Decizia civilă nr. 1836/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1836/R/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul K. Z. -R.
, împotriva deciziei civile nr. 394/A din 13 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind-o și pe pârâta SC SHOWERTECHNIC S., având ca obiect rectificare carte funciară.
Se constată că la data de 16 aprilie 2013, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 11 martie 2013, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 17 aprilie 2013, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul 2645/1285 din_ la
T. ul Comercial (în prezent T. ul Specializat C. ), reclamantul K. Z.
-R. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. SS C. -N., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună modificarea încheierii din cartea funciară nr. 2. -C1-U17 C. -N., în sensul schimbării destinației actuale de spațiu tehnic al imobilului în suprafață de 50 mp, situat în C. -N., str. Câmpului nr. 161, scara 1, bloc A, demisol, în apartament, imobil ce are dotările, finisajele și utilitățile specifice unei
locuințe, îndeplinind toate exigențele art. 2 din Legea nr. 114/1996; obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 15 aflat în posesia reclamantului, situat administrativ în C. -N., str. Câmpului nr. 161, scara 1, bloc A, la demisol, compus din două camere, 1 baie, 1 SAS, cu suprafața utilă de 50 mp, ce face obiectul antecontractului nr. 17/_, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic, iar pentru restul de preț de 15.000 euro echivalent în
lei la cursul BNR din ziua plății, să se dispună înscrierea ipotecii legale în favoarea pârâtei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr. 4183 din 30 iunie 2011 a T. ului Comercial C., s-a admis excepția necompetenței materiale a T. ului Comercial C. și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Karosi Z. -R. în contradictoriu cu pârâta S.C. SS C. -N., în favoarea Judecătoriei
C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că primul capăt de cerere are ca obiect modificare de carte funciară întemeiată pe dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996, iar cel de-al doilea capăt de cerere accesoriu, are ca obiect prestație tabulară, astfel că acțiunea are o natură civilă, iar nu comercială.
Prin sentința civilă nr. 7773 din 6 aprilie 2012 a Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea intentată de reclamantul K. Z. -R., în contradictoriu cu pârâta SC SS C. -N. și în consecință, a fost obligată pârâta în calitate de vânzătoare, să încheie cu reclamantul în calitate de cumpărător, contract notarial autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 2. -C1- U17, nr. top 2. -C1-U17, obiect al antecontractului nr. 17/_, pentru prețul total de 25.000 euro, din care s-a achitat suma de 10.000 euro, iar în caz de refuz sentința urmând să țină loc de contract autentic de vânzare- cumpărare având ca obiect imobilul sus menționat.
S-a dispus înscrierea ipotecii legale în favoarea pârâtei-vânzătoare, pentru restul de preț în cuantum de 15.000 Euro.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect modificarea înscrierii în CF nr. 2. -C1-U17, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr. 2. -C1-U17, nr. top 2. -C1-U17, compus din 3 spații tehnice, acoperiș, casa scării, alte spații comune, cu suprafața utilă de 50,38 mp, teren în proprietate 40.55/593 mp, este proprietară S.C. S.
S. C. -N., cu titlu de construire în cotă de 1/1 parte.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți sub nr. 17 din_, pârâta S.C. SS C. -N. s-a obligat să-i vândă reclamantului K. Z. -R. apartamentul nr. 1 situat în C. -N., str. Câmpului, nr. 161, jud. C., sc. A, demisol, compus din 2 camere, 1 baie, cu suprafața utilă de 50 mp, ulterior devenind apartamentul nr. 15, ca urmare a renumerotării apartamentelor, pentru prețul de 25.000 euro, din care cumpărătorul a plătit suma de 10.000 euro la data încheierii antecontractului, urmând ca diferența de 15.000 euro să fie achitată la data
intabulării apartamentului.
În baza dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996, prima instanță a admis capătul de cerere având ca obiect prestație tabulară.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect modificarea încheierii de carte funciară, în sensul evidențierii caracteristicilor tehnice reale, prin schimbarea destinației actuale de spațiu tehnic a imobilului, această operațiune este de competența biroului de carte funciară și presupune existența unui titlu de proprietate însoțit de efectuarea operațiunilor de identificare cadastrală a imobilului.
