Decizia civilă nr. 980/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA NR. 980/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ OMB. 2013 COMPLETUL CONST. IT DIN: PREȘEDINTE: DAN-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. GREFIER: E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent P. V., împotriva Sentinței civile nr. 5455/_ pronunțată de Judecătoria Turda, în dosar nr._, privind și pe intimat C. N., intimat C. D., intimat B. M., intimat P. T., intimat B. G.
, intimat B. G., intimat B. D., intimat B. F. M. I., intimat O. D., intimat O. I., având ca obiect, prestație tabulară .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților . Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 1 oct. 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 5455/_, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Turda
a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. N. și C. D., în contradictoriu cu pârâtele P. V. și B. M., și în consecință:
A obligat pârâtele P. V. și B. M. să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului care a făcut obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, respectiv asupra terenului în suprafață de 2.600 mp arabil intravilan situat în comuna S., între vecinii la N.-Costea E., la E.-drum, la S.-Abrudan D., la V.- Părău, teren înscris în Titlul de proprietate nr._, în tarlaua 89, parcela 4, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu O. D. și O. I., în contradictoriu cu pârâții C. N., C. D., P. T., P. V., B. G., B. G.
, B. D. și B. Florica, măr. Abrudan I. .
A respins cererea de chemare în judecată a altor persoane care pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv a intervenienților în interes propriu P. T. și P. V., cerere formulată de antecesoarea pârâtelor P. V. și B. M., numita Dărăban M. .
Au fost obligate pârâtele P. V. și B. M., să plătească reclamanților, în solidar, suma de 1.812,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin
acțiunea civilă înregistrată sub numărul prezentului dosar, reclamanții
N. și C. D., în contradictoriu cu pârâta DARABAN M., au solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să oblige pârâta să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 2.600 mp situat în comuna S., înscris în Titlul de proprietate nr._, în tarlaua 89, parcela 4.
În motivare s-a arătat că între părți s-a încheiat la data de_ un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu privire la imobilul în litigiu. Prețul a fost stabilit de comun acord și achitat de către reclamanți integral. Un alt aspect invocat a fost acela că reclamanții au intrat în posesia imobilului odată cu încheierea antecontractului de vânzare- cumpărare.
În drept: art. 969 și următoarele, art.1294 și următoarele Cod civil. Pârâta DARABAN M., legal citată, a formulat întâmpinare (f.17-18)
prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenienți în
interes propriu a numiților P. T. si P. V. . Tot prin întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că acțiunea este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 969 și art. 1294 alin.1 Cod civil, întrucât pârâta nu a încheiat vreun contract de vânzare-cumpărare cu reclamanții, semnătura de pe acest contract neaparținând pârâtei. De asemenea nu este real faptul ca reclamanții au intrat în stăpânirea terenului in litigiu.
A precizat pârâta că, în realitate, a încheiat la data de 16 septembrie 2001 contract de vânzare-cumpărare cu numiții P. T. si P. V. pentru toate terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 1645/1156/18 decembrie 2002, inclusiv cel in litigiu, data de la care aceștia au posedat si acest teren si din cunoștințele pârâtei l-au înstrăinat in data de 24 octombrie 2006 in favoarea lui O. D. si O. I. .
În drept: art. 115-119, art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru termenul din data de_, intervenienții în interes propriu O.
si O. I., în contradictoriu cu pârâții DARABAN M., P. T. si P. V., au formulat cerere de intervenție în interes propriu (f.71-73) prin care au chemat în judecată și pe pârâții B. G., B. G., B.
D. si B. FLORICA mar.ABRUDAN I., toti cu domiciliu necunoscut, solicitând instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța:
să dispună dezmembrarea imobilului înscris sub A+3 din CF nr.94 S.
, prev.cu nr.top.710;711;712, având destinația Arator, în suprafață de 8835 m.p., în două imobile prev.cu nr.top.nou astfel:
imobilul prev.cu nr.top.nou.710/l;711/l;712/l, având destinația arător în suprafață de 6235 mp si
imobilul prev.cu nr.top.nou.710/2;711/2;712/2, având destinația arător, în suprafață de 2600 mp, ambele urmând a rămâne intabulate in favoarea vechilor proprietari.
să dispună întabularea asupra imobilului prev.cu nr. top.nou.710/2;711/2;712/2, având destinația Arator, in suprafața de 2600 mp identic cu parcela 4 din Tarla 89, având destinația Arabil, in suprafața de 2600 m.p., înscrisă in Titlul de proprietate nr.1645/1156/_, in favoarea pârâtei DARABAN GH. M., cu titlu de drept lege si in consecința:
să dispună radierea dreptului de uzufruct viager intabulat asupra imobilului prev.cu nr.top.nou.710/2;711/2;712/2, având destinația Arator, în suprafața de 2600 mp, in favoarea paratului B. G. .
