Decizia civilă nr. 182/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 182
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: DP Judecător: P. R. M. Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare apelul formulat de petenta P. M. R., cu domiciliul în Z., str. Morii, nr. 36 G, jud. S. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat B. Ilea, în Z., str. T. V., nr. 1, bl. Lira, ap. 6, parter, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1453/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă avocat Ilea B., justificat cu împuternicire avocațială (fila 4), lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantei solicită instanței să se pronunțe asupra încuviințării probei cu martor, solicitată de acesta, cu privire la care instanța a stabilit că se va pronunța la acest termen de judecată.
Instanța solicită reprezentantului apelantei să precizeze ce dorește să dovedească prin administrarea acestei probe.
Reprezentantul apelantei arată că prin administrarea acestei probe dorește să demonstreze că în momentul în care pietonul s-a angajat în traversare, apelanta se afla cu mașina pe trecerea de pietoni.
A. antei i-a fost ridicat permisul, în vederea reținerii, pentru neacordarea priorității pe trecerea de pietoni.
Când te afli cu mașina pe trecerea de pietoni, nu poți să dai în spate dacă cineva trece pe aceasta, pentru a-i acorda prioritate.
De aceea, dorește să demonstreze că nu se află într-o situație de neacordare de prioritate.
Dorește ca instanța să încuviințeze această probă, cu mențiunea că martorul propus este socrul petentei și se afla în autoturism.
Instanța respinge cererea în probațiune formulată de reprezentantul apelantei.
De asemenea, instanța învederează că va proceda la vizionarea CD-ului, punându-i în vedere reprezentantului apelantei posibilitatea de a participa la această vizionare.
Reprezentantul apelantei arată că nu dorește să participe la vizionarea CD- ului și solicită admiterea apelului.
Instanța, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1453/20 mai 2013 a Judecătoriei Z. s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta P. M. R. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S., împotriva procesului- verbal de contravenție seria CP nr. 3632967, din data de_, și a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr. 3632967, întocmit de către intimat la data de_, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 375 lei și i s-a aplicat sancțiunea contravențională complementară a suspendării temporare a dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, pentru neacordarea priorității pietonilor pe trecerea de pietoni, faptă sancționată conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Verificând potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Săvârșirea faptei este confirmată de planșele foto existente la dosar și de înregistrarea pe suport video. Autoturismul condus de petenta poate fi identificat după culoare, marcă, formă, nr. de înmatriculare și traseul acestuia surprins de camera video a aparatului radar.
Deși petenta a invocat faptul că pe sensul său de mers nu se afla angajat în trecere nici un pieton, susținerea acesteia este contrazisă de cele înregistrate pe suportul video.
Aceste fotografii au fost obținute printr-un mijloc tehnic omologat și verificat potrivit legii, iar înregistrarea faptei contravenționale a fost efectuată de un operator calificat. Prin urmare, instanța a apreciat că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petenta a fost sancționata, instanța reținând starea de fapt descrisă în procesul-verbal.
Instanța a reținut că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucura petenta.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța a reținut că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petenta P. M. R., solicitând repunerea în termenul de atacare a hotărârii, admiterea recursului, rejudecarea cauzei și, în principal, modificarea în tot a acesteia, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii în parte a plângerii și înlăturarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce, arătând în motive următoarele:
Hotărârea atacată a fost dată cu apel, deși calea de atac reglementată de OG nr. 2/2001 este recursul, astfel că se impune repunerea în termenul de declarare a recursului.
Pe fond se solicită admiterea plângerii și modificarea în tot sau în parte a acesteia, cu motivarea că petenta era angajată cu autoturismul să iasă din intersecție în momentul în care pietonul s-a angajat în traversare.
A. ul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, republicată și completată, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Prin urmare, cauza va fi judecată legal în apel. Oricum, și în cazul acesta, apelul este ultima cale de atac.
Calificarea căii de atac este, în fond, atributul instanței, iar termenul de atacare este același de 30 de zile, în conformitate cu art. 468 respectiv 485 noul Cod procedură civilă. Prin urmare, denumirea căii de atac nu constituie motiv de atacare a hotărârii, o împiedicare mai presus de voința omului.
Motivele de repunere în termen trebuie să conțină elemente obiective, imprevizibile sau chiar previzibile, dar invincibile, care nu puteau fi înlăturate de voința omului liber exprimată.
În cauză este exclusă reținerea unor motive temeinice, tocmai pentru că petenta nu a invocat nici un motiv clar, explicit, în primul rând, iar în al doilea rând, pentru că termenul de atacare a hotărârii este același pentru apel și recurs, atât în vechiul cât și în actualul Cod de procedură civilă.
Așa fiind, capătul de cerere privind repunerea în termen nu este fondat.
Pe fond, apelul nu este fondat. În primul rând, se reține faptul că nu sunt invocate motive de apel, iar mențiunea că petenta urma să iasă din intersecție chiar în momentul în care pietonul s-a angajat pe trecerea de pietoni, nu constituie motiv de înlăturare a răspunderii, dimpotrivă constituie o recunoaștere a unei stări de
fapt, și anume, neacordarea priorității pe trecerea de pietoni, sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Față de cele ce preced, tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de petentă împotriva sentinței civile nr. 1453/20 mai 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta P. M. -R. împotriva sentinței civile nr. 1453/20 mai 2013 a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Grefier, | ||||||
D. | P. | P. | R. | M. | M. | L. | -M. |
Red.DP/_ /Dact.MLM/_ /4 ex./Com. 2 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 63/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 926/2013. Plângere contravențională → |
|---|
