Decizia civilă nr. 295/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 295/R/2013
Ședința publică din 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. M. M.
, E. M. J., M. A. C. împotriva deciziei civile nr. 457 din_ a T. ului C. în dosarul nr._, privind și pe intimații V. F., G. L. ȘI G. E., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți S. M. M., E. M. J. și M. A. C.
, avocat C. Z. Letiția, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâților intimați V. F. z, G. L. și G. E., avocat Olah E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantele părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, admiterea apelului schimbarea sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 coroborat cu prevederile art. 312 alin. 3 Cod proc. civ. În temeiul art. 701 Cod civ., retractarea renunțării la moștenire poate surveni numai dacă nu s-a împlinit cu renunțătorul termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală revăzut de art. 700 C.civil.
Instanța de apel trebuia să constate că dispozițiile art. 968 cod civil sunt aplicabile, iar convențiile de vânzare-cumpărare asupra imobilelor în litigiu au avut la bază o cauză ilicită.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că atât instanța de apel, cât și prima instanță au reținut în mod corect faptul că actele juridice contestate de către reclamante au avut o cauză licită.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus si precizata ulterior, reclamantele S. M. si M. I. (decedată in timpul procesului, acțiunea fomulată de aceasta fiind continuata de reclamanții A.
C. M. si M. J. E. ), în contradictoriu cu pârâții V. L., G. L. si G. E., au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 467 din 13 aprilie 2001 de BNP J. Etelka din C. -N., privind imobilul situat in C. -N., str. Ion Vidu, nr. 11, apt. 1, înscris în CF nr. 25601 C. -N., sub A+1, cu nr. top. 1423 compus din 2 camere, cu dependințe, cote indivize comune înscrise in CF nr. 25600 C. -N., avand cota de 50/100 parte, prin care mandatarul defunctului T. F. z, G. L., a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului in favoarea paratei G. E. ; sa constate nulitatea absoluta a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12 septembrie 2001 prin care același mandatar G. L. a înstrăinat dreptul de proprietate al proprietarului T. F. z asupra imobilului situat in Izvorul M. ului, jud. Harghita, înscris în CF nr. 8096 Tomesti, nr. top. 11158/2/2 fâneață de 1.200 mp, casa de vacanță cu 3 camere si dependințe in favoarea cumparatorului V. L. ; să constate ca masa succesorala rămasă după defunctul T. F. z, decedat la data de_, cu ultimul domiciliu in C. -N., se compune din imobilele sus-menționate, din cota de 1/2 parte din dreptul de concesiune asupra locului de mormânt din Cimitirul Central din C. -N., parcela I C, cu nr. 1058, in suprafață de 4,5 mp, precum si din toate bunurile mobile existente in cele doua case; sa constate calitatea de succesori legali ai reclamantelor, in calitate de sora pentru M. I. si nepoata de sora pentru S. M., in cota de 1/2 parte fiecare; sa dispună predarea moștenirii si să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor, in cote egale, asupra celor doua imobile, cu cheltuieli de judecata.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 11150/_ de a Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei
S. M. M., respectiv în ceea ce privește petitele succesorale; a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamantele S. M. M. și M.
I., decedată în timpul procesului, continuată pentru aceasta de A. C.
M. și M. J. E., în contradictoriu cu pârâții V. F., G. L. și G.
E. .
Starea de fapt
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP J. Etelka sub nr. 487/_, vânzătorul T. F. z, reprezentat prin pârâtul G. L., în baza procurii autentificate de acelasi BNP J. Etelka sub nr. 459/_, a vândut pârâtei G. E. întregul său drept asupra nudei proprietăți asupra imobilului situat în C. -N., str. Ion Vidu, nr. 11, apt. 1, jud. C., înscris în CF nr. 25601 C. -N., cu nr. top. 1423/I, cu părțile indivize comune în cota de 50 % înscrise în CF col. nr. 25600, sub A+1, cu nr. top. 1423, rezervându-și pentru sine dreptul de uzufruct viager asupra imobilului. Conform clauzelor contractuale, prețul vânzării a fost de 300.000.000 lei vechi și a fost achitat integral anterior semnării contractului.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între pârâții V. F. și G. L. (în calitate de mandatar al lui T. F. z, în baza procurii speciale eliberate de BNP Balogh Edit), acesta din urma a
promis spre vânzare pârâtului V. F. imobilul situat în localitatea Izvorul
M. ului, jud. Harghita, înscris în CF nr. 8096, sub nr. top. 11158/2/2, constând din teren în suprafață de 1.200 mp și casa de vacanta, pentru prețul de 50.000.000 lei vechi, din care s-a achitat, cu titlu de avans, suma de 30.000.000 lei vechi.
