Decizia civilă nr. 305/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 305/R/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Tribunalul constituit din din:
PREȘEDINTE: N. C., judecător JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta C. M. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. B. împotriva sentinței civile nr.1449 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. Sinefta pentru reclamanții intimați C. D.D. și C. G., cu împuternicire avocațială la dosar - depusă în ședință publică, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamanților intimați, avocat M. Sinefta arată că nu are alte cereri de formulat sau incidente de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul în dezbaterea recursului, reprezentantul reclamanților intimați, avocat M. Sinefta, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinare, pe care le reiterează; cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune copia conformă cu originalul a chitanței nr. 30 din_ .
Deliberând, constată:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1449/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. D și C. în contradictoriu cu pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și în consecință a fost obligată pârâta la punerea efectivă în posesie a reclamanților pentru suprafața de 5,49 ha teren reconstituit astfel: -7632mp teren pe amplasamentul situat în B. str. T. nr.11 aflat în folosința reclamanților și identificat în CF nr. 4390 B. nr. top.6750/1și CF 2648 nr. top6749/1/_ /2, 6750/3/_ /_ /2/2/2; -4,73 ha pe amplasamentul oferit de C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate B. reclamantului C. G. în localitatea Ghinda; totodată a fost obligată pârâta să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe care să o înainteze Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate B. - Năsăud, respingându-se ca neîntemeiat petitul de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 300/19 decembrie 2006 s-a dispus înscrierea reclamanților pe anexa 23, conform H.G.R. nr. 890/2005, cu suprafața de 5,49 ha, urmare admiterii contestației formulate de reclamantul C. G., asupra soluției adoptate de C. locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 5,49 ha prin acordare de despăgubiri și înscrierea acestora pe anexa 39 Ghinda la poziția 11, validată prin H.C.J. nr. 108/2001.
Prin Adresa nr. 53.045/_ a C. municipală B. i-a comunicat reclamantului C.
G. suprafața de teren pe care o deține pe raza municipiului B. Agenția Domeniilor Statului BN", respectiv: 251,58 ha în localitatea componentă Ghinda; 34,40 ha în localitatea Sigmir,
"La Lac"; 42,76 ha în localitatea componentă Ghinda, concesionat de SC Pombis SA; și 25,74 ha în localitatea B., ridul "Breth" (toate aceste suprafețe - în fostul perimetru al SC Agroindustriala SA B. ) și i s-a solicitat să își exprime în scris "opțiunea cu privire la aceste amplasamente" pentru o posibilă atribuire în natură a suprafeței reconstituite prin înscriere pe
Anexa 39. S-a menționat și că, în funcție de opțiunea exprimată, C. municipală va face demersurile necesare către C. județeană pentru disponibilizarea suprafeței de teren necesar și predarea acesteia către C. municipală.
Prin răspunsul trimis la "oferta" Comisiei, înregistrat sub nr. 67.661/_, reclamantul C.
G. și-a exprimat dezacordul cu privire la acordarea de despăgubiri, optând pentru 4,73 ha în Ghinda sau în Sigmir, "La Lac", iar pentru suprafața de 0,97 ha situată în B. "D. C. " să i se atribuie în natură teren în ridul "La Lac", în localitatea Sigmir.
Potrivit art. 10 din Regulamentul aprobat prin H.G.R. nr. 890/2005, în situația în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia i se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
Reconstituirea dreptului lor de proprietate și stabilirea amplasamentului trebuie să fie efectuată în așa măsură încât beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate, să nu fie prejudiciați prin atribuirea unor terenuri cu mult inferioare vechii proprietăți.
Din probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor Turc M. ,Buhai Ștefan, Străchinaru R. rezultă că familia C. a deținut teren intravilan care a fost reconstituit altor persoane și că în prezent pe acest teren au fost ridicate construcții ,iar terenurile oferite de pârâtă sunt mult inferioare celor deținute, fiind situate la aproximativ 4 km de intravilanul loc. Ghinda.
Mai mult prin expertiza încuviințată în cauză expertul Talpoș M. a concluzionat că imobilul aflat în posesia reclamantului C. D D. este împrejmuit cu gard pe toate laturile, are suprafața faptică de 8.382 m.p., iar cu date de carte funciară se identifică astfel: nr. top. 6750/1, CF 4390 B. (din care 750 m.p. constituie proprietatea tabulară a reclamantului) și 6.882 m.p. - parte din nr. top. 6749/1/_ /2, 6750/3/_ /_ /2/2 înscrise în CF 2648 B. proprietar Statul Român .