Câtă vreme documentația cadastrală nu a fost întocmită, nu este îndeplinită condiția de temeinicie a cererii de înscriere, nu i se poate cere biroului teritorial să procedeze la efectuarea unor operațiuni ce fac obiectul competenței sale specializate, cu nerespectarea condițiilor legale pentru efectuarea acestor operațiuni.
Rămâne în sarcina reclamantului ca după dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului să solicite pe calea ce i-a fost pusă la dispoziție prin lege, respectiv în condițiile art. 47 și art. 48 din Legea nr. 7/1996, organului competent, efectuarea operațiunilor de carte funciară.
Prin decizia civilă nr. 394/A din 13 septembrie 2012 a T. ului C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul K. Z. -R. împotriva sentinței civile nr. 7773 din_ a Judecătoriei C. -N. .
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cererea de modificare a înscrierii, în sensul evidențierii caracteristicilor tehnice actuale și reale, a schimbării destinației actuale din spațiu tehnic în apartament rămâne neîntemeiată, reclamantul având deschisă calea administrativă în efectuarea acestei modificări, cu respectarea cerințelor legale la efectuarea schimbării de destinație.
Schimbarea destinației din spațiu tehnic în locuință, nu se poate face în momentul actual, deoarece nu sunt întrunite condițiile legale, indiferent că este necesară efectuarea unei documentații cadastrale sau a unei alte documentații.
Imobilul în litigiu este înscris în cartea funciară, dar nu ca locuință ci ca spațiu tehnic.
Prin schimbarea destinației spațiului tehnic în locuință, în mod uzual este necesară obținerea unei autorizații de construire potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, fiind necesară efectuarea unor lucrări de amenajare a spațiului tehnic, respectiv de compartimentare și branșare a acestuia la rețeaua de apă, gaz și electricitate, în acord cu dispozițiile art. 3 și anexa nr.
1 din Legea nr. 114/1996, lucrările reclamând în mod necesar obținerea autorizației de construire; în lipsa autorizației de construire, nu se poate dispune schimbarea destinației spațiului tehnic în spațiu de locuit.
Apelantul a susținut că spațiul a cărui destinație se cere, respectă întocmai dispozițiile art. 3 din Legea nr. 114/1996 și a fost de la început compartimentat și branșat la utilități, astfel încât nu mai este necesară nicio lucrare de construcție, în fapt destinația actuală a acestuia fiind de apartament, astfel că nu mai are nevoie de nicio documentație în plus față de
cele depuse deja la dosar, capătul de cerere privind schimbarea destinației impunându-se a fi admis, însă acest punct de vedere nu a fost împărtășit de tribunal.
Din raportul de expertiză depus la dosar de către reclamant, a rezultat că spațiul tehnic nu întrunește condițiile cerute de lege pentru a fi transformat în apartament, chiar dacă în mod neautorizat a fost compartimentat și branșat la utilități, din faza de construcție. Pentru ca un spațiu să poată fi destinat unei locuințe este necesară o înălțime minimă de 2,55 m conform anexei 1 la Legea nr. 114/1996, or spațiul tehnic în litigiu are înălțimea de doar 2,34 m.
Împrejurarea că în realitate lucrările de compartimentare și branșare au fost deja executate neautorizat și că în prezent spațiul funcționează ca și
locuință, nu este relevant în cauză din perspectiva operațiunii de schimbare a destinației spațiului, fiind necesară obținerea autorizației de construire.
Pe calea procedurii de autorizare, se verifică dacă într-adevăr spațiul tehnic îndeplinește condițiile cerute de lege pentru schimbarea destinației în locuință, atât în fapt cât și inclusiv din punctul de vedere al reglementărilor urbanistice și al respectării indicilor urbanistici și inclusiv din punctul de vedere al respectării reglementărilor cu privire la asigurarea locurilor de parcare. Este discutabil dacă în cauză se poate obține o autorizație de construire pentru schimbarea destinației din spațiu tehnic în locuință, deoarece pe această cale este posibil să se ajungă la încălcarea indicilor urbanistici autorizați, respectiv a coeficientului de utilizare a terenului.
