nr.18/1991 "; (1) Suprafata adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de inscriere in cooperativă, registrul agricol de la data intrarii in cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori";, desigur, în condițiile restrictive prevăzute de art. 6 al.13din Legea nr.1/200 și art.34 al.2 din HG nr.890/2005.
Potrivit art. 129 alin. (5) Cod procedura civilă "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și
legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc";.
În materia reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obligațiile enunțate, înscrise în art. 129 alin. (5) Cod procedura civilă, circumscriu și posibilitatea, conferită de art. 11 din Legea nr. 18/1991, a administrării de "orice alte probe", inclusiv cea testimonială, necesare determinării suprafeței supusă reconstituirii.
În aceste context, se impunea ca instanța să pună în discuția părților administrarea probei testimoniale, probă admisibilă în condițiile prevăzute de art.11 al.1 din Legea nr.18/1991, pentru a se stabili, cu exactitate, dacă reclamanta este beneficiara dreptului pe care îl invocă și îl pretinde.
Așa fiind, față de considerentele și temeiurile legale expuse, în temeiul art.312 al.3 C.pr.civ. tribunalul va admite în parte recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva Sentinței civile nr. 2647 din_, în dosar nr._ a Judecătoriei T. pe care o va casa în parte, în ce privește solicitarea de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,5285 ha vie în "Sfântul I. " și raportat la dispozițiile art.305 C.pr.civ. conform cărora, în faza de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, va trimite cauza spre rejudecare în aceste limite, aceleiași instanțe, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu ocazia rejudecării se va dispune audierea martorilor și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.
În ce privește recursul declarat de parata C. L. de F. F.
T. prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În legătură suprafața de 0,41 ha reprezentand diferența între suprafețele aprobate prin adeverințele de proprietate și cele pentru care s-au emis titluri de proprietate, așa cum s-a arătat și cu ocazia analizării recursului reclamantei, soluția primei instanțe este corectă.
Îndreptățirea reclamantei la această suprafață a fost stabilită prin Hotărarea nr.85/_ a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., în soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva modului în care C. locală de fond funciar T. a înțeles să -i soluționeze cererile depuse în temeiul legilor fondului funciar.
Avand în vedere că această hotărare, obligatorie pentru C. locală T. nu a fost atacată sau modificată, cererea reclamantei este întemeiată pentru această suprafață, urmand ca reconstituirea să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 10 din HG nr. 890/2005.
În ceea ce privește suprafața de 2230 mp. teren (nu 2273 mp. cum se menționează în memoriul de recurs), criticile Comisiei locale de fond funciar
T. sunt vădit nefondate, fără a avea nici un temei probator, în condițiile în care, prin raportul de expertiză depus la dosar, s-a evidențiat faptul că acest teren, parte din imobilul înscris în CF nr.76 Poiana, top 1006,1007, se află din punct de vedere administrativ, pe teritoriul municipiului T. și nicidecum pe raza mun. C. -T., astfel încat revine Comisiei locale de fond funciar T. să îndeplinească formalitățile necesare punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate, în condițiile art.10 din HG nr.890/2005, în favoarea reclamantei pentru această suprafață.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art.
312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat pârâta C.
L. de F. F. T. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva Sentinței civile nr. 2647 din_, în dosar nr._ a Judecătoriei T. pe care o casează în parte, în ce privește cererea de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,5285 ha vie în "Sfântul I. " și trimite cauza spre rejudecare în aceste limite, aceleiași instanțe.
Menține celelate dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de pârâta C. L. de F. F. T. . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. O. -S. | Judecător, Dan-I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, E. C. |
Red. O.S.M. /DACT. -_
Judecător de fond:A. G. N.
E.C. 06 Februarie 2013
| ← Decizia civilă nr. 1118/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 600/2013. Fond funciar → |
|---|