Având în vedere că acest teren este liber,faptul că prin oferta făcută reclamanților pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate B. a fost dispusă să le atribuie și teren în municipiul B. instanța în temeiul art. art. 27, 64 și art. 116 din Legea nr. 18/1991, republicată, și art.34 și urm din H.G. nr.890/2005 a obligat C. Locală la punerea efectivă în posesie a reclamanților pentru suprafața de 5,49 ha teren reconstituit astfel :
-7632mp teren pe amplasamentul situat în B. str. T. nr.11 aflat în folosința reclamanților și identificat în CF nr 4390 B. nr. top.6750/1și CF 2648 nr. top.6749/1/_
/2,6750/3/_ /_ /2/2/2 și 4,73 ha pe amplasamentul oferit de C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate B. reclamantului C. G. în localitatea Ghinda .
Potrivit prevederilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, rep. punerea în posesie nu poate avea loc decât după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea amplasamentului și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, iar potrivit prevederilor art. 5 litera "c" și "i" din HGR nr. 890/2005 aceste atribuții revin comisiilor municipale, comunale, sau locale, după caz.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile Hotărârii nr.300/2006 a Comisiei județene privind validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,49 ha în natura, C. locală B. are obligația legală de a proceda la punerea în posesie a reclamanților cu acest teren, si să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe care să o înainteze Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate B. -Năsăud.
Având în vedere că pârâta C. locală a făcut demersuri pentru punerea în posesie a reclamanților, în temeiul art . 64 din Legea nr. 18/1991,s-a respins petitul de obligare la plata de daune cominatorii ca neîntemeiat.
S-a mai reținut că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. , ca în temeiul art. 312(1 - 2), raportat la art. 304 pct. 8 și 9 și la art. 3041 C.pr.civ. să se admită recursul, să se modifice sentința atacată, iar pe fond să respingă acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele motive.
În primul rând, contrar celor reținute de către prima instanță, prin H.C.J. nr. 300/2006 a fost admisă contestația formulată de către reclamantul C. G. în temeiul Legii 247/2005 cu privire la suprafața de 5,49 ha, motivat de faptul că nu s-a formulat ofertă de teren în natură potrivit art. 10 din HGR 890/2005 și pct. 1.4 din HGR 1095/2005. Drept urmare, s-a dispus înscrierea reclamanților în Anexa 23 la rubrica diferență de teren/despăgubiri, în funcție de opțiunea acestora,
după încheierea procedurii de ofertă. Urmare a refuzului de a accepta despăgubiri bănești și a opțiunii pentru reconstituire în natură, reclamanții au fost înscriși pe Anexa 23 ( așa cum s - a dispus prin HCJ nr. 300/2006 ) Ghinda poziția 8 cu suprafața de 5,49 ha teren, la rubrica diferență de teren, anexă validată prin H.C.J. nr. 825/2007. Așadar, comisia municipală a propus validarea reclamanților pe anexa 23 la rubrica diferență de teren și nu la despăgubiri, cum greșit a reținut prima instanță, în temeiul Legii nr. 247/2005. În temeiul Legii nr. 1/2000, adică anterior, dreptul de proprietate asupra terenului de 5,49 ha a fost reconstituit prin acordare de despăgubiri, prin înscriere pe anexa 39 Ghinda poziția 11, validată prin H.C.J. nr. 108/2001, nu prin Hotărârea comisiei județene nr. 300 din anul 2006.
În al doilea rând, H.C.J. nr. 825/2007 nu a fost contestată, este astfel definitivă, iar prin această hotărâre centralizatoare, reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în natură pentru suprafața totală de 5,49 ha în localitatea Ghinda. Această reconstituire este valabilă și produce efecte juridice. Din înscrisurile depuse a rezultat că vechiul amplasament al antecesorului reclamanților s - a aflat în localitatea Ghinda, prin urmare și reconstituirea în temeiul Legii nr. 247/2005 s - a realizat în localitatea Ghinda ( anexa 23 Ghinda, astfel că acum, în mod cu totul nelegal, am fost obligați la punerea reclamanților în posesie cu suprafața de 7632 mp. în municipiul
B. str. T. nr. 11 și doar diferența până la cele 5,49 ha pe raza localității Ghinda. Apreciază că prin sentința primei instanțe, H.C.J. nr. 825/2007, în privința reclamanților, este lipsită de efecte, chiar dacă această hotărâre nu a fost contestată în ceea ce privește validarea în natură pe Anexa 23 Ghinda. Hotărârea nr. 825/2007 a fost afișată la sediul instituției, iar persoanelor care nu au domiciliul în municipiul B. le-a fost comunicată hotărârea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform prevederilor H.G.R. nr. 890/2005. Menționează că prin această hotărâre au fost validate mai multe anexe întocmite în temeiul legilor funciare, fiind o centralizare a tuturor cererilor de reconstituire de pe raza municipiului și a localităților componente.
