Decizia civilă nr. 268/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 268/R
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de către recurentele P. S., cu domiciliul în localitatea T. M., nr. 148, județul M. și D. M., cu domiciliul în B. M., str. V., nr. 71, ap. 5, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8761 din_ și a încheierii ședinței camerei de consiliu din 7 noiembrie 2012, pronunțate de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare-lămurire dispozitiv.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 8761 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanții T. I. și T. M. în contradictoriu cu pârâții:D. I. E. ,
V. F., Ș. Z., Ș. I., V. E., V. V. G., V. A. Zsigismond, Misztrik E. E., Matzyur A. . S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, formulată și precizată de intervenientele în interes propriu P.
S. și D. M. și în consecință: s-a dispune rectificarea CF 209 T. de Jos, în sensul rectificării suprafeței reale a nr. topo 274/3 de la 1.946 mp la 1.645 mp, conform Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit în cauză de expert tehnic judiciar Ș. O., la_ . S-a dispune dezmembrarea nr. topo 274/3 din CF 209 T. de Jos, în suprafață totală de 1.645 mp, în 2 nr. topo noi astfel: 274/3/1 în suprafață de 1.595 mp, și_ /13/2/9 în suprafață de 50 mp conform Planului de amplasament și delimitare întocmit de expert topograf Ș.
O., la data de 09 aprilie 2012, Plan de amplasament și delimitare care face parte integranta din prezenta hotărâre.
S-a constatat că pe terenul identificat sub nr. topo 274/3/1 se află construcțiile în natură căsuță, grajd, parte de casă, proprietatea defuncților T.
S. și T. Terezia, cu titlu de drept cumpărare și construire.
S-a constatat dobândirea de către defuncții T. S. și T. Terezia, a unui drept de folosință în suprafață de 1.658 mp, cu privire la terenul de 1.595 mp aferent construcțiilor înscris în CF nr. 209 T. de Jos, nr. topo, 274/3/1, proprietatea pârâților Derecksei D., V. Ș. Iosif, V. F., V. Clara, Ș.
, V. V., M. A. și 63 mp aferent nr. topo 266/1 proprietatea Statului Român.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta T. Terezia, decedată la data de 12 octombrie 1996, se compune din cota de 1/2 parte din dreptul de folosință asupra imobilului teren de mai sus și au calitatea de moștenitori, conform Certificatului de moștenitor nr. 128/2000 următorii:
T. S., soț supraviețuitor în cota de ¼ parte;
T. I., fiu, în cota de ¼ parte;
D. M., fiică în cota de ¼ parte;
P. S., fiica în cota de ¼ parte.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul T. S., decedat la data de 27 septembrie 2008, se compune din cota de 5/8 parte din imobilele de mai sus - construcții și drept de folosință asupra terenului, și că la moștenire vine și dobândește succesiunea reclamantul T. I. .
S-a constatat că, casa de locuit situată în loc. T. M., cu nr. 13, se află edificată parțial pe nr. topo 274/3/1 și nr. topo 272/2 - proprietatea reclamanților.
S-a constatat că reclamanții au dobândit un drept de superficie constând din:
- drept de proprietate cu privire la casa de locuit situate în loc. T. M.
, nr. 189, jud. M., cu titlu de moștenire și construire, construcții situate pe nr. topo 274/3/1 din CF 209 T. de Jos;
- drept de folosință cu privire la terenul de 1.595 mp aferent construcțiilor înscris în CF nr. 209 T. de Jos, nr. topo, 274/3/1, proprietatea pârâților Derecksei D., V. Ș. Iosif, V. F., V. Clara, Ș. A., V. V., M.
, în coproprietate cu intervenientele astfel:
în cotă de 6/8 reclamantul;
în cotă de 1/8 fiecare din interveniente.
