Decizia civilă nr. 1872/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1872/R/2013
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. F. și P. A.
V., împotriva deciziei civile nr. 102 din 4 decembrie 2012 a T. ui Sălaj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați R. D. și P. D.
, având ca obiect succesiune - acțiune în constatare, partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâții intimați R. D. și P. D. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții P. F. și P. A. V., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs, dar la data de_ a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 717 lei (f. 26 din dosar) și cu timbre judiciare în valoare de 5 lei (f. 24 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 7 din dosar), în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 281 C.pr.civ., având în vedere că în dispozitivul încheierii de ședință din data de_ s-a strecurat o greșeală cu privire la numele pârâtei intimate R. D., respectiv dintr-o greșeală a fost trecută cu numele de "P. D. ";, va dispune îndreptarea acestei greșeli, în sensul că, se va trece în mod corect numele pârâtei intimate, respectiv "R. D. ";, în loc de "P. D. ";.
Curtea constată că la termenul de judecată anterior s-au dispus următoarele:
"În temeiul art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, raportat la art. 2 din Legea nr. 146/1997, În temeiul art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, pune în vedere pârâtei R. D. să achite pentru cererea reconvențională formulată de aceasta, care se află la f. 20 - 21 din dosarul instanței de fond, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 57 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,45 lei, sub sancțiunea dării în debit.
În temeiul art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, raportat la art. 2 din Legea nr. 146/1997, pune în vedere pârâților P. D. și R. D. să achite, în solidar, pentru cererea reconvențională care se află la f. 44 - 45 din dosarul instanței de fond, pentru cota de 2/3 parte contestată, raportat la valoarea totală de 15.717 lei, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 703,93 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea dării în debit.
În temeiul art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, pune în vedere pârâtului P.
D. să achite pentru completarea cererii reconvenționale care a fost depusă la f.
75 și 242 și ulterior la f. 261 - 262 din dosarul instanței de fond, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 19 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,45 lei, sub sancțiunea dării în debit";.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, pârâții intimați P. D. și R. D., au înregistrat la dosar "Concluzii scrise";, la care au anexat chitanțele care atestă plata taxelor judiciare de timbru la care aceștia au fost obligați prin încheierea ședinței publice din_ (f. 59, 60, 61 și 62 din dosar), precum și timbrele judiciare, în cuantumul menționat mai sus (pe verso-ul f. 58 din dosar).
Având în vedere că acțiunea principală precizată este o acțiune cu caracter patrimonial, evaluabil în bani, iar valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv valoarea masei supusă partajului de 43.719 lei din care:
15.517 lei, valoarea casei și a terenului în suprafață de 1000 mp situate în loc.
G. nr. 58, iar 28.202 lei, valoarea celorlalte terenuri stabilită conform raportului de expertiză judiciară efectuat la fondul cauzei (f.321) Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv constituirea nelegală a completului de judecată la Tribunalul Sălaj, care a soluționat calea de atac ca fiind apel, în complet de 2 judecători.
Pârâtul intimat P. D. arată că își menține întâmpinarea depusă la dosar, inclusiv concluziile scrise pe care le-a depus la dosar și, totodată, solicită instanței să aibă în vedere ceea ce a scris în scriptele depuse la dosar, având în vedere că reclamanții P. F. și P. A. V. îl hărțuiește din anul 2006 și îl surprinde cum aceste persoane au dus în eroare instanța de judecată în mod fraudulos, respectiv să aibă în vedere că a indicat art. 46 C.pen..
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pârâților intimați
P. D. și R. D. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Pârâții intimați P. D. și R. D. solicită respingerea recursului declarat de reclamanții P. F. și P. A. V. și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.400 din_, a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr._,
s-a admis în parte acțiunea, precizată și completată, introdusă de reclamanții P. F. și P. A. V., împotriva pârâților P. D. și R. D. .
S-a constatat că starea de indiviziune rezultând din T.P. nr. 4651/17082/_ eliberat după defunctul P. N. N., decedat la_ - modificat prin Sentința civilă nr. 1809/_ a Judecătoriei Zalău, aparține următorilor moștenitori ai defunctului: P. M., soție supraviețuitoare, în cotă de 1/4 parte;
P. A., fiu, în cotă de 1/4 parte; pârâtul P. D., fiu, în cotă de 1/4 parte; pârâta R. D., fiică, în cotă de 1/4 parte.
S-a constatat că succesiunea defunctei P. M., decedată la_, constă în sus-amintita cotă de 1/4 parte din moștenirea soțului predecedat și se deferă fiilor moștenitori P. A., P. D., pârât și R. D., pârâtă, în cote-părți egale.
S-au stabilit moștenitorii lui P. A., decedat la_, ca fiind reclamanții, în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu unic, conform certificatului de moștenitor nr. 75/2003 din_ eliberat de B.N.P. CREȚOI-
DAVID M., prin urmare, părțile participă la indiviziunea rezultată în urma decesului antecesorilor lor P. N. N. și P. M. în cote egale: 1/3 fiul pârât P.
