Decizia civilă nr. 1871/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1871/R/2013
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții L. M., L. N. și L. R., împotriva deciziei civile nr. 28 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați G. M., G. O., G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L., L.
A., C. D., C. I. D., C. G., Ț. H. și P. M. C. -
N., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, reclamantul recurent L. R.
, asistat de domnul avocat L. M. ; reprezentantul pârâților intimați G. M. ,
G. O., G. B. M., S. M. R., G. V. și A. M. G.
L., domnul avocat C. P., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și pârâtul intimat C. I. D., asistat de domnul avocat R. C.
, care depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare pentru intimații,
C. I. D., C. D. și Ț. H. ; lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții L. M., L. N. și L. R. a fost
introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, astfel încât, recursul declarat de recla-manții L.
M., L. N. și L. R. este legal timbrat.
Curtea constată că la data de_, pârâtul intimat P. Munici-piului
C. -N., a formulat și a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanții L. M., L. N. și
R. ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, din care un exemplar îl comunică reclamantului recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. .
De asemenea, Curtea constată că în cursul acestei dimineți a fost înregistrată la dosar o cerere, care a fost formulată și expediată prin fax de către
domnul avocat C. P., în calitate de avocat al intimaților G. M., G. O.
, G. B. M., S. M. R., G. V. și A. G., în dosarul nr. _
al Curții de Apel C., conform delegației anexate la această cerere, prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare având în vedere că se deplasează de la O.
, însă această cerere nu se impune a fi pusă în discuție având în vedere împrejurarea că domnul avocat s-a prezentat deja la apelul nominal făcut în prezenta cauză.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamanților recurenți, reprezentantului pârâților intimați G. M., G. O., G. B. M., S.
R., G. V. și A. M. G. L. și reprezentantului pârâților intimați C. I. D., C. D. și Ț. H., referitoare la împrejurarea dacă doresc lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lectura întâmpinarea pârâtului
intimat P. M. C. -N., aceștia arată că nu doresc lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru că au lecturat întâmpinarea de la dosar.
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. arată că pentru dovedirea tezei probatorii privind aspectele legate de pct. 3 din memoriul de recurs, depune la dosar o copie de pe dovada că domnul avocat C. L. -R. este căsătorit cu doamna C. O., care este fiica pârâtului intimat C. I. D.
, din care câte o copie o comunică reprezentantului pârâților intimați G. M. ș.a. și reprezentantului pârâților intimați C. I. D. ș.a. Totodată, arată că îi este greu să creadă că în familie s-a achitat un onorariu avocațial pentru domnul avocat C. L. -R., așa cum s-a dovedit cu factura depusă la dosarul cauzei.
Curtea, în urma deliberării, pune în discuție înscrisul depus azi la dosar de reprezentantul reclamanților recurenți.
Reprezentantul pârâților intimați C. I. D. ș.a., domnul avocat C.
-R. arată că nu contestă faptul că pârâtul intimat C. I. D. îi este socru și nu înțelege de ce faptul că sunt în legătură de afinitate ar împiedica să încheie cu acesta orice fel de contract.
Reprezentantul pârâților intimați G. M. ș.a. arată că, în opinia sa, acest înscris nu reprezintă relevanță în cauză, însă lasă la aprecierea instanței acest aspect.
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. arată că depune în probațiune înscrisuri, prin care dorește să dovedească împrejurarea că cererea de intervenție accesorie nu apare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și, de asemenea, arată că încearcă să dovedească împrejurarea că în realitate, numiții G. M., G. O., G. B. -M., S. M. R.
(născ. G. ), G. V., A. M. G. L. (născ. P. a) au avut tot
interesul să formuleze o cerere de intervenție în dosarul nr. 22737/2009 al Judecătoriei C. -N., în sensul celei formulate. Depune la dosar xerocopii de pe următoarele înscrisuri: ";Cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului recurent"; formulată de G. M., G. O., G. B. -M., S. M. R. (născ. G. ), G. V., A. M. G. L. (născ. P. a), în dosarul nr._ al Înaltei Curți de C. și Justiție; Decizia nr. 1429/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr._ ; plângerea penală formulată de G. M., G. O., G. B. -
, S. M. R. (născ. G. ), G. V., A. M. G. L. (născ. P.
a) împotriva învinuitului L. Remus, domiciliat în C. -N., str. Clinicilor nr. 17, jud. C., prin care s-a solicitat ca după efectuarea actelor de urmărire penală să se dispună trimiterea acestuia în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 C.pen., săvârșită în dauna lor; "Rezoluția"; din_ dată de domnul procuror R. Ciaușu, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. 9661/P/2009, prin care procurorul de caz confirmă propunerea organelor de urmărire penală de
a nu se începe urmărirea penală față de L. Remus, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 C.pen., iar câte un exemplar din aceste înscrisuri îl comunică reprezentantului pârâților intimați G.
ș.a. și reprezentantului pârâților intimați C. I. D. ș.a.
Curtea pune în discuția reprezentantului pârâților intimați G. M. ș.a. și reprezentantului pârâților intimați C. I. D. ș.a. înscrisurile depuse azi în probațiune de către reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. .