să oblige pârâta DARABAN GH. M. să-și dea consimțământul la întabularea dreptului de proprietate al intervenientilor P. T. si P. V. asupra imobilului prev.cu nr.top.nou.710/2;711/2;712/2, având destinatia Arator, in suprafața de 2600 mp, in baza contractului de vanzare-cumparare sub semnătura privata din data de 16 septembrie 2001, in caz de refuz sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare si in consecința:
să dispună întabularea asupra imobilului descris mai sus, în favoarea intervenienților P. T. si P. V., ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
să oblige intervenientii P. T. si P. V. sa-si dea consimțământul la intabularea dreptului de proprietate al intervenientilor în interes propriu
O. D. si O. I. asupra imobilului prev.cu nr..top.nou.710/2;711/2;712/2, având destinația Arator, in suprafața de 2600 mp, în baza contractului de vanzare-cumparare sub semnătura privata din data de 24 octombrie 2006, in caz de refuz sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare si in consecința:
să dispună întabularea asupra imobilului descris mai sus, in favoarea intervenientilor în interes propriu O. D. si O. I., in cota de 1/2-a parte fiecare, cu titlu de drept cumpărare.
să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prev.cu nr. top.nou.710/2;711/2;712/2, având destinația Arator, in suprafața de 2600 mp, în natura, prin formarea a doua loturi, astfel:
LOTUL 1, compus din imobilul prev. cu nr. top nou 710/2/l; 711/2/l; 712/2/l, având destinația Arator, in suprafața de 1300 mp, ce va fi atribuit si intabulat in favoarea intervenientului în interes propriu O. D., ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare si sistarea stării de indiviziune si
LOTUL II, compus din imobilul prev.cu nr. top nou 710/2/2; 711/2/2; 712/2/2, având destinația Arator, in suprafața de 1300 mp, ce va fi atribuit si intabulat in favoarea intervenientului în interes propriu O. I., ca bun propriu, cu titlu de drept cumpărare si sistarea stării de indiviziune; cu cheltuieli de judecata numai în caz de opunere.
În motivare s-a arătat că prin Titlul de proprietate nr.1645/1156/_
, în favoarea pârâtei DARABAN GH. M. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei nr.4 din tarla 89, având destinația Arabil, in suprafața de 2600 mp. In regim de Carte Funciara terenul in litigiu se identifica parțial cu imobilul înscris sub A + 3 din CF nr.94 S., prev.cu nr.top.710; 711; 712, având destinatia Arator, in suprafața de 8835 mp, având ca proprietari tabulari pe parații B. G., B. G., B. D. si B. FLORICA mar.ABRUDAN I. .
Au mai precizat intervenienții în interes propriu O. D. si O.
I. că la data de 16 septembrie 2001, parata DARABAN GH.M. a înstrainat dreptul sau de proprietate in favoarea intervenientilor P. T. și P. V.
, care, la rândul lor, la data de 24 octombrie 2006, au instrainat dreptul lor de proprietate in favoarea intervenienților în interes propriu O. D. si
O. I. .
În drept: art.969 si art.1294 Cod civil, art.49 si urm. Cod procedură civilă, art.13, art.22-24 din L115/1938 si art.274 Cod procedură civilă.
La termenul din data de_, reprezentanta pârâtei Dărăban M. a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 57 Cod procedură civilă, în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu P. Teodor și P. V. a formulat o cererea de chemare în judecată a altor persoane care pot
pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, și nu o cerere de intervenție în interes propriu.
Pentru termenul din data de_, reclamanții C. N. și C.
D. au depus o extindere și precizare de acțiune (f.276), prin care au chemat în judecată pe pârâtele P. V. și B. M., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să oblige pârâtele să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 2.600 mp situat în comuna S., înscris în Titlul de proprietate nr._, în tarlaua 89, parcela 4 sau sentința să țină loc de act apt pentru întabulare.
În probațiune a fost depus certificatul de deces al defunctei Dărăban M. (f.277).
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.1645/1156/_ (f.5), numitei Dărăban Gh. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 4 ha 2290 m.p., pe raza comunei S., inclusiv asupra terenului arabil intravilan în suprafață de 2.600 m.p., situat în parcela 4 din tarla 89, între vecinii la N.-Costea E., la E.-drum, la S.-Abrudan D., la V.- Părău.
Potrivit certificatului de deces depus în probațiune la fila 277, numita Dărăban M. a decedat la data de_, pârâtele P. V. și B. M. fiind descendentele de gradul I ale defunctei.