În al treilea rând, în ceea ce privește terenul în suprafață de 7632 mp. situat în B., str. T. nr. 11 și solicitat de către reclamanți, situația juridică a acestuia este cu totul alta decât cea prezentată de către aceștia: Potrivit colii evolutive de C.F. 2648 B., imobilul înscris sub nr. top._ și 6752 în suprafață totală de 10, 6754 ha a fost deținut în proprietate de către Fritsch Robert ( B.5), și nu de către Schuller Rudolf și Erica, cum susțin reclamanții, care erau doar beneficiarii unei interdicții de înstrăinare și grevare ( B.6-7 ). Tot din coala de carte funciară, rezultă că acest imobil a fost preluat de către Statul român în anul 1960, cu titlu de expropriere, de la proprietarul de sub B.5, adică Fritsch Robert. Este real că, după dezmembrarea nr. top._ și 6752, în anul 1961 a fost creată parcela cu nr. top. nou 6750/1, cu suprafața de 1500 mp. - casă și grădină, și că ulterior acestei dezmembrări, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 302/1961, acest imobil a fost dobândit de către Hopârcă Leonida și soția în cotă de Vi, și de către C. D. și soția în cotă de V2, fiind transcris în C.F. nou înființată 4390. Având în vedere că proprietarul tabular al întregului imobil înscris în C.F. 2648 B. a fost Fritsch Robert, antecesorii reclamanților nu aveau cum să dobândească prin cumpărare de la numiții Schuller, nici măcar un metru pătrat de teren, cu atât mai mult întregul teren aferent imobilului din str. T. nr. 11, în suprafață de cea. 80 ari, așa cum se susține. De asemenea, antecesorii reclamanților au dobândit prin cumpărare cota de 1/2 din terenul de sub nr. top. 6750/1 în anul 1961 ( B.10 ), deci după preluarea la stat a întregului teren din CF 2648, or raportat la acest moment este încă o dată evident faptul că vânzătorii nu au putut fi numiții Schuller. O dovadă în plus că proprietarul tabular al întregului imobil din CF 2648 B. a fost numitul Fritsch Robert, este sentința civilă nr. 417/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., prin care a fost admisă cererea formulată de către moștenitorul lui Fritsch Robert și s - a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru perenul în suprafață de 10,6754 ha înscris în CF 2648 B., ridul Rosenberg ( anexăm sentința ) în favoarea lui Fritsch Wolfgang Reiner Dieter. Această sentință certifică faptul că proprietar tabular a fost Fritsch Wolfgang Reiner Dieter, și nu altcineva. În prezent, proprietar tabular este Statul roman, nu comisia municipală.
Raportat la aceste aspecte, prin soluția primei instanțe, în fapt, se anulează o reconstituire necontestată și validată prin hotărâri ale comisiei județene, pentru suprafața de 5,49 ha teren în natură în localitatea Ghinda, și se realizează o nouă reconstituire, împărțită în două suprafețe: 7632 mp. în municipiul B. str. T. nr. 11 și 4,73 ha în localitatea Ghinda, pe amplasamentul propus de către recurentă spre atribuire în natură. O astfel de soluție este nelegală și dată cu
încălcarea prevederilor legale. Instanța de fond nu a analizat aspectele legate de situația juridică a terenului de 7632 mp. de pe str. T., ci doar a reținut eronat niște aspecte referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, și faptul că s-a purtat corespondență referitoare la stabilirea unui amplasament pentru reconstituirea în natură. Aspectele declarate de martorii audiați în cauză și reținute în motivarea hotărârii atacată, sunt în cea mai mare parte subiective, aceștia nefiind autorizați să aprecieze valoarea terenurilor în discuție. Ceea ce se poate reține din declarațiile luate este confirmarea faptului că vechiul amplasament al antecesorului petenților s - a situat pe raza localității Ghinda. Solicitând suprafața de 4,73 ha în localitatea Ghinda, este evident că terenul oferit de către noi și acceptat de către reclamanți încă din anul 2006, este satisfăcător, doar că se încearcă dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren situat în B. și asupra căruia nici antecesorii și nici reclamanții nu au deținut vreun titlu. Este atributul comisiei municipale stabilirea amplasamentului și realizarea punerii în posesie, beneficiarii reconstituirii neputând stabili ca o parte din teren să fie acordat în municipiul B., iar diferența în localitatea Ghinda. înscrierea pe anexa corespunzătoare localității Ghinda nu a fost contestată sau anulată, astfel încât punerea nu posesie nu poate fi realizată decât acolo unde cererea de reconstituire a fost validată.