Reprezentantul pârâților intimați C. I. D. ș.a. arată că aceste înscrisuri nu au relevanță pentru justa soluționare a cauzei.
Reprezentantul pârâților intimați G. M. ș.a. arată că primele înscrisuri depuse azi la dosar de reprezentantul reclamanților recurenți au legătură cu prezentul dosar, însă plângerea penală și rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nu au relevanță în prezenta cauză.
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. depune la dosar un înscris, prin care reclamanții L. M., L. N. și L. R. arată că renunță la petitul nr. 2 din acțiune (cererea reconvențională), privitor la constatarea că L. Remus este unica persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 3/8 din imobilul situat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4 înscris în C.F. nr. 6940 C., 1. C. nr. top 115/1 și C.F. nr. 1. C. nr. top. 115/1/I-XXX, în sensul că este unicul moștenitor al persoanei Roșca Teofil în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Totodată, arată că înțelege să susțină în continuare petitul nr. 1 din cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită a se constata că pârâții reconvenționali nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la cota de 3/8 parte din imobilul situat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4, iar câte un exemplar din acest înscris îl înmânează reprezentantului pârâților intimați G. M. ș.a. și reprezentantului pârâților intimați C. D. ș.a.
Curtea pune în discuție cererea de renunțare la petitul nr. 2 din acțiune (cererea reconvențională), formulată de reclamanții L. M., L. N. și L. R.
.
Reprezentantul pârâților intimați C. I. D. ș.a. arată că nu se opune acestei cereri de renunțare la judecată la petitul nr. 2 din acțiunea (cererea reconvențională), formulată de reclamanții L. M., L. N. și L. R. .
Reprezentantul pârâților intimați G. M. ș.a. arată că nu se opune acestei cereri de renunțare la judecată la petitul nr. 2 din acțiunea (cererea reconvențională), formulată de reclamanții L. M., L. N. și L. R., dar invocă excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere rămas, pentru că nu vede care este folosul urmărit de reclamanții L. prin acest al doilea capăt de cerere, atâta vreme cât aceștia au renunțat la primul capăt de cerere.
Curtea acordă cuvântul reclamantului recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. și reprezentantului pârâților intimați C. I. D. ș.a. asupra excepției lipsei de interes cu privire la petitul 2 al acțiunii (cererii reconvenționale), formulată de reclamanții L. M., L. N. și L. R., invocată de reprezentantul pârâților intimați G. M. ș.a..
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. solicită instanței să i-a act de faptul că reprezentanții părților adverse sunt de acord cu cererea de renunțare la petitul nr. 2 din acțiunea (cererea reconvențională), formulată de reclamanții L. M., L. N. și L. R. .
Reprezentantul pârâților intimați C. I. D. ș.a. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei de interes cu privire la petitul 2 al acțiunii (cererii reconvenționale), formulată de reclamanții L. M., L. N. și L. R.
, invocată de reprezentantul pârâților intimați G. M. ș.a.
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R., reprezentantul pârâților intimați G. M. ș.a. și reprezentantul pârâților intimați C. I. D. ș.a. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității criticilor cuprinse la pct.
3 din memoriul de recurs, având în vedere că prin aceste critici se solicită reaprecierea de către instanța de recurs a probatoriului administrat în cauză, respectiv reaprecierea cheltuielilor de judecată și reanalizarea muncii depuse de avocați, având în vedere și împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reclamantului recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R., reprezentantului pârâților intimați G. M. ș.a. și reprezentantului pârâților intimați C. I. D. ș.a., asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția inadmisibilității criticilor cuprinse la pct. 3 din memoriul de recurs, invocată, din oficiu, de către Curte.
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R., solicită admiterea recursului în întregime, întrucât, practic, ceea ce interesează este petitul 2 din cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali L. M., L. N. și L. R. și, totodată, solicită să se ia act de renunțarea la judecarea petitului
2 din cererea reconvențională, disjunsă din dosarul nr. 22737/2009 al Judecătoriei C. -N. și înregistrată sub nr. 4534/2012 la Judecătoria Cluj- Napoca. În principal, solicită admiterea recursu-lui, anularea deciziei atacate și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea T. ului C., iar în subsidiar, solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca pentru soluționarea petitului 2 al acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R., arată că cererea reconvențională a fost disjunsă din dosarul nr. 22737/2009 al Judecă-toriei C. -
și este o cerere întemeiată pe Legea nr. 10/2001. De asemenea, face trimitere la Decizia civilă nr. 21/2010 a Curții de Apel C., ultimul paragraf, privind aplicarea art. 17 C.pr.civ. și arată la momentul disjun-gerii, cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali L. M., L. N. și
R. și-a pierdut caracterul de cerere incidentală și nu-i mai erau aplicabile dispozițiile art. 17 C.pr.civ. Totodată, solicită să se constate că fiind o cerere întemeiată pe Legea nr. 10/2001, competența în primă instanță aparținea tribunalului și nu judecătoriei, fiind vorba de o acțiune negatorie care se întemeiază tot pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. De asemenea, arată că, din punctul său de vedere, nu are importanță dacă este o acțiune negatorie sau o acțiune care nu este negatorie, deoarece aspectul important este acela că se
întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar competența în primă instanță aparținea tribunalului și nu judecătoriei. Mai arată că, practic, numai cu privire la acțiunea negatorie, petitul 1 cade tot sub incidența Legii nr. 10/2001.