Instanța a mai reținut că între reclamanții C. N. și C. D., pe de o parte și numita Dărăban M., pe de altă parte, s-a încheiat la data de_ o convenție, consemnată într-un înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; (f.6), privind înstrăinarea de către numita Dărăban M., către reclamanți, a dreptului său de proprietate asupra mai multor terenuri, printre care și asupra terenului arabil intravilan în suprafață de 2.600 m.p., situat în parcela 4 din tarla 89, înscris în Titlul de proprietate nr.1645/1156/_, teren situat între vecinii la N.-Costea E., la E.-drum, la S.-Abrudan D., la V.- Părău. S-a convenit ca preț suma de
15.000 lei, care conform mențiunilor înscrisului sub semnătură privată a fost achitată integral de către reclamanți.
În conformitate cu art. 2 alin.1 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la data încheierii convenției, înstrăinarea sau dobândirea terenurilor prin acte juridice între vii se făcea în forma autentică ad validitatem, doar în acest mod transmițându-se dreptul de proprietate. Prin urmare, chiar dacă vânzătorul își asuma obligația de a transfera dreptul de proprietate prin actul sub semnătură privată, efectul obligației asumate nu era cel scontat de părți, tocmai datorită obstacolului, în cazul terenurilor, impus de lege, în ce privește forma în care trebuia încheiat actul.
Din această perspectivă, analizând convenția intervenită între părți, instanța a reținut că aceasta este nulă ca act de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinită cerința formei autentice, însă în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, această convenție valorează antecontract de vânzare- cumpărare, ce dă naștere unor obligații de a face în sarcina părților, respectiv de a încheia în viitor, în forma cerută de lege, contractul care să ducă la transferul dreptului de proprietate asupra terenului obiect al antecontractului.
Așadar, antecontractul prin care părțile s-au obligat să constituie în viitor un drept real asupra unui bun imobil naște în sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat, iar instanța judecătorească are
posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Această soluție se impune în virtutea principiului executării în natură a obligațiilor, prevăzut de art. 1073 din vechiul cod civil (în vigoare la data încheierii convenției), care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său.
Potrivit prevederilor art. 1077 din vechiul Cod civil (în vigoare la data încheierii convenției), în cazul în care obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul poate fi autorizat de a o aduce el la
îndeplinire. În acest cadru juridic, instanța judecătorească are posibilitatea ca prin suplinirea consimțământului la îndeplinirea obligației de a face izvorâtă din antecontract, să pronunțe o hotărârea care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În cauză, numita Dărăban M. a contestat faptul că semnătura de pe înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de_ îi aparține, motiv pentru care instanța a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice. În concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice (f.199-203), expertul relevă faptul că în cauză nu se poate stabili dacă semnătura depusă de numita Dărăban M., în calitate de vânzătoare, pe contractul de vânzare-cumpărare datat la_ îi aparține acesteia sau a fost realizată de o altă persoană.
În aceste circumstanțe, instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize, concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 134 din_ întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B. ești (f.183-187), relevând faptul că, în cauză, contractul de vânzare-cumpărare datat la_ a fost semnat la poziția "vânzătoare"; de numita Dărăban M.
, antecesoarea pârâtelor P. V. și B. M. .
În aceste circumstanțe, instanța a apreciat că, prin semnare, numita Dărăban M. și-a exprimat în mod neîndoielnic consimțământul la încheierea convenției consemnată în înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de_ .
Cât privește faptul că numita Dărăban M., la data de 16 septembrie 2001, a promis spre vânzare dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea intervenienților P. T. și P. V. (f.19), care, la rândul lor, la data de 24 octombrie 2006, au promis spre vânzare dreptul lor de proprietate către intervenienții în interes propriu O. D. si O.
I. (f.35-36), instanța a reținut următoarele:
Între numita Dărăban M., pe de o parte și intervenienții în interes propriu P. Teodor și P. V., pe de altă parte, s-a încheiat la data de_ o convenție, consemnată într-un înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; (f.19), privind înstrăinarea de către numita Dărăban M., către intervenienții în interes propriu, a dreptului său de proprietate asupra mai multor terenuri, printre care și asupra terenului arabil intravilan în suprafață de 2.600 m.p., situat în parcela 4 din tarla 89, înscris în Titlul de proprietate nr.1645/1156/_, teren situat între vecinii la N.-Costea E., la E.-drum, la S.-Abrudan D., la V.- Părău. S-a convenit ca preț suma de 39.400.000 lei, care potrivit mențiunilor din acest înscris, a fost achitată integral de către intervenienții în interes propriu P. Teodor și P. V. .
Instanța a apreciat că acestui înscris nu i se poate da eficiență juridică, întrucât din lecturarea acestuia se poate observa că părțile fac referire la diverse documente care la data pretinsei întocmiri, respectiv _
, nici măcar nu existau. Astfel, terenurile promise spre vânzare de către numita Dărăban M. către intervenienții în interes propriu P. Teodor și P.