Totodată, părțile s-au obligat și la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, la data corectării înregistrărilor din cartea funciară în ce privește proprietarul, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece promitentul vânzător a decedat la data de_ .
Dezlegarea în drept
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantele S. M. M. și M. I. (decedată în timpul procesului), au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și respectiv a antecontractului de vânzare-cumpărare mai-sus menționate, formulând, totodată, și petite succesorale, prin care au cerut să se constate că au calitatea de moștenitoare legale după defunctul T. F. z, în calitate de sora pentru reclamanta M. I. și respectiv de nepoata de sora pentru reclamanta S. M. M., însă nu au depus la dosarul cauzei niciun act de stare civila care să facă dovada legăturii lor de rudenie în rang succesibil față de defunct.
Este adevărat că a fost depusă o declarație de acceptare a moștenirii pentru reclamanta M. I., care a declarat ca este singura sora în viata a defunctului, fiind singura îndreptățita sa moșteneasca averea acestuia, insa aceasta declarație nu este de natură a face dovada faptului ca autoarea sa are vocație succesorală concretă la moștenirea defunctului T. F. z.
Mai mult, în ceea ce o privește pe reclamanta S. M. M. ,
instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 5803/2003 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a stabilit că aceasta nu a acceptat în termenul legal succesiunea rămasă de pe urma defunctului T. F. z și, prin urmare nu poate veni la succesiunea acestuia, sentința civila sus-menționată rămânând irevocabilă.
În aceste condiții, instanța a reținut că, în ceea ce privește petitele de succesiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. M.
M. este fondată și s-a dispus admiterea acesteia, cu consecința respingerii petitelor succesorale formulate de aceasta.
În ceea ce privește calitatea de moștenitoare a defunctei reclamante M.
I., instanța a reținut că, așa cum s-a arătat mai-sus, aceasta nu a fost dovedită, după cum nu a fost dovedită nici componenta masei succesorale constând din cota de 1/2 parte din dreptul de concesiune asupra locului de mormânt din Cimitirul Central, parcela I C, cu nr. 1058 și respectiv din "toate bunurile mobile existente în cele două case în litigiu, bunuri care nici măcar nu au fost enumerate.
Așa fiind, instanța a apreciat că petitele succesorale formulate de reclamanta M. I. sunt nefondate și în consecința a dispus respingerea acestora.
Referitor la petitele de constatare a nulității absolute formulate în cauza, instanța a reținut, în primul rând, că reclamanta S. M. M. are calitate procesuală activă, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. Ceea ce s-ar putea pune eventual sub semnul întrebării, ar fi interesul acesteia de a formula petitele de constatare a nulității absolute (ca și al reclamantei M. I., de altfel), data fiind modalitatea de soluționare a petitelor succesorale, însă o astfel de excepție
nu a fost invocata și pusa în discuția părților, motiv pentru care instanța a analizat temeinicia pe fond a petitelor de constatare a nulității absolute.
În acest sens, o prima precizare care se impune a fi făcută este aceea că, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantele nu au indicat în mod expres care este motivul de nulitate absoluta pe care-l au în vedere, acesta rezultând doar din motivarea acțiunii, unde au arătat că actele contestate au fost făcute de mandatarul defunctului pentru a se frauda interesele succesorilor legali, deoarece defunctul nu era în nevoie pentru a înstrăina aceste bunuri. Totodată, s-a invocat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 17/2000 și faptul că prețul vânzării celor două imobile a fost unul neserios și, în plus, nici nu a fost achitat, în ceea ce privește apartamentul, iar în ceea ce privește casa de vacanță, a fost achitat doar parțial.
Pe de altă parte, din expertiza medico-legală pe care au solicitat-o, a rezultat că reclamantele au înțeles să invoce și lipsa de discernământ a defunctului T. F. z la data încheierii actelor contestate.