Cu privire la petitul 1 al acțiunii (cererii reconvenționale), reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R., arată că pârâții intimați nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, arată că în dosarul nr. 22737/2009 al Judecătoriei C. -N., intimații de azi, nu au solicitat să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și, totodată, face referire la dispozițiile art. 9 și următoarele din Legea nr. 10/2001 și arată că acestea nu au putut fi analizate de către instanța care a judecat cererea pe fond.
Cu privire la excepția inadmisibilității criticilor menționate la pct. 3 din memoriul de recurs, invocată, din oficiu, de către Curte, reclamantul recurent L.
în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L.
și L. R., solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că aceste critici se încadrează în art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și, totodată, solicită instanței să facă aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Reprezentantul pârâților intimați C. I. D. ș.a. solicită să i se acorde cuvântul asupra recursului, având în vedere împrejurarea că a fost anunțat că e imperios așteptat la secția penală, unde trebuie să se prezinte într-o cauză.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului pârâților intimați C. I. D. ș.a. asupra recursului și asupra excepției inadmisibilității criticilor menționate la pct. 3 din memoriul de recurs, invocată, din oficiu, de către Curte.
Reprezentantul pârâților intimați C. I. D. ș.a. solicită respingerea recursului declarat de reclamanții L. M., L. N. și L. R., ca nefondat,
întrucât apreciază că, competența de soluționare în primă instanță a acțiunii (cererii reconvenționale) formulată de reclamanții reconven-ționali L. M., L.
N. și L. R., aparține Judecătoriei C. -N., având în vedere că suntem în prezența unei acțiuni în constatare, chiar dacă se fac referiri la Legea nr. 10/2001, respectiv se discută dacă o persoană are dreptul să primească ceva și, totodată, arată că acțiunea este absolut inadmisibilă. De asemenea, arată că părțile pe care le reprezintă nu au demarat nici un fel de acțiune penală împotriva reclamanților L. M., L. N. și L. R. . Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată și solicită admiterea excepției inadmisibilității criticilor menționate la pct. 3 din memoriul de recurs, invocată, din oficiu, de către Curte.
Reprezentantul pârâților intimați G. M. ș.a. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, având în vedere că nu s-a probat caracterul acțiunii incidentale, iar în soluționarea acesteia apreciază că este competentă Judecătoria Cluj-Napoca. De asemenea, arată că față de precizările făcute azi de către reprezentantul recurenților, petitul 2 din acțiunea incidentală, rămas dedus judecății, nu poate fi luat în considerare de către instanță, întrucât acesta este inadmisibil. Cu privire la lipsa de interes a recurenților privind stabilirea cotei de moștenire, arată că nu înțelege care este interesul recurenților având în vedere că această cotă prezumtivă a intimaților nu le afectează cota recurenților. Cu privire la Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, care a fost depusă azi la dosar de reprezentantul recurenților, arată că nu are relevanță în cauză, având în vedere că în speță este vorba de o acțiune în realizare. De asemenea, solicită obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar și contravaloarea combustibilului, în sumă de 149,99 lei, conform bonului fiscal nr. 606/_ eliberat de S.C. OMV Petrom Marketing S.R.L. pe care, de asemenea, îl depune la dosar. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității criticilor menționate la pct. 3 din memoriul de recurs, invocată, din oficiu, de către Curte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă civile nr. 17665/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâți și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții
L. M., L. N. și L. R., în contradictoriu cu pârâții G. M., G. O.
, G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L., L. A.
, C. D., C. D., C. G., T. H., C. I., și P. M. C.
-N. .
Au fost obligați reclamanții în solidar, să plătească pârâților G. M., G. O., G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L.
suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâți la ultimul termen de judecată și căreia i se va da prioritate de soluționare față de excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut incidența prevederilor art. 111 Cod de procedură civilă potrivit cărora "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.";
Acțiunea în constatarea unui drept este definită ca fiind acțiunea prin care reclamantul solicită instanței, spre deosebire de acțiunea în realizare, doar să i se constate existența unui drept subiectiv al său ori inexistența unui drept subiectiv al pârâtului.
Așa cum este formulată, acțiunea reconvențională a reclamanților întrunește condițiile atât ale unei acțiuni în constatare pozitive cât și a unei acțiuni în constatare negative.
Unul din caracterele acțiunii în constatare, astfel cum rezultă din teza a II - a art. 111 Cod de procedură civilă, este caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizarea dreptului, în această din urmă categorie intrând toate categoriile de acțiuni în care dreptul a cărui constatare se solicită poate fi valorificat, realizat.