În drept invocă art. 10 din H.G.R. nr. 890/2005; pct. 1.4 din H.G.R. nr. 1095/2005.
Intimații C. D D. și C. G. au formulat întâmpinare (f.13-17) prin care solicită respingerea recursului ca nefondat., cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive.
Prin HCJ nr. 300/2006, s-a dispus înscrierea lor pe Anexa 3, conform HGR nr. 890/2005, după antecesorul C. D., rubrică diferență teren/despăgubiri, în funcție de opțiunea lor, după încheierea procedurii de ofertă. La art. 1 pct. 2 din Hotărâre se arată că: dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,49 ha a fost constituit în baza legii nr. 1/2000 prin acordare de despăgubiri, conform Anexei 39 Ghinda, poz. 11, validată prin HCJ nr. 108/2001; iar C. municipală B. nu a trimis oferta de teren contestatarului, conform HGR nr. 1095/2005, pct. 1.4. coroborat cu art. 10 din HGR nr. 890/2005. Prin urmare, textul legal instituie în sarcina comisiei municipale obligația imperativă de a le oferi, potrivit procedurii de ofertare instituite, terenuri în natură pe alte amplasamente, situate în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Rezultă din dispozițiile legale menționate, ca și din alte dispoziții (ex. art. 10 alin. 2 și 4 din HGR nr. 890/2005), că atunci când beneficiarul reconstituirii pretinde acordarea de teren în natură (nu optează pentru despăgubiri), iar restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, comisia municipală trebuie să facă demersuri de identificare a unor suprafețe de teren care să poată fi oferite în compensare, inclusiv prin a doua ofertă (în situația în care prima nu e acceptată, în întregime sau în parte); iar când s-au epuizat toate posibilitățile de acordare a unor terenuri în natură, pe care beneficiarul reconstituirii să le accepte, se acordă despăgubiri. Este evident că atribuirea unui teren pe un alt amplasament nu se poate face decât cu respectarea procedurii de ofertare și cu acceptul beneficiarului reconstituirii. Realizarea punerii în posesie este atributul comisiei municipale, însă amplasamentul ce poate fi atribuit beneficiarilor reconstituirii, în situații ca cea în speță, nu este la discreția comisiei locale, ci trebuie convenit (oferit-acceptai).
Nu există nici un impediment legal ca o parte din cele 5,49 ha (suprafață reconstituită) "să fie acordată în municipiul B., iar diferența în localitatea Ghinda". Ghinda este o localitate componentă a municipiului B., ce intră în competen- ța teritorială a aceleiași comisii locale de fond funciar; care poate oferi și trebuie să. ofere toate amplasamentele disponibile situate în competența sa teritorială. Din conținutul dispozițiilor legale în materie se evidențiază că prin sintagma "altă localitate" legiuitorul a avut în vedere teritoriul unei alte unități administrativ teritoriale, din competența altei comisii de fond funciar (ex. art. 10 alin.2: "în situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile"). Chiar C. municipală arată în întâmpinarea formulată la fond că: "încă din anul 2006, anterior emiterii HCJ nr. 300/_, în favoarea reclamanților - prin adresa nr. 53045/_ - le-a fost comunicată o ofertă cu terenurile deținute de ADS B. -Năsăud pe raza municipiului B., ..." (f. 26 dosar fond). Din adresa menționată rezultă că "oferta" viza terenuri situate în localitățile Ghinda, Sigmir și în B., solicitându-se exprimarea opțiunii"cu privire la aceste amplasamente pentru o posibilă atribuire în natură a suprafeței reconstituite, cu care sunteți înscris pe anexa 39" (f.32 dos. fond) - 5,49 ha.
Opțiunea a fost exprimată prin scriptul de la fila 34 (nr. 67661/_ ), din care rezultă că doar pentru suprafața de 4,73 ha s-a acceptat teren în cartier Ghinda; nu pentru diferența până la 5,49 ha (de 0,76 ha, în litigiu). Prin urmare, orice formalitate a Comisiei municipale vizând forțarea atribuirii acestei suprafețe de teren (o,76 ha) în localitatea componentă Ghinda, este nelegală, și chiar contrară HCJ nr. 300/_ .