S-a dispus notarea construcțiilor și întabularea dreptului de superficie astfel dobândit de părți în Cartea Funciară, respectiv:
drept de proprietate cu privire la construcții în favoarea reclamanților,
drept de folosință cu privire la terenul în suprafață de 1.658 m.p., dobândit de reclamanți și interveniente, în indiviziune în favoarea reclamanților
și intervenientelor, în cotă de 6/8 în favoarea reclamantului și în cotă de 1/8 pentru fiecare interveniente, astfel:
nr. topo 266/1 - fără CF, în suprafață de 63 mp, proprietatea Statului Român,
nr. topo 274/3/1 CF 209 T. de Jos, în suprafață de 1.595 mp, proprietatea tabulară a pârâților persoane fizice,
nr. topo 272/1, CF 980 T. de Jos, în suprafață de 104 mp, proprietatea Statului Român,
- nr. topo 273/1, CF 980 T. de Jos, în suprafață de 47 mp, proprietatea Statului Român,
conform Planului de amplasament și delimitare întocmit de expert topograf Ș. O., la data de 09 aprilie 2012, Plan de amplasament și delimitare care face parte integranta din prezenta hotărâre.
S-a respins cererea intervenientelor în sensul constatării calității de moștenitor a reclamantelor și a acestora în cotă de 1/3 cotă parte, pentru fiecare, după defunctul T. S. .
S-a respins cererea reclamantului, privind constatarea dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de totală de 1.595 mp.
În considerentele sentinței se reține că: Urmare a dezbaterii succesiunii defunctei T. R. decedată la 12 octombrie 1996, au fost înscrise în raport de Certificatul de moștenitor nr. 128/_ emis de BNP Firizan M. cotele de poprietate asupra casei de locuit ale soțului supraviețuitor și ale celor 3 copii - reclamantele și intervenientele - de câte ¼ fiecare, respectiv urmare a partajului succesoral au fost întabulate în cote de 2/8 pentru tatăl T. S. - în prezent decedat și intervenienta P. S., precum și în cotă de 4/8 parte (urmare a sultei achitate intervenientei D. M. ) în favoarea reclamantului T. I. și de asemenea aceste drepturi, cu privire la suprafața de teren cu titlu de drept de folosință, aferent nr. topo 272/1 și 273/1.
Apoi, cota de proprietate, aferentă soțului supraviețuitor T. I. (5/8 parte din dreptul de proprietate asupra imobilelor în natură casă de locuit și drept de folosință asupra terenului notat în CF), a fost notată conform celor de mai sus, transcrisă în favoarea reclamanților la_ cu titlu de întreținere, conform Contractului întreținere imobiliar autentificat sub nr. 20027/_ .
Reclamanții folosesc și terenul în suprafață de 730 mp, aferent nr. topo 272/2 și 273/3 din CF 571 T. de Sus, proprietate exclusivă, dobândit prin cumpărare, la data de 23 iulie 2007, conform înscrierii în CF, prin Încheierea nr. 24376/2007.
În raport de cele de mai sus, se constată că pe lângă casa de locuit notată în CF și terenul de 150 mp, pentru care există un drept de folosință pe cote părți, mai există pe terenul folosit de părți o căsuță și un grajd.
Astfel, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat în baza Planurilor de amplasament întocmite de experți, că pe terenul
identificat sub nr. topo 272/2 și 274/3 se află anexe și un grad, acesta urmând a fi înscris în CF, împreună cu căsuța în suprafață construită de 32 mp.
Cu privire la construcția având destinația de grajd, martorii audiați în cauză, au declarat că a fost edificat de părinții părților împreună cu reclamanții, iar casa de locuit, a existat împreună cu căsuța la momentul cumpărării imobilelor.
Tot din depozițiile martorilor, reiese că antecesorii părților - T. S. și
R., au înstrăinat o proprietate în loc. Zalha, jud. Sălaj, pentru a achiziționa proprietatea unde au locuit împreună cu cei trei copii, începând cu anul 1985.
Potrivit art. 492 Cod civil, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor executate pe teren, reglementarea decurgând din dreptul de accesiune ca mijloc originar de dobândire a proprietății.
Art. 494 din același cod, reglementează drepturile care se nasc din ridicarea unor construcții sau executarea unor plantații de către un terț.
În asemenea situații, chiar dacă edificarea construcției sau executarea plantațiilor s-a făcut cu bună credință, nu se poate naște un drept real, ci numai un drept de creanță.