În raport cu cele mai sus arătate, instanța a apreciat că acțiunea în constatare, formulată, respectiv continuată, de către reclamanți a fost inadmisibilă, acesta având deschisă calea acțiunii în realizare, de care de altfel a și uzat. Astfel, așa cum au susținut chiar părțile prezentului litigiu, cotele dreptului de proprietate în raport de care s-a formulat cererea în constatare au fost solicitate de către reclamant autorităților administrative responsabile cu aplicarea Legii nr. 10/2001, dispoziția de respingerea a cererii de restituire fiind atacată de către antecesorul reclamanților în fața T. ului C., întreaga procedură judiciară finalizându-se prin pronunțarea deciziei nr. 1429/_ în dosarul nr._ de către Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre a cărei considerente sunt neechivoce în sensul celor arătate, sub aspectul conținutului demersului judiciar.
Prin urmare, în lumina prevederilor art. 111 Cod de procedură civilă, instanța a constatat că acțiunea formulată de către antecesorul reclamanților, continuată de către aceștia din urmă, a fost inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
În privința cererii de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut incidența prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă și, constatând că reclamanții sunt cei căzuți în pretenții, instanța a dispus obligarea în solidar a acestora să le plătească reclamanților suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - reprezentând onorariu de avocat, potrivit
chitanțelor depuse în ședință publică, în privința cheltuielilor de transport, solicitate prin nota de cheltuieli, reținându-se că acestea nu au fost probate.
Prin decizia civilă nr. 28 din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții L. N., L. M. și L. R. împotriva Sentinței civile nr. 17665/_ pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Apelanții au fost obligați sa plătească intimaților C. D., Chioren D. și
T. H. 7440 lei și intimaților G. M., G. O., G. B. M., G.
, A. M. suma de 1130 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prima critică formulată de către apelanți a vizat necompetența judecătoriei de a soluționa prezenta cerere, raportat la prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în condițiile în care această cerere a fost întemeiată pe dispozițiile actului normativ menționat.
Inițial, cererea în discuție a fost formulată ca o acțiune reconvențională în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., la cererea introductivă formulată de către intimații reclamanți G. M., G. O., G. B. M., S. M.
R., G. V., A. M. G. L. împotriva pârâților L. A., C.
D., C. D., C. G., T. H., C. I., L. Remus și Statul Român prin Consiliul Local Al M. C. -N. și Asociația de locatari din C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4, având ca obiect constatarea masei succesorale după defuncta G. M., respectiv după defunctul Roșca Teofil și sistarea stării de indiviziune privind imobilul din C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4.
Prin cererea reconvențională formulată s-a solicitat să se constate că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la cota de 3/8 din imobilul în discuție, în sensul că este unicul moștenitor al defunctului Roșca Teofil cu privire la cota de 3/24 din imobil și că profită de cotele de 3/24 a defunctei G. M. și de 3/24 a defunctei C. Dochița, în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Această cerere a fost disjunsă de către Judecătoria Cluj-Napoca, așa cum a rezultat din dispozitivul Sentinței civile nr. 3259/_ pronunțată în dosarul menționat, fiind înregistrată sub număr nou de dosar, respectiv_ .
Măsura disjungerii unei cereri reconvenționale în vederea unei mai bune administrări a justiției nu face ca aceasta să își piardă caracterul de cerere incidentală, rămânând pe deplin aplicabile prevederile art. 119, 120 C.pr.civ.
Drept urmare, au fost incidente și prevederile art. 17 C.pr.civ. referitoare la competența de soluționare a unei asemenea cereri care stabilește că sunt de competența instanței care judecă cererea principală.
De altfel, a fost de remarcat faptul că prin regulatorul de competență pronunțat de către Curtea de Apel C. s-a statuat faptul că instanța competentă este Judecătoria Cluj-Napoca, având în vedere criteriul valoric al cererii principale și prevederile art. 17 C.pr.civ. în ceea ce privește cererea incidentală formulată în cauză.
Așadar, instanța competentă a rămas Judecătoria Cluj-Napoca.
Cât privește celălalt motiv de apel formulat, T. ul l-a socotit de asemenea, nefondat.
Astfel, prin Decizia nr. 277/A/_ pronunțată de Curtea de Apel B. ești în dosar nr. 2533/2002 (f. 35-40 dosar judecătorie), admițându-se apelul formulat de reclamantul L. Remus împotriva Sentinței civile din_ pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului C. -N. și intervenienta Asociația de locatari str. Ferdinand nr. 4 C. -N. s-a schimbat în tot sentința nr. 722/_ pronunțată de Tribunalul București iar pe fond s-a admis acțiunea reclamantului și s-a respins în
consecință cererea de intervenție accesorie, constatând că defunctul Roșca N. a avut în proprietate cota parte de ½ din imobilul în discuție în prezenta cauză, dispunându-se rectificarea intabulării sub B+7 și B+8 din CF 6940 nr. topo 115 și stabilindu-se situația anterioară privind pe defunctul Roșca N. .