Potrivit dispozițiilor art. 968 C.civ. cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Analizând cauza încheierii actelor în discuție (respectiv obiectivul/scopul urmărit la încheierea acestuia) prin prisma motivului invocat de reclamante (scopul cumpărătorilor de a se îmbogăți în detrimentul moștenitorilor legali ai defunctului), instanța a reținut că acesta nu a fost dovedit. În realitate, din răspunsurile date de pârâți la interogatoriile ce le-au fost luate, rezulta că scopul urmărit de cumpărătorul
G. E. și respectiv de promitentul-cumpărător V. F. a fost în mod evident acela de a achiziționa imobilele în discutie. Or, un astfel de obiectiv nu contravine nici legii și nici bunelor moravuri, din moment ce imobilele tranzacționate constituiau proprietatea vânzătorului și se aflau în circuitul juridic civil.
Cat privește susținerea reclamantelor în sensul ca defunctul T. F. z nu se afla în nevoie, pentru a înstrăina cele două imobile, aceasta a fost infirmată prin cele declarate de martora propusă chiar de reclamante, respectiv J. A. Sarlota, care a arătat că, prin anul 1997-1998, defunctul i-a spus că era necăjit, că nu are bani și că vrea să vândă cabana de la Izvorul M. ului. Pe de altă parte, martora V. Onita a relatat că, după o vizită în Australia, defunctul i-a spus că i-ar plăcea să poată călători mai mult.
Referitor la discernământul defunctului T. F. z la data încheierii actelor contestate, instanța a reținut, în primul rând, că lipsa discernământului nu este o cauză de nulitate absolută a contractelor, putând atrage doar nulitatea relativă a acestora.
Din raportul de expertiză întocmit și vizat în cauză, nu rezultă că discernământul defunctului T. F. z ar fi fost afectat în perioada încheierii actelor contestate. Este adevărat că potrivit concluziilor raportului de expertiză, "pe baza informațiilor medicale existente la dosar nu se poate afirma cu certitudine ca defunctul T. F. z ar fi avut discernământ" în momentul încheierii actelor contestate, însă nici nu se afirmă că acesta nu ar fi avut discernământ.
În plus, din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că, deși devenise mai suspicios în ultimii ani din viață, defunctul T. F. z a fost pe deplin lucid, nici unul din martori neobservând vreo modificare de comportament care să indice ca facultățile sale mentale ar fi fost alterate.
Pe de alta parte, actele contestate nu au fost semnate de către defunctul T. F. z, ci de către pârâtul G. L., în calitate de mandatar al
defunctului, astfel că este lipsit de relevanță dacă defunctul avea sau nu discernământ la data încheierii acestor acte.
În realitate, ceea ce contează este dacă defunctul a avut sau nu discernământ la data la care a semnat procurile speciale prin care l-a împuternicit pe pârâtul G. L. sa încheie actele contestate, însă, în speță, reclamantele nu au solicitat constatarea nulității sau anularea acestora, nici prin actiunea introductivă de instanță și nici ulterior.
Este adevărat că expertiza medico-legală efectuată în cauză a avut în vedere și aceste procuri (care, de altfel, datează din aceeași perioadă ca și actele contestate, fiind date la numai câteva zile înainte de semnarea fiecăruia dintre acestea), însă analiza lor în cadrul expertizei nu este de natură a suplini lipsa unui petit privind anularea lor.
Pentru aceleași motive, mai-sus expuse, instanța a apreciat ca și analiza respectării/încălcării dispozițiilor Legii nr. 17/2000 poate viza numai procurile de vânzare, iar nu și actele contestate în speță.
Cu privire la prețul de vânzare menționat în actele contestate, instanța a reținut că reclamantele nu au contestat decât valoarea prețului stabilit pentru apartament, iar nu și a celui stabilit pentru cabană, despre care au arătat doar că nu a fost integral achitat. Or, neîndeplinirea (totală sau parțială) a obligației de plată a prețului nu constituie motiv de nulitate a contractului.
Cat privește prețul stabilit pentru apartament, acesta nu putea fi unul derizoriu, câtă vreme actul s-a încheiat la notar, astfel că prețul convenit de părți a fost cel puțin la nivelul preturilor minimale prevăzute în grilele notariale. Mai mult, trebuie avut în vedere și faptul ca defunctul a înstrăinat numai nuda proprietate a apartamentului, rezervându-și pentru sine dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, aspect care, în mod evident, a atras și o diminuare a prețului imobilului.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 457/_ a T. ului C., apelul reclamantei
S. M. M. a fost respins ca nefondat.
A fost admis în parte apelul declarat de E. M. J. și M. A.