, 1/3 fiica pârâtă R. D. și 1/3 reclamanții, succesorii în drepturi ai fiului moștenitor P. A. .
S-a respins ca nefondată cererea din acțiunea principală având ca obiect constatarea dreptului exclusiv de proprietate al reclamanților asupra imobilului situat administrativ în loc. G. nr.58, com. Gîlgău compus din casă de locuit cu anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1000 mp, teren înscris pe timpul procesului în c.f. 50139 Gîlgău în favoarea reclamantei P. F., și constată, admițând în acest sens cererea reconvențională formulată de cei 2 pârâți, că imobilul teren și construcții face parte din masa succesorală rămasă după soții defuncți P. N. N. și P. M. .
S-a dispus partajul imobilelor astfel :
Parcela intravilan - arabil 3400 mp "Grădină Curmeziș"; de la poziția B.1.1 din titlu, în suprafață reală de 1128 mp, identificată de expert prin poligonul 3-4- 5-6-7-A de culoare verde vărgat în planul de situație nr.1 de la fila 321 dosar, se atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților. De asemenea, se atribuie reclamanților parcela extravilan - arabil 2000 mp "Curmeziș"; de la poziția A.1.2 din titlu, identificată de expert în planul de situație nr.2 de la fila 322 dosar.
Parcela extravilan - arabil 5000 mp "Curmeziș"; de la poziția A.1.1 din titlu, identificată de expert în planul de situație nr.3 de la fila 323 dosar, se atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului P. D. .
Parcela extravilan - arabil 5000 mp "Poduri"; de la poziția A.1.3 din titlu, identificată de expert în planul de situație nr.4 de la fila 324 dosar, se atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei R. D. .
Valorile loturilor s-au compensat în întregime.
Celelalte imobile constatate în masa succesorală, respectiv parcela extravilan de 8200 mp la "Deal"; și parcela de 2000 mp înscrisă în titlu aferentă curții, construcțiilor - 800 mp și grădinii - 1200 mp, precum și imobilul situat administrativ în loc. G. nr.58, com. Gîlgău compus din casă de locuit cu anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1000 mp,au rămas în indiviziune.
A fost obligați pârâții P. D. și R. D. să achite suma de câte 1.144 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare, proporțional cotelor fiecărei părți la masa de împărțit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate nr. 4651/17082/_ s-a eliberat după defunctul P. N. N., decedat la_ .Inițial au fost înscriși în titlu moștenitorii: P. M., soție supraviețuitoare, P. A., fiu, și pârâtul P. D., fiu. Titlul a fost modificat prin Sentința civilă nr. 1809/_ a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, fiind inclusă în rândul moștenitorilor și cea de-a treia fiică, pârâta R. D. . Prin urmare, raportat la prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944 și art. 669 Cod civil, fiecare moștenitor are o cotă de 1/4 parte la averea înscrisă în titlu.
S-a reținut că dreptul de proprietate atestat prin TP are ca obiect terenurile:
extravilan - parcela de 5000 mp la "Curmeziș";; parcela de 2000 mp la
"Curmeziș";; parcela de 5000 mp la "Poduri";; parcela de 8200 mp la "Deal";;
intravilan - parcela de 3400 mp arabil "Grădină Curmeziș";; parcela curți, construcții și grădină 2000 mp, din care 800 mp aferent curților și construcțiilor și 1200 mp grădină.
Părțile participă la indiviziunea rezultată în urma decesului antecesorilor lor P. N. N. și P. M. în cote egale: 1/3 fiul pârât P. D., 1/3 fiica pârâtă R.
D. și 1/3 reclamanții, succesorii în drepturi ai fiului moștenitor P. A. .
Reclamanții au solicitat a se constata, pe de-o parte, că imobilul casă de locuit de la G. nr.58 face parte din masa succesorală a soților defuncți P. N. N. și P. M., iar pe de altă parte, că acest imobil este proprietatea exclusivă a reclamanților, mai precis a reclamantei P. F. și a soțului ei predecedat, dobândit prin construire.
Reține instanța că aceste 2 capete de cerere formulate de reclamanți sunt contradictorii și se exclud reciproc: ori imobilul-construcție este parte din masa succesorală, ori este proprietatea exclusivă a reclamanților.
Formulându-și astfel pretențiile, reclamanții admit că terenul pe care este construită casa a fost proprietatea autorului lor defunct P. N. N. și dreptul de proprietate asupra casei l-au dobândit prin constituirea unui drept de superficie, singura modalitate juridică prin care se poate recunoaște, în cazul de față, dreptul exclusiv de proprietate asupra construcției.