Se arată în cererea de recurs că înscrierea în anexa 23 Ghinda s-a făcut "urmare a refuzului de a accepta despăgubiri bănești și opțiunii pentru restituirea în natură ". Dacă înscrierea pe Anexa 23 Ghinda semnifică doar suprafața reconstituită în natură (întinderea dreptului), cu posibilitatea punerii în posesie în Ghinda sau în altă parte, cu respectarea procedurii de ofertare - așa cum consideră - nu sunt probleme în ceea ce privește această înscriere. Este situația în care suprafața este validată, însă reconstituirea dreptului de proprietate (prin eliberarea titlului - art. 8 alin. 1 și 3 din le- gea nr. 18/1991 rep.) pe vechiul amplasament nu mai este posibilă. În această situație, chiar dacă vechiul amplasament al proprietății antecesorului nostru s-a aflat în Ghinda, întrucât reconstituirea (emiterea titlului de proprietate) pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, trebuie să li se ofere alte amplasamente - în Ghinda, Sigmir, B. sau în localități învecinate. Dacă însă această înscriere implică vreo obligație privind emiterea TP pentru amplasamente în Ghinda (deci și punerea în posesie), HCJnr. 825/2007 este nelegală.
Contrar susținerilor recurentei, această hotărâre nu este definitivă, întrucât recurenților nu le- a fost comunicată. Art. 53 din Legea nr. 18/1991 rep. prevede în mod expres că hotărârile Comisiei județene ,, asupra măsurilor stabilite de Comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire"; și că împotriva unei astfel de hotărâri se poate face plângere în termen de 30 de zile "de la comunicare"", în care sens sunt și dispozițiile HGR nr. 890/2005. Altfel, dispozițiile Regulamentului ar fi în contradicție cu dispozițiile actului normativ de rang superior pe care trebuie să le aplice și nu ar putea fi luate în considerare. Potrivit Constituției, hotărârile Guvernului se emite pentru organizarea executării legilor; iar în conformitate cu art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 rep., actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Cu alte cuvine, dispozițiile constituționale stabilesc o anumită ierarhie a actelor normative și o limită determinată a conținutului reglementărilor, preluate de legea cadru privind tehnica legislativă, interzic modificări sau completări ale dispozițiilor unei legi printr- un act normativ de rang inferior.
In ceea ce privește situația juridică a terenului în suprafață de 7632 m.p. situat în B., str.
T., nr. 11, prima instanța a reținut că "acest teren este liber" -aspect care rezultă din probatoriul administrat și, de altfel, necontestat. Mai mult, la termenul din 7 februarie 2013, reprezentantul Comisiei municipale a arătat în mod expres în fața primei instanțe că acest teren este disponibil. Acest aspect privind situația terenului în litigiu are relevanță în soluționarea cauzei (și nu faptul că
"proprietar tabular este Statul român, nu C. municipală" - întrucât obiect al Legilor fondului funciar nu-1 constituie terenurile proprietate tabulară a acestei comisii). Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că terenul în discuție se identifică prin: nr. topografic 6750/1, s = 1.500 m.p., CF 4390 B. ; nr. topografic 6749/1/_ /2, 6750/3/_ /_ /2/2 - CF 2648 B.
. Din conținutul colii evolutive CF 2648 B. se constată că inițial terenul cu nr. top._, 6752 (A+l) a fost înscris în această carte funciară; unde, în anul 1960, s-a intabulat Statul Român (B.8), probabil cu titlu de naționalizare. In perioada imediat următoare, în baza unor acte alte Sfatului popular al orașului B., au fost efectuate dezmembrări (B.9) și înstrăinări (B.10) - ceea ce evidențiază că imobilele se aflau în administrarea acestui sfat popular (Primăria municipiului Bistrița); iar după intrarea în vigoare a legii 18/1991, cu privire la aproape întreaga suprafață (ridul
"Drumul T. sau Drum Tărpiu) au fost emise titluri de proprietate, cum sunt: -nr. 9008/2001, 2 ha 3.200 m.p., beneficiare Doru Paraschiva și Mikloși M. reta (după Pintican Margit); -nr. 13143/2003, 3 ha, 7.700 m.p., Cîrdei Martinescu M. (după Muller Errrma); -nr. 13131/2002 - 5 ha 3.700 m.p., Millin Freiedrich-Heinz; -nr. 8990/2001 - 38 ha, Grup Școlar Agricol B., unele TP fiind și intabulate. Actele existente în dosarul nr._ (între care și cele anexate prezentei întâmpinări) evidențiază că pentru zona în discuție există plan parcelar înregistrat la Primăria municipiului B. și la Instituția Prefectului județului B. -Năsăud, în baza căruia au fost efectuate punerile în posesie și emiterea titlurilor de proprietate, inclusiv pe parcele limitrofe celei în litigiu (pe această parcelă fiind făcută mențiunea C. s = 8060mtp.). Cu excepția terenurilor aferente blocurilor IAS, a celor ocupate de bazinele de apă aparținând s.c. Aquabis s.a. - cu zona de