Coeficientul de utilizare a terenului în sensul Legii nr. 350/2001, reprezintă raportul dintre suprafața construită desfășurată și suprafața parcelei; nu se iau în calcul suprafețe construite desfășurate: suprafața subsolurilor cu înălțimea liberă de până la 1,80 m, suprafața subsolurilor cu destinație strictă pentru gararea autovehiculelor, spațiile tehnice sau spațiile destinate protecției civile, suprafața balcoanelor, logiilor, teraselor deschise și neacoperite, teraselor și copertinelor necirculabile, precum și a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare.
Pe calea prezentului proces, reclamantul a încercat ocolirea dispozițiilor autorizației de construire în baza căreia s-a ridicat imobilul, cu concursul instanței de judecată, prin transformarea ulterioară pe cale civilă a spațiilor tehnice în spații de locuit.
Construcția autorizată inițial, a suferit mai multe modificări pe parcursul execuției, fiind eliberate mai multe autorizații de construire care au modificat proiectul inițial. Dacă ar fi fost posibil, spațiile tehnice ar fi putut fi transformate în locuințe, în mod autorizat pe calea modificărilor solicitate.
Spațiile de la demisol au fost autorizate ca spații tehnice, deoarece în sens contrar ar fi intrat în calcul pentru stabilirea coeficientului de utilizare a terenului, fiind posibil să încalce coeficientul de utilizare a terenului stabilit prin documentele de urbanism din zonă, or spațiile de la demisol au fost autorizate ca spații tehnice, deoarece aceste spații nu se iau în considerare la calcularea coeficientului de utilizare a terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței, admițându-se în totalitate cererea introductivă de instanță.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că decizia recurată este nelegală, deoarece tribunalul nu a soluționat unul dintre motivele de apel, respectiv că acțiunea nu putea fi admisă doar în parte, câtă vreme instanța era sesizată cu sancționarea pârâtei pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate contractual, care trebuiau tratate, analizate și soluționate corelativ și nu separat de către instanța de judecată, având în vedere obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâta. Îndeplinirea obligațiilor de către pârâtă, presupunea ca aceasta să înscrie imobilul în cartea funciară ca unitate individuală cu evidențierea destinației convenite. Imobilul a fost edificat și înscris în cartea funciară ca unitate individuală, însă cu destinație de spațiu tehnic, iar încheierea contractului în formă autentică a fost refuzată de către pârâtă. Îndeplinirea obligațiilor de către
pârâtă, presupunea ca aceasta să înscrie în cartea funciară imobilul cu evidențierea destinației cuvenite. Imobilul a fost înscris în cartea funciară ca unitate individuală, însă cu destinația de spațiu tehnic, iar încheierea contractului în formă autentică a fost refuzată de pârâtă.
Promisiunea de înstrăinare a unui apartament, presupune îndeplinirea obligației de înscriere a locuinței în cartea funciară cu această descriere sau modificarea destinației în acord cu cele convenite. Hotărârea pronunțată care ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru un spațiu tehnic, nu corespunde obligațiilor asumate de către pârâtă și nu sancționează decât parțial conduita acesteia.
Hotărârea instanței de fond nu este una temeinică, ci validează reaua- credință a pârâtei și neîndeplinirea obligațiilor de către aceasta, iar instanța de apel nu a soluționat acest motiv de apel, mulțumindu-se să rețină caracterul nefondat al considerentului privitor la necesitatea unei documentații cadastrale, reținând că imobilul este înscris în cartea funciară și ca atare, nu este necesară o documentație cadastrală, însă a menținut soluția cu o altă motivare, respectiv aceea că modificarea descrierii ar fi supusă cerinței prealabile a emiterii unei autorizații de construire.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 C.pr.civ., întemeindu-și hotărârea pe o stare de fapt ce nu rezultă din probele administrate și care nu este corectă, fără a pune în discuția părților noile motive de fapt și de drept reținute prin hotărârea pronunțată, a cărei soluție a fost menținută, însă a modificat considerentele acesteia.