Că terenul a fost proprietatea defunctului P. N. N. rezultă fără dubii și din contractul intitulat "de vânzare-cumpărare"; încheiat de defunct în anul 1951, în calitate de cumpărător (f.46), având ca obiect una grădină de circa 800 stg.p. (2872mp) cu una casă, una bucătărie de vară și anexe gospodărești, situată în centrul comunei G., între vecinii D., Vaida și L., care sunt și actuali vecini. De asemenea, defunctului P. N. N. i se atribuie de la CAP un lot de 30 ari (3000 mp) pentru construirea unei case de locuit, conform adresei din 19 iunie 1964 (f.35). În fine, autorizația de construire nr. 634 din 16 iulie 1964 (f.34), care se eliberează deținătorului terenului, a fost emisă în favoarea aceluiași P. N. N.
, autorul părților din proces.
Se observă, de asemenea, că titlul de proprietate eliberat în 1995 după defunctul P. N. N. cuprinde suprafața totală de 5400 mp teren intravilan, din care 3400 mp arabil grădină, 1200 mp grădină aferentă casei și 800 mp aferent curții și construcțiilor. Suprafața este aproape echivalentă celei însumate din actele menționate mai sus, contractul și actul de atribuire a lotului pentru construire. Pe titlul de proprietate este înscris întreg terenul care a aparținut defunctului P. N. N., adică atât terenul de 2000 mp aferent casei în care a locuit defunctul împreună cu soția sa, cât și cel, inclus în suprafața de 3400 mp intravilan arabil, aferent casei care a fost folosită de fiul său A. și familia acestuia.
Cu privire la terenul de 2000 mp aferent casei în care a locuit defunctul, moștenitorii lui, respectiv soția supraviețuitoare P. M., fiul P. A. și fiul P.
D. au încheiat o convenție în formă autentică la data de_ (f.17), prin care primii doi vindeau celui de-al treilea "cota noastră de proprietate de 2/3 părți din imobilul… proprietate extratabulară care în natură este una casă de locuit cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 2000 mp, dobândit prin moștenire și construcție cu soțul, respectiv tatăl decedat."; La încheierea acestei convenții nu a participat și pârâta moștenitoare R. D. .
Pârâtul P. D. și-a înscris în cartea funciară dreptul astfel dobândit (f.23). Înscrierile din cărțile funciare ale localității G. sunt înscrieri în evidență provizorie, întreaga arhivă de cărți funciare a unor localități de pe Valea Someșului fiind distrusă în urmă cu câteva decenii.
Pe de altă parte, este adevărat că pentru terenul în suprafață de 1000 mp aferent casei pe care au folosit-o reclamanții și autorul lor, P. A., situată administrativ la nr.58 și învecinată imobilului preluat de pârâtul P. D. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între moștenitori, reclamanții au obținut un nou titlu de proprietate în baza Sentinței civile nr. 547/_ a Judecătoriei Jibou (f.243) și s-a obținut întabularea directă a reclamantei P. F.
.
Numai că procesul civil de fond funciar de la Judecătoria Jibou nu s-a purtat în contradictoriu cu ceilalți 2 moștenitori pârâți și hotărârea pronunțată, la fel ca intabularea efectuată în baza acesteia, direct într-o nouă carte funciară, fără opozabilitatea normală față de un proprietar tabular anterior, nu poate fi opusă pârâților. Pur și simplu, pârâții beneficiază de inopozabilitatea hotărârii judecătorești respective, în care nu figurează ca părți, ceea ce înseamnă că, în procesul de față privind stabilirea masei succesorale după autorul comun P. N.
N., pârâții au posibilitatea să ceară includerea în această masă a terenului de 1000 mp care a făcut obiectul hotărârii, ceea ce au și făcut prin cererea reconvențională formulată în cauză (f.44), dovedind că imobilul a fost proprietatea defunctului.
Pe baza probelor relevate în considerentele de mai sus, instanța a constatat că terenul pe care a fost construită casa de la nr.58 G. a aparținut defunctului
P. N. N. . Casa este prezumată a fi făcută de proprietarul pământului și că este a sa, conform art. 492 Cod civil, până ce se dovedește din contra.
Așadar, pe baza acestui text de lege, pentru a-și proba cererea privind constatarea dreptului exclusiv asupra casei, reclamanții erau ținuți să dovedească un drept de superficie, adică să dovedească faptul că a existat o convenție între proprietarul terenului P. N. N. și fiul său, P. A., împreună cu soția acestuia P. Floare, prin care aceștia din urmă au dobândit un drept de folosință asupra terenului și, în același timp, un drept de proprietate asupra casei de locuit, pe care au construit-o prin propria lor contribuție. Se înțelege din susținerea reclamanților că această convenție încheiată între tată și fiu s-a făcut cu titlu gratuit, adică tatăl a cedat pur și simplu fiului său și soției acestuia folosința terenului în suprafață de 1000 mp în scopul construirii unei case de locuit, fără plata unui echivalent.