V. au fost identificate ca fiind cele înscrise în Titlul de proprietate nr. 1645/115 din_ și Titlul de proprietate nr. 1645/1156 din_ . Ori, în mod evident, la data pretinsei întocmiri a înscrisului sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare";, respectiv_, părțile nu puteau cunoaște numărul și data eliberării titlurilor de proprietate.
De asemenea, apare ca fiind inexplicabil cum la data de_, intervenienții în interes propriu P. Teodor și P. V. s-au legitimat cu niște cărți de identitate eliberate la data de_ .
De aceea, instanța nu a putut decât să concluzioneze că înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; (f.19), privind înstrăinarea de către numita Dărăban M. către intervenienții în interes propriu P. Teodor și P. V., a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, constituie un înscris întocmit pro causa, ce nu poate fi valorificat în prezentul cadru procesual, în condițiile în care reclamanții C.
N. și C. D. au făcut dovada faptului că sunt creditorii unei obligații de a face existentă în sarcina numitei Dărăban M., obligație ce derivă din înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de_ privind înstrăinarea de către numita Dărăban M.
, către reclamanți, a dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri, printre care și asupra terenului în litigiu. De altfel, acest ultim înscris a dobândit dată certă, în condițiile art. 1182 din vechiul Cod civil, odată cu înfățișarea acestuia la Judecătoria Turda.
Cât privește proba testimonială administrată în cauză (f.294, f.308, f.353), este de observat că din coroborarea declarațiilor martorilor nu se poate deduce cu exactitate cui i-a vândut numita Dărăban M. terenul în litigiu, respectiv că terenul ar fi fost vândut inițial intervenienților P., așa cum susține vânzătoarea.
Astfel, martorul M. I. a declarat că terenul în litigiu îi aparține soțului numitei Dărăban M., respectiv Dărăban V. . A mai precizat martorul că știe că acest teren a fost vândut numitului O. Virgil, persoană care, după cum se poate observa din actele dosarului, nu a fost chemată în judecată și care, potrivit declarațiilor martorului, este tatăl intervenienților în interes propriu O. D. si O. I. . Martorul nu a fost însă în măsură să ofere informații cu privire la persoana care a vândut acest teren numitului O. Virgil.
În ceea ce îl privește pe martorul Cadar I., acesta a declarat că până în anii 2006-2007 i-a ajutat pe reclamanți să lucreze un teren pe o suprafață de 2.600 m.p., teren situat la marginea localității S. înspre T. . A precizat însă martorul că nu știe de unde au dobândit reclamanții terenul.
În fine, martora Kemedi E. ia a declarat că în anul 2004 a ajutat-o pe intervenienta în interes propriu P. V. să lucreze un teren de aproximativ 30 de ari pe care cultivase porumb, iar în anul 2005, aceasta din urmă i-a spus martorei că a vândut terenul unei alte persoane.
În aceste circumstanțe, instanța nu a putut stabili, prin interpretarea depozițiilor martorilor audiați, o situație contrară celei rezultate din înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de_ între reclamanții C. N. și C. D., pe de o parte și numita Dărăban M., pe de altă parte, cu privire la imobilul în litigiu. Instanța a apreciat că acest înscris face dovada raportului juridic obligațional și probează asumarea de către numita Dărăban M. a obligației de "a face";, respectiv de a încheia în viitor, în forma cerută de lege,
contractul care să ducă la transferul către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului obiect al antecontractului.
După cum s-a arătat anterior, numita Dărăban M. a decedat, astfel că obligația asumată de aceasta prin antecontract s-a transmis, împreună cu activul succesiunii, moștenitorilor ei, respectiv pârâtelor P. V. și B.
M., care sunt ținute în acest raport juridic obligațional întocmai ca autoarea lor.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților apare ca întemeiată, astfel că instanța a admis-o și în temeiul art. 2 alin.1 din Legea nr. 54/1998 coroborat cu art. 1073 și art. 1077 Cod civil, a obligat pârâtele
P. V. și B. M. să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 2.600 mp arabil intravilan situat în comuna S., între vecinii la N.-Costea E., la E.-drum, la S.-Abrudan D., la V.- Părău, teren înscris în Titlul de proprietate nr._, în tarlaua 89, parcela 4 și care a făcut obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, în caz contrar prezenta hotărâre urmând să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
Cât privește cererea de chemare în judecată a altor persoane care pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv a intervenienților în interes propriu P. Teodor și P. V., instanța a reținut că potrivit art.
57 alin.1 Cod procedură civilă, oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul.