Există însă posibilitatea, la care se referă art. 492 cod civil (partea finală), de a fi înlăturată prezumția dreptului proprietarului terenului asupra construcțiilor de pe teren, dacă se dovedește că acestea au fost efectuate de altă persoană, pe baza unei convenții care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al constructorului asupra construcției respective, cât și dreptul său de folosință asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
Dreptul de superficie este un drept real care permite unei persoane (superficiar) să fie proprietarul construcțiilor, lucrărilor sau plantațiilor pe un teren aparținând unei alte persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosință. Dreptul de superficie constituie o excepție de la regula alăturării imobiliare reglementată de articolul 492 Cod civil.
În acest sens, reține instanța de fond că dreptul de superficie rezultă numai din lege, din prescripția achizitivă, din legat sau din acordul părților. În cauză, superficia s-ar putea constitui prin consimțământul tacit dedus din pasivitatea îndelungată a proprietarului terenului pe care a fost edificată construcțiile.
Pârâții persoane fizice, pentru terenul înscris în CF 209 T. de Jos, nu s- au opus admiterii cererilor părților, iar în cauză s-a dovedit că terenul folosit de părți/antecesorii acestora, a fost delimitat prin gard și folosit în mod pașnic, continuu, fără a fi tulburați de alte persoane - proprietarii tabulari sau urmașii acestora.
Astfel fiind, față de poziția de neopunere expresă a pârâtului O. T. M. prin P., exprimată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, coroborat cu probatoriul administrat în cauză, din care reiese cumpărarea și construirea grajdului, identificat conform lucrării de expertiză tehnică extrajudiciară
întocmit de experte tehnic judiciar Ș. O., precum și ținând cont de faptului că părțile au folosit terenul în litigiu în limitele identificate în Planul de amplasament, instanța, în temeiul art. 111 Cod procedură civilă a constatat existența imobilelor precum și dreptul de folosință al reclamanților asupra acestui teren.
În temeiul art. 20, 22 din Legea 7/1996 instanța de fond a dispus notarea construcțiilor în CF precum și întabularea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea părților și a dreptului de folosință asupra terenului în suprafață, în conformitate însă cu drepturile succesorale ale părților.
Însă, ținând cont de concluziile Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic judiciar Ș. O., comunicată procedural părților, cu privire la care niciuna din părți, nu a formulat Obiecțiuni, instanța de fond a admis capătul de cerere formulat atât de reclamanți cât și de interveniente, în sensul constatării și rectificării CF 209 T. de Jos, cu privire la nr. topo 274/3 pentru suprafața reală de 1.645 mp, față de 1.946 mp, notată în CF.
În ceea ce privește constatarea drepturilor succesorale, solicitate atât de reclamanți, în totalitate în favoarea lor cât și a intervenientelor, în cote egale cu a reclamantului, respectiv 1/3 parte, instanța reține că:
Dezbaterea succesiunii după defuncta T. R. a fost efectuată, iar drepturile părților au fost stabilite prin Certificatul de moștenitor, notate în Cartea Funciară, astfel că acesta necontestat are caracterul unei convenții a părților.
De asemenea, se mai reține că certificatul de moștenitor eliberat de notarul public în cadrul procedurii notariale necontencioase cuprinde constatările referitoare la componența masei succesorale, calitatea moștenitorilor și cotelor ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv bunurile atribuite dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună învoială în acest cadru (art. 81 și 83 din Legea nr. 36/1995).
Certificatul astfel eliberat face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte (art. 88 din Legea nr. 36/1995).
În acest caz, certificatul astfel emis, se reține că are valoarea unei convenții potrivit art. 969 Cod civil, caz în care cererea reclamanților în sensul constatării că o parte a bunurilor supuse împărțelii face parte și din masa succesorală a defunctei Șomcutean R., cu atât mai mult cu cât în speță nu s-a solicitat a se dispune anularea acelui certificat de moștenitor.
Astfel, pornind de la prevederile art. 969 al. 1 Cod civil, potrivit căreia
"convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";, se reține de către instanță incidența principiului forței obligatorii a efectelor actului juridic încheiat între părți și reprezentat de certificatul de moștenitor nr. 225/2007, act juridic care legal încheiat, se constată că se impune părților lui întocmai ca legea, având caracter obligatoriu.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a respins cererea reclamanților privind dezbaterea succesiunii defunctei Șomcutean R. .
Numai că, în masa succesorală, rămasă după mama lor, nu a fost inclus dreptul de folosință asupra terenului, acest lucru fiind de altfel și imposibil, în lipsa unei constatări a acestuia.