Or, din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că autorul comun al părților acestui proces a avut intenția de a-și gratifica un fiu în defavoarea celorlalți doi, de a-l scuti de raport pe autorul reclamanților în detrimentul pârâților. Este adevărat că imobilul-casă de locuit situat administrativ la nr.58(actual) G. a fost construit cu o contribuție substanțială, atât în muncă, cât și în materiale, a fiului mai mare, P. A., autorul reclamanților, dar acesta urma să și folosească imobilul. Faptul că i s-a permis folosirea casei de locuit și terenului aferent, chiar un timp atât de îndelungat, nu înseamnă că fiul defunctului care a exercitat această folosință a devenit și proprietarul imobilului.
În primul rând, dacă într-adevăr a fost vorba de o liberalitate, o donație a tatălui defunct în favoarea unuia dintre fii, având ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil sau un dezmembrământ al dreptului de proprietate, această liberalitate trebuia să îmbrace forma autentică, potrivit legii. Apoi, toate actele administrative depuse la dosar (autorizație de construire, avize tehnice, act de atribuire lot) probează faptul că proprietarul terenului și-a manifestat intenția de a deveni și proprietarul construcției. Contractul pentru manufacturarea și predarea a 22.000 bucăți de cărămizi necesare pentru construire a fost încheiat tot de autorul comun al părților, P. N. N., la data de_ (f.53). Declarațiile martorilor dovedesc contribuția substanțială a autorului reclamanților la ridicarea casei, dar nu exclud contribuția părinților acestuia, mai ales că cele două familii locuiau pe aceeași grădină, în imediata vecinătate, iar părinții au recondiționat din temelii o casă veche în perioada contemporană cu construirea casei noi, care a urmat să fie folosită de autorul reclamanților. Casa veche așa cum a fost ea refăcută de părinți este acea casă care a intrat în posesia pârâtului
P. D., nu prin donație, ci prin cumpărarea cotelor-părți aparținând a 2 dintre comoștenitori.
În raport de aceste argumente în fapt și în drept, instanța de fond a constatat că imobilul situat administrativ în loc. G. nr.58, com. Gîlgău compus din casă de locuit cu anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 1000 mp, teren înscris pe timpul procesului în c.f. 50139 Gîlgău în favoarea reclamantei P. F., face parte din masa succesorală rămasă după soții defuncți
P. N. N. și P. M., iar în acest sens, a admis cererea reconvențională și a respins ca nefondată cererea din acțiunea principală având ca obiect constatarea dreptului exclusiv de proprietate al reclamanților.
Asupra acestui imobil casă și teren de la nr. 58 nu s-a cerut ieșirea din indiviziune nici de către reclamanții reconvenționali. Nu s-a cerut ieșirea din indiviziune nici în privința terenului intravilan în suprafață de 2000 mp înscris pe titlu, compus din teren de 800 mp aferent curții și construcțiilor și grădină de 1200 mp, asupra căruia moștenitorul pârât P. D. se pretinde, de data aceasta, proprietar exclusiv. În fine, parcela extravilan înscrisă pe titlu în suprafață de 8200 mp la "Deal"; nu a putut fi identificată de expertul topograf și părțile nu au insistat cu privire la partajarea acesteia. Aceste trei corpuri imobiliare rămân așadar în indiviziunea părților.
Ieșirea din indiviziune în privința celorlalte terenuri agricole a fost dispusă de instanța de fond, pe temeiul art. 728, art. 741 cod civil și art. 673 ind.9 Cod procedură civilă, ținând cont de cotele egale ale părților, de natura și destinația de folosință a imobilelor, evitând fărâmițarea terenurilor și exploatațiilor agricole.
Astfel, deoarece au suprafețe egale și valori egale, parcela extravilan - arabil 5000 mp "Curmeziș"; de la poziția A.1.1 din titlu, identificată de expert în planul de situație nr.3 de la fila 323 dosar, a fost atribuită în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului P. D., iar parcela extravilan - arabil 5000 mp
"Poduri"; de la poziția A.1.3 din titlu, identificată de expert în planul de situație nr. 4 de la fila 324 dosar, s-a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei R. D. .
Parcela intravilan - arabil "Grădină Curmeziș"; de la poziția B.1.1 din titlu este în suprafață reală de 1128 mp și identificată de expert prin poligonul 3-4-5- 6-7-A de culoare verde vărgat în planul de situație nr.1 de la fila 321 dosar. Cel mai probabil, o parte din diferența până la suprafața de 3400 mp înscrisă în titlu este ocupată de gospodăria pentru care reclamanții au cerut drept exclusiv de proprietate, identificată de expert ca S 1-2-3-A-8 = 1225 mp, și se suprapune cu suprafața înscrisă în titlul emis în favoarea reclamanților în baza unei hotărâri judecătorești neopozabile pârâților. Acest loc reprezintă grădina casei despre care s-a făcut vorbire, folosită de reclamanți încă de la construirea sa în 1964, și este normal să le fie atribuit acestora.
Alături de această grădină, reclamanților li s-a atribui și parcela extravilan
- arabil 2000 mp "Curmeziș"; de la poziția A.1.2 din titlu, identificată de expert în planul de situație nr.2 de la fila 322 dosar.