protecție sanitară aferentă și a celor proprietate particulară, toate terenurile din zonă, inclusiv cel în litigiu, au fost la dispoziția Comisiei municipale B. în vederea punerii lor în posesie. Se observă că reconstituirea pe terenul înscrisa în CF 4390 B. s-a făcut în favoarea altor persoane decât fostul proprietar - căruia i s-au acordat despăgubiri - potrivit sentinței civile nr. 417/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, atașat. La pronunțarea acestei sentințe a fost avut în vedere expertiza efectuată de exp. Petre Ion, în care, pe planul de situație întocmit de acest expert, pentru terenul aflat în folosința subsemnatului C. D. D. (str. T., nr. 11) este făcută mențiunea "particular" S=8060 m.p." Aceasta pentru că, și atunci ca și în prezent, acest teren - pe care se află casă de locuit și anexe gospodărești - era împrejmuit cu gard pe toate laturile și constituia teren aferent construcțiilor, curții și grădinii din jurul acestora, în posesia subsemnatului Cristea D. și soția M. . Cu privire la acest imobil, martorii audiați în cauză au arătate că: este
"îngrădit dinainte de colectivizare, demult, și din câte știu mejdia acestui teren și gardul nu au fost schimbate de lor, în prezent este același gard, pe același amplasament. Știu că familia C. folosește terenul și grădina aferentă casei de pe str. T. de mai bine de 60 de ani " (f. 82 dosar fond); în B., pe drumul T., unde familie C. "avea casa și grădina, era o suprafață mare, nu știu de la cine a cumpărat grădina și casa, casa care este împrejmuită cu gard verde, inclusiv grădina este împrejmuită. Menționez că această împrejmuire s-a păstrat și pe vremea lui Ceaușescu, iar în anul 2000 cânt am ieșit eu la pensie s-a menținut aceeași împrejmuire și aceeași mejdie" (f. 83); "și de când știu că locuiesc la acea adresă", de cea 60 de ani, "grădina nu și-a schimbat confi- gurația, fiind îngrădită" (f. 109). Din acest teren o suprafață de 0,40 ha figurează și în registrul agricol la poziția subsemnatului C. D. D. (f. 60). Recurenții au intrat în posesia întregului imobil în anul 1952, când l-au cumpărat de la sașii Schuller Rudolf și Erica, înscris în CF 2648. Este real că, potrivit cuprinsului colii evolutive de c.f., de la Schuller Rudof și Erica ar fi cumpărat numitul Fritsch Robert inginer din București; însă odată cu înscrierea acestuia în CF, 2asupra imobilelor de sub A+l se notează interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea lui Schullert Rudolf și soția nasc. P. s Erica (B.6,7). Inginerul din București nu era cunoscut pe str. T. din B. ; unde pro- prietari ai imobilului în discuție era cunoscută familia Schuller. Întrucât sașii au plecat iar imobilul a fost preluat la stat, în ceea ce îi privește situația dintre Schller și Fritsch a rămas nelămurită. Oricum, în dosarul_ Fritsch Wolfang Reiner Dieter a acceptat că terenul aferent imobilului din str. T. nr. 11 este "particular" (prin însușirea expertizei efectuate de exp. Petre Ion) și nu 1-a revendicat.
In speță, comisia municipală a fost obligată să-i pună în posesie pe recurenți cu terenul în su- prafață de 7632 m.p. ca "alt amplasament" pentru teren ce a aparținut antecesorului Cristea D., pentru care restituirea pe fostul amplasament nu mai este posibilă; și aceasta tot din cauza Comisiei municipale B., care, după criterii doar de ea știute, 1-a atribuit altor persoane. Împrejurările menționate sunt însă de natură să întărească justificarea obținerii de către recurenți a punerii în posesie pe acest amplasament. În acest sens este de observat și faptul că, în anul 1961, au cumpărat din nou, de data aceasta de la Statul Român împreună cu familia Hopârcă Heonida și soția Hopârcă
I. născ. C., casa de locuit cu toate dependințele și teren în suprafață de 1500 m.p. (nr.top. nou 6750/1 înscris în CF 4390 B. B.l). Însă în anul 1980, când C. D. D. și soția au cumpărat de la familia Hopârcă partea lor din imobil, cota de 1/2 parte, suprafața de 750 m.p. (750/1500) a fost trecută la stat în baza art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. Așa s-a ajuns ca, asupra imobilului cu nr. top. 6750/1 din CF 4390, C. D. și soția M. să figureze ca proprietari tabulari ai construcțiilor și ai cotei de 750/1500 părți teren; iar asupra cotei de 750/1500 părți teren să figureze Statul Român. De observat însă că, potrivit art. 36 alin 3 și 4 din Legea 18/1991, această cotă de 750/1500 părți revine actualilor proprietari ai locuinței.