Prin noile considerente, instanța de apel a săvârșit grave greșeli în aplicarea corectă a legii, nelegalitatea hotărârii fiind imprimată și de împrejurarea că aceste considerente se întemeiază pe o stare de fapt care nu are suport probatoriu.
Nelegalitatea hotărârii recurate rezidă din aprecierea în mod nelegal că schimbarea de destinație a imobilului este condiționată de eliberarea unei autorizații de construire și a reținut eronat că în mod neautorizat apartamentul a fost compartimentat și branșat la utilități din faza de construcție, fără să administreze probe în acest sens.
Or prin expertiza tehnică judiciară s-a dovedit că în baza autorizațiilor de construire, s-au executat lucrările de construcții și instalații.
Instanța de apel nu a pus în discuția părților chestiunile legate de indicii urbanistici, care nu ar fi fost luați în calcul la emiterea autorizației de construire.
Potrivit art. 914 din Noul Cod Civil, proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii, care se coroborează cu art. 555 din același cod.
În mod eronat a apreciat instanța de apel că admiterea cererii este condiționată de eliberarea în prealabil a unei autorizații de construire, chestiune ce nu a fost pusă în discuția părților și a aplicat incorect prevederile Legii nr. 50/1991.
Anexa nr. 2 a Legii nr. 50/1991 arată situațiile în care este necesară emiterea autorizației de construire sau de desființare, iar art. 18 alin. (3) din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr. 839/2009 prevede că în înțelesul prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, dacă
în vederea schimbării destinației unor spații interioare existente astfel cum este definită în anexa nr. 2 la lege, nu se realizează lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire, nu este necesară emiterea acestui act.
Prin admiterea în totalitate a cererii reclamantului, nu s-ar încălca dispozițiile legale pentru schimbarea de destinație, fiindcă în speță nu este necesară emiterea autorizației de construire.
Imobilul din care face parte apartamentul în litigiu, a fost edificat pe baza autorizației de construire, iar caracteristicile lui permit folosirea lui ca spațiu de locuit, fără nicio modificare, doar în acord cu voința proprietarului, ca expresie a plenitudinii dreptului de proprietate, potrivit art. 914 din noul Cod civil.
În mod nelegal instanța de apel a făcut aplicarea Legii nr. 114/1996 referitoare la termenii de "locuință"; și "locuință convenabilă";, a căror definiții este permisă interpretarea lor, confundarea sau lipsa distincției dintre ei.
Instanța de apel a respins capătul de cerere având ca obiect modificarea cărții funciare, reținând că este necesară întocmirea unei documentații cadastrale, argumentație ce nu are nicio legătură cu speța, iar temeiurile legale invocate - art. 47 și art. 48 din Legea nr.7/12996- sunt străine de situația dedusă judecății și de obiectul cauzei.
Instanța a fost învestită cu o cerere vizând modificarea unei înscrieri în cartea funciară, operațiune ce presupune că înscrierea inițială a fost deja efectuată.
În cazul în care construcția este înscrisă în sistemul integrat de cadastru și carte funciară în baza unei documentații cadastrale, se va înlocui de compartimentul de cadastru al biroului teritorial fișierul cpml în care este evidențiată schimbarea destinației, aspect ce rezultă din art. 2 al Ordinului nr. 634/2006.
Reclamantul a depus și concluzii scrise la dosar.