Lotul reclamanților nu are o întindere cu mult mai mică decât fiecare din cele două ale pârâților și cuprinde o bună parte de teren intravilan grădină. În consecință, raportat și la prețurile locale, instanța a prezumat cu suficientă tărie, în baza art. 1203 Cod civil, că valorile celor 3 loturi sunt egale și se compensează în întregime.
Toate cheltuielile de judecată dovedite la dosar au fost avansate de reclamanți, mai puțin suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial suportat de pârâta R. D. . Suma totală avansată de reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată este 4433 lei. Totalul cheltuielilor în dosar este 4933 lei. Ținând cont de faptul că în procesele de partaj părțile au dublă calitate, de reclamant și pârât în același timp, observând sumele avansate de părți cu titlu de taxe judiciare, onorarii pentru avocat și expert, instanța de fond l-a obligat pe pârâtul P. D.
să plătească reclamanților suma de 1.644 lei, iar pe pârâta R. D. suma de
1.144 lei acelorași reclamanți, reprezentând cheltuieli de judecată rămase după compensare, proporționale cotelor de 1/3 părți stabilite la moștenire.
Prin decizia civilă nr. 102 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosar nr._
, s-a admis apelul formulat de apelanții P. F. și P. A. V. împotriva sentinței civile nr. 2400/_ a Judecătoriei Zalău pe care a schimbat-o în parte, numai în privința sultei.
Rejudecând în fond cauza sub acest aspect s-a dispus în sensul stabilirii unei sulte în sumă de 1198 lei în favoarea apelanților reclamanți reprezentând diferența de valoare dintre lotul I atribuit acestora - lot în valoare totală de 8202 lei - și loturile atribuite pârâților P. D. și R. D. - fiecare în valoare de câte
10.000 lei.
În consecință, a fost obligat fiecare dintre pârâții P. D. și R. D. să achite reclamanților câte 599,34 lei reprezentând sultă, precum și să achite apelanților reclamanți suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel - formate din onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Zalău precizată și completată ulterior reclamanții P.
și P. A. V. au chemat în judecată pârâții P. D. și R. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
-
să constate că masa succesorală a defuncților soți P. N. N., decedat la_ și P. M., decedată la_, cuprinde imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești situat administrativ în loc. G. nr.58, com. Gîlgău, construit în baza autorizației nr. 634/1964 emise pe numele defunctului P.
N. ; să constate dreptul exclusiv de proprietate al reclamanților asupra acestui imobil, dobândit prin construire cu mijloace proprii;
să constate că masa succesorală a defunctei P. M. este formată din cota de 5/8 parte din imobilele-terenuri înscrise în T.P. nr. 4651/17082/_ eliberat după soțul său predecedat P. N. N. ;
să constate că au calitatea de moștenitori ai defunctei P. M., pe cote egale de 1/3 părți, fiii acesteia: P. A., autorul reclamanților, pârâtul P.
D. și pârâta R. D. ;
să constate că reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctului P. A.
, decedat la_, conform certificatului de moștenitor;
să dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în favoarea reclamanților a terenului înscris în titlu care constituie grădina casei proprietatea lor și prin împărțirea egală a terenurilor extravilane;
să oblige pârâții la cheltuieli de judecată, proporțional cotei lor la masa de împărțit.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că în anul 1964 a fost construită casa de la nr. 58 G. prin contribuția lor exclusivă, deși autorizația a fost eliberată pe numele proprietarului terenului, P. N. N. . Atât materialele, cât și manopera s-au realizat cu participația exclusivă a reclamantei
P. F. și a soțului acesteia, P. A., în prezent decedat. Reclamanta soție supraviețuitoare și reclamantul P. A. V., fiu, sunt moștenitorii defunctului
P. A., conform certificatului de moștenitor. Părinții lui P. A. au fost P.
N. N., titularul autorizației de construire și P. M. . Pârâții sunt ceilalți 2 fii ai acestora. Prin urmare, casa face parte din moștenirea defuncților părinți P. N. și M., dar în mod real este proprietatea exclusivă a reclamanților, dobândită prin construire cu forțe proprii.
După 1990, s-a eliberat titlu de proprietate în favoarea moștenitorilor lui P.
N. N., care cuprinde o serie de terenuri, inclusiv grădina casei proprietatea reclamanților. Terenul aferent în suprafață de 1000 mp a fost obținut în
proprietate prin hotărâre judecătorească și întabulat în favoarea reclamantei. Asupra terenurilor înscrise în titlu, soția supraviețuitoare a titularului, P. M., are o cotă de 1/2 parte ca urmare a comunității de bunuri în căsătorie. Moștenitorii defunctului înscriși în titlu sunt numita soție supraviețuitoare, autorul reclamanților și cei 2 pârâți. Soția supraviețuitoare P. M. a decedat, la rândul ei, la data de_ . Prin urmare, arată reclamanții, masa succesorală rămasă după aceasta se compune din cota de 5/8 parte din terenurile de pe titlu și sunt moștenitori pe cote-părți egale cei 3 fii: pârâții P. D. și R. D. și autorul reclamanților, P. A. . Reclamanții solicită ieșirea din indiviziune prin atribuirea terenului grădină alăturat casei proprietatea lor și împărțirea egală a terenurilor agricole extravilane.