Instituția chemării în judecată a altor persoane contribuie la o mai bună administrare a justiției, prin faptul că duce la soluționarea în cadrul unui singur proces civil a unor pretenții ce decurg din aceleași raporturi juridice. Interesul formulării cererii de chemare în judecată a altor persoane de către părțile principale constă tocmai în necesitatea și utilitatea soluționării unui litigiu civil și în raport cu o terță persoană.
Este însă de observat faptul că prevederile art. 57 Cod procedură civilă nu pot fi interpretate în mod extensiv, adică în sensul de a permite introducerea în procesul civil și a altor persoane care nu îndeplinesc condiția expres formulată de lege, de a invoca "aceleași drepturi ca și reclamantul";.
Ori, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că intervenienții în interes propriu P. Teodor și P. V. ar putea invoca același drept ca și reclamanții, întrucât dreptul reclamanților izvorăște din convenția consemnată în înscrisul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; privind înstrăinarea de către numita Dărăban M., către reclamanți, a dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu. Față de această convenție, intervenienții în interes propriu P. T. și P.
V., chemați în judecată de pârâta Dărăban M., sunt terți, întrucât nu figurează ca parte contractantă și prin urmare aceștia nu ar putea avea calitatea de "reclamanți"; în prezentul cadru procesual.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a altor persoane care pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv a intervenienților în interes propriu P. Teodor și P. V., cerere formulată de numita Dărăban M. .
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu O. D. și O. I., instanța a reținut următoarele:
În speță, după cum s-a mai arătat, intervenienții în interes propriu O.
D. și O. I. s-au prevalat de înscrisul sub semnătură privată intitulat
"contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de_ (f.35-36), privind
înstrăinarea de către intervenienții P. T. și P. V. către intervenienții în interes propriu O. D. și O. I., a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În conformitate cu art. 2 alin.1 din Titlul X al Legii nr.247/2005 (în vigoare la data întocmirii înscrisului), prin excepție de la regula consensualismului consacrată de Codul civil, terenurile pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii numai dacă acestea au fost încheiate în formă autentică, sancțiunea încălcării acestei norme de ordine publică fiind nulitatea absolută. Deși însă este nulă ca act de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinită cerința formei autentice, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, convenția încheiată de intervenienții în interes propriu O.
D. și O. I. este o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare (antecontract de vânzare-cumpărare).
Așa cum s-a menționat anterior, promisiunea bilaterală de vânzare- cumpărare reprezintă un antecontract prin care, pentru viitor, o parte se obligă să vândă un anumit bun în schimbul unei sume determinate de bani, plătită cu titlu de preț, iar cealaltă parte se obligă să îl cumpere; altfel spus, părțile (care au fiecare o dublă calitate: de promitent și de beneficiar) se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare, stabilind bunul ce urmează a fi vândut și prețul ce urmează a se plăti.
Potrivit art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Pentru promovarea cu succes a unei acțiuni judecătorești în valorificarea unui antecontract, acesta din urmă trebuie să îndeplinească toate condițiile generale de validitate prevăzute de legiuitor în materia convențiilor (art. 948 Cod civil), respectiv: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților, obiectul determinat sau determinabil, cauza licită și morală. De asemenea, instanța trebuie să verifice în momentul în care este investită cu soluționarea unei acțiuni, cum e cazul celei de față, dacă promitentul vânzător este titularul dreptului de proprietate asupra bunului promis.
Ori, după cum am arătat mai sus, înscrisului sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; privind înstrăinarea de către numita Dărăban M. către intervenienții în interes propriu P. T. și P.
V., a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, nu i se poate da eficiență juridică, și prin urmare intervenienții în interes propriu O. D. și O. I. nu ar putea dobândi dreptul de proprietate de la un non dominus. Față de aceste considerente și raportat la soluția ce se preconizează în privința cererii introductive de instanță, ulterior precizată, petitele principale din cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu O. D. și O. I., respectiv dezmembrare imobil, întabulare titlu de proprietate, validare antecontracte și sistare indiviziune, au fost apreciate ca nefondate. Cât privește restul capetelor de cerere, acestea având un caracter accesoriu, au fost respinse ca o consecință a
respingerii capetelor de cerere principale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtele P.
V. și B. M., să plătească reclamanților, în solidar, suma de 1.812,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta P. V., solicitând în principal casarea acesteia, cu consecința trimiterii cauzei spre
rejudecare in vederea administrării de probe noi instanței fondului, în subsidiar, modificarea in tot a sentinței, cu consecința respingerii acțiunii introductive de instanța așa cum aceasta a fost precizata, admiterea cererii de chemare in judecata a altor persoane dar si a cererii de intervenție in interes propriu formulata de intervenienții O. D. si I. .