Totodată, s-a constatat că de pe urma defunctului Roșca N. au rămas ca moștenitori G. M., C. Dochița, Roșca Teofil și L. Ana, cu câte o cotă de ¼ parte din cota de ½ din litigiu iar de pe urma defunctei L. Ana a rămas moștenitor reclamantul.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al defunctei L. Ana asupra imobilului litigios, în favoarea reclamantului.
Această hotărâre a rămas irevocabilă conform mențiunilor aplicate.
Prin Decizia nr. 1429/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (f. 84-96 dosar fond) s-au respins recursurile declarate de reclamantul L. Remus, pârâtul P. municipiului C. -N. și intervenienta Asociația de locatari, în prezent Asociația de proprietari din C. -N., str. Ferdinand nr. 4, împotriva Deciziei nr. 130/A/_ a Curții de Apel C., respingându-se totodată cererile de intervenție în interesul recurentului pârât formulate de G. M., G. O., G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G.
(reclamanții din prezentul dosar).
Acest dosar a vizat plângerea formulată de reclamantul L. Remus împotriva pârâtului P. municipiului C. -N. prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 41162/_ emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a imobilului teren și construcție situat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4 în cotă de ½ parte, cotă care a aparținut defunctului Roșca N. .
Din cuprinsul motivării deciziei pronunțate de instanța supremă, T. ul a reținut faptul că prin Decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel B. ești, menționată anterior, reclamantului i s-a acordat cota de ¼ din cota de ½ din imobil, adică 1/8, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa mamă, L. Ana, situație în care în mod corect instanța de apel a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului și a cotei de 1/8 parte din imobil în calitatea sa de moștenitor al defunctului Roșca Teofil, ca urmare a solicitării acestuia prin notificarea formulată, atât a cotei de ¼ din cota de ½ parte din imobilul în litigiu, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta L. Ana, mama sa precum și aceeași cotă în calitatea sa de moștenitor acceptant - prin formularea notificării, după unchiul său Roșca Teofil.
Instanța supremă a concluzionat în sensul că nu există nici un temei juridic în baza căruia instanța să poată acorda reclamantului și cotele de proprietate ale celorlalți doi frați ai defunctului respectiv G. M. și C. Dochița deoarece în privința acestor succesoare nu a fost urmată procedura administrativă prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
A rezultat așadar că în urma demersurilor judiciare inițiate, atât pe dreptul comun, cât și în temeiul Legii nr. 10/2001, care reprezintă veritabile acțiuni în realizare, defunctul L. Remus a fost îndreptățit la cota de 1/8 parte după defuncta L. Ana și la cota de 1/8 parte după defunctul Roșca Teofil, totalizând astfel ¼ parte din imobil.
Acțiunea reconvențională promovată are caracterul evident al unei acțiuni în constatare, negatorie în privința reclamanților și pozitivă în privința pârâților tinzând să paralizeze acțiunea principală, însă, o asemenea cerere trebuie să se circumscrie condițiilor prevăzute de art. 111 C.pr.civ., în sensul că este admisibilă doar în contextul în care nu este posibilă realizarea dreptului, având așadar un caracter de subsidiaritate.
Așa cum s-a arătat anterior, pârâtul L. Remus a uzat de calea acțiunii în realizare, prin hotărâri judecătorești irevocabile statuându-se îndreptățirea sa doar la cota arătată ori, într-o asemenea situație este de puterea evidenței că fiind epuizate căile acțiunii în realizare, nu se poate îndrepta cu o acțiune în constatare pentru a profita de ceea ce nu a obținut pe calea acțiunii în realizare. Ori, prin acest demers s-a urmărit și stabilirea îndreptățirii la o cotă care nu i-a fost atribuită din considerentele arătate în hotărârile judecătorești și de care s-au prevalat reclamanții din cererea principală.
Față de cele ce preced, T. ul a menținut soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a apelanților i-a obligat să plătească intimaților C. D., C. D. și Tărău H. suma de 7440 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței seria CF nr. 0086/_ eliberată de avocat C. F. SCA și intimaților G. M., G. O., G. B. M., S. M. R., G. V., A. M. G. L.
suma de 1130 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând 1000 lei onorariu avocațial conform chitanței nr. 39/_ eliberată de avocat I. Bruder și 130 lei cheltuieli de deplasare, raportat la distanța de 150 km pe ruta C. -O. și la valoarea de aproximativ 5,78 lei benzină/litru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții L. N., L. M. și L. R., solicitând în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 modificarea în întregime a deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat și anularea în întregime a Sentinței civile nr. 17665/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, stabilirea competentei în prima instanța a T. ului C., Secția Civila, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N. .
În motivarea recursului, recurenții au arătat că Decizia civilă pronunțată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
I.) Instanța de apel a apreciat în mod greșit că cererea reconvențională, disjunsă din dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. este de competența în primă instanță a Judecătoriei, procedând la o interpretare greșită atât a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cât și a dispozițiilor nr. 17 C.pr.civ.