La rândul lor pârâții, au depus la dosarul cauzei înscrisul denumit cerere reconvențională (f.44) și au cerut să se constate ca acest imobil compus din casă de la nr.58 G. și terenul aferent în suprafață de 1000 mp se află în indiviziune pe 3 părți egale. Prin actul depus la fila 79 din dosar pârâta R. D. a solicitat ca la partaj să-i fie atribuită cota de 1/3 părți din aceste imobile.
În ședința publică din_ reclamanții prin reprezentant au ridicat excepția netimbrării cererii reconvenționale iar după punerea în discuție a excepției invocate instanța a respins-o.
Chiar dacă această respingere nu a fost motivată de judecătorul fondului T. apreciază corectă soluția de respingere întrucât prin cererea formulată pârâții au negat pretențiile reclamanților care au solicitat instanței să constate că asupra imobilului cuprins în masa succesorală a părinților lor au un drept exclusiv de proprietate .Neformulând pretenții proprii față de cererea reclamanților - cererea formulată de pârâți nu trebuia timbrată.
Apelanții solicită instanței de apel să constate că imobilul litigios -situat în
G. 58 nu a intrat niciodată în masa succesorală a defuncților dar prin acțiunea introductivă de instanță solicită tocmai contrariul.
Analizând la rândul său materialul probator administrat în cauză, T. a reținut că în mod justificat judecătorul fondului a apreciat că nu s-a dovedit de către reclamanți faptul că P. A., împreună cu soția acestuia P. Floare au avut o contribuție exclusivă la edificarea construcției litigioase chiar dacă, așa cum reține și judecătorul fondului, declarațiile martorilor dovedesc contribuția substanțială a autorului reclamanților la ridicarea acestei case.
Nu a putut fi primită nici cererea apelanților privitoare la "desființarea stării de indiviziune"; asupra imobilului casă și teren de la nr.58 și cu privire la terenul intravilan în suprafață de 2000 mp. - în condițiile în care nu s-a cerut ieșirea din indiviziune de către nici una din părțile din proces - așa cum corect a observat și judecătorul fondului.
Apelul a fost apreciat de tribunal ca întemeiat și a fost admis pe considerentul neegalizării prin sultă a loturilor atribuite la partaj părților din proces.
Sub acest aspect s-a reține că potrivit valorilor indicate de expertul Aionese
N. prin raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit în cauză (f.320) reclamanților li s-a atribuit un lot în valoare totală de 8.202 lei (4818 lei terenul arabil și respectiv 3384 lei terenul "grădină";- ambele din tarlaua "Curmezis";).
La rândul lor pârâții au dobândit câte un teren în valoare stabilită de expert la câte 10000 lei fiecare.
Sulta solicitată de apelanți potrivit calculelor efectuate de expert și solicitată de apelanți nu este însă de 1798 lei ci de 599,34 lei - la care a fost obligat fiecare dintre cei doi pârâți după următorul calcul :
Valoarea totală a terenurilor partajate este de 28.202 lei cota de 1/3 fiind reprezentată de valoarea de 9.400 lei.
Cum reclamantului i s-au atribuit terenuri de 8202 lei, acesta este îndreptățit la diferența de valoare de 1198 lei (9400 -8.202) care se împarte în două între cei doi pârâți rezultând astfel suma de 599,34 lei stabilită cu titlu de sultă
Împotriva acestei decizii, reclamanții P. F. și P. A. V. au declarat recurs
, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată și completată de către reclamanți.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că au solicitat, prin concluziile scrise din dosarul de fond din data de_, să se constate proprietatea exclusivă a acestora asupra construcțiilor situate în G. la nr. 58, ieșirea din indiviziune asupra tuturor terenurilor extravilane și intravilane din titlul de proprietate nr. 4651/17082/1995. Reclamanții nu au mai solicitat includerea în masa succesorală rămasă după defunctul P. N. și a terenului în suprafață de 1.000 mp. situat în G. la nr. 58, astfel încât, în mod greșit, instanța de fond și cea de apel au reținut că acest teren face parte din masa succesorală rămasă după defuncții P. N. și M. și au admis cererea reconvențională a pârâților în acest sens, deși acțiunea reconvențională nu era timbrată. Având în vedere că cererea reconvențională nu a fost timbrată, în mod greșit s-a reținut starea de indiviziune asupra terenului în suprafață de 1.000 mp. situat în G. la nr. 58, în condițiile în care reclamanții nu au mai solicitat acest lucru, astfel încât se impunea anularea cererii reconvenționale ca netimbrată și, în consecință, instanțele de fond s-au pronunțat plus petita.