În motivarea recursului, referitor la solicitarea de casare a sentinței, recurenta a invocat disp. art.312 alin.3 C.pr.civ. ce prevăd posibilitatea unei asemenea soluții, atunci când instanța fondului, neadministrând probatoriul util si concludent in cauza din perspectiva lipsei de rol activ, a pronunțat o sentința vădit netemeinica si nelegala iar administrarea probatoriului in cauza nu se poate efectua in recurs din perspectiva disp.art.305 C.pr.civ.
Precizează că proba de administrat in rejudecare după casarea cu trimitere este cea testimonială respectiv audierea martorilor semnatari ai înscrisurilor de care părțile înțeleg sa se folosească in susținerea pretențiilor acestora (antecontractele de vanzare-cumparare din_ ,_, etc).
Spre înțelegerea acestei solicitări, este de observat ca instanța fondului, cercetând antecontractele de care părțile au înțeles sa se folosească in prezenta pricina, a dat preeminenta contractului provizoriu din_ depus de reclamanți spre dovedirea pretențiilor lor si a înlăturat antecontractul din_ depus la dosar de recurenta, fara a avea insa un temei justificat in mod juridic spre a proceda in acest fel.
La adăpostul contraexpertizei grafologice efectuate in cauza, instanța fondului a conchis ca antecontractul de vanzare-cumparare din_ de care se slujesc reclamanții este valabil încheiat si producător astfel de efecte juridice. Contractul provizoriu de vânzare-cumpărare din_ este considerat insa de către magistratul fondului ca lipsit de eficienta juridica ca urmare a existentei, in viziunea sa, a unor contradicții ce ar determina, confecționarea procausa a acestuia.
Recurenta consideră că instanța de control judiciar trebuie sa observe ca contractul provizoriu de vanzare-cumparare din_ este in ființa, producând astfel efecte juridice. Într-adevăr, reclamanții nu au formulat vreun petit care sa conțină constatarea vreunei cauze de ineficacitate a acestui act juridic, sens in care antecontractul din_ nu a fost desființat si astfel el produce efecte juridice intre părțile contractante (res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest).
Sub acest punct, există doua acte juridice ce valorează promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare ce vizează același teren, același promitent-vânzător, insa promitenți cumpărători diferiți si date diferite.
Antecontractul din_ a fost încheiat anterior si pentru aceasta trebuia stabilită, dincolo de data înscrisa, mai mult sau mai puțin corect de către părți, data reala a realizării celor doua contracte provizorii de care părțile înțeleg sa se slujească in dovedirea pretențiilor acestora.
Stabilirea datei reale a celor doua acte juridice este decisiva, promitenții cumpărători ce au încheiat primii actul juridic provizoriu cu promitenta-vanzatoare Daraban M. au calitatea procesuala activa in a solicita consolidarea acestuia in sensul complinirii consimțământului prin intermediul instanței de judecată.
per a contrario, promitenții cumpărători ce au încheiat ulterior, după perfectarea primului antecontract, cel de-al doilea antecontract cu aceeași promitenta-vanzatoare (Daraban M. ) nu mai pot sa solicite complinirea consimțământului părtii recalcitrante întrucât, la data la care s-a realizat cel de-al doilea antecontract, promitentul-vânzător nu mai deținea in
patrimoniul sau dreptul de creanța pe care aceștia încearcă sa-l valorifice, fiind deja transmis către primii promitenti-cumpăratori.
Pentru identitate de rațiune, obligația corelativa de "a face" caracteristica antecontractului nu mai poate subzista cată vreme a existat raport juridic obligațional anterior având același obiect si care a golit de noi obligări ulterioare a aceleiași persoane pentru același obiect.
Astfel, devenea decisiva stabilirea cu exactitate a datei reale a celor doua antecontracte, dincolo de datele înscrise de părți in cuprinsul acestor acte juridice, date care pentru ambele părți beligerante, au devenit certe doar din ziua prezentării în instanță, prin depunere, la dosarul cauzei. Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cat actul juridic provizoriu de care ea înțelege să se folosească, poartă data de_ iar cel al reclamanților o data mult ulterioara (_ ).
In acest sens, recurenta consideră că se impunea audierea martorilor semnatari ai înscrisurilor despre care s-a făcut vorbire in cuprinsul prezentului script (B. M., Beres M., Morariu Aurica, M. cean
L. tina, P. V., Bucșa M. ), numele deja menționate fiind înscrise in contractele provizorii ale părților ca martori ai acestor înțelegeri.
Recurenta consideră eronată argumentația instanței fondului prin care "lipsește de eficienta juridica" un înscris ce nu a fost solicitat spre desființare si care produce astfel efecte juridice. Înlăturarea unui contract aflat in ființa si producător de efecte juridice anterior celui căruia instanța i-a conferit plenitudine probatorie nu putea avea loc fara audierea martorilor semnatari ai înscrisurilor in litigiu, sens in care soluția admiterii recursului si casării sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, se impune cu evidenta.