Defunctul T. S. a înțeles să cedeze în timpul vieții, cota sa de proprietate în favoarea reclamanților - fiul T. I. și nora Ana M., conform contractului de întreținere imobiliar mai sus precizat.
Așa fiind, dreptul de proprietate va fi stabilit în cote părți, pentru tatăl părților, reclamant și interveniente, adică ¼ fiecare, raportat la masa succesorală, rămasă după defuncta T. R. . Are în vedere instanța că deși intervenienta D. M. a primit sultă pentru cesiunea drepturilor sale succesorale, aceasta nu putea viza și dreptul de folosință asupra terenului care face obiectul prezentei cauze.
Astfel cu privire la construcția grajd, dreptul de proprietate se prezumă și nu s-a dovedit contrariul, ca fiind în cote părți egale în favoarea defuncților T. și ai reclamanților, construit după căsătoria reclamanților. Prin urmare, în raport de cota de ½ din construcția grajd, a defuncților T. I. și R., părțile ar avea drepturile succesorale stabilite prin Certificatul de moștenitor nr. 128/2000.
Însă se constată că intervenientele nu au solicitat constatarea acestor drepturi, ci ele vizează în principal, dreptul de folosință asupra terenului părților, care nu a fost inclus în masa succesorală.
În ceea ce privește, succesiunea după defunctul T. S., decedat la 27 septembrie 2008, instanța de fond a constatat că intervenientele nu au făcut dovada acceptării succesiunii în termenul legal de 6 luni, prev. de art. 700 Cod civil, expres sau tacit. Acest termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, succesiune ce se deschide prin moarte (art. 651 Cod civil) trebuie respectat de toate persoanele care au vocație concretă și utilă la moștenire, indiferent că aceștia sunt moștenitori legali sau testamentari.
Așadar s-a reținut că nu s-a făcut dovada acceptării exprese a succesiunii, în sensul că nu a fost depusă o declarație notarială pentru a se constata acceptarea expresă a moștenirii.
Acestea nu au dovedit nici efectuarea unor acte concrete, univoce, care să reprezinte conform legii, acceptarea tacită a moștenirii după tatăl său (acceptarea tacită a succesiunii este atunci când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitate de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de a accepta moștenirea, conform tezei 2 a art. 389 Cod civil), separat de împrejurarea că, contractul de întreținere imobiliar încheiat între acesta și reclamanți, nu a fost desființat/atacat.
Prin urmare, nu se va putea stabili în favoarea intervenientelor, un drept succesoral după defunctul T. S., instanța urmând a consta că a acceptat succesiunea și a cules-o doar reclamantul T. I., chiar și în ceea ce privește
dreptul de folosință asupra terenului, constatat inițiat în favoarea antecesorilor părților.
Nu s-a solicitat de către interveniente nici ieșirea din indiviziune, în sensul partajării efective și a atribuirii imobilelor în favoarea vreunei părți, potrivit prev. art. 728 Cod civil.
De asemenea, niciuna din părți, nu au solicitat radierea casei notate în CF, constatate de către expertul Ș. O., care a efectuat această recomandare, astfel că instanța, urmează a se pronunța în limitele investirii/sesizării sale, conform principiului disponibilității în procesul civil.
La solicitarea reprezentanților părților și raportat la soluția pronunțată în sensul admiterii în parte a cererilor reclamanților respectiv a intervenientelor, instanța urmează a face compensarea cheltuielilor de judecată între aceștia, instanța reținând și că niciunul din pârâți, nu se află în culpă procesuală, pentru a putea fi obligați aceștia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea camerei de consiliu din_ pronunțată în același dosar s- a admis cererea formulată de intervenientele în interes propriu P. S. și D.
M. și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 876/2012 a Judecătoriei B. M., în sensul că, obiectul dreptului de proprietate al reclamanților la care se referă alin. 8 și 10 din dispozitiv este cotă de 7/8 din imobilul casă de locuit situat în T. M. nr. 189.
Împotriva sentinței civile nr. 8761/2012 și împotriva Încheierii din_ au declarat recurs P. S. și D. M. și care au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în ce privește dispozițiile referitoare la întabularea în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate asupra construcțiilor respectiv solicită a se dispune întabularea în favoarea reclamanților doar a cotelor părți ce le revine din dreptul de proprietate asupra construcțiilor și nu a dreptului de proprietate în întregime.