Prin urmare, din cei 7.632 m.p., ca alt amplasament ar constitui doar 6.882 m.p. Au acceptat însă ca întreaga suprafață să le fie atribuită pentru terenuri ale antecesorului, cel puțin echivalente ca valoare. Din declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 82, 83-84, 109, pentru care nu există nici un motiv a fi apreciate ca subiective) rezultă că, anterior cooperativizării, familia C. a deținut în Ghinda teren în intravilan, cu acces la drum și la utilități, care a fost reconstituit altor persoane, pe care în prezent sunt ridicate construcții; "terenuri de valoare mai mare decât terenul pe care îl dețin în prezent pe drumul T. ". Terenul ce a fost oferit de C. municipală în Ghinda "are categoria de folosință inferioară celui deținut anterior de familia C. și toată lumea a refuzat acel teren. În
timp ce fostele amplasamente "sunt valoroase", toate având acces la drum și-utilități, terenurile oferite sunt "la mai mult de 4 km de sat, teren rău accidentat care are destinația de pășune; aceste terenuri au fost oferite oamenilor din sat dar au fost refuzate", etc.; menționează că în locul propus de Comisie nu vrea nimeni să ia acest teren pentru că este departe, iară acces la drumul public, la utilități". Au fost mai mult decât înțelegători când au acceptat ca suprafața de 4,73 ha să fie pe amplasamentul oferit de Comisie; iar refuzul Comisiei de a-i pune în posesie cu cei 7.632 m.p., în litigiu, pe amplasamentul din str. T. nr. 11, este evident de rea credință.
În mod absolut corect a reținut prima instanță că reconstituirea dreptului de proprietate și stabilirea amplasamentului trebuie să fie efectuată în așa măsură încât beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate să nu fie prejudiciați prin atribuirea unor terenuri inferioare vechii proprietăți. Doctrina și jurisprudența au statuat că: "simpla echivalență a întinderii suprafeței reconstituite, cu suprafața la care sunt îndreptățite reclamanții să le fie reconstituite, dacă terenurile nu prezintă caracteristici similare sau măcar apropiate, nu reprezintă o reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât golește de conținut esența Legii nr. 18/1 £91 (CA. C., secția civilă, decizia nr. 2466/22 dec. 1999).
Recursul nu este fondat.
Soluția dată de prima instanță pretenției dedusă judecății este judicioasă, consecință a examinării minuțioase a datelor speței, istoricului litigiilor purtate și corectei aplicări a prevederilor legale incidente, după justa valorizare a tuturor dovezilor și cercetare amănunțită a susținerilor și apărărilor litiganților. Considerentele sentinței reflectă toate argumentele de fapt și drept ce o fundamentează și expun toate elementele înainte enumerate.
Între litiganți s-au derulat mai multe procese. Prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -Năsăud nr. 300/2006, admițându-se contestația formulată de către reclamantul C. G. în temeiul Legii 247/2005 cu privire la suprafața de 5,49 ha, motivat de faptul că nu s-a formulat ofertă de teren în natură potrivit art. 10 din HGR 890/2005 și pct. 1.4 din HGR 1095/2005, s-a dispus înscrierea reclamanților în Anexa 23 la rubrica diferență de teren/despăgubiri, în funcție de opțiunea acestora, după încheierea procedurii de ofertă. Textele legale evocate stipulează, primul că despăgubirile care se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991rep.,cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, vor fi acordate doar în măsura în care aceștia nu pot primi, având în vedere lipsa de terenuri disponibile, sau nu acceptă, o suprafață de teren în natură, pe alt amplasament (pct. 1.4); iar cel de- al doilea că în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia i se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebuie să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri (art. 10 alin. 1). Potrivit acestor reglementări se instituie în sarcina comisiei municipale obligația imperativă de a oferi, potrivit procedurii de ofertare instituite, terenuri în natură pe alte amplasamente, situate în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Așa cum se reține și în hotărârea susmenționată, dreptul lor de proprietate asupra terenului de 5,49 ha a fost reconstituit anterior în baza Legii 1/2000 prin acordare de despăgubiri întrucât vechiul lor amplasament a fost atribuit altor persoane, prin înscriere pe anexa 39 Ghinda poziția 11, validată prin H.C.J. nr. 108/2001, ulterior, prin H.C.J. nr. 825/_, reclamanții fiind înscriși și validați pe Anexa 23 Ghinda poziția 8, cu suprafața de 5,49 ha teren în natură ca moștenitori ai numitului C. D. . Opțiunea constantă a beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate a fost pentru atribuirea în natură, pe amplasamente echivalente celor deținute anterior, considerent pentru care au refuzat oferta vizând alte terenuri mult sub valoarea vechilor amplasamente ale proprietății lor, cu atât mai mult cu cât au identificat suprafața de 7632 mp teren, cu datele indicate în hotărârea recurată, liber și aflat în posesia reclamanților încă din anul 1961, neatribuit în natură altor persoane, nici vechilor proprietari tabulari.