C. împotriva sentinței civile nr. 11150/2011 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul T.
F. z, decedat la data de 17 octombrie 2001 se compune din cota de ½ a parte din dreptul de concesiune asupra locului de veci, nr. 1058, parcela 1C, din Cimitirul Central C. -N., în suprafață de 5 m.p., menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis în parte excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei S. M. M. în privința petitelor succesorale nu a putut fi reținută ca fiind fondată, întrucât, prin declarația 186/_ autentificată de către BNP Holbach Ștefan,, apelanta S. M. a renunțat la succesiune, dar, în termenul legal de 6 luni, a revenit asupra renunțării, așa cu în rezultă din declarația autentificată 554 din_ de către BNP Holbach Ștefan, aspecte confirmate de înscrisurile existente la filele 76, 81 din prezentul dosar.
Prin înscrisul intitulat Declarație, existent la fila 27 din dosarul civil nr. 1190/2003 al Judecătoriei C. -N., defuncta M. I. la data de 17 decembrie 2001 sau prin raportare la verso-ul acestui înscris, la data de 10
ianuarie 2002, a acceptat în mod expres moștenirea după defunctul T. Francisc, decedat în octombrie 2011, considerând că este singura persoană îndreptățită să moștenească averea acestuia.
Din dispozițiile art. 701 Cod civil, rezultă că retractarea renunțării poate surveni numai dacă nu s-a împlinit cu renunțătorul termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 Cod civil, iar succesiunea nu a fost acceptată de alți moștenitori.
Retractarea nu poate opera dacă moștenirea a fost acceptată de alți succesibili, înainte sau după renunțarea la moștenire, fiind indiferent dacă această acceptare a fost expresă sau tacită, dacă emană de la un coerede sau de la un moștenitor subsecvent, oricare ar fi rangul în care acesta vine la moștenire, ori dacă aparține unui moștenitor legal sau testamentar.
Or, așa cum s-a arătat anterior, M. I. a acceptat succesiunea după defunctul T. Francisc, anterior formulării declarației nr. 186/_ autentificată de către BNP Holbach Ștefan prin care apelanta S. M. a renunțat la succesiune, astfel că, în speță, retractarea renunțării formulat de către S. M. este lipsită de orice efecte juridice.
Din această perspectivă, în mod corect prima instanță a admis în parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. M. M.
, respectiv în ceea ce privește petitele succesorale, însă pentru considerentele anterior reținute.
De asemenea, nu pot fi reținute ca fiind fondate criticile formulate de apelanți în ceea ce privește fondul cauzei, pentru că, în ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art. 948 pct. 4 Cod civil, respectiv cauza ilicită, motiv de nulitate absolută a convențiilor, tribunalul a constatat că judecătorul primei instanțe în mod judicios a reținut că acest motiv de nulitate absolută nu a fost dovedit, întrucât, din răspunsurile la interogatoriu, rezultă ca scopul urmărit de cumpărătorul G. E. și respectiv de promitentul-cumpărător V. F. a fost în mod evident acela de a achiziționa imobilele în litigiu.
Cauza este nelicită, precizează art. 968 Cod civil, când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. Ca și în cazul obiectului actului juridic, caracterul licit concretizează ideea că scopul actului civil trebuie să fie conform cu ordinea juridică. Caracterul licit exprimă o idee mai largă, în sensul de a fi conform atât cu norma de drept obiectiv, cât și cu ordinea publică și bunele moravuri.
Or, în aprecierea acestui caracter licit al cauzei actelor juridice contestate în speță, în mod corect a reținut prima instanță că scopul urmărit de cumpărătoarea G. E., respectiv de promitentul-cumpărător V. F.
, a fost exclusiv acela de a achiziționa imobilele în litigiu și nicidecum de a se îmbogăți în detrimentul apelanților.
Nu poate fi reținut ca motiv de nulitate absolută a actelor contestate în speță nerespectarea prevederilor Legii nr. 17/2000 cu privire la asistarea vânzătorului în vârstă la perfectarea contractului, întrucât art. 30 alin. 2 din lege prevede că "persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.";
Or, nici unul dintre actele contestate nu se referă la prestații de întreținere care să impună în mod imperios respectarea acestei obligații.