În recursul promovat împotriva încheierii din_ recurentele P. S. și
D. M. au solicitat în principal, casarea sentinței civile și a încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, întabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
În motivarea recursului se arată că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării de probe noi pentru a lămuri aspecte legate de dreptul de proprietate asupra construcțiilor. În ce privește drepturile succesorale ale intervenientelor au acceptat să nu atace hotărârea sub acest aspect, respectiv că au fost declarate străine de succesiunea tatălui lor, prin neacceptare. Însă acestea au drepturi succesorale după mama lor, defuncta T. Teresia, drepturi care, în ceea ce privește casa au fost stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 128/2000, deci casa din certificatul de moștenitor este cea întabulată în CF 980 T. de Jos nr. top. 272/1 și 273/1.
Cu totul altfel stau lucrurile cu privire la căsuța și grajdul care nu au fost incluse în masa succesorală după defuncta T. Terezia și nu au făcut obiectul vreunui partaj și nici al contractului de întreținere.
Intimații T. Ana M. și T. I. prin întâmpinarea depusă (f.26) au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, masa succesorală după T. Terezia a fost acceptată de părțile prezente, respectiv soțul supraviețuitor și cei 3 copii, iar în urma partajului lui T. I. i-a revenit cota de 4/8 parte prin preluarea și a cotei părți ce a revenit lui D. M., soțului supraviețuitor i-a revenit cota de 2/8 parte, iar lui P. S. tot cota de 2/8 parte. Ulterior T. S., prin contractul de întreținere imobiliar întrăinează cota de 5/8, în schimbul întreținerii către familia T. I. și M. .
La termenul din_, tribunalul, din oficiu, cu opinie majoritară a invocat și a pus în discuția părților, în temeiul art. 306 alin. 2 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 258 alin.1 Cod procedură civilă, un motiv de recurs de ordine publică, respectiv excepția nulității sentinței și a încheierii din_ pronunțate de către prima instanță, având în vedere că pagina de pe versoul primei file din minută (f. 682) precum și prima pagină din minută de la încheierea din_ (f. 733) nu a fost semnată de judecător.
Cu privire la excepție se reține următoarele:
Conform art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere, numai pe motive de nelegalitate, atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători.
Din interpretarea textului de lege mai sus amintit, reiese că, după deliberare, se redactează în scris dispozitivul hotărârii care este denumit "minută"; ce se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători. Acest dispozitiv semnat de judecători confirmă existența hotărârii și autentificarea ei.
Minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, numai astfel ea poate fi concludentă. Art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părți o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă, prevede că, anularea unui act de procedură atinge și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, cerința semnării minutei este imperativ și este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată.
Fiecare pagină a minutei trebuie semnată. Nu este o opțiune, judecătorul nu poate alege care pagină să o semneze (prima, ultima sau vreuna intermediară). În cazul în care numai o parte din minută este semnată de către judecător, nulitatea care operează nu poate fi decât totală, iar nu parțială, doar pentru partea din minută nesemnată și independent de orice dovadă de vătămare.
Cum această nulitate nu poate fi acoperită în niciun mod prin semnarea ulterioară a minutei, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de recurente, se va anula în tot sentința și Încheierea din data de 7 noiembrie 2012 ale judecătoriei și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de P. S. și D. M. împotriva sentinței civile nr. 8761 din 26 septembrie 2012 și a Încheierii din ședința Camerei de Consiliu din data de 7 noiembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Baia Mare, pe care le anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Cu opinie majoritară,
ADMITE recursul declarat de P. S., cu domiciliul în T. M., nr. 148 și D. M. cu domiciliul în B. M., str. V., nr. 71/ 5, județul M., împotriva Sentinței civile nr. 8761 pronunțată la data de 26 septembrie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ și a Încheierii din ședința Camerei de Consiliu din data de 7 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care le anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 22 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DP M. | B. | , P. G. G. | O. V. |
cu opinie separată în sensul analizării
pe fond a recursului
Red. P.G./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
J. . la fond: I. B.
Opinie separată
Am apreciat că în prezenta cauză excepția nulității Sentinței și a Încheierii de lămurire a dispozitivului, pronunțate de către prima instanță având în vedere nesemnarea minutei hotărârii și a încheierii pe pagina a 2-a din minuta Sentinței, respectiv pe prima pagină din Încheierea atacată nu poate fi primită, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos. Consider că în cauză instanța ar fi trebuit să analizeze recursul pe fondul aspectelor invocate prin memoriul de recurs.