Astfel, prin cererea reconvenționala disjunsa din acțiunea înregistrată în dosarul nr._, recurenți au solicitat să se constate ca pârâții nu au calitatea de persoane îndreptățite la masuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001 cu privire la cota de 3/8 din imobilul situat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4, iar L. Remus, antecesorul lor, este unica persoana îndreptățită la masuri reparatorii pentru cota de 3/ 8 din același imobil, în sensul că este unicul moștenitor al persoanei Rosea Teofil în temeiul art. 4 alin.3 din Legea nr. 10/2001 cu privire la cota de 3/24 din imobil și ca profita de cotele: 3/24 a defunctei G. M., și de 3/24 a defunctei C. Dochita în temeiul art. 4 alin.4 din Legea nr. 10/2001. În drept, și-a întemeiat solicitările deduse judecații prin cererea reconvenționala pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 instanța competenta în soluționarea acțiunilor întemeiate pe acest act normativ este T. ul, Secția civila.
În același timp, dacă analizează și Decizia nr. XX /2007, pronunțata de Î. Curtea de C. și Justiție în interesul legii, ajunge la concluzia ca instanța de judecata - și așa cum spunea T. ul - este competent să soluționeze pe fond notificările, stabilind calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, precum și alte masuri în aplicarea dispozițiilor actului normativ menționat.
Solicită să se constate și faptul că Sentința civila nr. 21/DC/14 Decembrie 2010 a Curții de Apel C. din dosar nr._ prin care s-a stabilit competenta
de soluționare a acțiunii din dosar nr._ în favoarea Judecătoriei C. -N. nu a stabilit absolut nimic referitor la competenta de soluționare a cererii reconvenționale formulate de către recurenți, sentința menționata constatând doar că este o cerere incidentala și că în temeiul art. 17 C.pr.civ.: "Cererile ... incidenta le sunt în căderea instanței competente să judece cererea principala.".
Or, prin Sentința civila pronunțata în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N. s-a dispus: "Disjunge cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali L. N., L. M. și L. R., moștenitori ai lui L. Remus în contradictoriu cu pârâții G. M., G. O., G. B. M., S.
R., G. V., A. M. G. L. (nasc. P. a), L. A., C.
D., C. D., C. G., T. H., P. municipiului C. -N. și acordă termen pentru continuarea judecății în data de_, pentru când se vor cita părțile."
Fată de motivele arătate este evident că cererea reconvențională a recurenților a fost înregistrată sub un număr nou de dosar,_, a încetat să mai fie o cerere incidentală a unei alte acțiuni.
În aceste condiții, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 17 C.pr.civ. și fiind o acțiune de sine stătătoare, distincta de acțiunea de partaj formulată de părțile adverse din dosarul nr._, urma și trebuie să fie judecata de către Tribunalul Cluj.
Consideră așadar că se impune admiterea apelului, anularea sentinței atacate și stabilirea competentei în prima instanță a T. ului C. Secția Civila.
Decizia civilă este nelegală și pentru greșita interpretare a prevederilor art. 111 C.pr.civ.
Un prim aspect se refera la aprecierea de către instanța de apel ca inadmisibila a cererii având ca obiect constatarea că pârâții nu au calitate de persoane îndreptățite la masuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la cota de 3/8 din imobilul situat în C. -N. str. Regele Ferdinand nr. 4 iar L. Remus, antecesorul recurenților, este unica persoana îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 3/8 din același imobil, în sensul că este unicul moștenitor al persoanei Rosea Teofil în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001 cu privire la cota de 3/24 din imobil și că profită de cotele: 3/24 a defunctei G.
M., și de 3/24 a defunctei C. Dochita în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Menționează că în apel nu au formulat critici în ceea ce privește primul capăt de cerere având caracterul unei acțiuni în constatare pozitivă, formulând în apel doar critici față de soluția de respingere a acțiunii negatorii.
Aceasta cerere este însă admisibilă ținând cont de particularitățile cauzei.
Astfel, acțiunea în constatare negatorie este acea acțiune civila prin care se cerere ca instanța de judecata să constate inexistenta unui pretins drept. Or, recurenții au solicitat instanței să constate inexistența dreptului pârâților la masuri reparatorii cu privire la cota de 3/8 din imobilul situat în C. -N. str. Regele Ferdinand nr. 4 în condițiile în care aceștia nu au formulat notificare în temeiul actului normativ menționat.
Apreciază că se impune admiterea acestei acțiuni pentru a nu da posibilitatea pârâților, care nu justifica nici un drept cu privire la imobilul în litigiu, de a formula noi acțiuni de natura celei anulate ca netimbrate, înregistrate în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. .
Chiar daca între timp s-a soluționat cauza aflata în recurs, în dosar nr. _
, apreciază că în mod nelegal a admis instanța excepția inadmisibilității cu privire la cererea în întregul ei deoarece, consideră că au interes să solicite instanței să constate că pârâții nu au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în
temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la cota de 3/8 din imobilul situat în C. -N. str. Regele Ferdinand nr. 4, or, această solicitare evident că este admisibilă.
Nelegală este decizia din apel și datorită faptului că nu a reținut incidenta dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ.
Astfel prin decizia menționată recurenții au fost obligați la plata sumei de 7440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților C. D., C.