De altfel, în mod corect prima instanță a reținut că în realitate, ceea ce contează este daca defunctul a avut sau nu discernământ la data la care a semnat procurile speciale prin care l-a împuternicit pe paratul G. L. sa încheie actele contestate, însa, în speță, reclamantele nu au solicitat constatarea nulității sau anularea acestora, nici prin acțiunea introductiva de instanță și nici ulterior, din aceeași perspectivă, în mod pertinent statuând că analiza respectării/încălcării dispozițiilor Legii nr. 17/2000 poate viza numai procurile de vânzare, iar nu și actele contestate în speță.
De asemenea, nu poate fi primită ca fiind pertinentă critica formulată de apelanți, în sensul că prețul pentru cele două case este un preț neserios, apartamentul din C. achiziționat cu suma de 300.000.000 lei, care nu a fost achitat niciodată, pentru că nu mai exista în patrimoniul defunctului la data decesului, în condițiile în care, așa cum rezultă din expertiza domnului expert M. Boitor, valoarea reală a apartamentului la_ era între min. 538 milioane lei și maximum 735 milioane lei, la care se adaugă valoarea terenului de aproximativ 32.000 de euro, întrucât seriozitatea este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței.
Dacă prețul este sincer și serios(nu fictiv și derizoriu), contractul de vânzare-cumpărare este, în principiu, valabil chiar dacă prețul este mult inferior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părțile sunt libere să determine prețul sub valoarea lucrului, iar echivalența este relativă, fiind raportată nu numai la valoarea lucrului vândut, dar și la subiectivismul părților.
În mod pertinent, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește prețul de vânzare menționat în actele contestate, reclamantele nu au contestat decât valoarea prețului stabilit pentru apartament, iar nu și a celui stabilit pentru cabana, despre care au arătat doar ca nu a fost integral achitat astfel că, neîndeplinirea (totala sau parțială) a obligației de plata a prețului poate atrage rezoluțiunea contractului neconstituind un motiv de nulitate absolută a contractului.
Din perspectiva seriozității prețului, de asemenea, în mod corect s-a reținut că acesta nu putea fi unul derizoriu, câtă vreme actul s-a încheiat la notar, trebuindu-se avut în vedere și faptul ca defunctul a înstrăinat numai nuda proprietate a apartamentului, rezervându-și pentru sine dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, aspect care, în mod evident, a atras și o diminuare a prețului imobilului.
În concordanță cu aspectele reținute de prima instanță, susținerea apelanților potrivit căreia defunctul T. F. z nu se afla în nevoie pentru a înstrăina cele doua imobile, tribunalul a reținut că această teză a fost infirmata prin elementele declarate de martorul propus chiar de reclamante, respectiv J. A. Sarlota, care, prin depoziția sa, a relevat că, prin anul 1997-1998, defunctul i-a spus ca era necăjit ca nu are bani și ca vrea sa vândă cabana de la Izvorul M. ului.
De asemenea, martora V. Onita a relatat că, după o vizita în Australia, defunctul i-a spus ca i-ar plăcea sa poată călători mai mult.
Contrar aspectelor susținute de către apelanți, martorul P. Mugur Basarab a relevat prin depoziția sa că are cunoștință despre faptul că defunctul T. F. z încerca să vândă o cabană la Izvorul M. ului.
Referitor la discernământul defunctului T. F. z la data încheierii actelor contestate, tribunalul a apreciat că în mod judicios prima instanță, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit și vizat în cauză, a statuat că nu rezultă că discernământul defunctului T. F. z ar fi fost afectat în perioada încheierii actelor contestate.
În schimb, tribunalul, prin raportare la înscrisul de la fila 79 din dosar, care relevă faptul că T. Ilona și T. F. z sunt concesionari ai locului de veci având nr. 1058, parcela IC din cimitirul Central C. -N., în suprafață de 5 mp, pentru perioada 1993-2013, coroborat cu art. 650 și urm Cod civil, a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea apelanților de constatare a faptului că masa succesorală rămasă după defunctul T. F. z, decedat la data de 17 oct. 2001 se compune din cota de ½ a parte din dreptul de concesiune asupra locului de veci, nr. 1058, parcela 1C, din Cimitirul Central C. -N., în suprafață de 5 m.p.
Recursul
Împotriva acestei decizii,au declarat în termen legal recurs reclamanții S. M. M., E. M. J., M. A. C., solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului reclamantei S. M. M. și admiterii în întregime a apelului celorlalți reclamanți, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor reclamanții învederează că reclamanta S.