Recurenta reafirmă în mod neîntemeiat că în situația dată atribuirea în natură s-ar putea face doar pe raza localității Ghinda, invocând și H.C.J. nr. 825/2007, "definitivă și irevocabilă", și faptul
că nu ar exista alte terenuri disponibile. Se observă că din întreaga suprafață de 5,49 ha, a fost acceptat de către intimați amplasamentul oferit de comisie în privința a 4,73 ha în Ghinda, în discuție rămânând doar o diferență de teren.. Pentru diferența de 7632 mp se impune, așa cum a conchis și prima instanță, atribuirea în natură a terenului deja aflat în posesia intimaților, astfel cum a fost identificat de expertul Talpoș M. . Contrar punctului de vedere al recurentei, tribunalul împărtășește opinia instanței de fond potrivit căreia în cauza pendinte nu subzistă prohibiția atribuirii terenului, oricum pe alt amplasament decât cel al vechii proprietăți, într-un alt cartier al municipiului B. decât Ghinda. Pe de o parte HCJ nr. 825/2007 de validare a Anexei 23 Ghinda nici nu s-a comunicat beneficiarilor reconstituirii. Pe de altă parte"oferta" făcută la un moment dat de recurentă intimaților viza terenuri situate în localitățile Ghinda, Sigmir și în B., solicitându-se exprimarea opțiunii"cu privire la aceste amplasamente pentru o posibilă atribuire în natură a suprafeței reconstituite, cu care sunteți înscris pe anexa 39" (f.32 dos. fond). În plus Ghinda fiind o localitate componentă a municipiului B., ce intră în competen- ța teritorială a aceleiași comisii locale de fond funciar; aceasta exercitându-și atribuțiile asupra întregii unități administrativ-teritoriale,poate și trebuie să ofere beneficiarilor legilor fondului funciar toate amplasamentele disponibile situate în competența sa teritorială. Prin urmare este în acord cu prescripțiile legii atribuirea către intimați în natură, pe alt amplasament, a diferenței de teren pe str. T. .
Aceasta cu atât mai mult cu cât aceștia dețin terenul în discuție de zeci de ani, iar retrocedarea în natură către fostul proprietar a fost irevocabil refuzată, acordându-se acestuia o altă măsură reparatorie. Împrejurarea că în cartea funciară figurează în prezent la rubrica proprietar Statul român nu împietează în nici un mod ca punerea în posesie contestată. Exercitarea îndelungată a dreptului de folosință, în circumstanțele date în care vechiul amplasament al proprietății intimaților a fost atribuit de comisie către terțe persoane, le conferă intimaților posesori preferință în atribuire, în concurs cu oricare alte persoane, cu atât mai mult cu cât diferența de teren este încorporată de mai mulți zeci de ani gospodăriei lor, împrejmuită și exploatată ca atare încă din perioada colectivizării, alături de restul proprietății lor tabulare.
Nefiind dat vreun impediment pentru ca punerea în posesie a reclamanților intimați să nu poată fi realizată conform statuărilor sentinței recurate, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul declarat va fi soluționat defavorabil, iar în temeiul art. 274 din același cod recurenta va fi obligată să plătească celor doi intimați, în solidar, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar f.36 în sumă de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
În baza art. 312 Cod proc. civ.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. cu sediul în B., Piața C., nr. 6, jud. B. - Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1449/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. _
.
Obligă recurenta să plătească intimaților C. D D. cu domiciliul în B., str. T., nr. 11, jud. B. -Năsăud și C. G. cu domiciliul în B., str. D. C., nr. 13, jud. B. - Năsăud cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte Judecători G. ier
N. C. I. C. S. I. M. D.
Red.dact. N.C._ Jud fondTLM
| ← Decizia civilă nr. 262/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 94/2013. Fond funciar → |
|---|