D. și T. H., reprezentând onorariul avocațial
Consideră că cuantumul cheltuielilor de judecată este nejustificat de mare raportat la munca efectiv prestată de către reprezentantul intimaților C. D. ,
C. D. și T. H. . În acest sens solicită să se constatate că acesta nu a formulat întâmpinare, nu a depus nici un alt script sau document la dosar și s-a prezentat la un singur termen de judecată din data de_ atunci când dosarul a rămas în pronunțare.
Or, nici natura procesului nici alte elemente ale dosarului nu conduc la concluzia că un onorar de 7440 lei este justificat, raportat la aspectele invocate anterior.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ.: Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Față de dispozițiile menționate solicită să se constatate că cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial de 7440 este nepotrivit de mare, față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Intimatul P. M. C. -N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că este incidentă excepția inadmisibilității criticilor cuprinse la pct. 3 din memoriul de recurs, având în vedere că prin aceste critici se solicită reaprecierea de către instanța de recurs a probatoriului administrat în cauză, respectiv reaprecierea cheltuielilor de judecată și reanalizarea muncii depuse de avocați, având în vedere și împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Or, aprecierea muncii avocatului, a naturii procesului sau a altor elemente ale dosarului, în fiecare caz concret, implică exact reanalizarea probelor, a
faptelor și a temeiniciei deciziei atacate, ceea ce este inadmisibil, dat fiind că dispozițiile ce permiteau această analiză au fost abrogate, iar aceste critici nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Recurenții nu indică critica de nelegalitate, ce se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modul în care hotărârea atacată este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, ci au indicat doar modul greșit de apreciere a muncii, naturii dosarului și a elementelor dosarului, ceea ce nu poate fi admis.
În ce privește celelalte motive de recurs, de la pct. 1, recurenții arată că instanța de apel a apreciat în mod greșit că cererea reconvențională, disjunsă din dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. este de competența în primă instanță a Judecătoriei, procedând la o interpretare greșită atât a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cât și a dispozițiilor nr. 17 C.pr.civ.
Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece chiar dacă pentru cererea reconvențională, în drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, această cerere a fost disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N., fiind înregistrată sub număr nou de dosar, respectiv_ . Disjungerea sau nu a acțiunii reconvenționale nu schimbă competența,
pentru că nu schimbă caracterul incident al cererii, și nu se poate afirma că în cazul în care acțiunea reconvențională nu se disjunge aceasta este corect soluționată, din punct de vedere al competenței, de instanța investită cu soluționarea acțiunii principale, iar dacă este disjunsă această acțiune reconvențională instanța nu mai este competentă.
Nu se indică textul de procedură care nu mai permite legala investire din punct de vedere al competenței pentru instanța care a fost investită cu cererea principală, și în ceea ce privește acțiunea reconvențională, după disjungere.
Corect a reținut instanța de apel că măsura disjungerii unei cereri reconvenționale în vederea unei mai bune administrări a justiției nu face ca aceasta să își piardă caracterul de cerere incidentală, rămânând pe deplin aplicabile prevederile art. 119, 120 C.pr.civ., pentru că prin disjungere acțiunea reconvențională nu devine acțiune principală, nu există un text în acest sens, disjungerea este făcută doar în scopul mai bunei administrări a justiției, iar nu în scopul schimbării caracterului acțiunii, din reconvențională în principală.
Oricum, din punct de vedere al bunei administrări a justiției, invocarea din nou a competenței, peste dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, ar fi nu doar neproductivă ci chiar contrară acestei bune administrări.
Prin urmare, dacă odată au fost incidente prevederile art. 17 C.pr.civ., competența rămâne legată instanței competentă să soluționeze o asemenea cerere prin faptul că tot ea este cea care judecă și cererea principală.
Cât timp nu există texte care să stabilească reanalizarea competenței soluționării cererii rezultă că instanța odată ce a stabilit competența pentru acțiunea principală, această competență este stabilită și pentru acțiunea reconvențională, prin mecanismul oferit de art. 17 C.pr.civ.
Acest mecanism este justificat prin aceea că pârâtul care formulează o acțiune reconvențională are posibilitatea de a formula acea cerere pe calea unei acțiuni separate, dar alege să o formuleze pe calea unei acțiuni reconvenționale.
Această înseamnă că se supune, prin această alegere, și stabilirii competenței astfel cum este prevăzută de art. 17 C.pr.civ., indiferent că acțiunea este judecată odată cu acțiunea principală sau separat, prin disjungere. Disjungerea nu modifică alegerea făcută de pârât. Dacă nu dorește să facă această alegere îi rămâne să formuleze cererea separat, unde nu i se aplică art. 17 C.pr.civ., și poate face aprecieri relativ la competență.
Apoi, cât timp prin regulatorul de competență pronunțat de către Curtea de Apel C. s-a statuat faptul că instanța competentă este Judecătoria Cluj-Napoca, având în vedere criteriul valoric al cererii principale, prin mecanismul prevăzut de art. 17 C.pr.civ. instanța era competentă și pentru cererea incidentală formulată în cauză, indiferent că aceasta a fost sau nu disjunsă, instanța fiind legată în acest fel în ceea ce privește competența.