M. M. a retractat declarația de renunțare la succesiune în termenul de 6 luni în care putea să accepte moștenirea, fără să existe terți dobânditori după decesul defunctului, cu excepția reclamantei M. I., care a acceptat moștenirea, însă a recunoscut calitatea surorii ei de moștenitoare, or, față de această recunoaștere, instanțele de fond în mod greșit au admis lipsa calității procesuale active a acesteia în ceea ce privește capetele de cerere privind succesiunea.
Într-un alt proces, această reclamantă a fost chemată în judecată de pârâtul V. L., într-o acțiune în prestație tabulară, formulând și cerere reconvențională, însă acea acțiune a fost anulată ca insuficient timbrată, din cauza administrării defectuoase a dosarului de către mandatarul convențional, fiind necesară formularea unei noi acțiuni în justiție, respectiv a prezentei acțiuni.
Instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 948 pct. 4 și 969 C. civil, în condițiile în care reclamanții au dovedit acest motiv de nulitate absolută a convențiilor.
Nu se poate reține ca motiv suficient pentru o cauză licită faptul ca bunul să existe în circuitul civil și să existe intenția de a vinde, respectiv de a cumpăra. Contractele de vânzare-cumpărare contestate au fost încheiate de cumpărători cu scopul de a se îmbogăți în detrimentul moștenitorilor legali ai vânzătorului, care era o persoană în vârstă, bolnavă, fără nevoi bănești, în condițiile în care avea o pensie bună și recurenții îi trimiteau bani, sumele despre care se susține că ar fi fost achitate cu titlu de preț neregăsindu-se în patrimoniul defunctului la data decesului.
Imobilul din C. -N. a fost vândut de către mandatar mamei sale, tot el fiind cel care a încasat prețul, mandatul nefiind executat cu bună credință.
Antecontractul de vânzare-cumpărare privind cabana nu este unul valabil, pentru că, dacă s-ar fi dorit înstrăinarea, s-ar fi încheiat un act autentic, defunctul nedorind, de fapt, acest lucru.
Prevederile Legii nr. 17/2000 au fost invocate tocmai pentru că mandatarul pârât a încheiat actele în numele unui vânzător în vârstă, care avea nevoie de asistare.
Pârâții au profitat de condiția defunctului pentru a încheia actele a căror desființare se cere, exercitând presiuni asupra acestuia pentru a le încheia, așa cum rezultă inclusiv din datele apropiate ale încheierii acestora și a solicitării certificatului de moștenitor după soție.
Conform art. 1303 C. civil, prețul trebuie să fie unul serios, or prețul de 300.000.000 lei pentru apartamentul din C. nu este un preț serios în sensul acestui text, în condițiile în care, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, valoarea unui astfel de apartament era mult mai mare, la aceasta adăugându-se și valoarea terenului.
Defunctul nu a avut niciodată intenția de a-și înstrăina dreptul de proprietate, cumpărătoarea fiind menajera sa, care, în scopul încheierii actului, l-a mutat fraudulos pe defunct la un alt medic de familie, care l-a examinat o singură dată și apoi a plecat în concediu de maternitate, iar, în această perioadă, doctorul care o înlocuia a menționat în fișa defunctului faptul că acesta suferea de demență senilă în luna septembrie 2001,
instanța de apel apreciind în mod greșit că acesta ar fi avut discernământ la data încheierii actelor, din analiza interogatoriului pârâților și a martorilor audiați la propunerea reclamanților, rezultă că pârâții nu dispuneau de fondurile necesar pentru plata prețului, iar defunctul nu a spus nimănui că ar fi dorit să înstrăineze dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, iar martorei care a declarat că ar fi avut intenția de a înstrăina cabana nu i-a vorbit despre un posibil preț.
Întâmpinarea pârâților
Pârâții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, recurenta S. M. neputând să retracteze renunțarea la moștenire în condițiile în care aceasta a fost acceptată de un alt coerede.
Reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a celor două contracte, fără a specifica motivul de cauză ilicită, prima instanță deducând că ar fi vorba de un preț neserios. Ulterior, au solicitat desființarea contractelor și pentru lipsa de discernământ a defunctului la data încheierii lor.
Prețul constatat prin contract autentic nu poate fi unul derizoriu, defunctul dispunând doar asupra nudei proprietăți.
Neachitarea unei părți din preț nu este motiv de nulitate, reclamanții nedovedind această împrejurare.
Lipsa formei autentice a antecontractului nu are vreo semnificație juridică raportat la obiectul cauzei.