Prin sentința civilă nr. 547/2009 a Judecătoriei Jibou, dosar nr._ s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților și autorilor lor asupra terenului de 1.000 mp., iar în baza acestei sentințe, reclamanților le-a fost emis titlul de proprietate nr._ .
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o stare de fapt greșită și anume că defunctul P. N. a avut în intravilan teren în suprafață de 5.400 mp. În realitate, acesta nu a avut niciodată această suprafață de teren deoarece a achiziționat 800 stjp., adică 2.872 mp. teren pe care exista o casă cu bucătăria de vară și anexe. Odată cu intrarea în C.A.P., defunctul P. N. și soția P. M. nu mai puteau deține în proprietate doar suprafața aferentă casei de locuit și construcțiilor anexe, respectiv o suprafață de 1.200 mp. conform registrelor agricole din anii 1956 - 1959.
Defunctul P. N. a solicitat atribuirea în folosință a unui teren de la stat pentru edificarea unei locuințe, în temeiul art. 17 și art. 18 din Legea nr. 58/1974 și i s-au atribuit astfel de la C.A.P., în folosință, un lot de 30 ari în G. la nr. 45. Pe acest teren a fost edificată casa de la nr. 58, având nr. vechi 44/A de către reclamantă și soțul său P. A., cu contribuția exclusivă a acestora conform declarațiilor martorilor și expertizei efectuate în cauză.
Prin urmare, terenul de 1.000 mp. din G. nr. 58 nu este trecut în titlul de proprietate nr. 4651/17082/1995 și nu se află în masa succesorală a defuncților
P. N. și P. M. .
Reclamanții au beneficiat de dispozițiile art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 coroborat cu art. 23 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care acest teren nu a intrat niciodată în proprietatea exclusivă a defuncților P. N. și P.
, ci a fost atribuit acestora pentru construirea unei case, care a fost ridicată exclusiv de către reclamantă împreună cu defunctul ei soț P. A. . Din acest motiv, s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1207/2010 pentru antecesorii defunctului P. A. .
În mod greșit instanța de fond nu a recunoscut dreptul de proprietate al recurenților asupra terenului în suprafață de 1.000 mp. și nici titlul de
proprietate emis pe numele acestora, titlu care este opozabil erga omness până la o eventuală anulare a acestuia.
Sentința civilă nr. 547/2009 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr._ nu este opozabilă pârâților care nu au fost parte în proces.
În privința casei din G. nr. 58, soluția adoptată de tribunal este nelegală întrucât nu se constată că aceasta se află în proprietatea exclusivă a recurenților, deși această împrejurare rezultă din declarațiile de martori, din contractul de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 800 stjp., din autorizația nr. 634/1964 și din adresa Com. Galgău nr. 3.073/_ .
În privința cheltuielilor de judecată acordate în apel, tribunalul a obligat pârâții să plătească doar suma de 300 lei, deși valoarea totală a cheltuielilor în apel a fost de 1.651 lei, din care 1.000 lei onorariu avocat, 646 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâții intimați R. D. și P. D. au formulat întâmpinare
prin care au solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.29-33).
În susținerea poziției procesuale, intimații au arătat că hotărârile judecătorești a instanțelor de fond au fost date cu respectarea dispozițiilor legale și pe baza analizării probelor administrate constând în înscrisuri, declarații de martori și raportul de expertiză tehnică judiciară.
În ședința publică din_, având în vedere că acțiunea principală precizată este o acțiune cu caracter patrimonial, evaluabil în bani, iar valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv valoarea masei supusă partajului de 43.719 lei din care: 15.517 lei, valoarea casei și a terenului în suprafață de 1000 mp situate în loc. G. nr. 58, iar 28.202 lei, valoarea celorlalte terenuri stabilită conform raportului de expertiză judiciară efectuat la fondul cauzei (f.321) Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 1 C.pr.civ., a invocat și a pus în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv constituirea nelegală a completului de judecată la Tribunalul Sălaj, care a soluționat calea de atac ca fiind apel, în complet de 2 judecători.
Analizând decizia criticată prin prisma motivului de recurs de ordine publică invocat, Curtea reține următoarele
:
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată precizate, acela de stabilire a masei succesorale și partaj, în dispozitivul sentinței civile instanța de fond a indicat că aceasta este supusă căii de atac a apelului în termen de 15 de la comunicare.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții P. F. și P. A. au declarat calea de atac a apelului.
Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, competența după materie în termenii legii de procedură civilă, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.
Criteriul obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanței, este natura litigiului, la care însă uneori se asociază și alte criterii subsidiare: importanța interesului în litigiu, adică valoarea economică a acestuia sau expresia lui bănească, calitatea părților și urgența.
Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani și același criteriu valoric este utilizat de legiuitor și pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță.
Astfel, după ce în art. 282 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 39 din Legea nr. 219/2005, este prevăzută regula potrivit căreia hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse
apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, prin art. 2821alin. 1, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005, legiuitorul a instituit excepții de la această regulă, și anume că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse, pe cale principală, privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte, în reglementarea în vigoare, începând cu data de 29 mai 2004, se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului.