Intimata SC SS C. -N. nu a depus întâmpinare la doar și nu și-a delegat reprezentant în instanță.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Acțiunea introductivă de instanță intentată de reclamantul K. Z. -
R. împotriva pârâtei SC SS C. -N., înregistrată sub numărul 2645/1285 la Tribunalul Comercial Cluj la data de 19 mai 2011, a avut două capete de cerere: primul având ca obiect modificarea înscrierii din cartea funciară nr. 2. -C1-U17 C. -N., în sensul schimbării destinației actuale de spațiu tehnic al imobilului situat în C. -N., str. Câmpului nr. 161, sc. 1, bl. A, demisol, în aceea de apartament, și al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul contract de vânzare- cumpărare asupra imobilului în litigiu, iar în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 7773 din 6 aprilie 2012 a Judecătoriei C. -N., s-a admis cel de-al doilea capăt de cerere și s-a respins primul capăt de cerere ca neîntemeiat, iar Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 394/A din 13 septembrie 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței judecătoriei, care a fost menținută în întregime.
Temeiul juridic al primului capăt de cerere invocat de reclamant în cererea introductivă de instanță pentru primul capăt de cerere, l-au constituit dispozițiile art. 33 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, art. 89 pct. 5 din Ordinul nr. 633/2006 și Legea nr. 114/1996. În apel temeiul juridic l-au constituit aceleași dispoziții legale, la care apelantul a mai adăugat și art. 914 din noul Cod civil. În recurs, temeiul juridic invocat de recurent, l-au constituit dispozițiile legale invocate în primă instanță și în apel, la care a mai adăugat art. 555 din noul Cod civil.
Art. 555 din noul cod civil se referă la conținutul dreptului de proprietate privată, în timp ce art. 914 din același cod, purtând denumirea marginală "Modificarea descrierii imobilului";, prevede că ";proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii";. Însă, conform art. 76 din Legea nr. 71/2011 "dispozițiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după intrarea în vigoare al noului Cod civil";. Așadar, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză.
Art. 33 alin.(1) din Legea nr. 7/1996 în forma de la data înregistrării acțiunii introductive de instanță, prevedea că "în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia";. La rândul sau alin. (3) al aceluiași articol prevedea că "prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate";. Potrivit art.
89 alin. (5) din Ordinul nr. 633/2006 al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și P. itate Imobiliară "prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil";.
Spațiul tehnic compus din 3 spații tehnice cu suprafața utilă de 50,38 mp și teren atribuit în proprietate de 40.55/593 parte înscris în CF nr. 2. - C1-U17 situat în C. -N. str. Câmpului nr. 161, sc. I et. D, constituie proprietatea pârâtei SC SS C. -N. .
Din planul demisol corp A, ce a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 1238 din_ fila 131 dosar T. Comercial C., rezultă că întregul nivel al demisolului a fost proiectat cu destinația de spații tehnice.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Mărie S. fila 114 același dosar, rezultă că înălțimea interioară a spațiului tehnic este de 2,34 m.
T. ul a constatat că pentru schimbarea destinației din spațiu tehnic în aceea de apartament este necesară întocmirea unei documentații corespunzătoare și obținerea autorizației de construire conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, în acord cu dispozițiile art. 3 și anexa I la Legea nr. 114/1996, însă spațiul tehnic în litigiu are înălțimea de doar 2,34 m, or anexa nr. I la Legea nr. 114/1996 prevede o înălțime minimă de 2,55
m, nefiind respectate nici prevederile Legii nr. 350/2001 în legătură cu coeficientul de utilizare a terenului.
Într-adevăr, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 1. În anexa 2 la Legea nr. 50/1991, sintagma
"schimbare de destinație"; este definită "în înțelesul prevederilor art. 3, este necesară emiterea unei autorizații de construire și/sau de desființare, după caz, numai în situația în care pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor sunt necesare lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea autorizației de construire";. La rândul său, art. 18 alin. (3) din Ordinul nr. 839/2009 al M. ui Dezvoltării Regionale și Locuinței "în
înțelesul prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, dacă în vederea schimbării destinației unor spații interioare existente astfel cum este definită în anexa nr. 2 la lege, nu se realizează lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea unei autorizații de construire, nu este necesară emiterea acestui act";.
Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 114/1996, autorizarea executării construcțiilor de locuințe noi, indiferent de natura proprietății sau a amplasamentului, se face pe baza satisfacerii exigențelor minimale, prevăzute în anexa 1 la prezenta lege, iar în anexa nr. 1 la lege, se prevede că "înălțimea liberă minimă a camerelor de locuit va fi de 2,55 m, cu excepția mansardelor, suprafețelor și nișelor, la care se va asigura un volum minim de 15 mc de persoană";.
Așadar, necesitatea îndeplinirii acestor exigențe minimale se impune pentru "locuințele noi";, legea nefăcând concesii cu privire la locuința neconvenabilă sau distincții între "locuință"; și "locuință convenabilă";, așa cum face recurentul.
Este adevărat că în prezent imobilul este înscris în cartea funciară pe numele pârâtei, dar cu destinația de spațiu tehnic, astfel că pentru înscrierea lui ca locuință, este necesară întocmirea documentației cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 634/2006 al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și P. itate Imobiliară, efectuată de o persoană autorizată, recepționată de personalul de specialitate.
Art. 42 din Legea nr. 230/2007 prevede că "schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinația inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării";.
Instanța de apel a analizat toate motivele de apel, nu a omis să se pronunțe asupra așa-zisului motiv referitor la faptul că acțiunea introductivă de instanță nu putea fi admisă doar în parte, ci numai în totalitate; obligațiile părților incluse în antecontractul de vânzare-cumpărare, puteau fi
sancționate de instanță numai în măsura în care nu contraveneau legilor în vigoare; promitentul-vânzător nu se putea obliga la o prestație contrară legii; înscrierea spațiului tehnic în cartea funciară s-a făcut corect cu destinația ce rezultă din documentația de construire a blocului în care este situat spațiul în litigiu.
Ambele părți ale antecontractului de vânzare-cumpărare au avut la încheierea lui, reprezentarea clară asupra obiectului acestuia, adică au știut exact că vând, respectiv cumpără, un spațiu tehnic și nu o locuință, dar așa cum a reținut corect tribunalul, părțile din proces încearcă eludarea dispozițiilor legale referitoare la autorizarea construcțiilor, apelând la concursul instanțelor de judecată care să le acopere lipsurile documentației neefectuate și neavizate, neautorizate, privind schimbarea spațiului tehnic, în spațiu cu destinația de locuință, ceea ce nu poate fi primit.
Instanța de apel și-a exercitat rolul activ, dar documentația pe care reclamantul trebuia să o întocmească anterior înregistrării acțiunii, nu putea fi obținută în cadrul procesului; în ipoteza în care reclamantul obține documentația autorizată și avizată de schimbare a spațiului tehnic în
locuință, inclusiv avizul emitentului executiv al asociației de proprietari și acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează spațiul tehnic pe plan orizontal și vertical, se poate adresa direct biroului de carte funciară în circumscripția căruia este situat imobilul.
Faptul că alte instanțe au admis acest gen de acțiuni, nu este relevant în speță, deoarece în dreptul civil român, practica judiciară nu reprezintă izvor de drept.
Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară depus de reclamant la dosar, nu este util soluționării acțiunii, documentația de schimbare a destinației spațiului tehnic în locuință trebuind să fie avizată de către un expert autorizat în materie de cadastru și carte funciară, conform ordinului nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI.
Instanța de apel a reținut în mod corect incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 50/1001 și ale Legii nr.114/2006, respectiv ale Legii nr. 230/2007; din contră, recurentul este acela care introduce în ecuație dispozițiile art. 555 și ale art. 914 din noul Cod civil, deși potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011 "dispozițiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil";.
Având în vedere că nu sunt prezente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în baza art. 312 alin. (1) din același cod, pentru considerentele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul K.
Z. -R.
,
împotriva deciziei civile nr. 394/A din 13 septembrie 2012 a T.
ului C.
,
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
Președinte
Judecători
T.
D.
A.
-T.
N.
M. -C.
V.
Grefier
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex.
Jud. fond:N. C.S.
| ← Decizia civilă nr. 40/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 1032/2013. Prestație tabulară → |
|---|