Din probele administrate, a rezultat că defunctul a avut discernământ la data încheierii celor două contracte, acest lucru rezultând inclusiv din declarațiile martorilor, ca și intenția acestuia de înstrăinare.
Nici una dintre actele a căror desființare se cere nu este un contract de întreținere, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 17/2000.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că cele privind reevaluarea probelor, respectiv reanalizarea interogatoriilor pârâților și a declarațiilor martorilor, nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod proc. civ., iar celelalte motive se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., însă sunt nefondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei S.
M. M., reclamanții nu combat starea de fapt reținută de instanța de apel raportat la acceptarea moștenirii în termenul de 6 luni de către o altă moștenitoare, fiind, astfel, aplicabile dispozițiile art. 701 teza I C. civil. Faptul că cealaltă moștenitoare acceptantă a recunoscut calitatea de moștenitor a surorii sale nu are relevanță, pentru că dispozițiile art. 701 nu sunt supletive, astfel că părțile nu pot deroga de la ele.
Reclamanții au susținut că, la baza încheierii celor două contracte, a stat o cauză ilicită, în sensul art. 948 pct. 4 și 968 C. civil, deoarece pârâții,
prin încheierea contractelor, au urmărit fraudarea intereselor moștenitorilor legali. Instanțele de fond au reținut că un astfel de scop nu a fost dovedit, pârâții având intenția de a achiziționa imobilele, iar vânzătorul intenția de a le înstrăina. Oricum, la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanții nu aveau vreun drept asupra imobilelor în litigiu și aceștia nu sunt nici moștenitori rezervatari în sensul art. 841-843 C. civil, pentru a se putea pune problema fraudării drepturilor lor, defunctul fiind liber să doneze aceste bunuri sau să le lase prin testament oricui dorea, în lipsă de moștenitori rezervatari.
Prețul neserios al apartamentului nu a fost invocat ca motiv distinct de nulitate, ci doar pentru a fi subliniată cauza ilicită, însă, oricum, instanțele de fond au arătat că acesta nu poate fi considerat unul neserios, întrucât ține de negocierea părților. În plus, a fost înstrăinată doar nuda
proprietate, vânzătorul rezervându-și uzufructul, or nuda proprietate are o valoare inferioară deplinei proprietăți, iar, cu privire la aceste considerente ale instanțelor de fond și raportarea prețului doar la nuda proprietate, nu au fost formulate motive de recurs.
Considerentele referitoare la reaprecierea probelor în ceea ce privește discernământul defunctului la data încheierii actelor și intenția de înstrăinare vizează stabilirea unei noi stări de fapt, prin reaprecierea probelor, or dispozițiile art. 304 pct. 11 Cod proc. civ., ce cuprindeau acest motiv de recurs, au fost abrogate prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
În ceea ce privește incidența Legii nr. 17/2000, art. 30 din acest act normativ prevede că "autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajați ai consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donație sau împrumuturi cu garanții imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective. (2) Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.";
Așadar, în ceea ce privește contractele de vânzare cumpărare, persoana vârstnică poate fi consiliată, la cerere, iar, în cazul contractelor de întreținere, aceasta va fi asistată, la cerere sau din oficiu. Cu privire la contractele de întreținere, art. 33 și 34 prevăd anumite obligații în sarcina celui care a asistat vârstnicul, inclusiv privind acțiuni în justiție care să aibă ca obiect ineficacitatea actului, din motive concomitente sau ulterioare încheierii acestuia.
Lipsa consilierii nu reprezintă motiv de nulitate absolută sau relativă, doar lipsa asistării putând să constituie o cauză de nevalabilitate a actului juridic. În prezenta cauză, fiind vorba despre încheierea unor contracte, respectiv antecontracte de vânzare cumpărare, asistarea nu era necesară, neputând fi invocate, astfel, așa cum corect au reținut instanțele de fond, dispozițiile Legii nr. 17/2000, pentru a se solicita desființarea actului juridic pentru nerespectarea acestui motiv de valabilitate.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatului G. L. suma de 800 lei,
cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 28.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. M. M.
, E. M. J., M. A. C. împotriva deciziei civile nr. 457 din 10 octombrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatului G. L. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
ANA I. | A. | C. | A. | A. C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: A.F.Doica, O. C. Tatu
| ← Încheierea civilă nr. 59/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 21/2013. Succesiune → |
|---|