Aceasta exprimă voința legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității de soluționare a acestora.
Totodată, intenția legiuitorului a fost aceea de a se îndepărta de reglementarea anterioară, care viza exclusiv acțiunile în realizare având ca obiect obligații de plată a unor sume de bani sau de predare a unui bun mobil de o anumită valoare, și de a extinde sfera de aplicare a dispozițiilor art. 2821alin. 1 din codul de procedură civilă prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, indiferent dacă acestea vizează acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc., singura condiție impusă fiind doar aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Acțiunea civilă este definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat și asigurat concursul unui organ jurisdicțional în vederea recunoașterii sau realizării unui drept ori interes - nesocotit, contestat sau încălcat - fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situații juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau și prin plata unei asemenea despăgubiri.
Cu toate că în unele reglementări legale noțiunile de "acțiune civilă " și "cerere de chemare în judecată" sunt întrebuințate cu aceeași semnificație, fiind considerate identice, în realitate cele două concepte sunt diferite.
Acțiunea este o prerogativă legală, obiectivă, impersonală și permanentă, alcătuită dintr-un ansamblu virtual de mijloace procesuale, pe când cererea de chemare în judecată, ca unul dintre elementele acestui ansamblu, este mijlocul prin care, într-o situație juridică determinată, această prerogativă este transformată în act procesual concret. Acțiunea este o cale de drept, cererea de chemare în judecată este actul procesual prin care o persoană deschide această cale, sesizând instanța și obligând-o astfel să hotărască.
Cererea este actul de învestire a instanței, nu acțiunea însăși, asupra căreia judecătorii sunt chemați să decidă.
Acțiunea are ca obiect, de regulă, protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
Potrivit art.112 alin.1 pct.3 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
Astfel, legea se referă, in terminis la determinarea valorii obiectului cererii după prețuirea reclamantului ceea ce înseamnă că indicarea valorii este o obligație ce revine reclamantului și ea trebuie concretizată în cuprinsul cererii de chemare în judecată aspect ce prezintă o importanță deosebită pentru determinarea competenței materiale a instanțelor judecătorești și, ulterior, a căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță.
În prezenta cauză, prin înscrisul depus în fața instanței de recurs reclamanții au arătat că imobilul situat în loc. G. nr. 58 este alcătuit din casa în valoare de 12392 lei și teren în suprafață de 1000 mp în valoare de 3325 lei, în total 15517 lei (f.28).
Conform raportului de expertiză judiciară efectuat la fondul cauzei valoarea celorlalte terenuri cuprinse în masa partajabilă este de 28.202 lei (f.321, dosar fond).
Prin urmare, valoarea totală a pretinsei mase succesorale supusă împărțelii este de 43719 lei și se situează sub plafonul de 100.000 lei inclusiv, prevăzut de art. 2821alin. 1 C.pr.civ., ceea ce înseamnă că, împotriva sentinței Judecătoriei Zalău, calea de atac ce putea fi legal exercitată era aceea a recursului.
În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 1 C.pr.civ., casarea unei hotărâri se poate dispune când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Art. 54 din Legea nr. 304/2004, republicată, prevede următoarele:
"(1) Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanța a judecătoriei, tribunalului si curții de apel se judeca in complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de munca si de asigurări sociale.
Apelurile se judeca in complet format din 2 judecători, iar recursurile, in complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor in care legea prevede altfel.
In cazul completului format din 2 judecători, dacă aceștia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in condițiile legii.
Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a președintelui sau a vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanenta";.
Întrucât, în speță, calea de atac ce putea fi legal exercitată împotriva sentinței fondului era aceea a recursului, conform art. 2821alin. 1 C.pr.civ., respectiva cale de atac trebuia soluționată de către Tribunalul Sălaj în complet de trei judecători, conform art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Soluționând calea de atac ca apel, în complet de doi judecători, Tribunalul Sălaj a pronunțat o hotărâre nelegală, ce intră sub incidența art. 304 pct. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată,
normele legale care reglementează compunerea instanței fiind, evident, de ordine publică.
Având în vedere că acțiunea principală precizată este o acțiune cu caracter patrimonial, evaluabil în bani, iar valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv valoarea pretinsei mase succesorale supusă partajului este de 43.719 lei, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 304 pct. 1 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamanții P. F. și P. A. V. împotriva deciziei civile nr. 102 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare, ca recurs, la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj.
În aceste condiții analizarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanți a devenit superfluă însă acestea, precum și cheltuielile de judecată, vor fi avute în vedere de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții P. F. și P. A. V. împotriva deciziei civile nr. 102 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare, ca recurs la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
A. -A. P. C. | -M. | CONȚ | I. -D. C. |
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C.R.P. .
Jud.fond: I. D.D.;Lazoc M.
GREFIER,
A. -A. M.
| ← Decizia civilă nr. 17/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 133/2013. Succesiune → |
|---|