Recurenții nu au indicat mijlocul procedural prin care o cerere incidentă devine cerere principală și mijlocul procedural prin care după disjungere se poate repune în discuție competența instanței pentru o cerere incidentă, după ce s-a stabilit competența pentru acțiunea principală, și automat și pentru cererea incidentă.
Cât timp există un text expres, art. 17 C.pr.civ., care este o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, ar trebui să existe, în continuarea aceluiași principiu, un text care să permită revenirea la generalia specialibus non
derogant, fiind de fapt tot o excepție de la excepție, dar care ar trebui să fie prevăzută special.
În ce privește motivele de recurs, de la pct. 2, Curtea constată că nici aceste nu sunt fondate deoarece chiar dacă instanțele de fond și de apel au analizat caracterul inadmisibil al acțiunii în constatare în condițiile în care reclamanții nu renunțaseră la judecată cu privire la petitul al doilea, renunțarea la judecată nu schimbă nici starea de fapt în recurs și nici argumentele expuse de aceste instanțe.
Acțiunea a fost concepută unitar, cu scopul urmărit de reclamanți de a se reflecta în patrimoniul lor beneficiul reieșit din petitul al doilea. Faptul că au renunțat în acest dosar la judecata acelui petit nu înseamnă că nu mai doresc să se producă acel scop, pentru că în alt fel se pune problema lipsei lor de interes, dacă se limitează la acest prim petit.
Chiar și în condițiile în care de la bun început nu ar fi fost formulat decât primul petit, considerentele privind inadmisibilitatea rămân valabile, pentru că reclamanții nu pot nici indirect, sau negatoriu, prin înlăturarea altor persoane îndreptățite, să ajungă la formularea unei acțiuni în constatare, când au, sau aveau, la îndemână o acțiune în realizare.
Faptul esențial este că reclamanții reconvenționali au la îndemână o acțiune în realizare, în loc de acțiunea în constatare cu obiect să se constate inexistența unui pretins drept, al lor sau al unor terțe persoane, fiind indiferentă această în urmă pretinsă apartenență a drepturilor indicate ca inexistente, sau mecanismul direct ori indirect folosit, importantă fiind finalitatea, înlăturarea unor persoane care concură la aceleași drepturi.
Un prezumtiv drept al pârâților ridică, așa cum au făcut pârâții în prezentul recurs, la cuvântul pe fond, problema interesului reclamanților, mai ales în condițiile în care ei deja și-au valorificat acțiunea în realizare, mai precis antecesorul lor, și în condițiile în care dreptul pârâților este virtual iar nu prezent.
Reclamantul recurent L. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți L. N. și L. R. depune la dosar un înscris, prin care reclamanții L. M., L. N. și L. R. arată că renunță la petitul nr. 2 din acțiune (cererea reconvențională), privitor la constatarea că L. Remus este unica persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 3/8 din imobilul situat în C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 4 înscris în C.F. nr. 6940 C., 1. C. nr. top 115/1 și C.F. nr. 1. C. nr. top. 115/1/I-XXX, în sensul că este unicul moștenitor al persoanei Roșca Teofil în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 246 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de reclamanții L. N., L. M. și L. R. împotriva deciziei civile nr. 28 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că, va admite în parte apelul declarat de reclamanții L. N., L. M. și L. R., în contra sentinței civile nr. 17665/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar civil nr._, pe care o va schimba în parte, în sensul că va lua act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului 2 din cererea reconvențională, petit prin care se solicită să se constate că defunctul L. R. este unica persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 3/8 - a parte din imobilul litigios.
Restul dispozițiilor din sentința apelată și din decizia recurată și din sentință vor fi menținute ca legale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurenții L. N. ,
L. M. și L. R., în solidar - aflați în culpă procesuală față de admiterea în
parte a recursului, în sensul că o parte din recurs, la care nu s-a renunțat la judecată din acțiune, și importantă în vederea stabilirii culpei procesuale, a fost respinsă - să plătească intimatei G. M. suma de 1.149,99 lei, cheltuieli de
judecată în recurs, onorariu avocat și cheltuieli transport, potrivit chitanțelor de la fila 46 și 47.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanții L. N., L. M. și L.
R. împotriva deciziei civile nr. 28 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că, admite în parte apelul declarat de reclamanții L. N., L. M. și L. R., în contra sentinței civile nr. 17665/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar civil nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că, ia act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului 2 din cererea reconvențională, petit prin care se solicită să se constate că defunctul L. R. este unica persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 3/8 - a parte din imobilul litigios.
Menține restul dispozițiilor din sentința apelată și din decizia recurată.
Obligă pe recurenții L. N., L. M. și L. R., în solidar, să plătească intimatei G. M. suma de 1.149,99 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
A. -A. P. | C. | -M. | CONȚ | I. -D. | C. |
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud.fond: I. T. - Judecătoria Cluj-Napoca
Jud.apel: C. -V. Balint/O. -C. Tatu - Tribunalul Cluj
GREFIER,
A. A. M.
| ← Încheierea civilă nr. 238/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 1052/2013. Actiune in constatare → |
|---|