Recurenta a mai arătat că împreuna cu intervenientii O. si aparținătorii lor s-au comportat ca adevărați proprietari intrând in posesia si folosința imobilului in litigiu in suprafața de 2.600 mp, consecutiv încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare de care părțile se folosesc. Si răspunsul la aceasta întrebare putea fi obținut prin audierea martorilor semnatari ai contractelor, insa oricum din probațiunea administrata in cauza nu se poate retine sub nici o forma, ideea ca reclamanții sunt cei ce au folosit acest teren după anul 2003. Dimpotrivă, martorii M. I. si Kemedi Elisabeta au arătat ca recurenta, intervenientii O. si aparținătorii lor au folosit terenul si nicidecum reclamanții care nu au fost niciodată văzuți la teren. Martorul Cadar nu precizează ce teren au lucrat reclamanții, neputând realiza un raport de cauzalitate intre terenul in litigiu si un anume teren din S. pe care reclamanții l-au lucrat in anii 2006-2007. Si sub acest aspect, probațiunea poate fi completata in rejudecare, spre a putea susține o soluție justa si echitabila.
Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că reclamanții au solicitat recunoașterea dreptului de proprietate din partea paratelor privitoare la terenul in litigiu iar in caz contrar pronunțarea unei hotărâri ce va tine de act apt pentru intabulare.
Consideră că aceasta solicitare este nejuridică, deoarece orice petit de recunoaștere a dreptului de proprietate presupune din start ca acel reclamant este titularul dreptului de proprietate cu privire la obiectul cererii, acesta solicitând concursul instanței de judecată în vedere recunoașterii proprietății sale din partea pârâtului pe care înțelege să-i împrocesueze.
Deși instanța de fond a recunoscut că antecontractul din_ nu transferă proprietatea asupra reclamanților, în dispozitivul sentinței le recunoaște dreptul de proprietate asupra terenului, obligând-o pe recurentă
să procedeze la fel. In continuare, după ce o obliga la recunoașterea proprietății reclamanților, instanța arata ca în caz contrar hotărârea instanței va tine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Recurenta consideră că se confunda o acțiune in recunoașterea dreptului de proprietate cu acțiunea in executare silita a unui antecontract (aceasta din urma având un cu totul alt conținut, regim juridic si modalitate de formulare decât cea de recunoaștere a dreptului de proprietate). Astfel, apreciază că se impune respingerea acțiunii reclamanților.
Recurenta a formulat critici și sub aspectul soluției date cererii de intervenție in interes propriu a lui O. D. si I., precum si privitor la soluția data cererii de chemare in judecată a altor persoane.
In ce privește cererea de intervenție in interes propriu, din probațiunea administrata in cauza si reținând argumentația sa indicata pe larg in motivarea prezentului script, soluția care urmează a se pronunța este cea de admitere a cererii de intervenție formulata in cauza, dreptul de creanța aflat in patrimoniul său si a paratului P. T. fiind transmis intervenienților prin contractul provizoriu existent la dosarul cauzei (antecontractul din _
), act juridic aflat de asemenea in ființa si producând efecte juridice, ce nu a fost desființat in nici un fel.
Legat de cererea de chemare în judecată a altor persoane, recurenta arată că in situația pluralității de creditori, debitorul parat poate solicita chemarea in judecata si a altor persoane (alți creditori ai sai) pentru a se judeca deodată, in același proces cu toți aceștia. Este ușor de observat ca si persoanele pe care parata Daraban le-a chemat in judecata (recurenta si P.
T. ) erau creditori ai acesteia, având un drept de creanța izvorât din antecontractul încheiat la_, sens in care motivarea de sub acest punct a instanței fondului nu poate fi reținuta.
Prin întâmpinarea formulată intimații intervenienți O. D. si O.
I. au arătat ca sunt de acord cu admiterea recursului declarat de pârâta P.
V. .
Și intimații reclamanți C. N. și C. D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Referitor la solicitarea recurentei de casare a sentinței atacate și trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru suplimentarea probatoriului, tribunalul constată că defuncta Daraban M. și apoi recurenta, în calitate de moștenitoare a acesteia, s-au prevalat de existența unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între defunctă și P. T. și P. V. cu privire la imobilul în litigiu, despre care au susținut că a fost încheiat la data de_ .
Recurenta și antecesoarea sa au solicitat în probațiune verificarea de scripte și apoi efectuarea unei expertize, contestând semnătura promitentei vânzătoare de pe antecontractul de vânzare cumpărare de care s-au prevalat intimații reclamanți C. N. și C. D. . De asemenea, au solicitat în probațiune luarea interogatoriului reclamanților.