Prevederile art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă instituie sancțiunea nulității exprese a dispozitivului pentru ipoteza nesemnării acestuia de către judecători. Ca orice nulitate expresă, aceasta nu mai implică dovedirea vătămării (ea fiind prezumată), ci doar întrunirea celorlalte două cerințe prevăzute de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Dar de asemenea, ca orice normă care instituie o sancțiune, consider că prevederile anterior evocate trebuie interpretate restrictiv, iar nu extensiv.
Norma legală pretinde semnarea dispozitivului. Semnătura se aplică la finalul unui act, cu semnificația însușirii depline a întregului conținut al acestuia. Am apreciat că în speță această sancțiune a nulității nu este operantă pentru acest motiv deoarece minuta tehnoredactată depusă la filele 682-683 din dosarul de fond (minuta Sentinței civile), respectiv fila 733 din dosarul de la fond (minuta Încheierii de lămurire a dispozitivului) poartă semnătura judecătorului pe prima pagină-fila 682 față, pe fila 683 față, iar în cazul minutei încheierii de lămurire a dispozitivului pe fila 733, pagina a doua. Analizând minutele la care am făcut referire se constată că acestea cuprind 3 pagini, în cazul minutei sentinței, respectiv 2 pagini în cazul minutei Încheierii de lămurire a dispozitivului, tehnoredactate față-verso. În cazul înscrisurilor de la filele 682- 683, respectiv 733 din dosar, fiecare filă este semnată, minuta fiind semnată și la
finalul acesteia.
În condițiile în care pronunțarea s-a realizat în ședință publică, fapt menționat în cuprinsul minutelor, aspect necontestat de părți, având în vedere faptul că minuta scrisă pe 2, sau 3 pagini constituie un tot unitar, pagina 1 fiind completată în mod logic de dispozițiile cuprinse în pagina a 2-a, respectiv a 3-a iar prima pagină din minută (fila 682 verso, respectiv 733 față) nu poate fi înlocuită fără a afecta pagina semnată din minută, precum și constatarea că paginile constituie un tot unitar, iar în măsura în care doar una dintre pagini (față sau verso) ar fi însușite de judecător acestea nu ar avea nici o logică, consider că minutele pronunțate de judecător ca și rezultat al deliberării sunt înscrisurile aflate la filele 683-683 (față-verso) în ceea ce privește Sentința pronunțată, respectiv 733 (față-verso) în privința Încheierii de lămurire a dispozitivului.
Dispoziția aplicabilă în prezenta cauză este cea din art. 258 C.proc.civ. care impune semnarea minutei, legiuitorul nefăcând diferențieri între semnarea pe fiecare filă, pagină, paragraf dau alineat din minută, ci impune doar semnarea minutei care se realizează la sfârșitul acesteia.
Rațiunea pentru care legiuitorul a impus judecătorilor, după ce urmare a deliberărilor au ajuns la o soluție de a întocmi minuta și de a o semna este aceea de a se constata care sunt judecătorii care au participat la deliberare. În prezenta cauză soluționarea cauzei s-a realizat de către un singur judecător, astfel că se poate verifica dacă a participat sau nu la deliberare. Nu se poate susține că judecătorul a deliberat doar în privința dispozițiilor consemnate, în continuare, pe filele 682 (pagina față) și 683, respectiv 733 pagina verso, iar în
privința dispozițiilor consemnate pe pagina de la fila 682-verso, respectiv 733 față, nu ar fi deliberat.
Am considerat așadar că de lege lata în speță nu operează sancțiunea nulității în acest caz, fiind respectate prevederile expres prevăzute de art. 258 C.proc.civ., în vigoare la momentul sesizării instanței.
J. ecător:
P. M. -B.
Red./dact./M.B.P./_ 2ex.
| ← Decizia civilă nr. 38/2013. Actiune in constatare | Încheierea civilă nr. 120/2013. Actiune in constatare → |
|---|