T. ul constată că în fața instanței de fond nici recurenta și nici antecesoarea acesteia nu au solicitat administrarea probei testimoniale, respectiv audierea martorilor care au participat la încheierea celor două antecontracte de vânzare-cumpărare de care se prevalează părțile, pentru a se dovedi datele la care au fost încheiate actele.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 C.proc.civ., în vigoare la data introducerii acțiunii, conform cărora "părțile au indatorirea ca, in conditiile
legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile";
.
Astfel, tribunalul constată că recurenta a fost asistată de un avocat în fața instanței de fond și a avut posibilitatea, dar și obligația, să propună toate probele pe care le-a considerat necesar pentru a-și dovedi pretențiile, motiv pentru care solicitarea din recurs în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe este nefondată.
Pe de altă parte, tribunalul constată că în cauză înscrisul sub semnătură privată de care se prevalează recurenta nu a fost recunoscut de
intimații reclamanți, sub aspectul datei acestuia, iar în condițiile în care intimații sunt terți le este opozabilă doar data certă.
Conform dispozițiilor art.1182 C.civ. înscrisul dobândește dată certă din ziua prezentării lui la o instituție de stat, a înscrierii lui într-un registru anume destinat, a morții părții care a semnat înscrisul sau a unei din părțile care au semnat sau a trecerii înscrisului, chiar și în prescurtare în actele întocmite de funcționarii de stat, precum procesele verbale pentru punerea de sigilii sau de inventariere. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.87 din Legea nr.36/1995 și art.3 din Legea nr.51/1995 notarul public și avocatul au posibilitatea acordării datei certe.
T. ul reține că data certă a unui înscris sub semnătură privată poate fi dovedită doar în condițiile prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate mai sus, dovada cu martori fiind inadmisibilă.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră corectă concluzia instanței de fond, în sensul că înscrisul de care se prevalează intimații reclamanți a dobândit dată certă la data depunerii acestuia la Judecătoria Turda, dată care este anterioară celei la care a fost depus înscrisul recurentei.
În ceea ce privește acest din urmă înscris, instanța de fond a reținut în mod judicios că, deși acesta este datat_, în cuprinsul său sunt menționate acte de identitate eliberate în anul 2003 și titluri de proprietate emise în anul 2002, fiind astfel evident faptul că antecontractul nu a fost încheiat în anul 2001.
În consecință, tribunalul consideră că în cauză reclamanții au dovedit faptul că au încheiat cu defuncta Dărăban M. un antecontract de vânzare- cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, dobândind astfel un drept de creanță în baza căruia sunt îndreptățiți să solicite obligarea moștenitorilor acesteia să încheie un act translativ de proprietate. În ceea ce privește antecontractul de care se prevalează recurenta, raportat la cele menționate mai sus, nu se poate reține că acesta era încheiat la data la care a intervenit antecontractul încheiat de reclamanți, motiv pentru care recurenta nu este îndreptățită să solicite executarea obligație de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului.
T. ul consideră nefondate susținerile recurentei privind efectele juridice produse de antecontractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează, întrucât instanța de fond nu a dispus desființarea acestui act juridic, constatând doar că executarea obligației de transmitere a dreptului de proprietate în favoarea recurentei nu poate fi dispusă pe cale judecătorească, în condițiile în care reclamanții au dovedit un drept de creanță anterior, în baza căruia sunt îndreptățiți să solicite obligarea
moștenitorilor promitentei-vânzătoare să încheie un act translativ de proprietate.
Referitor la al doilea motiv de recurs, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005, în vigoare la data formulării acțiunii, "In situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract";.
Astfel, instanța de fond a dispus ca hotărârea să țină la de contract autentic de vânzare-cumpărare, conform dispozițiilor legale menționate mai sus, fiind fără relevanță faptul că anterior a obligat pârâtele să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu și nu obligarea acestora la încheierea contractului.
În fine, tribunalul consideră nefondate și criticile recurentei privind soluția dată de instanța de fond cererii de intervenție și cererii de chemare în judecată a altor persoane, aceasta reținând în mod corect că recurenta și P.
T. nu au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel încât nu se putea dispune obligarea acestora la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În privința cererii întemeiate pe dispozițiile art.57 C.proc.civ., nu se poate reține că intervenienții au formulat aceleași pretenții ca și reclamanții, în condițiile în care raporturile juridice dintre părți sunt născute din acte juridice diferite.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de pârâtă este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ șiart.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 C.proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimaților C. N. și C. D. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. V., împotriva sentinței civile nr. 5455/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimaților C. N. și C. D. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, DAN-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. | JUDECĂTOR, M. O. -S. |
GREFIER, E. C. |
Red. D.T./E.C./_
Jud. fond: M. M. O.
| ← Decizia civilă nr. 1032/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 61/2013. Prestație tabulară → |
|---|
